1

Prin recursul formulat, Donaldson Filtration Deutschland GmbH (denumită în continuare „Donaldson Filtration Deutschland”) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene ultra air/OAPI – Donaldson Filtration Deutschland (ultrafilter international) (T‑396/11, EU:T:2013:284, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care Tribunalul a anulat Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 18 mai 2011 (cauza R 374/2010‑4), privind o procedură de declarare a nulității între ultra air GmbH (denumită în continuare „ultra air”) și Donaldson Filtration Deutschland (denumită în continuare „decizia în litigiu”).

2

Articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1), intitulat „Motive relative de refuz”, prevede la alineatul (1):

„Se respinge înregistrarea următoarelor:

[...]”

3

Articolul 52 din Regulamentul nr. 207/2009, intitulat „Cauze de nulitate absolută”, prevede la alineatul (1) litera (a):

„Se declară nulitatea mărcii comunitare, ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei acțiuni în contrafacere:

4

Articolul 56 din acest regulament, intitulat „Cererea de decădere și de declarare a nulității”, prevede la alineatul (1) literele (a)-(c):

„Poate fi depusă la Oficiu o cerere de revocare sau de declarare a nulității mărcii comunitare:

5

La 29 martie 1999, ultrafilter GmbH, devenită Donaldson Filtration Deutschland, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la OAPI în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), înlocuit în prezent de Regulamentul nr. 207/2009.

6

Marca a cărei înregistrare s‑a solicitat este semnul verbal „ultrafilter international” (denumită în continuare „marca contestată”).

7

Produsele și serviciile pentru care s‑a solicitat înregistrarea mărcii fac parte din clasele 7, 11, 37, 41 și 42 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:

8

Prin Decizia din 19 ianuarie 2001, OAPI a respins cererea de înregistrare a mărcii comunitare în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 40/94, ale cărui dispoziții au fost preluate la articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009, pentru motivele că marca contestată era descriptivă și că era lipsită de caracter distinctiv. Ca urmare a unei căi de atac prezentate de Donaldson Filtration Deutschland, Camera a doua de recurs a OAPI a anulat această decizie, la 16 decembrie 2003 (cauza R 375/2001‑2), și a afirmat că marca contestată a dobândit caracter distinctiv conform articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94, ale cărui dispoziții au fost preluate la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009, în statele membre germanofone și anglofone.

9

La 27 septembrie 2005, marca contestată a fost înregistrată ca marcă comunitară, sub numărul 1121839.

10

La 5 mai 2008, ultra air a formulat la OAPI, în temeiul articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94, ale cărui dispoziții au fost preluate la articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, o cerere având ca obiect declararea nulității mărcii contestate pentru motivul că fusese înregistrată cu încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și a articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94.

11

Prin decizia din 29 ianuarie 2010, divizia de anulare a OAPI a admis această cerere și a declarat nulitatea mărcii contestate pentru toate produsele și serviciile, în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din acest regulament.

12

La 16 martie 2010, Donaldson Filtration Deutschland a introdus împotriva deciziei diviziei de anulare o cale de atac la OAPI, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009.

13

Prin decizia în litigiu, Camera a treia de recurs a OAPI a admis calea de atac, a anulat decizia menționată a diviziei de anulare și a respins cererea de declarare a nulității formulate de ultra air. Potrivit camerei de recurs menționate, cererea de declarare a nulității era viciată printr‑un abuz de drept și trebuia respinsă ca inadmisibilă. În această privință, camera de recurs a considerat, în esență, că, prin cererea de declarare a nulității formulată, ultra air urmărea de fapt să utilizeze ea însăși ca marcă semnul „ultrafilter” (singur sau combinat cu alți termeni). Obiectivele societății respective erau, așadar, altele decât cele de interes public prevăzute la articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009. Intențiile ascunse care constituie un abuz de drept ar fi demonstrate și prin faptul că însuși fostul administrator al titularei mărcii contestate și administrator actual al ultra air a susținut, în anul 2003, caracterul distinctiv dobândit prin utilizarea acestei mărci. Întrucât abuzul de drept constituie un „obstacol general pentru procedură”, s‑ar impune excluderea cererilor și a acțiunilor abuzive care constituie proceduri având obiective diferite de cele acoperite de sistemul juridic, fără să fie necesar să se facă trimitere la dreptul procesual al statelor membre în temeiul articolului 83 din Regulamentul nr. 207/2009.

