Acțiune introdusă la 3 septembrie 2010 — Bloufin Touna Ellas Naftiki Etaireia și alții/Comisia

(Cauza T-367/10)

()

2010/C 301/58

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Bloufin Touna Ellas Naftiki Etaireia (Atena, Grecia), Chrisderic (St Cyprien, Franța), André Sébastien Fortassier (Grau D’Agde, Franța) (reprezentanți: V. Akritidis și E. Petritsi, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamanților

Motivele și principalele argumente

În susținerea cereri formulate, reclamanții invocă trei motive.

În primul rând, aceștia susțin că regulamentul atacat a fost adoptat cu încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării, prevăzute la articolul 18 TFUE care interzice discriminarea exercitată pe motiv de cetățenie sau naționalitate și la articolul 40 alineatul (2) TFUE care interzice discriminarea între producători sau consumatori în sectorul agriculturii, precum și cu încălcarea principiului general al dreptului Uniunii Europene, în sensul articolului 21 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În această privință, reclamanții susțin că discriminarea săvârșită de Comisie are două temeiuri. În primul rând, aceasta a interzis continuarea activităților de pescuit de către Grecia, Franța și Spania (2), anterior terminării perioadei de pescuit, în timp ce totuși epuizarea cotei de pescuit a Greciei era cu mult mai redusă decât cea a Spaniei. În al doilea rând, deși Comisia informase toate cele trei state membre că activitățile de pescuit vor înceta, a publicat două regulamente diferite obligatorii privind încetarea, unul pentru Grecia și Franța și al doilea pentru Spania permițând în mod real flotei spaniole să continue pescuitul până la sfârșitul perioadei de pescuit. Reclamanții afirmă că, potrivit informațiilor acestora, nu a existat niciun motiv obiectiv care să justifice un astfel de tratament diferențiat.

În al doilea rând, reclamanți susțin că, în speță, Comisia a încălcat principiul general al proporționalității prevăzut la articolul 5 alineatul (4) TFUE și de Protocolul nr. 2 anexat la tratat și recunoscut într-o jurisprudență consacrată drept o normă de drept superioară pentru protejarea individului. În opinia reclamanților, Comisia ar fi putut adopta o măsură mai proporționată pentru a asigura respectarea de către statele membre EU a regimului Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 (3) și ar fi putut interzice pescuitul tonului roșu viu atunci când cotele naționale ar fi atins un nivel mai ridicat, apropiat de 100 %. De asemenea, ar fi putut interzice o astfel de activitate la aceeași dată pentru toate statele membre EU în cauză.

În al treilea rând, reclamanții arată că regulamentul atacat a fost adoptat cu încălcarea principiului general al bunei administrări și/sau obligației de prudență și diligență., astfel cum este definită în jurisprudența consacrată și anticipată la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(1)  JO 2010, L 142, p. 1.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 508/2010 al Comisiei din 14 iunie 2010 de interzicere a activităților de pescuit ale navelor cu plasă pungă care arborează pavilionul Spaniei sau sunt înmatriculate în Spania și care pescuiesc ton roșu în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45° longitudine vestică, și în Marea Mediterană (JO 2010, L 149, p. 7).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006 (JO 2009, L 343, p. 1).