1.

Dispozițiile din Hessisches Beamtengesetz (Legea landului Hessen privind funcționarii publici) referitoare la limita de vârstă obligatorie în principiu pentru pensionarea funcționarilor se întemeiază pe un obiectiv de interes general în conformitate cu criteriile existente în dreptul Uniunii?

În această privință, se ridică mai ales următoarele întrebări:

2.

Ce condiții trebuie să fie îndeplinite pentru ca o limită de vârstă în sensul Hessisches Beamtengesetz să fie adecvată și aptă să realizeze obiectivul urmărit?

Sunt necesare analize mai detaliate pentru a determina raportul dintre numărul — previzibil — de funcționari care doresc să continue să lucreze după atingerea limitei de vârstă și numărul celor care, la atingerea limitei de vârstă, primesc o pensie întreagă și care, în consecință, doresc în mod cert să părăsească serviciul? În această situație, nu ar trebui să se acorde prioritate pensionărilor la cerere față de pensionările din oficiu, în măsura în care prin reducerea cuantumului pensiei, dacă este acordată înainte de atingerea vârstei legale, se evită supraîncărcarea bugetului de pensii și, prin aceasta, costurile aferente privind resursele umane (pensionarea la cerere reprezentând, față de cea din oficiu, un regim mai adecvat și, în practică, cu nimic mai prejos aptă să realizeze obiectivul urmărit)?

Poate fi adecvat și necesar să se întrerupă în mod automat, pe baza unei prezumții irefragabile de lipsă a capacității de îndeplinire a atribuțiilor, raportul de serviciu al funcționarilor care au împlinit o anumită vârstă înaintată, în speță 65 de ani?

Este adecvat ca menținerea în funcție, posibilă în sine, în orice caz, până la împlinirea vârstei de 68 de ani, să depindă exclusiv de interesele speciale ale angajatorului public, iar în lipsa unor astfel de interese să se înceteze raportul de muncă, fără să existe vreo posibilitate juridică de reintegrare în funcție?

Atunci când o dispoziție privind limita de vârstă care, în loc să se limiteze, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2000/78/CE, să prevadă condițiile de obținere a unei pensii integrale, conduce la pensionarea din oficiu, trebuie să se considere că această dispoziție afectează într-o măsură nejustificată interesele persoanelor mai în vârstă, în raport cu cele ale persoanelor mai tinere, interese care, în principiu, nu sunt mai importante?

Dacă obiectivul de a facilita recrutările și/sau promovările este considerat legitim, care sunt în fapt cerințele specifice care trebuie îndeplinite pentru a demonstra în ce măsură sunt exploatate cu adevărat toate posibilitățile corespunzătoare, de oricare angajator public individual care aplică limita de vârstă sau de toți angajatorii publici cărora li se aplică reglementarea legală, care fac sau nu fac parte din piața generală a forței de muncă?

Având în vedere lacunele de ordin demografic deja perceptibile pe piața forței de muncă și apariția iminentă a unui necesar de personal cu diverse calificări, inclusiv în serviciul public federal și al landurilor, este adecvat și necesar ca funcționarii apți de muncă care doresc să își continue activitatea să fie obligați să părăsească funcția publică, în pofida apariției unei necesități considerabile de personal, pe care piața forței de muncă nu va fi cu adevărat în măsură să o acopere? Sunt necesare în această privință date privind fiecare sector al pieței forței de muncă, care ar trebui eventual colectate ulterior?

3.

Care sunt cerințele de coerență pe care trebuie să le îndeplinească dispozițiile privind limita de vârstă prevăzute de legislația landului Hessen și, eventual, legislația germană la nivel federal?

Se poate considera că nu există o contradicție între articolul 50 alineatul 1 și articolul 50 alineatul 3 din Hessisches Beamtengesetz, atât timp cât prelungirea raportului de muncă peste limita de vârstă depinde în mod exclusiv de interesele angajatorului public?

Este posibil, eventual, să se interpreteze articolul 50 alineatul 3 din Hessisches Beamtengesetz în conformitate cu directiva în sensul că, pentru evitarea unei discriminări neadecvate pe motiv de vârstă, trebuie întotdeauna prelungit raportul de muncă în cazul în care nu există motive de serviciu care să împiedice acest lucru? Care sunt cerințele pe care ar trebui să le îndeplinească un astfel de motiv de serviciu? Trebuie să se prezume în această privință că interesele de serviciu impun menținerea raportului de muncă, atunci când, în caz contrar, s-ar ajunge la o discriminare nejustificabilă pe motive de vârstă?

În ce mod ar putea o astfel de interpretare a articolului 50 alineatul 3 din Hessisches Beamtengesetz să permită continuarea sau reînnoirea statutului de funcționar a reclamantului, în pofida faptului că acesta a pierdut între timp calitatea respectivă? Este necesar ca în această ipoteză să fie înlăturată aplicarea articolului 50 alineatul 1 din Hessisches Beamtengesetz, în orice caz, până la împlinirea vârstei de 68 de ani?

Este adecvat și necesar, pe de o parte, să se împiedice pensionările la cerere începând de la împlinirea vârstei de 60 de ani și, respectiv, de 63 de ani, printr-o reducere durabilă a cuantumului pensiei, iar, pe de altă parte, să se excludă prelungirea, la cerere, a raportului de muncă după împlinirea vârstei de 65 de ani, cu excepția cazului în care angajatorul public manifestă în mod excepțional un interes special pentru această prelungire?

Existența unor dispoziții mai avantajoase pentru persoanele mai în vârstă cu normă parțială, pe de o parte, și pentru funcționarii angajați pe durată determinată, pe de altă parte, înlătură caracterul adecvat și necesar al limitei de vârstă prevăzute la articolul 50 alineatul 1 din Hessisches Beamtengesetz?

Cum trebuie apreciate, din punctul de vedere al coerenței, diferitele reglementări din dreptul funcției publice, din dreptul muncii și din dreptul securității sociale care, pe de o parte, urmăresc o majorare durabilă a vârstei care conferă dreptul la pensie integrală, și, pe de altă parte, interzic concedierea motivată de împlinirea vârstei prevăzute pentru pensionarea normală pentru limită de vârstă impunând încetarea raportului de muncă pentru persoanele care au împlinit această vârstă?

Are vreo importanță, din punctul de vedere al coerenței, faptul că o majorare progresivă a limitelor de vârstă în domeniul securității sociale și al funcției publice a statului federal și a anumitor landuri servește în primul rând interesul salariaților de a li se aplica cât mai târziu posibil condiții mai stricte de obținere a unei pensii integrale pentru limită de vârstă în sectorul public sau privat? Aceste întrebări trebuie considerate lipsite de relevanță întrucât nu există încă, pentru funcționarii cărora li se aplică Hessisches Beamtengesetz, o majorare a limitei de vârstă, deși această creștere este iminentă pentru agenții contractuali?