14

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 22 iulie 2011, ultra air a introdus o acțiune în anularea deciziei în litigiu

15

În sprijinul acțiunii sale, ultra air invoca în esență două motive, întemeiate pe încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 și, respectiv, a articolului 56 alineatul (1) litera (a) din același regulament.

16

Întrucât recursul privește doar aprecierea efectuată de Tribunal în cadrul primului motiv, analiza trebuie limitată la rezumarea acesteia.

17

Tribunalul a considerat în esență, la punctele 17 și 18 din hotărârea atacată, referindu‑se la Hotărârea Lancôme/OAPI (C‑408/08 P, EU:C:2010:92), că, potrivit articolului 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, orice persoană fizică sau juridică care are capacitatea de a sta în justiție poate formula o cerere de declarare a nulității în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (a) din acest regulament, fără a fi necesar ca solicitantul să facă dovada existenței unui interes de a exercita acțiunea. Aceasta rezultă din faptul că motivele absolute de refuz al înregistrării au ca obiect protecția interesului general care stă la baza acestora.

18

Tribunalul a arătat în această privință, la punctul 19 din hotărârea menționată, că interesul general subiacent articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 se confundă cu funcția esențială a mărcii, care este aceea de a‑i garanta consumatorului identitatea originii produsului sau serviciului desemnat de marcă. În ceea ce privește interesul general care stă la baza articolului 7 alineatul (1) litera (c) din acest regulament, acesta constă în a asigura posibilitatea ca semnele descriptive în ceea ce privește una sau mai multe caracteristici ale produselor sau ale serviciilor pentru care se solicită o înregistrare ca marcă să fie utilizate în mod liber de toți operatorii economici care oferă asemenea produse sau servicii.

19

La punctul 20 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că rezultă din articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009 că procedura administrativă prevăzută la articolul 56 alineatul (1) litera (a) din acest regulament coroborat cu articolul 52 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat are ca obiect, în special, să permită OAPI să reexamineze validitatea înregistrării unei mărci și să adopte o poziție pe care eventual ar fi trebuit să o adopte din oficiu în temeiul articolului 37 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009.

20

La punctul 21 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat că, în acest context, OAPI trebuie să aprecieze dacă marca examinată este descriptivă și/sau lipsită de caracter distinctiv, fără ca motivele sau comportamentul anterior al persoanei care solicită declararea nulității să poată afecta anvergura misiunii încredințate OAPI în ceea ce privește interesele generale subiacente articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și articolului 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009. Potrivit Tribunalului, dat fiind că OAPI nu se pronunță cu privire la aspectul dacă dreptul titularului mărcii primează asupra unui drept oarecare al persoanei care solicită declararea nulității, ci se asigură că dreptul titularului mărcii a fost constituit în mod valabil din perspectiva normelor care reglementează caracterul înregistrabil al acesteia, nu se poate pune problema unui „abuz de drept” din partea persoanei care solicită declararea nulității.

21

La punctul 22 din hotărârea atacată, Tribunalul deduce că faptul că persoana care solicită declararea nulității poate depune cererea sa în scopul de a aplica ulterior semnul în cauză pe produsele sale corespunde în mod cert interesului general de disponibilitate și de liberă utilizare protejat de articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009. Prin urmare, în opinia sa, contrar a ceea ce a estimat camera de recurs a OAPI, o astfel de împrejurare nu poate în niciun caz să constituie un abuz de drept. Această apreciere este confirmată de articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, potrivit căruia nulitatea mărcii comunitare poate fi declarată de asemenea ca urmare a unei cereri reconvenționale în cadrul unei acțiuni în contrafacere, ceea ce presupune că pârâtul într‑o astfel de acțiune poate obține declararea nulității chiar dacă a utilizat marca în cauză și intenționează să o utilizeze în continuare.

