Recurs introdus la 22 decembrie 2009 de Republica Federală Germania împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șaptea) pronunțate la 6 octombrie 2009 în cauza T-21/06, Republica Federală Germania/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-544/09 P)

2010/C 51/41

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Republica Federală Germania (reprezentanți: M. Lumma, J. Möller și B. Klein, agenți)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Motivele și principalele argumente

Recursul privește Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea introdusă de Republica Federală Germania împotriva Deciziei Comisiei din 9 noiembrie 2005 adoptate în procedura de ajutor de stat C 25/2004 referitoare la introducerea televiziunii digitale terestre (DVB-T) în regiunea Berlin-Brandenburg. În decizia menționată, Comisia considerase că măsura de ajutor de stat era incompatibilă cu piața internă [articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE].

Republica Federală Germania invocă în total cinci motive, prin intermediul cărora critică faptul că Tribunalul nu a recunoscut un abuz de putere al Comisiei și, în consecință, a respins în mod greșit acțiunea.

În primul rând, potrivit recurentei, Tribunalul a negat în mod greșit efectul de stimulare al măsurii, luând în considerare numai perioada foarte limitată pentru trecerea de la transmisia analogică terestră la DVB-T, în loc să țină seama de costurile furnizorilor de radiodifuziune sprijinit financiar în ceea ce privește măsura în ansamblul său. Această măsură globală include de asemenea, pe lângă trecerea propriu-zisă, obligația de a menține oferta de programe cu privire la DVB-T pentru o perioadă de cinci ani, independent de gradul de acceptare al pieței, care este aproape imposibil de prevăzut. Prin urmare, costurile care decurg din această perioadă de transmisie obligatorie trebuie să fie, de asemenea, luate în considerare.

În al doilea rând, în opinia recurentei, Tribunalul a extins în mod greșit prea mult criteriul de apreciere al Comisiei prevăzut la articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, prin acceptarea faptului că un caracter adecvat al măsurii de ajutor poate fi respins de Comisie numai pentru motivul că obiectivul urmărit ar putea fi atins de asemenea prin măsuri de reglementare alternative. Potrivit scopului dispozițiilor din TFUE referitoare la controlul ajutoarelor, comparația cu măsurile alternative nu face parte dintre criteriile de examinare admisibile pe care le poate utiliza Comisia. În acest context, guvernul german critică de asemenea faptul că Tribunalul impune statului membru sarcina de a dovedi că măsurile alternative propuse de Comisie ar fi fost lipsite de efect de la bun început. Aceasta contravine principiului securității juridice, principiilor generale ale repartizării sarcinii probei și obiectivului urmărit de controlul ajutoarelor.

În al treilea rând, potrivit recurentei, cu ocazia analizării articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, Tribunalul nu a recunoscut relevanța drepturilor fundamentale ale Uniunii, drepturi care, ca parte componentă a dreptului primar, sunt obligatorii pentru toate organele Uniunii și în privința tuturor acțiunilor acestora. Dacă ar fi suficientă o simplă trimitere la presupusele măsuri de reglementare alternative, care sunt posibile pentru a refuza o autorizație de acordare a unui ajutor, nu s-ar ține seama de faptul că măsurile de reglementare aduc atingere dreptului fundamental la libera exercitare a unei activități economice de către întreprinderi. Acest aspect ar trebui cel puțin să facă obiectul unei examinări comparative, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.

În al patrulea rând, recurenta consideră că, prin referirea la măsurile de reglementare alternative, Tribunalul a interpretat greșit noțiunile de piață internă și de afectare a condițiilor schimburilor comerciale, prevăzute la articolul 107 alineatul (3) TFUE, deoarece nu a recunoscut faptul că măsurile de reglementare aduc de asemenea atingere concurenței. A admite în mod necondiționat că măsurile de reglementare afectează aceste interese juridice mai puțin decât un ajutor înseamnă a crea un criteriu limitat în mod nelegal.

În al cincilea rând, Republica Federală Germania critică faptul că Tribunalul a preluat principiul neutralității tehnologice care a fost dezvoltat de Comisie, fără a recunoaște în această privință că, în acest mod, este respins în cauză obiectivul urmărit de autoritățile germane prin această măsură. Potrivit recurentei, neutralitatea tehnologică constituie un criteriu adecvat pentru examinarea compatibilității numai atunci când obiectivul sprijinului financiar este trecerea propriu-zisă la radiodifuziunea digitală. În cazul subvenționării trecerii la DVB-T în regiunea Berlin-Brandemburg ar trebui totuși sprijinită pentru diferite motive chiar această modalitate de transmisie, în timp ce transmisia prin cablu și prin satelit nu ar necesita niciun ajutor. În ceea ce privește stabilirea obiectivului legitim al măsurii de ajutor, statul membru beneficiază de o marjă de apreciere.