Recurs introdus la 13 ianuarie 2016 de Al-Bashir Mohammed Al-Faqih, Ghunia Abdrabbah, Taher Nasuf, Sanabel Relief Agency Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 28 octombrie 2015 în cauza T-134/11, Al-Bashir Mohammed Al-Faqih, Ghunia Abdrabbah, Taher Nasuf, Sanabel Relief Agency Ltd/Comisia Europeană

(Cauza C-19/16 P)

(2016/C 106/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurenți: Al-Bashir Mohammed Al-Faqih, Ghunia Abdrabbah, Taher Nasuf, Sanabel Relief Agency Ltd (reprezentanți: N. Garcia-Lora, Solicitor, E. Grieves, Barrister)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Concluziile recurenților

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs se invocă 4 motive.

Prin intermediul primului motiv se contestă decizia Tribunalului potrivit căreia obiecțiile privind decizia pe fond de a include pe listă primii trei recurenți nu au fost invocate corespunzător în fața Tribunalului. Tribunalul a calificat eronat al patrulea motiv drept contestare a aprecierii Comisiei privind situația de fapt. Tribunalul nu a luat în considerare observațiile recurenților, de care ar fi trebuit să se țină seama întrucât a) Tribunalul le-a solicitat, b) au fost depuse anterior depunerii memoriului în apărare de către pârât și c) recurenții au precizat că intenționau să conteste aprecierea situației de fapt. Abordarea Tribunalului nu a fost compatibilă cu Hotărârea din 14 aprilie 2015, Ayadi/Comisia (T-527/09).

Prin intermediul celui de al doilea motiv se contestă decizia Tribunalului întrucât nu a aplicat efectul obligatoriu al jurisprudenței Kadi II. Tribunalul nu a apreciat în mod autonom dacă afirmațiile din expunerea de motive erau fondate.

Prin intermediul celui de al treilea motiv se contestă aprecierea Tribunalului conform căreia Comisia a realizat o analiză atentă și independentă a justificării înscrierii pe listă. Aprecierea Tribunalului conform căreia Comisia a realizat o astfel de analiză nu poate fi susținută în lumina situației de fapt din speță și a deciziilor judiciare anterioare în cauze similare.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv se contestă decizia Tribunalului conform căreia Sanabel nu are capacitate procesuală, arătându-se că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept. Capacitatea procesuală a Sanabel nu depinde de calificări paralele bazate pe dreptul intern, ci pe aspectul dacă această poate sau nu poate să fie desemnată ca atare.