—

Reclamantul susține că Comisia nu putea adopta decizia emisă fără a-i acorda acestuia posibilitatea de a se exprima cu privire la motivele pentru care Comisia a considerat că prin modificarea condițiilor de rambursare s-a acordat un ajutor în favoarea ING.

—

În subsidiar, Comisia a încălcat principiul solicitudinii, adoptând decizia fără a ține seama de argumentele pe care guvernul olandez le-a expus în cursul procedurii inițiate anterior în fața Tribunalului în cauzele conexate T-29/10 și T-33/10, argumente pe care Tribunalul le-a reținut în Hotărârea pronunțată la 2 martie 2012 în aceste cauze.

—

Reclamantul susține că decizia este incompatibilă cu articolul 107 TFUE întrucât la punctul 213 din aceasta, Comisia a considerat în mod eronat că modificarea condițiilor de rambursare constituie un ajutor de stat.

—

Reclamantul afirmă că Comisia nu a executat în mod corect Hotărârea Tribunalului din 2 martie 2012 și că a încălcat articolul 107 TFUE, regulamentul de procedură și articolul 266 TFUE întrucât, în decizia adoptată, Comisia a condiționat aprobarea aportului de capital acelorași măsuri compensatorii precum în cadrul deciziei anterioare din 2009 (pe care Tribunalul a anulat-o prin Hotărârea din 2 martie 2012), în pofida faptului că a estimat ajutorul în litigiu la o valoare cu 2 miliarde de euro mai mică față de valoarea reținută anterior.