EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62010CN0556

Cauza C-556/10: Acțiune introdusă la 26 noiembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Federală Germania

JO C 38, 5.2.2011, p. 5–6 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

5.2.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 38/5


Acțiune introdusă la 26 noiembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-556/10)

2011/C 38/07

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Braun și H. Støvlbæk, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

Comisia solicită Curții:

1.

să constate că, la transpunerea primului pachet legislativ feroviar, Republica Federală Germania a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul

articolului 6 alineatul (3) și al anexei II la Directiva 91/440/CEE (1), precum și al articolului 4 alineatul (2) și al articolului 14 alineatul (2) din Directiva 2001/14/CE (2);

articolului 6 alineatul (2) din Directiva 2001/14/CE;

articolului 7 alineatul (3) și al articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2001/14/CE;

articolului 30 alineatul (4) din Directiva 2001/14/CE în coroborare cu articolul 10 alineatul (7) din Directiva 91/440/CEE;

2.

să oblige Republica Federală Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Directivele 91/440/CEE și 2001/14/CE urmăresc un unic obiectiv, mai precis instituirea unui acces egal și nediscriminatoriu la infrastructura feroviară pentru toate întreprinderile, precum și asigurarea unei piețe a activităților feroviare europene concurențiale, dinamice și transparente. Articolul 6 alineatul (3) din Directiva 91/440/CEE prevede că „funcțiile” de administrator al infrastructurii sunt încredințate unor organisme sau firme „care nu sunt furnizoare de servicii de transport feroviar”.

În opinia Comisiei, independența administratorului infrastructurii în exercitarea funcțiilor ce îi sunt încredințate, astfel cum este prevăzută de directivă, nu este asigurată în Germania, întrucât mai multe dintre aceste „funcții” au fost încredințate unei societăți, care, deși din punct de vedere juridic este independentă, constituie parte a unui consorțiu căruia îi aparțin și alte întreprinderi care furnizează servicii de transport feroviar.

Potrivit Directivei 2001/14/CE, independența în cauză trebuie să fie asigurată nu doar din punct de vedere juridic, ci și organizatoric și decizional. Ca urmare, întreprinderea căreia i-au fost încredințate funcțiile respective poate face parte dintr-un consorțiu alături de alte întreprinderi care furnizează servicii de transport feroviar numai în condițiile în care nu este separată doar juridic, ci se poate face totodată dovada faptului că nu alcătuiește o unitate economică cu acestea, fiind așadar independentă și din punct de vedere economic de acestea. Astfel, dacă în cadrul constituirii unui consorțiu „funcțiile” sunt exercitate de o filială, trebuie să se garanteze că societatea-mamă și filiala nu alcătuiesc o unitate economică și nu pot acționa ca o singură întreprindere. Astfel de măsuri de protecție adecvate și suficiente, care pot garanta deopotrivă și independența economică a administratorului infrastructurii, nu au fost adoptate însă în Germania. Măsurile de protecție în vigoare în Germania nu sunt de natură să garanteze independența în exercitarea funcțiilor, să asigure evitarea conflictelor de interese și să înlăture controlul de către consorțiu asupra organismului căruia i-au fost încredințate funcțiile în cauză.

Pe de o parte, îndeplinirea cerințelor de independență nu poate fi controlată de către un organ administrativ independent, iar în cazul încălcării regulilor privind independența concurenții nu au deschisă nicio cale de acțiune. Pe de altă parte, nu a fost asigurată independența angajaților sau a organelor de conducere și de decizie ale organismului din cadrul consorțiului căruia i-au fost încredințate funcțiile, pentru următoarele motive:

nu a fost instituită o măsură care să interzică membrilor consiliului de administrație al consorțiului sau al altor societăți din cadrul consorțiului să facă parte din organele de conducere ale organismului căruia i-au fost încredințate funcțiile;

nu a fost instituită o măsură care să prevină posibilitatea ca membrii organelor de conducere ale organismului căruia i-au fost încredințate funcțiile ori personalul însărcinat să exercite funcții esențiale în cadrul acestui organism să dețină funcții de conducere în cadrul consorțiului ori în cadrul altor societăți controlate de acesta, pentru un anumit număr de ani;

nu au fost instituite reguli clare în privința modului de numire în funcție a membrilor organelor de conducere ale organismului căruia i-au fost încredințate funcțiile și nu au fost instituite obligații juridice corespunzătoare, astfel încât să fie asigurată independența deplină a procesului decizional;

organismul căruia i-au fost încredințate funcțiile nu dispune de personal propriu, cu un loc de muncă distinct sau la care există un control al modalităților de acces, al cărui contact cu personalul consorțiului sau al întreprinderilor controlate de acesta să fie restricționat și al cărui acces la informațiile oficiale, care au legătură cu modul de exercitare a funcțiilor, să fie interzis;

accesul la sistemul informatic nu este securizat, ceea ce nu exclude posibilitatea ca în posesia consorțiului să intre anumite informații care privesc modul de exercitare a funcțiilor.

Alături de această încălcare a cerinței independenței administratorului infrastructurii în exercitarea funcțiilor, Republica Federală Germania a încălcat și alte obligații care îi revin în temeiul Directivelor 91/440 și 2001/14, în măsura în care:

nu a transpus prevederile Directivei 2001/14/CE referitoare la tarifele pentru utilizarea infrastructurii în mod suficient de clar și nu a institui condițiile necesare pentru a asigura aplicarea corectă a principiului costurilor globale;

nu a adoptat măsurile necesare în vederea obligării operatorilor la diminuarea costurilor cu infrastructura și la plata tarifelor de acces la infrastructura feroviară;

a omis să adopte măsurile necesare pentru a conferi autorităților de reglementare atribuții prin care să își poată exercita în mod efectiv dreptul de a solicita informații din partea operatorilor infrastructurii, inclusiv prin dreptul de a impune sancțiuni adecvate.


(1)  JO L 237, p. 25, Ediție specială, 07/vol. 2, p. 86.

(2)  JO L 75, p. 29, Ediție specială, 07/vol. 8, p. 66.


Top