14.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/4

1.

La o interpretare extensivă a articolului 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38/CE, în special în lumina articolelor 7 și 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și a articolului 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „membru de familie” înseamnă și un părinte cetățean al unui stat terț, al cărui copil, care nu se mai află în întreținerea părintelui respectiv, beneficiază de dreptul la liberă circulație în calitate de cetățean al Uniunii?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ: la o interpretare extensivă a articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2004/38/CE, în special în lumina articolelor 7 și 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și a articolului 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se aplică directiva părintelui menționat rămas în statul de origine al copilului, cetățean al Uniunii, chiar și în cazul în care acest părinte nu „însoțește” și nici nu „se alătură” copilului, care între timp a părăsit teritoriul statului membru de origine?

3.

În cazul unui răspuns afirmativ: la o interpretare extensivă a articolului 7 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE, rezultă de aici pentru acest părinte, în special în lumina articolelor 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și a articolului 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, un drept de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni în statul de origine al copilului, cetățean al Uniunii, care este recunoscut cel puțin atât timp cât copilul se află în întreținerea părintelui, iar acesta din urmă își exercită în mod efectiv drepturile părintești?

1.a)

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene este aplicabilă în temeiul articolului 51 alineatul (1) prima teză al doilea aspect din aceasta, în cazul în care obiectul litigiului depinde de aplicarea unei legi naționale (sau a unei părți dintr-o lege), prin intermediul căreia sunt transpuse și directive europene — dar nu numai acestea?

1.b)

În cazul unui răspuns negativ: este aplicabilă carta în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) prima teză al doilea aspect din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în baza faptului că reclamantul beneficiază eventual de un drept de ședere conform dreptului Uniunii și că acesta ar putea avea dreptul, în conformitate cu articolul 5 alineatul 2 prima teză din Legea privind libera circulație a cetățenilor Uniunii [Freizügigkeitsgesetz/EU], la un permis de ședere de membru de familie pentru un cetățean al Uniunii, al cărui temei juridic îl constituie articolul 10 alineatul (1) prima teză din Directiva 2004/38/CE?

1.c)

În cazul unui răspuns negativ: ca o reflectare a jurisprudenței Curții în cauza ERT (Hotărârea Curții din 18 iunie 1991, cauza C-260/89, Rec., p. I-2925, punctele 41-45), este aplicabilă carta, conform articolului 51 alineatul (1) prima teză al doilea aspect, în cazul în care un stat membru limitează dreptul de ședere al tatălui, cetățean al unui stat terț, în întreținerea căruia se află fiica sa minoră, cetățean al Uniunii, care locuiește în principal într-un alt stat membru împreună cu mama sa, datorită activității salariate a acesteia?

2.a)

În cazul în care carta este aplicabilă, se poate deduce în mod direct din articolul 24 alineatul 3 al acestei carte un drept de ședere conform dreptului Uniunii recunoscut unui tată, cetățean al unui stat terț, cel puțin atât timp cât copilul, cetățean al Uniunii, se află în întreținerea părintelui, iar acesta din urmă exercită în mod efectiv drepturile părintești, chiar dacă copilul locuiește cea mai mare parte a timpului în alt stat membru?

2.b)

În cazul unui răspuns negativ: din dreptul la liberă circulație al copilului, cetățean al Uniunii, prevăzut la articolul 45 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, coroborat, eventual, cu articolul 24 alineatul (3) din această cartă, rezultă un drept de ședere conform dreptului Uniunii al tatălui, cetățean al unui stat terț, drept recunoscut cel puțin atât timp cât copilul, cetățean al Uniunii, se află în întreținerea tatălui, iar acesta din urmă își exercită în mod efectiv drepturile părintești, astfel încât în special dreptul la liberă circulație al copilului, cetățean al Uniunii, să nu fie lipsit de efectul său util?

1.

Drepturile fundamentale „nescrise” ale Uniunii Europene, astfel cum au fost dezvoltate de jurisprudența Curții de Justiție, începând cu hotărârea pronunțată în cauza Stauder [în urma trimiterii preliminare din partea instanței] din Stuttgart (cauza 29/69, punctul 7) și mergând, de exemplu, până la cauza Mangold (cauza C-144/04, punctul 75), se aplică în totalitate, chiar și în cazul în care, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu este aplicabilă în speță; cu alte cuvinte, drepturile fundamentale care își păstrează valabilitatea, conform articolului 6 alineatul (3) TUE, ca principii fundamentale generale ale dreptului Uniunii, există în mod autonom și independent, alături de noile drepturi fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în temeiul articolului 6 alineatul (1) TUE?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ din principiile generale ale dreptului Uniunii poate rezulta, în vederea exercitării efective a drepturilor părintești, în special în lumina articolului 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, un drept de ședere conform dreptului Uniunii în favoarea tatălui cu cetățenia unui stat terț al unui minor cetățean al Uniunii, care locuiește, împreună cu mama sa, datorită activității salariate a acesteia, într-un alt stat membru?