—

pentru domnul Mennens, de el însuși;

—

pentru Emirates Direktion für Deutschland, de U. Steppler, Rechtsanwalt;

—

pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de C. Colelli și de F. Di Matteo, avvocati dello Stato;

—

pentru Comisia Europeană, de W. Mölls, de K.‑P. Wojcik și de N. Yerrell, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2 litera (f) și a articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și a anulării sau a întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218, rectificare în JO 2016, L 94, p. 17).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Steef Mennens, pe de o parte, și Emirates Direktion für Deutschland (denumită în continuare „Emirates”), pe de altă parte, în legătură cu o cerere de rambursare parțială a prețului unui bilet în urma unei declasări.

3

Considerentele (1), (2) și (4) ale Regulamentului nr. 261/2004 enunță:

[…]

4

Articolul 2 din acest regulament, intitulat „Definiții”, prevede că, în înțelesul acestui regulament:

5

Articolul 8 din regulamentul menționat, intitulat „Dreptul la rambursare sau redirecționare”, prevede la alineatul (1):

„Când se face trimitere la prezentul articol, pasagerilor li se oferă posibilitatea de a alege între:

[…]”

6

Articolul 10 din același regulament, intitulat „Surclasarea și declasarea”, prevede la alineatul (2):

„În cazul în care un operator efectiv de transport aerian cazează pasagerul la o clasă inferioară prețului de achiziție a biletului, atunci acesta, în termen de șapte zile și în conformitate cu prevederile din articolul 7 alineatul (3), rambursează

7

Domnul Mennens a rezervat și a cumpărat, în mod unitar și global, un bilet care îi permitea să efectueze un set de zboruri operate de Emirates. Aceste zboruri asigurau legătura dintre Düsseldorf (Germania) și Dubai (Emiratele Arabe Unite), în noaptea dintre 26 și 27 iulie 2013, Dubai și Tokyo (Japonia), la 29 iulie 2013, Singapore (Singapore) și Dubai, în noaptea dintre 23 și 24 august 2013 și, respectiv, dintre Dubai și Frankfurt (Germania), la 24 august 2013. Zborurile de la Düsseldorf la Dubai și la Tokyo trebuiau efectuate la clasa I, în timp ce zborurile de la Singapore la Dubai și la Frankfurt trebuiau efectuate la clasa business. Biletul indica separat „tariful” global al zborurilor cumpărate de domnul Mennens, respectiv 2371 de euro, diferitele „taxe și redevențe” aferente acestora și „totalul” acestor elemente, respectiv 2471,92 euro, însă nu individualiza prețul fiecăruia dintre zborurile în cauză.

8

Întrucât Emirates a efectuat declasarea domnului Mennens de la clasa I la clasa business între Düsseldorf și Dubai, acesta i‑a solicitat rambursarea unei sume de 1853,94 euro, care corespunde unei proporții de 75 % din prețul biletului, cu taxe și redevențe incluse, în temeiul articolului 10 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 261/2004. Ca răspuns la această cerere, Emirates i‑a rambursat domnului Mennens suma de 376 de euro.

9

În litigiul cu domnul Mennens din fața Amtsgericht Düsseldorf (Tribunalul Districtual Düsseldorf, Germania), Emirates a arătat în esență, pe de o parte, că, în cazul în care un bilet permite efectuarea unui set de zboruri și în care doar în cadrul unuia dintre aceste zboruri sau segmente de zbor are loc o declasare, procentajul de rambursare prevăzut la articolul 10 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie aplicat nu prețului global al acestui bilet, ci doar prețului zborului sau segmentului de zbor în cauză. Ea susține, pe de altă parte, că acest procentaj trebuie aplicat nu prețului cu taxe și redevențe incluse al zborului sau al segmentului de zbor respectiv, ci doar prețului fără taxe al acestuia.

