This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62014CA0047
Case C-47/14: Judgment of the Court (Third Chamber) of 10 September 2015 (request for a preliminary ruling from the Hoge Raad der Nederlanden — Netherlands) — Holterman Ferho Exploitatie BV, Ferho Bewehrungsstahl GmbH, Ferho Vechta GmbH, Ferho Frankfurt GmbH v Friedrich Leopold Freiherr Spies von Büllesheim (Reference for a preliminary ruling — Judicial cooperation in civil matters — Jurisdiction and the enforcement of judgments in civil and commercial matters — Regulation (EC) No 44/2001 — Article 5(1) — Jurisdiction in matters relating to a contract — Article 5(3) — Jurisdiction in matters relating to tort or delict — Articles 18 to 21 — Individual employment contract — Company director’s contract — Termination of the contract — Grounds — Poor performance and wrongful conduct — Action for a declaratory judgment and for damages — Definition of ‘individual contract of employment’)
Cauza C-47/14: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 10 septembrie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – Holterman Ferho Exploitatie BV, Ferho Bewehrungsstahl GmbH, Ferho Vechta GmbH, Ferho Frankfurt GmbH/Friedrich Leopold Freiherr Spies von Büllesheim [Trimitere preliminară — Cooperare judiciară în materie civilă — Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială — Regulamentul (CE) nr. 44/2001 — Articolul 5 punctul 1 — Competență în materie contractuală — Articolul 5 punctul 3 — Competență în materie delictuală — Articolele 18-21 — Contract individual de muncă — Contract de director de societate — Încetare a contractului — Motive — Executare defectuoasă a mandatului și comportament ilicit — Acțiune în constatare și în despăgubire — Noțiunea „contract individual de muncă”]
Cauza C-47/14: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 10 septembrie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – Holterman Ferho Exploitatie BV, Ferho Bewehrungsstahl GmbH, Ferho Vechta GmbH, Ferho Frankfurt GmbH/Friedrich Leopold Freiherr Spies von Büllesheim [Trimitere preliminară — Cooperare judiciară în materie civilă — Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială — Regulamentul (CE) nr. 44/2001 — Articolul 5 punctul 1 — Competență în materie contractuală — Articolul 5 punctul 3 — Competență în materie delictuală — Articolele 18-21 — Contract individual de muncă — Contract de director de societate — Încetare a contractului — Motive — Executare defectuoasă a mandatului și comportament ilicit — Acțiune în constatare și în despăgubire — Noțiunea „contract individual de muncă”]
JO C 363, 3.11.2015, p. 8–9
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
3.11.2015 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 363/8 |
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 10 septembrie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – Holterman Ferho Exploitatie BV, Ferho Bewehrungsstahl GmbH, Ferho Vechta GmbH, Ferho Frankfurt GmbH/Friedrich Leopold Freiherr Spies von Büllesheim
(Cauza C-47/14) (1)
([Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Articolul 5 punctul 1 - Competență în materie contractuală - Articolul 5 punctul 3 - Competență în materie delictuală - Articolele 18-21 - Contract individual de muncă - Contract de director de societate - Încetare a contractului - Motive - Executare defectuoasă a mandatului și comportament ilicit - Acțiune în constatare și în despăgubire - Noțiunea „contract individual de muncă”])
(2015/C 363/10)
Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
Hoge Raad der Nederlanden
Părțile din procedura principală
Reclamante: Holterman Ferho Exploitatie BV, Ferho Bewehrungsstahl GmbH, Ferho Vechta GmbH, Ferho Frankfurt GmbH
Pârât: Friedrich Leopold Freiherr Spies von Büllesheim
Dispozitivul
|
1) |
Dispozițiile secțiunii 5 din capitolul II (articolele 18-21) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretate în sensul că, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care o societate cheamă în judecată o persoană care a exercitat funcțiile de director și de administrator al acestei societăți în scopul de a se constata fapte culpabile comise de persoana respectivă în exercitarea funcțiilor și de a obține o despăgubire pentru acestea, se opun aplicării articolului 5 punctele 1 și 3 din acest regulament cu condiția ca persoana menționată, în calitate de director și de administrator, să fi îndeplinit o anumită perioadă, pentru societatea respectivă și sub îndrumarea acesteia, prestații în schimbul cărora primea o remunerație, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere. |
|
2) |
Articolul 5 punctul 1 din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că acțiunea formulată de o societate împotriva fostului său administrator din cauza unei pretinse neîndepliniri a obligațiilor care îi incumbă conform dreptului societăților intră sub incidența noțiunii „materie contractuală”. În lipsa unei prevederi derogatorii în statutele societății sau în orice alt document, revine instanței de trimitere sarcina de a determina locul în care administratorul și-a desfășurat în mod efectiv și preponderent activitățile în cadrul executării contractului, cu condiția ca prestarea serviciilor în locul respectiv să nu fie contrară voinței părților astfel cum aceasta rezultă din acordurile încheiate între ele. |
|
3) |
În împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, în care o societate îl cheamă în judecată pe fostul său administrator din cauza unui pretins comportament ilicit, articolul 5 punctul 3 din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că această acțiune intră sub incidența materiei delictuale atunci când comportamentul reproșat nu poate fi considerat drept o neîndeplinire a obligațiilor care incumbă administratorului conform dreptului societăților, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere. Revine acesteia sarcina de a identifica, pe baza împrejurărilor de fapt ale cauzei, factorul de legătură cel mai strâns cu locul evenimentului cauzator care se află la originea prejudiciului și cu locul materializării acestuia. |