6.11.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 301/11

1.

Dreptul comunitar (mai precis articolul 267 TFUE) impune sau permite instanței supreme a unui stat membru să adreseze din oficiu Curții de Justiție a Uniunii Europene o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare inclusiv în cazul în care situația din acțiunea principală este următoarea: instanța constituțională a anulat hotărârea instanței supreme, întemeiată în principal pe aplicarea dreptului comunitar în domeniul protecției mediului, obligând această instanță să respecte aprecierile juridice ale instanței constituționale întemeiate pe încălcarea drepturilor constituționale procedurale și materiale ale unei părți la procedura jurisdicțională, fără a lua în considerare deloc aspectele de drept comunitar ale litigiului? Cu alte cuvinte: în cazul în care instanța constituțională, în calitate de instanță de ultim grad, nu a ajuns în această procedură la concluzia că este necesar să adreseze o întrebare preliminară Curții de Justiție a Uniunii Europene și a exclus provizoriu aplicarea dreptului la un mediu corespunzător și la protecția acestuia în acțiunea principală?

2.

Este posibilă realizarea obiectivului fundamental al prevenirii integrate – definit în special în considerentele (8), (9) și (23) din preambul, precum și în articolele 1 și 15 din Directiva 96/61/CE a Consiliului privind prevenirea și controlul integrat al poluării (1) și, în general, în dreptul comunitar al mediului – cu alte cuvinte prevenirea și reducerea poluării mediului inclusiv prin participarea publicului la obiectivul de a atinge un nivel ridicat de protecție a mediului în ansamblul său, prin intermediul unei proceduri în care publicului interesat nu îi este garantat, la începutul procedurii privind prevenirea integrată, accesul la întreaga documentație relevantă (dispozițiile articolului 6 coroborate cu dispozițiile articolului 15 din Directiva 96/61/CE), în special la decizia de amplasare a unei instalații – depozit de deșeuri, dar, în cadrul procedurii în primă instanță, documentul lipsă este prezentat imediat solicitanților cu condiția de a nu fi divulgat celorlalte părți procesuale, întrucât este vorba despre un document acoperit de secretul comercial, în condițiile în care se poate considera în mod întemeiat că decizia privind amplasarea instalației (în special motivarea acesteia) va influența în mod substanțial sugestiile, observațiile sau alte propuneri depuse?

3.

Sunt îndeplinite obiectivele Directivei 85/337/CEE a Consiliului privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (2) în special din punctul de vedere al dreptului comunitar al mediului și mai precis din punctul de vedere al condiției prevăzute la articolul 2, potrivit căreia, înainte de a fi autorizate, anumite proiecte trebuie să fi fost evaluate în ceea ce privește efectele lor asupra mediului, în cazul în care avizul inițial adoptat de Ministerul Mediului în anul 1999 prin care era încheiată în trecut o procedură de evaluare a efectelor asupra mediului (EEM) este prelungit după mai mulți ani printr-o simplă decizie fără a desfășura mai întâi o nouă procedură EEM? Cu alte cuvinte: se poate considera că, odată emisă, o decizie adoptată în temeiul Directivei 85/337/CEE a Consiliului are o validitate nelimitată?

4.

Condiția generală prevăzută de Directiva 96/61/CE (în special în preambulul acesteia și la articolele 1 și 15a) — în temeiul căreia fiecare stat membru asigură prevenirea și reducerea poluării inclusiv prin punerea la dispoziția publicului interesat a unor căi de atac administrative sau jurisdicționale corecte, echitabile și rapide — coroborată cu articolul 10a din Directiva 85/337/CEE, precum și cu articolul 6 și cu articolul 9 alineatele (2) și (4) din Convenția de la Aarhus cuprinde și posibilitatea publicului menționat de a solicita adoptarea unei măsuri provizorii, administrative sau jurisdicționale în temeiul dreptului național (de exemplu, o ordonanță de suspendare a executării unei decizii integrate), care să permită în mod provizoriu, cu alte cuvinte până la decizia pe fond, întreruperea realizării instalației proiectate?

5.

Este posibil ca printr-o hotărâre judecătorească ce îndeplinește condițiile prevăzute de Directiva 96/61/CE, de Directiva 85/337/CEE sau la articolul 9 alineatele (2) și (4) din Convenția de la Aarhus — în aplicarea dreptului publicului, prevăzut în dispozițiile respective, la o protecție jurisdicțională echitabilă în temeiul articolului 191 alineatele (1) și (2) TFUE privind politica Uniunii Europene în domeniul mediului — să se aducă atingere în mod nelegitim dreptului de proprietate al unui exploatant asupra instalației, astfel cum este acesta garantat de exemplu prin articolul 1 din Protocolul adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de exemplu, prin anularea în cadrul procedurii jurisdicționale a autorizației integrate definitive acordate în mod valabil solicitantului pentru o nouă instalație?