10

Instanța de trimitere consideră că soluția acestui aspect al litigiului depinde de interpretarea care trebuie dată articolului 2 litera (f) coroborat cu articolul 10 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 261/2004.

11

În aceste împrejurări, Amtsgericht Düsseldorf (Tribunalul Districtual din Düsseldorf) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

12

Emirates contestă competența Curții de a răspunde la cererea de decizie preliminară, arătând că instanța de trimitere însăși nu este competentă să soluționeze cauza principală.

13

În această privință, trebuie arătat că pretinsa necompetență a instanței de trimitere este lipsită de relevanță în ceea ce privește competența Curții.

14

Astfel, prin intermediul cererii formulate, instanța de trimitere invită Curtea să se pronunțe, cu titlu preliminar, asupra interpretării Regulamentului nr. 261/2004. Întrucât acesta din urmă constituie un act adoptat de instituțiile Uniunii Europene, Curtea este în mod evident competentă să statueze asupra cererii respective, în conformitate cu articolul 267 primul paragraf TFUE.

15

Pe de altă parte, din dosar reiese că interpretarea solicitată Curții este necesară pentru a permite instanței de trimitere să se pronunțe în cauza principală. În aceste condiții, Curții nu îi revine sarcina, având în vedere repartizarea funcțiilor între aceasta și instanțele naționale, nici să verifice dacă decizia cu care a fost sesizată a fost adoptată în conformitate cu normele de organizare și de procedură din dreptul național (Hotărârea din 23 noiembrie 2006, Asnef‑Equifax și Administración del Estado, C‑238/05, EU:C:2006:734, punctul 14 și jurisprudența citată), nici, prin urmare, să respingă cererea de decizie preliminară.

16

Prin intermediul primei și al celei de a doua întrebări formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită să se stabilească, în esență, dacă dispozițiile coroborate ale articolului 10 alineatul (2) și ale articolului 2 litera (f) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretate în sensul că, în cazul declasării unui pasager în cadrul unui zbor:

17

În această privință, articolul 10 alineatul (2) literele (a)-(c) din Regulamentul nr. 261/2004 prevede că, în cazul în care un operator efectiv de transport aerian plasează pasagerul la o clasă inferioară prețului de achiziție a biletului, acesta trebuie să îi ramburseze o parte din prețul acestui bilet, care este ea însăși stabilită în special în funcție de distanța zborurilor în cauză.

18

Această dispoziție corelează astfel noțiunile „bilet” și „zbor”.

19

Noțiunea „bilet” este definită, potrivit termenilor articolului 2 litera (f) din Regulamentul nr. 261/2004, drept un document valabil care dă dreptul pasagerului la transport, sau echivalentul acestuia sub o altă formă, emis sau autorizat de către operatorul de transport aerian sau de agentul autorizat al acestuia.

20

În ceea ce privește noțiunea „zbor”, aceasta nu este definită de Regulamentul nr. 261/2004. Cu toate acestea, dintr‑o jurisprudență constantă rezultă că un zbor reprezintă o operațiune de transport aerian, fiind astfel, într‑un fel, o „unitate” a acestui transport, realizată de un operator de transport aerian care își stabilește itinerarul (Hotărârea din 10 iulie 2008, Emirates Airlines, C‑173/07, EU:C:2008:400, punctul 40, și Hotărârea din 13 octombrie 2011, Sousa Rodríguez și alții, C‑83/10, EU:C:2011:652, punctul 27).

21

Prin urmare, biletul este documentul care conferă pasagerului un drept la transport, care poate avea el însuși ca obiect, după caz, unul sau mai multe zboruri.

22

Fiecare dintre aceste zboruri, care constituie o unitate de transport, are, în principiu, vocația să se realizeze în conformitate cu condițiile convenite între pasager și operatorul de transport aerian. Printre aceste condiții figurează în special plasarea pasagerului respectiv într‑o clasă determinată, pentru care a fost cumpărat biletul, potrivit însuși textului articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul nr. 261/2004.

