Recurs introdus la 4 august 2016 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 26 mai 2016 în cauzele conexe T-479/11 și T-157/12

(Cauza C-438/16 P)

(2016/C 392/15)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Stromsky și D. Grespan, agenți)

Celelalte părți din procedură: Republica Franceză, IFP Énergies nouvelles

Concluziile recurentei

Motivele și principalele argumente

Comisia invocă trei motive în susținerea recursului formulat, care vizează toate încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și în special erori de drept în ceea ce privește modalitatea de a demonstra existența unui avantaj ce decurge în favoarea unei întreprinderi dintr-o garanție implicită nelimitată rezultată din statutul său.

Prin intermediul primului motiv, Comisia apreciază că Tribunalul a săvârșit o eroare de interpretare în ceea ce privește noțiunea de schemă de ajutoare și întrucât nu a ținut seama de aptitudinea unei măsuri de a conferi un avantaj, ceea ce determină o eroare de drept referitoare la natura probei pe care trebuie să o prezinte Comisia pentru a stabili existența unui avantaj în favoarea unei întreprinderi, care rezultă din statutul său de instituție publică cu caracter industrial și comercial (EPIC).

Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de Tribunal în ceea ce privește întinderea prezumției simple de existență a unui avantaj care decurge dintr-o garanție implicită nelimitată și modul de a răsturna această prezumție.

Al treilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de Tribunal în ceea ce privește domeniul de aplicare al prezumției de avantaj care decurge dintr-o garanție nelimitată: această prezumție ar trebui să se aplice în mod logic și raporturilor întreprinderii căreia i se acordă garanția, cu furnizorii și cu clienții săi.