52025PC0942

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

Relansarea economiei UE și consolidarea poziției sale internaționale se află în centrul mandatului Comisiei Europene. Astfel cum se menționează în rapoartele Draghi și Letta 1 și în orientările politice ale Comisiei pentru perioada 2024-2029 2 , sunt necesare acțiuni urgente pentru a îmbunătăți performanța economică și pentru a se asigura că UE își poate decide propriul viitor. Busola pentru competitivitate 3 stabilește un plan cuprinzător de consolidare a economiei UE și de valorificare a potențialului acesteia, uniunea economiilor și a investițiilor (SIU) acționând ca un factor-cheie pentru acest plan. În martie 2025, Comisia și-a prezentat strategia privind uniunea economiilor și a investițiilor 4 . Scopurile strategiei sunt de a facilita sporirea avuției cetățenilor prin investiții pe piețele de capital, de a spori capacitatea de investiții a UE și de a integra piețele de capital ale UE. Prin eliminarea barierelor de pe piețele financiare și prin facilitarea fluxurilor transfrontaliere de capital, strategia privind uniunea economiilor și a investițiilor poate sprijini economia UE, poate stimula crearea de locuri de muncă și poate spori competitivitatea.

Necesitatea unor acțiuni urgente a fost recunoscută pe scară largă la cel mai înalt nivel politic, inclusiv în declarațiile și apelurile la acțiune din partea Parlamentului European 5 , a Consiliului European 6 , a Eurogrupului 7 , a reuniunii la nivel înalt a zonei euro 8 și a Băncii Centrale Europene (BCE) 9 . Fondul Monetar Internațional 10 și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică 11 au solicitat, de asemenea, luarea de măsuri pentru a aborda barierele rămase în calea integrării pieței financiare.

Punerea în aplicare a uniunii economiilor și a investițiilor necesită măsuri de politică globale, cu un impact viitor asupra diferitelor aspecte ale sistemului financiar al UE și o abordare holistică menită să cuprindă atât piețele de capital, cât și sectorul bancar. Aceste măsuri sunt grupate în patru piloni interconectați: (i) cetățeni și economii, (ii) investiții și finanțare, (iii) integrarea piețelor și scara acestora și (iv) supravegherea eficientă. Prezenta inițiativă legislativă se axează pe integrarea piețelor și scara acestora, precum și pe supravegherea eficientă.

Aceasta se axează pe barierele care decurg din lipsa de armonizare a normelor UE și a abordărilor în materie de supraveghere, ceea ce duce la fragmentarea și performanța insuficientă a piețelor de capital din UE. Aceste bariere împiedică eforturile determinate de piață de extindere a întreprinderilor și de creștere a anvergurii la nivelul întregii piețe unice prin activități transfrontaliere. De asemenea, ele împiedică utilizarea tehnologiilor digitale inovatoare în trei domenii care sunt esențiale pentru funcționarea armonioasă și eficientă a piețelor de capital din UE, și anume tranzacționare, post-tranzacționare și administrarea activelor.

În pofida armonizării cadrelor de reglementare și a existenței pașapoartelor pentru serviciile financiare, fragmentarea persistentă ca urmare a acestor bariere limitează beneficiile potențiale ale pieței unice a UE. Aceste bariere decurg din diferențele dintre abordările în materie de reglementare, care reflectă adesea recurgerea la marje de apreciere în transpunerea și interpretarea directivelor UE, precum și din abordările diferite în materie de supraveghere. Ele complică în mod inutil activitățile transfrontaliere ale participanților la piața financiară. Prin urmare, aceștia fie nu pot beneficia pe deplin de economiile de scară și de îmbunătățirea eficienței operaționale, fie nu există suficiente stimulente pentru a facilita investițiile transfrontaliere. Ca urmare a acestui lucru cresc costurile, întârzie introducerea pe piață, gama de produse și servicii financiare aflate la dispoziția întreprinderilor și a publicului este limitată și aceste produse și servicii sunt mai scumpe.

Prezenta inițiativă subliniază, de asemenea, importanța evoluțiilor tehnologice și a inovării în sectorul financiar. Barierele de reglementare împiedică adoptarea și utilizarea tehnologiilor de nouă generație, cum ar fi tehnologia registrelor distribuite (DLT) și tokenizarea instrumentelor financiare. Astfel de tehnologii au potențialul de a îmbunătăți serviciile financiare pentru cetățeni și întreprinderi.

Practicile de supraveghere divergente pot acționa și ca o barieră în calea integrării piețelor de capital, deoarece participanții la piața financiară care desfășoară activități la nivel transfrontalier trebuie să îndeplinească cerințe diferite în cadrul pieței unice. Această fragmentare a practicilor de supraveghere creează costuri suplimentare, o complexitate sporită și insecuritate juridică pentru operatori, în special pentru cei care intenționează să facă afaceri și să investească în întreaga UE. Insecuritatea juridică și condițiile de concurență inechitabile pe care le creează acest lucru fac din UE o destinație de investiții mai puțin atractivă.

Obiectivele propunerii

Obiectivul general al acestei inițiative este de a integra piețele de capital din UE și de a îmbunătăți funcționarea pieței unice a UE în domeniul serviciilor financiare, în beneficiul investitorilor, al întreprinderilor și al economiei UE în general. Propunerea contribuie la îndeplinirea obiectivului principal al uniunii economiilor și a investițiilor, și anume asigurarea accesului la o gamă mai largă de oportunități financiare pentru investitori și întreprinderi și mobilizarea economiilor pentru realizarea de investiții productive.

Inițiativa va contribui la atingerea obiectivului general prin intermediul următoarelor obiective specifice.