23

Astfel, biletul de care dispune pasagerul îi dă acestuia din urmă în special dreptul de a fi transportat în cadrul unuia sau mai multor zboruri specifice, fiind plasat în clasa convenită pentru fiecare dintre aceste zboruri.

24

Or, atunci când operatorul de transport aerian îl plasează pe acest pasager, în cadrul unui anumit zbor, într‑o clasă inferioară prețului de achiziție a biletului său, pasagerul respectiv nu beneficiază, pe zborul în discuție, de serviciul convenit în schimbul prețului plătit. În schimb, această declasare este lipsită de relevanță în ceea ce privește serviciile convenite pentru celelalte zboruri pe care biletul le permite pasagerului respectiv, dacă este cazul, să le efectueze.

25

În consecință, articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul nr. 261/2004 nu își găsește aplicarea în cazul celorlalte zboruri.

26

Această analiză este confirmată de obiectivul urmărit de Regulamentul nr. 261/2004, care constă, astfel cum rezultă din considerentele (1), (2) și (4) ale acestuia din urmă, în asigurarea unui înalt nivel de protecție a pasagerilor și a consumatorilor, prin consolidarea drepturilor acestora într‑o serie de situații care pot cauza dificultăți și neplăceri grave, precum și prin repararea acestora din urmă în mod standardizat și imediat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 ianuarie 2006, IATA și ELFAA, C‑344/04, EU:C:2006:10, punctul 82).

27

Astfel, atunci când, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, un operator de transport aerian plasează un pasager într‑o clasă inferioară celei pentru care acesta din urmă și‑a cumpărat biletul, în cadrul unui anumit zbor, neplăcerea cauzată acestui pasager ține de faptul că el nu beneficiază, pe durata acestui zbor, de confortul corespunzător clasei indicate pe bilet.

28

În acest sens, este necesar să se considere că articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul nr. 261/2004 urmărește să compenseze o neplăcere precisă, legată de un anumit zbor, iar nu de transportul pasagerului în ansamblu.

29

În consecință, doar prețul zborului în cadrul căruia a fost declasat pasagerul respectiv trebuie să servească drept bază pentru rambursarea prevăzută de această dispoziție, iar nu prețul global al transportului pe care biletul îl permite să îl efectueze.

30

În aceste condiții, în ipoteza în care biletul se limitează să indice prețul global al transportului pasagerului și, prin urmare, nu precizează, pe de altă parte, prețul zborului pe care s‑a practicat declasarea, este necesar să se ia în considerare partea din prețul acestui bilet care corespunde raportului dintre distanța zborului în cauză și distanța totală a transportului la care are dreptul pasagerul.

31

Astfel, din moment ce declasarea pasagerului nu privește decât un segment din transportul său, căruia îi corespunde o anumită distanță, utilizarea acestei metode permite proporționarea rambursării obținute de acest pasager în raport cu partea din transportul său pe durata căreia o asemenea declasare i‑a cauzat o neplăcere.

32

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la prima și la a doua întrebare că articolul 10 alineatul (2) coroborat cu articolul 2 litera (f) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că, în cazul declasării unui pasager în cadrul unui zbor, prețul care trebuie luat în considerare pentru stabilirea rambursării datorate pasagerului în cauză este prețul zborului în cadrul căruia acesta a fost declasat, cu excepția cazului în care acest preț nu este indicat pe biletul care îi dă dreptul la transport pe acest zbor, caz în care se impune să se ia în considerare partea din prețul biletului care corespunde raportului dintre distanța zborului respectiv și distanța totală a transportului la care are dreptul pasagerul.

33

Prin intermediul celei de a treia întrebări formulate, instanța de trimitere solicită să se stabilească, în esență, dacă articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că, în cazul declasării unui pasager în cadrul unui zbor, prețul biletului care trebuie luat în considerare pentru stabilirea rambursării datorate acestui pasager corespunde doar prețului acestui zbor însuși, cu excluderea taxelor și a redevențelor.

