Recurs introdus la 24 februarie 2015 de Hansen & Rosenthal KG, H & R Wax Company Vertrieb GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 12 decembrie 2014 în cauza T-90/15 P, Hansen & Rosenthal KG, H & R Wax Company Vertrieb GmbH/Comisia Europeană

(Cauza C-90/15 P)

(2015/C 146/32)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: Hansen & Rosenthal KG, H & R Wax Company Vertrieb GmbH (reprezentanți: J. L. Schulte, M. Dallmann și K. M. Künstner, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurentele solicită Curții:

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentele invocă cinci motive.

Prin intermediul primului motiv, recurentele invocă încălcarea prezumției de nevinovăție și a principiului unui proces echitabil. Recurentele contestă astfel aprecierea Tribunalului care a considerat de la bun început că decizia Comisiei de aplicare a amenzii este corectă și definitivă, astfel încât constatările Comisiei nu puteau fi infirmate decât în cazul în care recurentele dovedeau pe deplin că decizia Comisiei era eronată. În opinia recurentelor, această apreciere încalcă articolul 48 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, coroborat cu articolul 52 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale și cu articolul 6 alineatul (2) din Convenția europeană a drepturilor omului, precum și articolul 47 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale, coroborat cu articolul 52 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale și cu articolul 6 alineatul (2) din Convenția europeană a drepturilor omului.

În cadrul celui de al doilea motiv, recurentele invocă aplicarea eronată a articolului 81 CE (în prezent articolul 101 TFUE). Astfel, Tribunalul a considerat în hotărârea atacată că anumite fapte intră sub incidența interdicției privind acordurile de restrângere a concurenței, deși acestea nu îndeplineau elementele constitutive. În plus, nerespectând normele privind sarcina și aprecierea probelor, Tribunalul a considerat că recurentele au săvârșit încălcări ale articolului 81 CE (în prezent articolul 101 TFUE). În această privință, Tribunalul a săvârșit mai multe erori, făcând constatări de fapt eronate, denaturând elementele de probă, apreciind elemente de probă în mod necorespunzător cu cerințele legale și încălcând prezumția de nevinovăție și principiul unui proces echitabil.

În cadrul celui de al treilea motiv, recurentele invocă încălcarea de către Tribunal a principiului legalității pedepselor, care trebuie să fie definite de legiuitor în exercitarea prerogativei privind normele esențiale. Dreptul Uniunii nu conține un cadru care să permită calcularea amenzii în cazul încălcării articolului 81 CE (în prezent articolul 101 TFUE), deoarece atât Curtea, cât și Tribunalul consideră că limita de 10 % stabilită la articolul 23 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1/2003 (1) este un plafon absolut, iar nu un plafon indicativ al amenzii. Stabilirea unor limite ale amenzii este în competența exclusivă a legiuitorului în exercitarea prerogativei sale în materia normelor esențiale și nu poate fi realizată de Comisie.

În cadrul celui de a patrulea motiv, recurentele invocă alte încălcări ale principiului legalității pedepselor și ale principiului neretroactivității. Recurentele susțin că, în lipsa unui cadru care să stabilească amenzile, nici Tribunalul nu poate aplica o amendă fără risc de eroare. În plus, simplul fapt de a verifica în ce măsură Comisia a respectat propriile orientări ar reprezenta o încălcare a marjei de apreciere și, astfel, a articolului 30 din Regulamentul nr. 1/2003. În sfârșit, recurentele invocă o încălcare a principiului neretroactivității, deoarece Tribunalul a confirmat aplicarea Orientărilor 2006 în cazul unor fapte care se consumaseră în anul 2005.

În cadrul celei de al cincilea și ultimul motiv de recurs, recurentele invocă încălcări ale principiului proporționalității. În această privință, Tribunalul ar fi încălcat în primul rând articolul 49 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale, în măsura în care a stabilit coeficientul de 17 % de responsabilitate în sarcina recurentelor și taxa de intrare. Totodată, ca o consecință a faptului că a comis o eroare de drept atunci când a considerat că faptele recurentelor încalcă articolului 81 CE (în prezent articolul 101 TFUE), Tribunalul a reținut o durată eronată a pretinselor încălcări de către recurente a acestei dispoziții.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).