22

La punctul 23 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat că tocmai respingerea cererii de declarare a nulității întemeiate pe un „abuz de drept” pune în pericol obiectivele urmărite de articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009, dat fiind că o asemenea respingere împiedică examinarea de fond descrisă la punctul 21 din această hotărâre.

23

Tribunalul a statuat de asemenea, la punctul 24 din hotărârea atacată, că faptul că administratorul persoanei care solicită declararea nulității era administratorul titularului mărcii la data la care a fost depusă cererea de înregistrare a acesteia nu afectează cu nimic dreptul persoanei care solicită declararea nulității să sesizeze OAPI cu o cerere în sensul articolului 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009. Tribunalul explică în această privință că, ținând seama de natura și de obiectul procedurii în cauză, constând în protejarea intereselor generale subiacente articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009, titularul unei mărci descriptive sau lipsite de caracter distinctiv nu dobândește niciun drept de păstrare a înregistrării mărcii sale pentru simplul fapt că persoana care solicită declararea nulității este administrată de o persoană fizică care în trecut a acționat în scopul înregistrării semnului în cauză.

24

Tribunalul a examinat și a respins, la punctul 25 din hotărârea atacată, argumentele invocate de Donaldson Filtration Deutschland întemeiate pe acte de concurență neloială pe care ultra air le‑a săvârșit împotriva sa. A amintit că articolul 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 nu condiționează nici admisibilitatea, nici temeinicia unei cereri de declarare a nulității de buna‑credință a persoanei care solicită declararea nulității. Astfel, presupunând chiar că o cerere de declarare a nulității face parte dintr‑un plan global de confruntare comercială care implică deopotrivă metode de concurență neloială, radierea unei mărci descriptive sau lipsite de caracter distinctiv este, în opinia Tribunalului, o consecință legală impusă de articolul 57 alineatele (5) și (6) din Regulamentul nr. 207/2009, fără ca titularul său să obțină dreptul de a păstra înregistrarea ca urmare a faptului că persoana care solicită declararea nulității săvârșește, pe de altă parte, acte de concurență neloială.

25

În aceste condiții, Tribunalul a statuat, la punctele 27 și 28 din hotărârea atacată, că, prin respingerea cererii de declarare a nulității ca inadmisibilă, în temeiul unui pretins „abuz de drept”, Camera a patra de recurs a săvârșit o eroare de drept. În consecință, Tribunalul a anulat decizia în litigiu.

26

Donaldson Filtration Deutschland și OAPI solicită Curții:

27

Ultra air solicită Curții respingerea recursului și obligarea Donaldson Filtration Deutschland la plata cheltuielilor de judecată.

28

În temeiul articolului 181 din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când un recurs este, în tot sau în parte, în mod vădit inadmisibil sau în mod vădit nefondat, Curtea poate oricând, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, să decidă să respingă recursul respectiv, în tot sau în parte, prin ordonanță motivată.

29

Se impune aplicarea acestei dispoziții în cadrul prezentului recurs.

30

În susținerea recursului, Donaldson Filtration Deutschland invocă două motive.

31

Prin intermediul primului motiv, Donaldson Filtration Deutschland, susținută de OAPI, reproșează Tribunalului că nu a apreciat excepția întemeiată pe abuzul de drept ca noțiune juridică generică.

32

Tribunalul ar fi constatat în mod întemeiat, la punctele 17 și 18 din hotărârea atacată, că, potrivit articolului 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, orice persoană fizică sau juridică care are capacitatea de a sta în justiție poate formula o cerere de declarare a nulității unei mărci în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (a) din acest regulament, fără a fi necesar ca solicitantul să facă, în această privință, dovada existenței unui interes de a exercita acțiunea. Cu toate acestea, la punctul 21 din aceeași hotărâre, Tribunalul ar fi dedus în mod eronat că OAPI trebuie să aprecieze dacă marca examinată este descriptivă și/sau lipsită de caracter distinctiv „fără ca motivele sau comportamentul anterior al persoanei care solicită declararea nulității să poată afecta anvergura misiunii încredințate OAPI în ceea ce privește interesele generale subiacente articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și articolului 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009”.

33

În această privință, Tribunalul ar fi omis să ia în considerare argumentele invocate de Donaldson Filtration Deutschland. În primul rând, procedura de declarare a nulității unei mărci nu ar împiedica luarea în considerare a excepției abuzului de drept ca noțiune juridică generică în măsura în care excluderea cererilor abuzive nu ar fi echivalentă cu instituirea în sarcina solicitantului a obligației de a dovedi în mod pozitiv un interes de a exercita acțiunea. În al doilea rând, legiuitorul Uniunii ar fi configurat procedura de anulare ca o procedură la cererea unei părți întrucât în mod cert nu ar fi posibil să se anuleze din oficiu o marcă înregistrată.

34

Tribunalul s‑ar limita astfel la a constata fără motivare, la punctele 21-23 din hotărârea atacată, că excepția întemeiată pe abuzul de drept în cadrul unei proceduri de declarare a nulității în temeiul articolului 56 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 nu este relevantă.

35

În plus, Tribunalul ar fi omis să țină seama de jurisprudența Curții referitoare la noțiunea de abuz de drept. Donaldson Filtration Deutschland se referă în această privință la Hotărârea Budějovický Budvar (C‑482/09, EU:C:2011:605), care ar recunoaște că noțiunea de abuz de drept trebuie respectată în dreptul Uniunii. Aceasta menționează de asemenea Hotărârea Lancôme/OAPI (EU:C:2010:92), care, în opinia sa, se limitează la a expune că lipsa unui interes propriu al solicitantului declarării nulității pentru radierea unei mărci poate fi surmontată de interesul general. Prin urmare, nu ar fi exclus să se poată opune o excepție întemeiată pe abuzul de drept unei cereri de declarare a nulității introduse în temeiul articolului 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009.

36

ultra air susține că Tribunalul a efectuat o examinare legală a cerințelor unui abuz de drept. În aceste condiții, Tribunalul ar fi luat în considerare, la punctele 17-20 din hotărârea atacată, obiectivul reglementării comunitare în cauză, care este de protecție a interesului general. La punctele 21-27 din aceeași hotărâre, acesta ar fi examinat dacă împrejurările invocate de Donaldson Filtration Deutschland au drept efect în speță neîndeplinirea obiectivului reglementării. Tribunalul ar fi constatat în mod întemeiat că aceste împrejurări nu afectează deloc îndeplinirea obiectivului reglementării.

37

Prin intermediul primului motiv, Donaldson Filtration Deutschland reproșează în esență Tribunalului că s‑a limitat la a constata, în mod eronat, că excepția întemeiată pe abuzul de drept în cadrul unei proceduri de declarare a nulității în temeiul articolului 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 nu este relevantă, iar aceasta fără motivare și fără a lua în considerare jurisprudența Uniunii privind abuzul de drept.

38

O asemenea abordare se întemeiază pe o interpretare vădit eronată a hotărârii atacate.

39

Astfel, pe de o parte, Tribunalul a enunțat în esență, la punctele 17-19 din hotărârea atacată, că, potrivit articolului 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, o cerere de declarare a nulității întemeiată pe o cauză de nulitate absolută nu impune solicitantului să facă dovada existenței unui interes de a exercita acțiunea, în măsura în care motivele absolute de refuz al înregistrării au ca obiect protecția interesului general care stă la baza lor, fapt care, în plus, nu este contestat de Donaldson Filtration Deutschland.

