17.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 195/5

1.

Noțiunea „bunuri second-hand” — menționată la articolul 311 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) — include și bunuri mobile uzate care nu sunt suficient individualizate (prin marcă, model, număr de serie, an de fabricație, etc.) pentru a se distinge de alte obiecte de același gen dar care sunt în schimb determinate prin caracteristici generice?

2.

Formularea „astfel cum sunt definite de statele membre”, cuprinsă la articolul 311 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului, conferă statelor membre posibilitatea de a defini ele însele noțiunea „bunuri second-hand”, sau definiția acestei noțiuni din directivă trebuie să fie transpusă în mod strict în legislația națională?

3.

Condiția prevăzută într-o dispoziție națională, potrivit căreia bunurile second-hand sunt identificate în mod individual, este conformă cu litera și cu spiritul definiției din dreptul comunitar a „bunurilor second-hand”?

4.

Având în vedere considerentul (51) al Directivei 2006/112/CE a Consiliului, este posibil să se considere că expresia „în cazul în care respectivele bunuri i-au fost livrate în Comunitate”, cuprinsă la articolul 314 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE, include și importul de bunuri second-hand efectuate de însuși comerciantul persoană impozabilă?

5.

În ipoteza în care sistemul de impozitare al marjei se aplică și în privința livrării de bunuri second-hand de către un comerciant persoană impozabilă care le-a importat personal, se impune ca persoana de la care comerciantul persoană impozabilă a achiziționat aceste bunuri să aparțină uneia dintre categoriile de persoane prevăzute la articolul 314 literele (a)-(d)?

6.

Enumerarea bunurilor prevăzută la articolul 320 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului este exhaustivă?

7.

Articolul 320 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale în temeiul căreia dreptul comerciantului persoană impozabilă de a deduce drept taxă aferentă intrărilor TVA-ul pe care l-a achitat cu ocazia importului de bunuri second-hand ia naștere și este exercitat în perioada în care aceste bunuri au făcut obiectul unei livrări ulterioare impozabile, în privința căreia comerciantul persoană impozabilă aplică sistemul normal de impozitare?

8.

Articolul 314 literele (a)-(d) și articolul 320 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE au efect direct, iar instanța națională le poate invoca în mod direct într-un caz precum cel în speță?