Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62016CN0326

    Cauza C-326/16 P: Recurs introdus la 9 iulie 2016 de LL împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a șaptea) din 19 aprilie 2016 în cauza T-615/15, LL/Parlamentul European

    JO C 343, 19.9.2016, p. 25–27 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    19.9.2016   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 343/25


    Recurs introdus la 9 iulie 2016 de LL împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a șaptea) din 19 aprilie 2016 în cauza T-615/15, LL/Parlamentul European

    (Cauza C-326/16 P)

    (2016/C 343/38)

    Limba de procedură: lituaniana

    Părțile

    Recurent: LL (reprezentanți: J. Petrulionis, advokatas)

    Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European

    Concluziile

    anularea Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene (Camera a șaptea) din 19 aprilie 2016 în cauza T-615/15, prin care Tribunalul a respins cererea reclamantului de anulare, în primul rând, a Deciziei D(2014) 15503 din 17 aprilie 2014 a Secretarului General al Parlamentului European, prin care se impunea rambursarea indemnizației de asistență parlamentară care i-a fost plătită în mod necuvenit, și, în al doilea rând, a Notei de debit nr. 2014-575 din 5 mai 2014;

    trimiterea cauzei spre rejudecare.

    Motivele și principalele argumente

    Recurentul invocă cinci motive în susținerea acțiunii sale.

    1.

    În adoptarea ordonanței, Tribunalul Uniunii Europene nu a examinat și nu a apreciat în mod aprofundat, corect, cuprinzător și obiectiv toate înscrisurile depuse împreună cu cererea introductivă care prezentau relevanță pentru stabilirea adecvată și corectă a termenului de introducere a acțiunii și, în consecință, în ordonanță au fost adoptate concluzii contrare elementelor din dosar și prevederilor legale menționate în recurs, precum inter alia acelea că „acțiunea a fost introdusă la mai mult de 17 luni de la cea din urmă dată”, că „[…] reclamantul nu a dovedit sau cel puțin nu a făcut referire la […] împrejurări care ar permite o derogare de la termenul în discuție în temeiul articolului 45 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene […]” și că „[…] acțiunea trebuie să fie respinsă ca vădit inadmisibilă din cauza tardivității sale […]”.

    2.

    În ordonanță, Tribunalul nu a aplicat în mod adecvat articolul 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, de asemenea, a încălcat articolul 72 din Normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European și a apreciat în mod incorect posibilitățile de aplicare a articolului 45 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene:

    întrucât reclamantul, ca fost membru al Parlamentului European, nu a fost de acord cu decizia Secretarului General al Parlamentului European (și cu nota de debit adoptată în temeiul său) și a considerat că aceasta era nefondată, el și-a exercitat dreptul și a îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 72 din Normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European, adresând o contestație împotriva deciziei mai întâi chestorilor și ulterior Biroului și Președintelui Parlamentului European;

    dreptul reclamantului de a introduce la Tribunal o acțiune în anularea deciziei Secretarului General al Parlamentului European și a notei de debit adoptate în baza acesteia a luat naștere abia ulterior, când, la 10 septembrie 2015, reclamantul a primit un email de la un reprezentant al Parlamentului European, însoțit, printre alte documente, de scrisoarea finală nr. 311354 din 26 iunie 2015 a Președintelui Parlamentului European adoptată în temeiul articolului 72 alineatul (3) din Normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European;

    în temeiul articolului 263 al șaselea paragraf TFUE, perioada de două luni în care reclamantul putea introduce la Tribunal o acțiune în anularea deciziei Secretarului General al Parlamentului European și a notei de debit adoptate în baza acesteia a început să curgă exact în ziua în care a fost primită scrisoarea finală nr. 311354 din 26 iunie 2015 a Președintelui Parlamentului European adoptată în temeiul articolului 72 alineatul (3) din Normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European, mai precis la 10 septembrie 2015;

    având în vedere acest fapt și în temeiul articolului 263 al șaselea paragraf TFUE, perioada de introducere a acțiunii la Tribunal a expirat la 10 decembrie 2015. Cererea introductivă a fost primită la grefa Tribunalului la 4 noiembrie 2015. Prin urmare, perioada de două luni de introducere a acțiunii prevăzută la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE nu a fost încălcată, iar această acțiune nu a fost introdusă „tardiv”;