40

Pe de altă parte, astfel cum Tribunalul a arătat, la punctul 20 din hotărârea atacată, procedura administrativă prevăzută la articolul 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 52 alineatul (1) litera (a) din acest regulament are ca obiect, în special, să permită OAPI să reexamineze validitatea înregistrării unei mărci și să adopte o poziție pe care eventual ar fi trebuit să o adopte din oficiu în temeiul articolului 37 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009.

41

În aceste condiții, întrucât este vorba despre protecția intereselor generale subiacente articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c), precum și articolului 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, Tribunalul a dedus, la punctul 21 din hotărârea atacată, că misiunea OAPI este să aprecieze dacă marca examinată este descriptivă și/sau lipsită de caracter distinctiv din perspectiva normelor care reglementează caracterul înregistrabil al acesteia, fără ca motivele sau comportamentul anterior al persoanei care solicită declararea nulității să poată afecta anvergura acestei misiuni.

42

Astfel, întrucât aprecierea OAPI trebuie să se efectueze exclusiv din perspectiva intereselor generale subiacente articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c), precum și articolului 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, interesul economic potențial sau efectiv urmărit de persoana care solicită declararea nulității nu este relevant și, prin urmare, nu se poate pune problema unui „abuz de drept” din partea persoanei care solicită declararea nulității, așa cum Tribunalul a statuat în mod întemeiat.

43

Rezultă de aici că împrejurarea potrivit căreia persoana care solicită declararea nulității poate depune cererea sa în scopul de a aplica ulterior semnul în cauză pe produsele sale nu poate în niciun caz să constituie un abuz de drept, după cum Tribunalul a constatat, la punctul 22 din hotărârea atacată. Astfel, interesul general protejat de articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 corespunde în mod cert interesului general de disponibilitate și de liberă utilizare a semnului menționat.

44

În plus, trebuie arătat că intenția persoanei care solicită declararea nulității de a utiliza marca în cauză după declararea nulității nu este dezaprobată de Regulamentul nr. 207/2009. Astfel, după cum a constatat Tribunalul, la punctul menționat 22, articolul 52 alineatul (1) din acest regulament prevede că nulitatea mărcii comunitare ce rezultă din existența unor motive absolute de refuz poate fi declarată de asemenea ca urmare a unei cereri reconvenționale în cadrul unei acțiuni în contrafacere, ceea ce presupune că pârâtul în această acțiune poate obține declararea nulității chiar dacă a utilizat marca în cauză și intenționează să o utilizeze în continuare.

45

În schimb, așa cum a subliniat Tribunalul la punctul 23 din hotărârea atacată, faptul de a respinge o cerere de declarare a nulității pentru motivul că ar constitui un abuz de drept s‑ar opune realizării efective a obiectivelor urmărite de articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009. Astfel, o asemenea respingere nu ar permite să se efectueze o examinare a mărcii din perspectiva normelor care reglementează caracterul înregistrabil al acesteia și să se aprecieze existența unui motiv absolut de refuz al înregistrării.

46

În aceste condiții, Tribunalul a statuat fără a săvârși o eroare de drept că problema abuzului de drept nu este relevantă în cadrul unei proceduri de declarare a nulității în temeiul articolului 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009.

