Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62010TN0366

Cauza T-366/10 P: Recurs introdus la 1 septembrie 2010 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței pronunțate la 22 iunie 2010 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-78/09, Marcuccio/Comisia

JO C 288, 23.10.2010, p. 60–61 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

23.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 288/60


Recurs introdus la 1 septembrie 2010 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței pronunțate la 22 iunie 2010 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-78/09, Marcuccio/Comisia

(Cauza T-366/10 P)

()

(2010/C 288/109)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

În orice caz: anularea în tot și fără nicio excepție a ordonanței atacate.

Declararea admisibilității totale și fără nicio excepție a acțiunii formulate în primă instanță în legătură cu care s-a emis ordonanța atacată.

În principal: admiterea în tot și fără nicio excepție a pretențiilor care fac obiectul acțiunii formulate în primă instanță.

Obligarea pârâtei la rambursarea către recurent a tuturor cheltuielilor de judecată și onorariilor suportate de acesta și aferente cauzei în toate gradele de jurisdicție parcurse până în prezent.

În subsidiar: trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice pentru a se pronunța din nou, în altă compunere, asupra fondului cauzei.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este îndreptat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice din 22 iunie 2010. Prin această ordonanță s-a respins ca vădit inadmisibilă acțiunea având ca obiect repararea prejudiciului pe care l-ar fi suferit recurentul din cauza refuzului pârâtei de a-i restitui cheltuielile recuperabile pe care aprecia că le-a efectuat în cauza T-18/04, Marcuccio/Comisia.

În susținerea concluziilor sale, recurentul invocă interpretarea eronată și nerezonabilă a noțiunii de cerere în sensul articolelor 90 și 91 din Statutul funcționarilor, o lipsă absolută de motivare, precum și o deformare și o denaturare a faptelor, și interpretarea eronată a jurisprudenței referitoare la stabilirea cheltuielilor de judecată la plata cărora este obligată o parte.

Recurentul invocă de asemenea încălcarea dreptului de a fi ascultat și a dreptului său la apărare, precum și faptul că Tribunalul Funcției Publice ar fi omis să se pronunțe asupra unora dintre cererile sale.


Top