34

În această privință, articolul 10 alineatul (2) literele (a)-(c) din Regulamentul nr. 261/2004 se referă, fără precizări suplimentare, la „prețul biletului”, considerat, astfel cum rezultă din răspunsul la cea de a doua întrebare adresată, ca fiind prețul zborului în cadrul căruia pasagerul respectiv a fost declasat.

35

Este cert că acest preț include în special două componente distincte, și anume, pe de o parte, „tariful” aplicat de operatorul de transport aerian pentru transportul pasagerului care a cumpărat biletul și, pe de altă parte, taxele și redevențele percepute de operatorul de transport aerian cu această ocazie.

36

Or, aceste taxe și redevențe constituie componente inevitabile ale prețului definitiv care trebuie plătit de pasager pentru a beneficia de serviciul propus de operatorul de transport aerian (a se vedea prin analogie, Hotărârea din 19 iulie 2012, ebookers.com Deutschland, C‑112/11, EU:C:2012:487, punctul 14, și Hotărârea din 18 septembrie 2014, Vueling Airlines, C‑487/12, EU:C:2014:2232, punctul 36).

37

În aceste condiții, din fragmentul care constituie partea introductivă comună pentru literele (a)-(c) ale articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul nr. 261/2004 rezultă că, dacă un operator efectiv de transport aerian plasează un pasager într‑o clasă inferioară prețului de achiziție a biletului, acesta trebuie să îi ramburseze o parte din prețul acestui bilet, potrivit modalităților prevăzute la literele (a)-(c) respective.

38

Acest fragment subliniază implicit răspunderea care îi revine operatorului efectiv de transport aerian în materia declasării, în sensul că acestuia și doar acestuia, în calitate de persoană care efectuează un anumit zbor, în sensul jurisprudenței citate la punctul 20 din prezenta hotărâre, îi este imputabilă decizia de a plasa un pasager, contrar celor convenite cu persoana în cauză și biletului achiziționat de acesta din urmă, într‑o clasă inferioară celei prevăzute de biletul său.

39

Astfel, articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat, în ansamblu, în sensul că, pentru stabilirea rambursării datorate pasagerului, nu pot fi luate în considerare componente ale prețului zborului precum taxe și redevențe atunci când, deși sunt legate de zborul menționat, ele nu sunt inerente acestuia din urmă.

40

Această concluzie este confirmată de obiectivul urmărit la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul nr. 261/2004, care constă, astfel cum s‑a arătat la punctele 26-28 din prezenta hotărâre, în compensarea, sub formă forfetară, a neplăcerii cauzate prin reducerea confortului, asociată cu declasarea efectuată de operatorul de transport aerian, pe toată distanța și pe toată durata zborului în cauză.

41

Astfel, având în vedere un asemenea obiectiv, nu se poate considera că acest regulament constituie un temei juridic care permite să se impună rambursarea, fie doar sub formă parțială și forfetară, a componentelor prețului ale căror exigibilitate și cuantum nu sunt asociate cu această neplăcere și, în consecință, cu efectuarea zborului în cauză.

42

Revine instanței de trimitere sarcina să determine dacă taxele și redevențele în discuție în cauza principală întrunesc sau nu întrunesc aceste cerințe.

43

În aceste condiții, este necesar să se răspundă la cea de a treia întrebare că articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că prețul biletului care trebuie luat în considerare pentru stabilirea rambursării datorate pasagerului, în cazul declasării în cadrul unui zbor, corespunde doar prețului acestui zbor însuși, cu excluderea taxelor și a redevențelor indicate pe acest bilet, cu condiția ca nici exigibilitatea și nici cuantumul acestora să nu depindă de clasa pentru care s‑a cumpărat biletul respectiv.

44

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară: