EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62011TN0102
Case T-102/11: Action brought on 22 February 2011 — American Express Marketing & Development v OHIM (IP ZONE)
Cauza T-102/11: Acțiune introdusă la 22 februarie 2011 — American Express Marketing & Development/OAPI (IP ZONE)
Cauza T-102/11: Acțiune introdusă la 22 februarie 2011 — American Express Marketing & Development/OAPI (IP ZONE)
JO C 130, 30.4.2011, p. 15–15
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
30.4.2011 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 130/15 |
Acțiune introdusă la 22 februarie 2011 — American Express Marketing & Development/OAPI (IP ZONE)
(Cauza T-102/11)
2011/C 130/27
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: American Express Marketing & Development Corp. (New York, Statele Unite) (reprezentanți: V. Spitz, A. Gaul, T. Golda și S. Kirschstein-Freund, avocați)
Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
Concluziile reclamantei
— |
Anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 1 decembrie 2010 în cauza R 1125/2010-2; |
— |
în subsidiar, modificarea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 1 decembrie 2010 în cauza R 1125/2010-2 și declararea căii de atac drept întemeiată; |
— |
obligarea pârâtului la plata cheltuielilor efectuate în cadrul procedurii desfășurate în fața camerei de recurs și în fața Tribunalului. |
Motivele și principalele argumente
Marca comunitară vizată: marca verbală „IP ZONE”, pentru servicii din clasa 42.
Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare a mărcii comunitare.
Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.
Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, în măsura în care camera de recurs a considerat că marca nu are un caracter distinctiv suficient și este descriptivă în raport cu serviciile în cauză.