    în ordonanță, Tribunalul nu a analizat deloc documentele și împrejurările la care s-a făcut referire sau prevederile articolului 72 din Normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European, prevederi pe care reclamantul le-a respectat și în temeiul cărora introdus o contestație împotriva deciziei Secretarului General al Parlamentului European și a notei de debit, în cadrul unei proceduri precontencioase;

    prin ordonanță, Tribunalul nu doar a încălcat drepturile și interesele reclamantului, ci a și aplicat în mod eronat articolul 263 TFUE și, în plus, a încălcat articolul 72 din Normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European;

    în continuare, în ordonanță, Tribunalul a considerat în mod eronat și neîntemeiat că nu exista posibilitatea aplicării articolului 45 din Statutul Curții de Justiție. Aplicarea procedurii de examinare precontencioasă a disputei, comportamentul activ, prudent, atent și conștiincios al reclamantului, momentul la care au fost primite documentele și alte împrejurări confirmă că, în speță, chiar dacă s-ar statua că perioada de introducere a acțiunii a fost depășită, această perioadă ar trebui să fie reînnoită, întrucât a fost depășită pentru motive importante, obiective și legitime, și anume pentru respectarea procedurii prevăzute la articolul 72 din Normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European (articolul 45 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție). Reclamantul nu putea cunoaște faptul că respectarea procedurii obligatorii prevăzute la articolul 72 din Normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European ar putea însemna pierderea dreptului său de a introduce o acțiune la Tribunal (articolul 45 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție). Trebuie menționat că, în cadrul cererii introductive, reclamantul a mai ridicat ulterior problema dacă deciziile adoptate de chestori și de Biroul Parlamentului European în temeiul articolul 72 din Normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European erau fondate și legale.

    3.

    În ordonanță, Tribunalul a aplicat în mod eronat articolul 126 din Regulamentul de procedură al Tribunalului și, ca urmare a acestui fapt, a hotărât prin ordonanță să nu continue procedura și să respingă acțiunea;

    în ordonanță, Tribunalul a întemeiat aplicarea articolului 126 din regulamentul său de procedură doar pe împrejurarea și pe motivul că acțiunea a fost introdusă tardiv, mai precis după expirarea perioadei prevăzute la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE;

    în cererea introductivă s-a demonstrat că perioada prevăzută la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE pentru introducerea acțiunii nu expirase și, în consecință, prin ordonanță, Tribunalul a respins acțiunea în temeiul articolului 126 din regulamentul său de procedură în mod eronat și nelegal;

    în speță, lipsesc temeiul și condițiile de aplicare a articolului 126 din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Cererea introductivă a fost introdusă înainte de expirarea perioadei prevăzute la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE și, prin urmare, nu poate fi considerată vădit inadmisibilă. În speță, Tribunalul a încălcat articolul 126 din regulamentul său de procedură prin aplicarea acestuia în mod eronat și nelegal.

    4.

    Ordonanța Tribunalului a încălcat dreptul reclamantului la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil prevăzut la articolul 47 primul și al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene întrucât, prin ordonanță, Tribunalul a respins acțiunea în mod nelegal și eronat, în temeiul articolului 126 din regulamentul său de procedură, ca vădit inadmisibilă, pentru motivul că ar fi fost tardivă, și nu a examinat pe fond cererea introductivă și argumentele și concluziile formulate în cuprinsul acesteia.

    5.

    Prin ordonanță, Tribunalul a hotărât în mod eronat obligarea reclamantului să își suporte propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii desfășurate în fața Tribunalului [articolul 133 și articolul 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului]:

    prin ordonanță, Tribunalul a respins acțiunea în mod eronat în temeiul articolului 126 din regulamentul său de procedură și, prin urmare, a hotărât de asemenea în mod eronat obligarea reclamantului să își suporte propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii desfășurate în fața Tribunalului. În urma anulării ordonanței Tribunalului și a trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, aspectul alocării cheltuielilor de judecată trebuie să fie stabilit din nou prin decizia Tribunalului prin care se finalizează judecata și, dacă acțiunea va fi admisă, pârâtul, Parlamentul European, va trebui să fie obligat să plătească reclamantului toate cheltuielile de judecată efectuate de acesta [articolul 133 și articolul 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului].


    Top