1.

Principiul interzicerii abuzului de drept în domeniul fiscal, astfel cum este definit în Hotărârea din 21 februarie 2006, Halifax (C-255/02, Rec., p. I-1609) și în Hotărârea din 21 februarie 2008, Part Service (C-425/06, Rep., p. I-897), constituie un principiu fundamental al dreptului comunitar numai în domeniul taxelor armonizate și în domeniile reglementate de norme de drept comunitar derivat sau se extinde, ca ipoteză de abuz de libertățile fundamentale, la domeniile taxelor nearmonizate, precum impozitele directe, atunci când impunerea are ca obiect fapte economice transnaționale, cum ar fi achiziționarea de drepturi de folosință de către o societate asupra acțiunilor unei alte societăți care are sediul într-un alt stat membru sau într-un stat terț?

2.

Independent de răspunsul la întrebarea anterioară, există la nivel comunitar un interes pentru prevederea, de către statele membre, a unor mijloace adecvate de luptă împotriva evaziunii fiscale în domeniul impozitelor nearmonizate? Acestui interes i se opune o neaplicare — în cadrul unei măsuri de amnistie — a principiului interdicției abuzului de drept, recunoscut inclusiv ca normă de drept intern și, în acest caz, este vorba despre o încălcare a principiilor care decurg din articolul 4 alineatul (3) TUE?

3.

Din principiile care guvernează piața unică poate decurge o interdicție de a prevedea, în plus față de măsurile extraordinare de renunțare totală la creanța fiscală, o măsură extraordinară de soluționare a litigiilor fiscale, a cărei aplicare este limitată în timp și este condiționată de plata numai a unei părți din impozitul datorat, semnificativ mai mică decât impozitul în cauză?

4.

Principiul nediscriminării și reglementarea privind ajutoarele de stat se opun regimului de soluționare a litigiilor fiscale în discuție în prezenta cauză?

5.

Principiul aplicării efective a dreptului comunitar se opune unei reglementări procedurale extraordinare și limitate în timp, care se sustrage controlului legalității (în special controlului privind o corectă interpretare și aplicare a dreptului comunitar) de către instanța supremă, căreia îi revine obligația de a adresa întrebări preliminare privind probleme de validitate și de interpretare Curții de Justiție a Uniunii Europene?