Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62014CA0522

Cauza C-522/14: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Sparkasse Allgäu/Finanzamt Kempten (Trimitere preliminară – Libertatea de stabilire – Articolul 49 TFUE – Reglementare a unui stat membru care impune instituțiilor de credit obligația de a comunica administrației fiscale informații cu privire la activele clienților decedați, în scopul perceperii impozitului pe succesiuni – Aplicarea acestei reglementări în privința sucursalelor stabilite în alt stat membru, în care secretul bancar interzice în principiu o astfel de comunicare)

JO C 211, 13.6.2016, p. 14–15 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

13.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/14


Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 aprilie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Sparkasse Allgäu/Finanzamt Kempten

(Cauza C-522/14) (1)

((Trimitere preliminară - Libertatea de stabilire - Articolul 49 TFUE - Reglementare a unui stat membru care impune instituțiilor de credit obligația de a comunica administrației fiscale informații cu privire la activele clienților decedați, în scopul perceperii impozitului pe succesiuni - Aplicarea acestei reglementări în privința sucursalelor stabilite în alt stat membru, în care secretul bancar interzice în principiu o astfel de comunicare))

(2016/C 211/16)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Sparkasse Allgäu

Pârât: Finanzamt Kempten

Dispozitivul

Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări a unui stat membru care impune instituțiilor de credit care au sediul social în acest stat membru să declare autorităților naționale activele păstrate sau gestionate la sucursalele lor dependente stabilite în alt stat membru, în cazul decesului proprietarului acestor active care are reședința în primul stat membru, atunci când al doilea stat membru nu prevede nicio obligație de declarare comparabilă, iar instituțiile de credit sunt supuse în acest stat secretului bancar protejat prin sancțiuni penale.


(1)  JO C 65, 23.2.2015.


Top