Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62012CA0492

    Cauza C-492/12: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 septembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État — Franța) — Conseil national de l'ordre des médecins/Ministre de l’Enseignement supérieur et de la Recherche, Ministre des Affaires sociales et de la Santé (Libera circulație a persoanelor — Libertatea de stabilire — Libera prestare a serviciilor — Directiva 2005/36/CE — Recunoașterea calificărilor profesionale — Profesia de dentist — Caracterul specific și distinct față de profesia de medic — Formare comună)

    JO C 344, 23.11.2013, p. 36–36 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    23.11.2013   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 344/36


    Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 septembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État — Franța) — Conseil national de l'ordre des médecins/Ministre de l’Enseignement supérieur et de la Recherche, Ministre des Affaires sociales et de la Santé

    (Cauza C-492/12) (1)

    (Libera circulație a persoanelor - Libertatea de stabilire - Libera prestare a serviciilor - Directiva 2005/36/CE - Recunoașterea calificărilor profesionale - Profesia de dentist - Caracterul specific și distinct față de profesia de medic - Formare comună)

    2013/C 344/62

    Limba de procedură: franceza

    Instanța de trimitere

    Conseil d'État

    Părțile din procedura principală

    Reclamant: Conseil national de l'ordre des médecins

    Pârâți: Ministre de l’Enseignement supérieur et de la Recherche, Ministre des Affaires sociales et de la Santé

    cu participarea: Conseil national de l’ordre des chirurgiens-dentistes

    Obiectul

    Cerere de decizie preliminară — Conseil d'État (Franța) — Interpretarea articolului 36 din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO L 255, p. 22, Ediție specială 5/vol. 8, p. 3) — Caracterul specific și distinct al profesiei de medic dentist — Admisibilitatea unei legislații naționale care prevede o formare universitară comună pentru studenții la medicină și la medicină dentară — Admisibilitatea unei legislații care determină practicarea aceleiași specializări de către medici și de către medicii dentiști

    Dispozitivul

    1.

    (a)

    Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1137/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008, trebuie interpretată în sensul că nu se opune instituirii de către un stat membru a unui ciclu de formare de specializare, atât în domeniul medicinei, cât și în cel al medicinei dentare, a cărei denumire nu corespunde cu cele enumerate, în ceea ce privește acest stat membru, în anexa V la această directivă. O astfel de formare de specializare poate fi deschisă atât persoanelor care au absolvit doar o formare de bază în medicină, cât și persoanelor care au absolvit și au validat numai studiile în cadrul formării de bază de medic dentist.

    (b)

    Instanța națională trebuie să verifice:

    dacă formarea de specializare respectivă, în măsura în care nu îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 24 și 34 din această directivă în ceea ce privește formările de bază de medic și de medic dentist, nu conduce la acordarea unui titlu de medic cu formare de bază sau la acordarea unui titlu de medic dentist cu formare de bază și

    dacă titlul acordat ca urmare a absolvirii formării de specializare respective nu conferă dreptul la exercitarea profesiei de bază de medic sau de medic dentist de către persoane care nu dețin titlul de medic cu formare de bază sau, respectiv, de medic dentist cu formare de bază.

    2.

    Directiva 2005/36, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 1137/2008, trebuie interpretată în sensul că nu se opune ca materiile care țin de domeniul medicinei să facă parte dintr-o formare de specializare în domeniul medicinei dentare.


    (1)  JO C 26, 26.1.2013.


    Top