EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62014CA0241

Cauza C-241/14: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 noiembrie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Baden-Württemberg – Germania) – Roman Bukovansky/Finanzamt Lörrach (Trimitere preliminară — Fiscalitate — Acord între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor — Raportul dintre acest acord și convențiile bilaterale pentru evitarea dublei impuneri — Egalitate de tratament — Discriminare pe motive de cetățenie — Resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene — Lucrători frontalieri — Impozit pe venituri — Repartizarea competenței fiscale — Element de legătură fiscală — Cetățenie)

JO C 16, 18.1.2016, p. 10–11 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

18.1.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 16/10


Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 noiembrie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Baden-Württemberg – Germania) – Roman Bukovansky/Finanzamt Lörrach

(Cauza C-241/14) (1)

((Trimitere preliminară - Fiscalitate - Acord între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor - Raportul dintre acest acord și convențiile bilaterale pentru evitarea dublei impuneri - Egalitate de tratament - Discriminare pe motive de cetățenie - Resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene - Lucrători frontalieri - Impozit pe venituri - Repartizarea competenței fiscale - Element de legătură fiscală - Cetățenie))

(2016/C 016/11)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Baden-Württemberg

Părțile din procedura principală

Reclamant: Roman Bukovansky

Pârât: Finanzamt Lörrach

Dispozitivul

Principiile nediscriminării și egalității de tratament, prevăzute la articolul 2 din Acordul dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, semnat la Luxemburg la 21 iunie 1999 și la articolul 9 din anexa I la acest acord, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei convenții bilaterale pentru evitarea dublei impuneri, cum este Convenția din 11 august 1971 dintre Confederația Elvețiană și Republica Federală Germania, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de modificare din 12 martie 2002, în temeiul căreia competența de a impozita veniturile salariale ale unui contribuabil german care nu are cetățenia elvețiană, deși și-a transferat reședința din Germania în Elveția, menținându-și totodată locul de muncă salariat în primul dintre aceste state, revine statului sursei acestor venituri, și anume Republica Federală Germania, în timp ce competența de a impozita veniturile salariale ale unui resortisant elvețian care se află într-o situație analogă revine noului stat de reședință, în speță Confederația Elvețiană.


(1)  JO C 303, 8.9.2014.


Top