9.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 325/13

1.

În cazul în care, în cadrul dovedirii originii mărfurilor importate, autoritățile vamale doresc să se întemeieze pe rezultatele unei analize efectuate de un terț, pe care acest terț nu le-a divulgat nici autorităților vamale nici declarantului, astfel încât pentru apărare este mai dificil sau imposibil să verifice sau să răstoarne corectitudinea concluziilor stabilite iar pentru instanța judecătorească este mai dificil să își îndeplinească sarcina de a aprecia rezultatele analizei, drepturile prevăzute la articolul 47 din Carta [drepturilor fundamentale a Uniunii Europene] (1) implică faptul că instanța nu poate să ia în considerare rezultatele analizei indicate? Răspunsul la această întrebare este diferit în cazul în care terțul menționat refuză să comunice informațiile respective autorităților vamale și debitoarei, pentru motivul, prezentat fără alte detalii, că ar fi vorba despre „law enforcement sensitive information” [informații sensibile legate de aplicarea legilor]?

2.

Drepturile prevăzute la articolul 47 din Cartă implică faptul că, în cazul în care autoritățile vamale nu pot să divulge informații privind analiza efectuată pe care își întemeiază prezumția unei anumite origini a mărfurilor — și rezultatele analizei sunt puse în mod justificat la îndoială — autoritățile vamale — în măsura în care acest lucru le poate fi cerut în mod rezonabil — trebuie să colaboreze cu debitoarea în ceea ce privește cererea acesteia — ca pe cheltuiala sa să efectueze o analiză și/sau o prelevare de probe în țara exportatoare indicată de aceasta?

3.

Răspunsurile la prima și la a doua întrebare sunt diferite în cazul în care după notificarea taxei vamale datorate, părți din probele prelevate din mărfuri au fost încă disponibile pentru o perioadă limitată, probe care ar fi putut să fie puse la dispoziția debitoarei pentru efectuarea unei analize de către un alt laborator, chiar dacă rezultatul unei astfel de analize nu schimbă faptul că nu pot fi verificate rezultatele laboratorului mandatat de autoritățile vamale, astfel încât chiar și în această situație instanței i-ar fi imposibil — în cazul în care celălalt laborator stabilește că originea este cea indicată de debitoare — să compare fiabilitatea rezultatelor obținute de cele două laboratoare? În cazul unui răspuns afirmativ, autoritățile vamale trebuie să informeze debitoarea că mai sunt disponibile părți din probele prelevate din mărfuri și că aceasta poate să solicite probele respective pentru o astfel de analiză?