47

Argumentul prezentat de Donaldson Filtration Deutschland referitor la jurisprudența Curții în materie de abuz de drept nu poate repune în discuție această concluzie. Astfel, pe de o parte, trebuie arătat că doar concluziile prezentate în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Budějovický Budvar (EU:C:2011:605) se refereau la problema abuzului de drept. Pe de altă parte, în ceea ce privește Hotărârea Lancôme/OAPI (EU:C:2010:92), trebuie să se constate că Curtea a respins argumentul invocat de Lancôme parfums et beauté & Cie SNC potrivit căruia articolul 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 ar impune existența unui interes economic efectiv sau potențial de radiere a mărcii contestate din partea persoanei care solicită declararea nulității. Curtea a statuat printre altele, în esență, la punctul 43 din această hotărâre, că interesul general care stă la baza motivului de refuz al înregistrării unei mărci în temeiul caracterului său descriptiv nu este în mod exclusiv cel al concurenților titularului acesteia, ci că este vorba despre interesul tuturor. Prin urmare, interesul individual economic în radierea mărcii contestate al concurenților titularului acesteia din urmă nu este relevant în cadrul unei cereri de declarare a nulității întemeiate pe articolul 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009.

48

În ceea ce privește obligația de motivare ce revine Tribunalului, trebuie amintit în această privință că, potrivit unei jurisprudențe constante, o asemenea obligație nu impune acestuia din urmă să facă o expunere care să urmeze în mod exhaustiv și unul câte unul toate argumentele prezentate de părțile în litigiu și că motivarea Tribunalului poate fi, așadar, implicită, cu condiția de a permite persoanelor interesate să cunoască motivele pentru care Tribunalul nu a admis argumentele lor, iar Curții să dispună de elemente suficiente pentru a exercita controlul (Hotărârea Gogos/Comisia, C‑583/08 P, EU:C:2010:287, punctul 30 și jurisprudența citată).

49

Trebuie arătat că raționamentul dezvoltat de Tribunal la punctele 21-23 din hotărârea atacată implică în mod necesar respingerea implicită a argumentelor prezentate de Donaldson Filtration Deutschland. Astfel, a urma argumentația acesteia din urmă ar presupune să nu se protejeze interesele generale subiacente articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009. În măsura în care Tribunalul nu este obligat să răspundă în mod exhaustiv la fiecare dintre argumentele prezentate de părți în fața sa, nu i se poate reproșa faptul că nu și‑a motivat aprecierea.

50

Din considerațiile care precedă rezultă că primul motiv trebuie respins ca nefondat.

51

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Donaldson Filtration Deutschland, susținută de OAPI, reproșează Tribunalului că a omis să aprecieze împrejurările concrete ale cauzei care relevă faptul că cererea de declarare a nulității prezentată de ultra air este abuzivă.

52

Prin intermediul primului aspect al celui de al doilea motiv, Donaldson Filtration Deutschland susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat, la punctul 25 din hotărârea atacată, că comportamentul nelegal al ultra air, care în mod vădit urmărește doar să profite de reputația bună dobândită în percepția publicului relevant de denumirea „ultrafilter international” și să îl inducă pe acesta în eroare cu privire la originea produselor, ar fi lipsit de relevanță în prezenta cauză.

53

Deși în mod întemeiat a apreciat Tribunalul că articolul 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 nu condiționează nici admisibilitatea, nici temeinicia unei cereri de declarare a nulității de buna‑credință a persoanei care solicită declararea nulității, nu ar rezulta totuși în mod necesar că anularea unei mărci descriptive sau lipsite de caracter distinctiv este o consecință legală impusă de articolul 57 alineatele (5) și (6) din Regulamentul nr. 207/2009, chiar dacă persoana care solicită declararea nulității săvârșește acte de concurență neloială. Astfel, cererea de declarare a nulității nu s‑ar prezenta ca un act izolat, în paralel cu un alt comportament anticoncurențial eventual al ultra air, ci ar constitui în mod cert temeiul și obiectul acestui comportament neloial.

54

Prin cel de al doilea aspect al celui de al doilea motiv, Donaldson Filtration Deutschland reproșează Tribunalului că nu a examinat în mod suficient, la punctul 24 din hotărârea atacată, rolul administratorului ultra air, care era anterior administratorul Donaldson Filtration Deutschland și era personal singurul responsabil al procedurii având ca obiect înregistrarea mărcii cu privire la care solicită în prezent declararea nulității.

