23.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 344/40

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 28 mai 2013 (T-178/11);

—

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Primul motiv: hotărârea atacată nu a luat în considerare al doilea motiv invocat de Voss în fața Tribunalului, și anume răsturnarea sarcinii probei în fața camerei de recurs

Tribunalul nu a verificat dacă respectiva cameră de recurs a săvârșit o eroare de drept în ceea ce privește aspectul procedural referitor la sarcina probei. Motivul în cauză are o importanță independentă generală în dreptul mărcilor comunitare. Acest standard al răsturnării sarcinii probei — care contravine principiilor generale de drept — s-ar putea integra în jurisprudența relevantă. Acest motiv ar trebui să fie suficient pentru anularea deciziei camerei de recurs și a hotărârii atacate.

Al doilea motiv: Tribunalul a răsturnat în mod eronat sarcina probei

Tribunalul a inversat de asemenea în mod eronat sarcina probei, care revenea exclusiv Nordic Spirit AB ca parte care solicită anularea și care contestă validitatea unei mărci comunitare, impunând Voss să prezinte suficiente dovezi cu privire la caracterul distinctiv al mărcii formă pe care o deține. În acest scop, Tribunalul a citat jurisprudența privind cererile de înregistrare a unor mărci comunitare — și la mărcile neînregistrate — care nu beneficiau de o prezumție de validitate, spre deosebire de situația mărcii formă aparținând Voss. Aceasta constituie o încălcare evidentă a normelor care garantează un proces echitabil, articolul 99 din Regulamentul privind marca comunitară (1) și norma 37 litera (b) punctul (iv) din Regulamentul de punere în aplicare a RMC (2), suficientă în sine pentru anularea deciziei atacate.

Al treilea motiv: definiția eronată a normelor și a cutumelor sectorului privind încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din RMC

Tribunalul a afirmat în mod corect, la punctul 45, că este necesar să se stabilească dacă marca comunitară contestată se îndepărtează semnificativ de la normele și cutumele sectorului relevant. Prin urmare, analiza aspectului dacă o marcă formă 3D are caracter distinctiv implică în primul rând o examinare a „normelor sectorului” pentru a stabili ulterior dacă o anumită marcă 3D poate fi diferențiată de consumator față de alte întreprinderi.

Cu toate acestea, identificarea de către Tribunal a acestora din urmă se distanțează cu mult de o definiție întemeiată a „normelor” sectorului băuturilor. Indicațiile identificate de Tribunal referitor la normele sectorului sunt, în primul rând eronate în fapt (referirea la o „secțiune cilindrică” inexistentă) și atât de vagi și de generale încât — dacă s-ar aplica — nicio sticlă de băutură nu ar îndeplini condiția caracterului distinctiv (nici chiar celebra sticlă de Coca-Cola, dacă ar face obiectul unei cereri de declarare a nulității). În schimb, divizia de anulare a definit în mod corect normele sectorului.

În plus, în Decizia R 2465/2011-2 din 1 februarie 2012 (Freixenet/OAPI), camera de recurs a reținut la punctul 36 că „anterior, nici examinatorul, nici camera de recurs nu au prezentat documente care cuprind referiri la realitatea pieței de la data depunerii cererii, și nici nu a identificat sau indicat exemple concrete de sticle identice sau similare utilizate în mod obișnuit în sector anterior datei respective. Această omisiune constituie un motiv suficient pentru admiterea recursului”. În consecință, prin omisiunea de a indica exemple concrete ale normelor sectorului, Tribunalul a încălcat în mod evident articolul 7 alineatul (1) litera (b) din RMC.

Al patrulea motiv: eroare de drept în ceea ce privește aprecierea caracterului distinctiv al mărcii deținute de Voss reprezentând forma unei sticle — încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din RMC

Rezultă din jurisprudența aplicabilă privind caracterul distinctiv că o marcă comunitară trebuie considerată și apreciată în ansamblu și că aprecierea fiecărei părți componente constituie doar un ajutor în examinarea globală, pe care nu o poate substitui. În hotărârea atacată Tribunalul a evaluat doar fiecare componentă în mod individual și nu a apreciat marca în ansamblu.

Prin urmare, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în aprecierea caracterului distinctiv al mărcii întrucât nu a luat în considerare, astfel cum avea obligația, impresia de ansamblu produsă de marcă, ci a adoptat o abordare eronată, prin separarea mărcii în părțile sale componente, fiecare dintre acestea fiind considerată oarecum originală.

Al cincilea motiv: denaturare serioasă a probelor în compararea formei 3D cu o secțiune bidimensională și în identificarea normelor și a cutumelor sectorului

Ambele afirmații: „Majoritatea sticlelor disponibile pe piață au o secțiune cilindrică” și „sticlele au o mare varietate de forme și de mărimi” sunt vădit eronate și au fost totuși reiterate în mod explicit sau implicit de Tribunal pentru a respinge cererea de anulare a deciziei camerei de recurs, ajungându-se astfel la denaturarea faptelor și a probelor, ceea ce constituie o eroare de drept.

Al șaselea motiv: hotărârea Tribunalului împiedică în esență înregistrarea mărcilor 3D, ceea ce constituie o încălcare a articolului 7 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 4 din RMC

Raționamentul urmat de Tribunal are drept consecință faptul că este imposibil în esență ca un ambalaj al unui produs să aibă în același timp caracter distinctiv atât ca ansamblu, cât și ca o combinație a unor părți componente diferite. La nivel practic, rezultatul este că niciun ambalaj al unui produs nu poate îndeplini vreodată condiția caracterului distinctiv în modalitatea stabilită în hotărârea atacată, fapt care contravine obiectivului urmărit de RMC.