Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62008TN0012

    Cauza T-12/08 P: Recurs introdus la 4 ianuarie 2008 de M împotriva ordonanței pronunțate la 19 octombrie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-23/07, M/EMEA

    JO C 64, 8.3.2008, p. 59–59 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    8.3.2008   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 64/59


    Recurs introdus la 4 ianuarie 2008 de M împotriva ordonanței pronunțate la 19 octombrie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-23/07, M/EMEA

    (Cauza T-12/08 P)

    (2008/C 64/95)

    Limba de procedură: franceza

    Părțile

    Recurent: M (Broxbourne, Regatul Unit) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocați)

    Cealaltă parte în proces: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMEA)

    Concluziile recurentului

    Anularea ordonanței Tribunalului Funcției Publice din 19 octombrie 2007, M/Agenția Europeană pentru Medicamente în cauza F-23/07,

    anularea deciziei Agenției din 25 octombrie 2006 în măsura în care aceasta respinge cererea din 8 august 2006 de sesizare a comisiei privind invaliditatea,

    anularea deciziei Agenției prin care se respinge cererea de despăgubiri,

    obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața celor două instanțe.

    Motivele și principalele argumente

    În recursul său, recurentul solicită anularea ordonanței Tribunalului Funcției Publice prin care se respinge ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect anularea deciziei din 25 octombrie 2006 prin care Agenția Europeană pentru Medicamente a respins cererea acestuia de constituire a unei comisii privind invaliditatea, precum și a deciziei din 31 ianuarie 2007 de respingere a cererii acestuia de despăgubiri.

    În susținerea recursului său, recurentul invocă un motiv unic întemeiat pe nerespectarea de către Tribunalul Funcției Publice a dreptului comunitar. Acesta arată că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de interpretare a obiectului acțiunii sale în primă instanță și, prin urmare, s-ar fi pronunțat ultra petita. Acesta susține de asemenea că Tribunalul ar fi încălcat în plus articolul 33 alineatele (1) și (2) din RAA.


    Top