Acțiune introdusă la 17 aprilie 2007 — Hitachi și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-112/07)

(2007/C 129/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Hitachi Ltd (Tokyo, Japonia), Hitachi Europe Ltd (Maidenhead, Regatul Unit), Japan AE Power Systems Corp. (Tokyo, Japonia) (reprezentanți: M. Reynolds, P. Mansfield și D. Arts, lawyers)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

Reclamantele solicită Curții:

Motivele și principalele argumente

Reclamantele au introdus o acțiune în anulare, în temeiul articolelor 225 CE și 230 CE împotriva Deciziei Comisiei din 24 ianuarie 2007 (cauza COMP/F/38.899 — Instalații de comutație cu izolație în gaz — C(2006)6762 final), în baza căreia Comisia a constatat că reclamantele, printre alte întreprinderi, sunt responsabile de încălcarea articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul SEE în sectorul instalațiilor de comutație cu izolație în gaz (denumite în continuare „GIS”), printr-o serie de acorduri și practici concertate constând în a) împărțirea pieței, b) alocarea de cote și menținerea părților de piață respective, c) alocarea de proiecte GIS individuale (trucarea ofertelor) unor producători desemnați și manipularea procedurii de cerere de ofertă pentru acele proiecte, d) stabilirea prețurilor, e) acorduri de încetare a acordurilor de licență cu întreprinderile care nu fac parte din înțelegere și f) schimburi de informații sensibile privind piața. În subsidiar, reclamantele solicită, în temeiul articolului 31 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003, anularea sau reducerea amenzilor aplicate fiecăreia dintre ele.

Motivele pe care se întemeiază reclamantele pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantele susțin încălcarea de către Comisie a normelor fundamentale privind protecția dreptului la apărare, a articolului 2 din Regulamentul nr. 1/2003 și a articolului 81 CE, precum și a principiilor generale de drept comunitar în următoarele privințe:

În primul rând, reclamantele susțin încălcarea de către Comisie a dreptului la apărare prin faptul că nu a permis accesul la anumite pretinse probe în acuzare precum și la anumite documente care le-ar fi putut disculpa.

În al doilea rând, reclamantele susțin că nu a fost dovedită de către Comisie existența unei încălcări a articolului 81 alineatul (1) CE conform standardelor juridice impuse de articolul 2 din Regulamentul 1/2003. În acest sens, reclamantele susțin, în special, că nu a fost dovedită de către Comisie existența unei înțelegeri comune între întreprinderile europene și japoneze în cauză, astfel cum s-a pretins în decizie, sau faptul că orice înțelegere comună reprezintă un acord restrictiv și/sau o practică restrictivă.

În al treilea rând, reclamantele afirmă că nu a fost dovedit de către Comisie că acestea au participat la o încălcare unică și continuată.

În al patrulea rând, Comisia ar fi comis erori manifeste în stabilirea amenzilor aplicate reclamantelor, întrucât nu a reușit să stabilească ponderea specifică a pretinsei încălcări comise de către reclamante.

În al cincilea rând, în opinia reclamantelor, Comisia a comis o greșeală manifestă neluând în calcul, la stabilirea amenzilor reclamantelor, factori privind durata.

În sfârșit, reclamantele susțin că metoda folosită de Comisie pentru determinarea amenzilor cu privire la coeficientul preventiv încalcă principiile generale de drept comunitar ale egalității de tratament și proporționalității, atât în privința riscului că reclamantele ar putea cauza vreun prejudiciu semnificativ pe piața europeană, cât și în privința neluării în calcul a recidivei.