Recurs introdus la 30 ianuarie 2009 de Société des plantations de Mbanga SA (SPM) împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a opta) pronunțate la 13 noiembrie 2008 în cauza T-128/05, SPM/Consiliul și Comisia

(Cauza C-39/09 P)

2009/C 90/16

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Société des plantations de Mbanga SA (SPM) (reprezentant: A. Farache, avocat)

Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă, în esență, două motive în susținerea recursului formulat.

Prin intermediul primului motiv, aceasta susține că Tribunalul a comis o eroare de drept prin faptul că ar fi apreciat că regimul comunitar al importului de banane nu încalcă în mod vădit și grav principiul menținerii unei concurențe efective, principiu care, potrivit recurentei, ar constitui o normă de drept al cărei obiect este conferirea de drepturi particularilor.

În această privință, recurenta invocă, pe de o parte, neluarea în considerare, de către Tribunal, a obiectivelor din materia concurenței, în măsura în care și-ar fi întemeiat hotărârea numai pe obiectivele generale urmărite în mod concret în cadrul organizării comune a pieței în sectorul bananelor. Pe de altă parte, recurenta susține că Tribunalul a interpretat în mod greșit legătura dintre reglementarea comunitară și practicile anticoncurențiale existente pe piața bananelor, prin faptul că ar fi refuzat să admită că dispozițiile comunitare permit, prin intermediul licențelor de import, acordarea de avantaje economice anumitor operatori privilegiați, a căror poziție pe piață ar fi consolidată de normele existente.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta invocă încălcarea, de către Tribunal, a principiilor generale de drept și, în special, a principiului bunei administrări, prin faptul că ar fi considerat că acest principiu nu constituie, ca atare, o normă de drept al cărei obiect este conferirea de drepturi particularilor. Or, acest principiu ar fi fost consacrat în numeroase rânduri în jurisprudență și, în speță, principiul respectiv crea în sarcina Comisiei obligația de a lua în considerare situația specială a pieței și a producătorilor care nu pot obține calitatea de operatori la momentul adoptării reglementării comunitare.