55

OAPI susține că raționamentul Tribunalului de la punctul 24 din hotărârea atacată este circular. Constatarea Tribunalului potrivit căreia titularul „nu dobândește niciun drept de păstrare a înregistrării” nu ar fi diferită de concluzia potrivit căreia „dreptul persoanei care solicită declararea nulității nu este afectat”, în măsura în care acestea descriu aprecierea Tribunalului dintr‑o perspectivă diferită.

56

OAPI se referă deopotrivă la jurisprudența și la doctrina germană, potrivit cărora aspectul comportamentului contradictoriu (venire contra factum proprium) poate conduce la identificarea unui abuz, iar excepția întemeiată pe abuzul de drept nu poate fi respinsă din principiu într‑o procedură de declarare a nulității. În acest context, ar fi relevant faptul că persoana care a permis inițial înregistrarea unei mărci dovedind caracterul distinctiv dobândit prin utilizarea acesteia contestă în prezent propriul comportament.

57

ultra air susține că al doilea motiv trebuie respins ca fiind nefondat întrucât Tribunalul a luat în considerare împrejurările speței, astfel cum reiese de la punctele 21-27 din hotărârea atacată.

58

În ceea ce privește primul aspect al celui de al doilea motiv, ultra air subliniază că argumentația Donaldson Filtration Deutschland potrivit căreia marca „ultrafilter international” este atât de notorie încât trebuie protejată în favoarea acesteia din urmă ar fi comprehensibilă dacă această societate s‑ar fi întemeiat pe faptul că marca menționată prezenta, la data formulării cererii de declarare a nulității, în orice caz, un caracter distinctiv dobândit prin utilizare. Or, acest lucru nu s‑a întâmplat.

59

În ceea ce privește al doilea aspect al celui de al doilea motiv, ultra air susține că excepția venire contra factum proprium nu este aplicabilă în speță în măsura în care administratorul său a înregistrat marca contestată nu pentru el însuși, ci pentru Donaldson Filtration Deutschland, care este o persoană juridică, astfel încât administratorul nu ar fi fost nicicând titularul mărcii „ultrafilter international”. ultra air subliniază și că administratorul în cauză a intrat în funcție în cadrul acestei societăți abia în luna martie 2008. Dacă ar fi urmată argumentația Donaldson Filtration Deutschland, ar rezulta că o cerere de declarare a nulității formulată anterior lunii martie 2008 nu ar fi considerată abuzivă, precum în cazul în care o astfel de cerere ar fi fost depusă după plecarea administratorului în cauză.

60

În ceea ce privește primul aspect al celui de al doilea motiv, trebuie, în primul rând, să se arate că Tribunalul a examinat, la punctul 25 din hotărârea atacată, afirmațiile invocate de Donaldson Filtration Deutschland cu privire la actele de concurență neloială săvârșite de ultra air față de ea și a concluzionat, referitor la acest aspect, că actele respective nu afectează dreptul acesteia din urmă de a solicita declararea nulității mărcii contestate.

61

În continuare, argumentația Donaldson Filtration Deutschland se bazează pe premisa că cererea de declarare a nulității formulată de ultra air în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 este în sine un act de concurență neloială.

62

Or, o asemenea premisă este vădit eronată, în măsura în care faptul că persoana care solicită declararea nulității poate depune cererea sa în scopul de a utiliza ulterior marca contestată corespunde în mod cert interesului general de disponibilitate și de liberă utilizare care stă la baza articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, după cum reiese din cuprinsul punctului 43 din prezenta ordonanță. Această apreciere este confirmată de articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, potrivit căruia nulitatea mărcii comunitare poate fi de asemenea declarată ca urmare a unei cereri reconvenționale în cadrul unei acțiuni în contrafacere.

