1)

Directiva 2005/29/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori etc. (denumită în continuare „Directiva privind practicile comerciale neloiale”) trebuie interpretată în sensul că se opune unui regim național, precum cel prevăzut la articolul 3 din Legea daneză privind practicile comerciale, care interzice practicile comerciale înșelătoare, inclusiv în legătură cu invitațiile de a cumpăra, dar care nici la articolul 3 și nici în alte dispoziții nu se referă la limitele care decurg din articolul 7 alineatul (1) din directivă, potrivit căruia trebuie să se țină seama dacă o practică comercială omite o informație semnificativă de care consumatorul mediu are nevoie în contextul respectiv pentru a lua o decizie comercială în cunoștință de cauză, precum și din articolul 7 alineatul (3), potrivit căruia trebuie să se țină seama de faptul că mediul de comunicare folosit impune limite de spațiu și de timp?

2)

Articolul 6 din Directiva privind practicile comerciale neloiale trebuie interpretat în sensul că – în situațiile în care un comerciant optează pentru indicarea unui preț total pentru un abonament în curs, astfel încât consumatorul trebuie să plătească atât un tarif lunar, cât și un tarif semestrial – se va considera practică înșelătoare dacă prețul lunar este evidențiat în mod deosebit în practica comercială, în timp ce tariful semestrial este omis în totalitate sau este prezentat doar într-un mod mai puțin vizibil?

3)

Articolul 7 din directivă trebuie să interpretat în sensul că – în situațiile în care un comerciant optează pentru indicarea prețului total pentru un abonament în curs, astfel încât consumatorul trebuie să plătească atât un tarif lunar, cât și un tarif semestrial – se va considera omisiune înșelătoare în sensul articolului 7 din directivă dacă prețul lunar este evidențiat în mod deosebit în practica comercială, în timp ce tariful semestrial este omis în totalitate sau este prezentat doar într-un mod mai puțin vizibil?

4)

Pentru a aprecia dacă o practică comercială este înșelătoare într-o situație precum cea descrisă la a doua și la a treia întrebare, trebuie să se ia în considerare dacă această practică comercială:

5)

În cazul în care comercializarea se efectuează prin intermediul publicității televizate, acest lucru are vreo influență asupra răspunsurilor la a doua și la a treia întrebare?

6)

Articolul 7 alineatul (4) din directivă conține o enumerare exhaustivă a informațiilor considerate semnificative în cadrul unei invitații de a cumpăra?

7)

În cazul în care răspunsul la cea de a șasea întrebare este afirmativ, articolul 7 alineatul (4) din directivă exclude posibilitatea ca o invitație de a cumpăra – care indică prețul total pe care consumatorul va trebui să îl plătească pe durata primului an al perioadei contractuale de abonament (perioada de angajament) – să poată fi considerată drept o practică comercială înșelătoare în sensul articolului 7 alineatele (1) și (2) sau al articolului 6 din directivă în situația în care, de exemplu, oferă informații suplimentare despre anumite – dar nu despre toate – componente de preț ale produsului?