25.10.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 272/49

—

Anularea alineatului 4 al secțiunii B din anexa la Decizia Consiliului 2008/475/CE din 23 iunie 2008, privind măsuri restrictive împotriva Iranului, în măsura în care aceasta se aplică Bank Melli Iran, filialelor și sucursalelor sale;

—

în subsidiar, neaplicarea în prezentul litigiu, în temeiul articolului 241 CE, a articolului 15 alineatul (2) și a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 423/2007 al Consiliului din 19 aprilie 2007;

—

în orice caz, obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată, conform articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de primă instanță.

—

încălcarea normelor esențiale ale Tratatului CE, a normelor de drept privind aplicarea sa, un abuz de putere, precum și încălcarea articolului 7 alineatul (2) din Poziția comună 2007/140/PESC (2), decizia atacată fiind adoptată cu încălcarea normei privind unanimitatea prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din Poziția comună 2007/140/PESC;

—

cu titlu incident, o excepție de nelegalitate a articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 423/2007 (3) care prevăd votul cu majoritate calificată;

—

încălcarea principiului egalității de tratament, în măsura în care Consiliul ar fi impus înghețarea fondurilor și resurselor economice ale reclamantei fără să fi aplicat această măsură altor bănci iraniene aflate în circumstanțe identice;

—

încălcarea principiului proporționalității, Consiliul impunând înghețarea fondurilor și resurselor economice ale reclamantei, în timp ce Rezoluția 1803 (2008) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite ar fi solicitat statelor numai să dea dovadă de vigilență în ceea ce privește activitățile desfășurate de instituțiile financiare stabilite pe teritoriul lor cu băncile care aveau sediul în Iran, inclusiv cu reclamanta;

—

încălcarea dreptului la apărare, a dreptului de a fi ascultat și a dreptului la o cale de atac efectivă, în măsura în care i) în Rezoluția 1803 (2008) s-ar fi solicitat statelor numai să dea dovadă de vigilență și ii) reclamanta nu ar fi fost vizată de rezoluțiile anterioare ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite [rezoluțiile 1737 (2006) și 1747 (2007)]; în plus elementele care i se impută reclamantei nu i-au fost comunicate;

—

încălcarea dreptului fundamental la respectarea proprietății;

—

încălcarea articolului 15 alineatul (3) din Regulamentul nr. 423/2007, în măsura în care Consiliul ar fi trebuit să furnizeze motive individuale și specifice pentru decizia sa în raport cu simpla obligație de vigilență menționată în Rezoluția 1803 (2008) și în raport cu tratamentul acordat altor bănci iraniene;

—

încălcarea competențelor Comunității, înghețarea fondurilor și resurselor economice ale reclamantei constituind o sancțiune cvasi-penală, cu atât mai mult cu cât în speță nu ar fi vorba de transpunerea unei rezoluții a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, întrucât rezoluția 1803 (2008) nu prevede această măsură de înghețare.