This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62009TN0506
Case T-506/09: Action brought on 16 December 2009 — Carlyle v OHIM — Mascha & Regner Consulting (THE CARLYLE)
Cauza T-506/09: Acțiune introdusă la 16 decembrie 2009 — Carlyle/OAPI — Mascha & Regner Consulting (THE CARLYLE)
Cauza T-506/09: Acțiune introdusă la 16 decembrie 2009 — Carlyle/OAPI — Mascha & Regner Consulting (THE CARLYLE)
JO C 51, 27.2.2010, p. 37–37
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
27.2.2010 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 51/37 |
Acțiune introdusă la 16 decembrie 2009 — Carlyle/OAPI — Mascha & Regner Consulting (THE CARLYLE)
(Cauza T-506/09)
2010/C 51/71
Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza
Părțile
Reclamantă: The Carlyle, LLC (St. Louis, Statele Unite) (reprezentanți: E. Cornu, E. De Gryse și D. Moreau, lawyers)
Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Mascha & Regner Consulting KEG (Viena, Austria)
Concluziile reclamantei
— |
Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 8 octombrie 2009 în cauza R 240/2009-4 și |
— |
obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de decădere: marca verbală „THE CARLYLE” pentru produse și servicii din clasele 3, 25 și 42.
Titularul mărcii comunitare: reclamanta.
Partea care solicită decăderea din drepturi a titularului mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s a aflat pe rolul camerei de recurs.
Decizia diviziei de anulare: respinge în parte cererea de decădere.
Decizia camerei de recurs: declară decăderea din drepturile asupra mărcii comunitare menționate.
Motivele invocate: încălcarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât camera de recurs a utilizat în mod greșit o interpretare prea restrictivă a noțiunii de utilizare serioasă. În plus, camera de recurs: (i) nu a luat în considerare în mod adecvat proba privind utilizarea prezentată de reclamantă în fața diviziei de anulare; (ii) nu a apreciat corect întinderea acestei probe și (iii) nu a efectuat o analiză globală cu privire la aceasta.