7.9.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 294/76

—

declararea inaplicabilității Deciziei 2013/497/PESC a Consiliului din 10 octombrie 2013 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC și a Regulamentului (UE) nr. 971/2013 al Consiliului din 10 octombrie 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 (JO L 272, p. 1) privind măsuri restrictive împotriva Iranului, în temeiul excepției de nelegalitate;

—

anularea Deciziei (PESC) 2015/556 a Consiliului din 7 aprilie 2015 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC (JO L 92, p. 101) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/549 al Consiliului din 7 aprilie 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 (JO L 92, p. 12) privind măsuri restrictive împotriva Iranului, în măsura în care se aplică reclamantelor;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, constând într-o excepție de nelegalitate întemeiată pe articolul 277 TFUE, prin care se urmărește declararea inaplicabilității Deciziei 2013/497/PESC a Consiliului din 10 octombrie 2013 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC și a Regulamentului (UE) nr. 971/2013 al Consiliului din 10 octombrie 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 (JO L 272, p. 1) privind măsuri restrictive împotriva Iranului.

Reclamantele arată că criteriile adoptate prin această decizie și prin acest regulament, în primul rând, sunt lipsite de un temei juridic adecvat, în al doilea rând, sunt lipsite de o bază factuală întrucât, prin Hotărârea Islamic Republic of Iran Shipping Lines și alții/Consiliul (T-489/10, EU:T:2013:453), Tribunalul a considerat că Islamic Republic of Iran Shipping Lines (denumită în continuare „IRISL”) nu a încălcat măsurile restrictive impuse de Consiliul de Securitate, în al treilea rând, încalcă dreptul reclamantelor la o cale de atac efectivă și principiile non bis in idem și res iudicata, în al patrulea rând, determină o discriminare față de entitățile care se presupune că ar fi deținute sau controlate de IRISL, fără vreo justificare sau proporționalitate, în al cincilea rând, încalcă dreptul la apărare al reclamantelor, în al șaselea rând, încalcă în mod nejustificat și disproporționat alte drepturi fundamentale ale reclamantelor, inclusiv dreptul lor de proprietate, libertatea de a desfășura o activitate comercială și dreptul la respectarea reputației și, în al șaptelea rând, constituie un abuz de putere din partea Consiliului, în sensul că acesta doar a aplicat în mod repetat reclamantelor aceleași măsuri restrictive, eludând o hotărâre obligatorie a Tribunalului.

2.

Al doilea motiv, constând într-un motiv de anulare în temeiul articolului 263 TFUE, prin care se solicită anularea Deciziei (PESC) 2015/556 a Consiliului din 7 aprilie 2015 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC (JO L 92, p. 101) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/549 al Consiliului din 7 aprilie 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 (JO L 92, p. 12) privind măsuri restrictive împotriva Iranului, în măsura în care se aplică reclamantelor.

Reclamantele arată că această decizie și acest regulament, în primul rând, sunt lipsite de un temei juridic adecvat, în al doilea rând, sunt viciate de erori vădite de apreciere, în al treilea rând, sunt lipsite de o bază factuală suficientă, în al patrulea rând, încalcă dreptul la apărare al reclamantelor și dreptul la motivare al acestora, în al cincilea rând, încalcă dreptul reclamantelor la o cale de atac efectivă, principiul non bis in idem și principiul general al încrederii legitime și, în al șaselea rând, încalcă în mod nejustificat și disproporționat drepturile fundamentale ale reclamantelor și în special dreptul de proprietate și libertatea de a desfășura o activitate comercială.