63

În cele din urmă, în mod întemeiat a considerat Tribunalul că radierea unei mărci descriptive sau lipsite de caracter distinctiv nu este consecința unui act de concurență neloială, în măsura în care înregistrarea unei astfel de mărci ar fi trebuit refuzată în temeiul existenței unor motive absolute de refuz care o afectează, ci o consecință legală impusă de articolul 57 alineatele (5) și (6) din Regulamentul nr. 207/2009.

64

În consecință, primul aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins ca vădit nefondat.

65

În ceea ce privește al doilea aspect al celui de al doilea motiv, trebuie arătat că, la punctul 24 din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat că faptul că administratorul persoanei care solicită declararea nulității, și anume ultra air, era administratorul titularului mărcii contestate, Donaldson Filtration Deutschland, la data la care a fost depusă cererea de înregistrare a acestei mărci nu afectează cu nimic dreptul ultra air să sesizeze OAPI cu o cerere de declarare a nulității în sensul articolului 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009. Tribunalul a arătat în această privință că, ținând seama de natura și de obiectul procedurii în cauză, constând în protejarea intereselor generale subiacente articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009, titularul unei mărci descriptive sau lipsite de caracter distinctiv nu dobândește niciun drept de păstrare a înregistrării mărcii sale pentru simplul fapt că persoana care solicită declararea nulității este administrată de o persoană fizică ce a acționat în trecut în scopul înregistrării semnului în cauză.

66

Prin urmare, trebuie să se constate că Tribunalul a examinat argumentul invocat de Donaldson Filtration Deutschland potrivit căruia cererea de declarare a nulității ar fi abuzivă în temeiul comportamentului anterior al administratorului ultra air și a apreciat că această împrejurare nu este relevantă în cadrul unei proceduri de declarare a nulității în temeiul articolului 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009.

67

În plus, întrucât Tribunalul nu este obligat să răspundă în mod exhaustiv la fiecare dintre argumentele prezentate de părți în fața sa (a se vedea în acest sens Hotărârea Gogos/Comisia, EU:C:2010:287, punctul 30), nu i se poate reproșa faptul că nu a examinat în mod suficient împrejurarea referitoare la comportamentul anterior al administratorului ultra air.

68

Pe de altă parte, contrar celor susținute de OAPI, raționamentul Tribunalului de la punctul 24 din hotărârea atacată nu este circular. Astfel, pe de o parte, prima teză a punctului 24 din hotărârea atacată enunță, în esență, că comportamentul anterior al administratorului ultra air, societate care solicită declararea nulității mărcii contestate, nu este în niciun caz pertinent din perspectiva dreptului de care dispune aceasta din urmă de a sesiza OAPI cu o asemenea cerere. A doua teză a acestui punct justifică respectiva constatare prin natura și prin obiectul procedurii de declarare a nulității în cauză, care constă în protejarea intereselor generale subiacente articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009. În măsura în care o marcă ce nu ar fi trebuit înregistrată în temeiul caracterului său descriptiv sau al lipsei caracterului său distinctiv trebuie să poată fi declarată nulă, protecția intereselor generale nu este afectată de activitățile anterioare ale administratorului societății care a inițiat procedura de declarare a nulității în cauză.

69

În plus, trebuie arătat că administratorul în cauză a efectuat înregistrarea mărcii contestate nu pentru el însuși, ci în numele și pe seama titularului acesteia, Donaldson Filtration Deutschland, care este o persoană juridică ce trebuie deosebită de persoana fizică a administratorului. Rezultă că respectivul administrator nu a fost nicicând titularul mărcii contestate, astfel încât excepția venire contra factum proprium nu se poate aplica.

70

Prin urmare, al doilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie deopotrivă respins ca fiind vădit nefondat și al doilea motiv trebuie, în consecință, respins.

71

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că recursul trebuie respins în totalitate.

72

Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din același regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât ultra air a solicitat obligarea Donaldson Filtration Deutschland la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta din urmă a căzut în pretenții, se impune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) dispune: