Recurs introdus la 21 decembrie 2012 de Ballast Nedam NV împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 27 septembrie 2012 în cauza T-361/06, Ballast Nedam/Comisia

(Cauza C-612/12 P)

2013/C 71/16

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Recurentă: Ballast Nedam NV (reprezentanți: A.R. Bosman și E. Oude Elferink, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului său, Ballast Nedam invocă două motive de recurs.

Prin intermediul primului motiv de recurs , Ballast Nedam susține că Tribunalul a încălcat articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 (1) și dreptul său la apărare prin faptul că nu a anulat (în parte) decizia Comisiei (2), în măsura în care destinatara acestei decizii era Ballast Nedam. Tribunalul nu a ținut seama de aspectul că, în prezenta cauză, comunicarea privind obiecțiunile din 18 octombrie 2004 nu îndeplinea cerințele impuse de dreptul Uniunii în privința unei astfel de comunicări.

În susținerea acestei afirmații, Ballast Nedam invocă în primul rând faptul că, deși Tribunalul a admis în hotărârea atacată că comunicarea privind obiecțiunile nu era clară în privința unui aspect esențial, acesta nu a constatat nerespectarea de către Comisie a dreptului său la apărare.

În al doilea rând, Ballast Nedam susține că este incorectă constatarea Tribunalului conform căreia Comisia a furnizat în comunicarea privind obiecțiunile elemente suficiente pentru a putea aprecia faptele și împrejurările pe care s-a întemeiat pentru a-și susține afirmația privind existența unei încălcări și a indicat în mod clar care sunt întreprinderile cărora li s-ar putea aplica o amendă. În măsura în care această constatare o privește pe Ballast Nedam, ea se întemeiază pe o interpretare incorectă a jurisprudenței Curții referitoare la cerințele pe care trebuie să le îndeplinească conținutul unei comunicări privind obiecțiunile. În această privință, prezintă relevanță faptul că filiala al cărei comportament ilicit a fost imputat societății Ballast Nedam nu a fost identificată în comunicarea privind obiecțiunile.

În al treilea rând, Ballast Nedam critică constatarea Tribunalului potrivit căreia, având în vedere comunicarea privind obiecțiunile, ea nu putea ignora în calitate de societate-mamă a Ballast Nedam Grond en Wegen B.V. (denumită în continuare „BN Grond en Wegen”) faptul că putea să fie destinatara deciziei finale a Comisiei. Procedând astfel, Tribunalul a încălcat, printre altele, conținutul jurisprudenței Curții conform căreia într-o comunicare privind obiecțiunile trebuie să se indice în ce calitate i se reproșează unei întreprinderi faptele reținute.

În al patrulea rând, recurenta susține că, atunci când a examinat respectarea de către Comisie a dreptului la apărare, Tribunalul a ținut seama în mod neîntemeiat de un pretins răspuns dat de Ballast Nedam cu privire la conținutul comunicării privind obiecțiunile.

Prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs , Ballast Nedam susține că Tribunalul a încălcat dreptul Uniunii întrucât a aplicat în mod eronat principiile fundamentale aplicabile în privința problemei imputabilității în sarcina societăților-mamă a încălcărilor normelor privind înțelegerile. În opinia Ballast Nedam, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că Comisia putea să îi impute răspunderea pentru săvârșirea unei încălcări a articolului 81 CE, în pofida faptului că încălcarea nu fusese constatată de către Comisie.

În susținerea celui de al doilea motiv de recurs, Ballast Nedam subliniază în primul rând că, în Hotărârea din 24 martie 2011, Tomkins/Comisia (T-382/06, Rep., p. II-1157), Tribunalul a statuat că răspunderea unei societăți-mamă căreia i se impută încălcarea normelor privind înțelegerile nu poate depăși răspunderea filialei. De aici rezultă că unei societăți-mamă nu îi poate fi imputată o încălcare pe care Comisia nu a constatat-o.

În această privință, Ballast Nedam susține că marja de apreciere de care dispune Comisia pentru a decide care sunt entitățile din cadrul unei întreprinderi care pot fi considerate responsabile pentru o încălcare a normelor privind înțelegerile nu este atât de largă încât să îi permită Comisiei să impute unei societăți-mamă răspunderea pentru o încălcare care nu a fost constatată.

În al doilea rând, Ballast Nedam impută Tribunalului că a ținut seama de faptul că ea nu a răsturnat prezumția conform căreia a exercitat o influență decisivă asupra comportamentului pe piață al societății BN Grond en Wegen. Recurenta consideră că această împrejurare este strâns legată de încălcarea dreptului său la apărare și, în plus, este lipsită de relevanță din punct de vedere juridic.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială, 08/vol. 4, p. 269).

(2)  Decizia C(2006) 4090 final a Comisiei din 13 septembrie 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] [cazul COMP/F/38.456 — Bitum (Țările de Jos)].