—

atingerea adusă de pârâte încrederii legitime a reclamantei, încălcând articolul 10 din Codul european de bună conduită administrativă, prin faptul că acestea au anulat în mod inopinat decizia de a atribui consorțiului proiectul în cauză pentru motivul unei presupuse „declarații false”;

—

încălcarea de către pârâte a principiului general al securității juridice și a articolului 4 din Codul european de bună conduită administrativă, prin faptul că au acuzat-o pe reclamantă că a făcut o declarație falsă, fără a identifica în prealabil niciunul dintre documentele prezentate ca fiind false;

—

încălcarea de către pârâte a dreptului reclamantei de a fi ascultată, prin neinformarea acesteia cu privire la intenția lor de a anula atribuirea, încălcând articolul 16 din Codul european de bună conduită administrativă;

—

nemotivarea de către pârâte cu privire la documentele despre care se pretinde că ar fi fost falsificate de reclamantă, încălcând articolul 18 din Codul european de bună conduită administrativă;

—

neinformarea reclamantei de către pârâte cu privire la acțiunile în justiție disponibile împotriva deciziei adoptate în ceea ce o privește, încălcând articolele 11 și 19 din Codul european de bună conduită administrativă;

—

abuzul comis de pârâte în ceea ce privește puterea lor de apreciere a faptelor care le sunt prezentate și, prin urmare, abuzul lor de putere în sensul că motivele prezentate de autoritatea contractantă ar fi putut fi utilizate doar pentru a descalifica o ofertă în cursul procedurii de cerere de ofertă, pentru motivul că aceasta nu îndeplinea criteriile de evaluare, iar nu ulterior atribuirii contractului.