Facilitarea unei mai bune integrări a piețelor și a efectelor de scară

Modificările propuse vizează eliminarea barierelor din calea integrării în sectoarele principale ale tranzacționării, post-tranzacționării și administrării activelor și îmbunătățirea capacității actorilor de pe piață de a-și desfășura activitatea în condiții mai fluide în toate statele membre, permițând astfel integrarea piețelor și realizarea de economii de scară. În felul acesta se va promova concurența și se va oferi asigurarea că beneficiile de scară sunt transferate efectiv utilizatorilor finali.

Facilitarea supravegherii integrate

O supraveghere mai eficientă și mai armonizată este esențială pentru integrarea piețelor de capital din UE. Pe măsură ce se înregistrează progrese în direcția unei integrări mai profunde a piețelor de capital, este esențial ca și cadrul de supraveghere al UE să se sincronizeze cu aceste progrese. Prin urmare, inițiativa urmărește să remedieze deficiențele și ineficiențele actualului cadru de supraveghere, prin abordarea inconsecvențelor și a complexităților care decurg din abordările naționale fragmentate în materie de supraveghere. Scopul său este de a face supravegherea mai eficace, mai favorabilă activităților transfrontaliere și mai receptivă la riscurile emergente, reducând în același timp sarcinile inutile pentru întreprinderi. Pentru anumite entități semnificative și transfrontaliere din domeniul tranzacționării și post-tranzacționării, precum și pentru entitățile din domenii noi, cum ar fi furnizorii de servicii de criptoactive, supravegherea comună la nivelul UE poate promova integrarea piețelor și funcționarea mai eficientă a piețelor de capital. Pentru marile grupuri de administrare a activelor și pentru fondurile de investiții, o mai mare convergență și coordonare a supravegherii la nivelul UE vor elimina barierele și vor intensifica activitățile transfrontaliere. În general, inițiativa urmărește să consolideze utilizarea și eficacitatea instrumentelor de convergență în materie de supraveghere ale Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) și să introducă noi instrumente, sprijinind astfel o piață unică pentru serviciile financiare.

Facilitarea inovării

În sfârșit, modificările propuse vizează eliminarea obstacolelor de reglementare din calea inovării bazate pe DLT, în vederea creării unui cadru care să permită utilizarea noilor tehnologii în furnizarea de servicii financiare. Pentru ca inovarea să prospere, atât regimul-pilot pentru DLT, cât și cadrul de reglementare standard ar trebui să îi permită industriei să utilizeze DLT pentru a aduce soluții eficiente pe piață, asigurându-se, în același timp, că riscurile asociate sunt atenuate. Prin eliminarea acestor bariere, modificările propuse vizează și creșterea concurenței în domeniul serviciilor de tranzacționare și post-tranzacționare, ceea ce va conduce la rezultate mai bune pe piață și la eficientizarea piețelor de capital.

Realizarea simplificării

Revizuirea unor dosare legislative specifice oferă ocazia de a le simplifica prin reducerea sarcinilor administrative. Pachetul urmărește să raționalizeze cerințele de reglementare, sporind eficiența activităților transfrontaliere din punctul de vedere al costurilor. Obiectivul simplificării este realizat în mai multe moduri: prin tranziția anumitor dispoziții de la directive înspre regulamente, prin limitarea posibilității de a impune măsuri de „suprareglementare” la nivel național, prin îmbunătățirea mandatelor încredințate pentru actele legislative de nivelul 2, prin raționalizarea mecanismelor de supraveghere care se suprapun, sunt costisitoare și ineficiente și, la un nivel mai general, prin eliminarea barierelor din cadrele UE și naționale pentru operatorii de piață și investitori.

Pachetul privind integrarea piețelor și supravegherea cuprinde trei propuneri legislative, și anume: propuneri de regulament principal și de directivă principală care modifică mai multe acte legislative existente ale UE privind piața de capital, precum și o propunere de regulament privind caracterul definitiv al decontării, care modifică Directiva privind contractele de garanție financiară și abrogă Directiva privind caracterul definitiv al decontării.

•Coerența cu dispozițiile de politică deja existente în domeniul de politică vizat

Modificările propuse în acest pachet sunt coerente cu dispozițiile existente în domeniul serviciilor financiare. Scopul lor este de a promova o mai bună integrare a piețelor și de a obține câștiguri de eficiență prin: (i) eliminarea barierelor din calea activității transfrontaliere și a inovării, (ii) creșterea convergenței în materie de reglementare și de supraveghere și (iii) consolidarea capacității de supraveghere în sectoarele relevante. Aceste modificări sunt coerente cu obiectivele concurenței, funcționării eficiente a pieței unice a serviciilor financiare și promovarea libertății de a presta servicii în întreaga UE, fără a compromite stabilitatea financiară, integrarea piețelor sau protecția investitorilor. Acest lucru asigură faptul că piața financiară a UE rămâne sigură și atractivă la nivel mondial. Punerea în aplicare a acestor modificări sub forma unui pachet permite asigurarea coerenței între legislațiile sectoriale care fac obiectul revizuirii. Modificările propuse urmăresc, de asemenea, să remedieze deficiențele și ineficiențele actualului cadru de supraveghere, prin abordarea inconsecvențelor și a complexităților care decurg din abordările naționale fragmentate în materie de supraveghere.

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

Prezenta propunere este în concordanță cu obiectivul principal al strategiei privind uniunea economiilor și a investițiilor, care este de a permite accesul la o gamă mai largă de oportunități financiare pentru investitori și întreprinderi, mobilizând astfel economii pentru investiții productive. Prezenta propunere este interconectată cu alte inițiative incluse în strategia privind uniunea economiilor și a investițiilor, de exemplu inițiativele privind pensiile, creșterea participării persoanelor fizice pe piețele de capital și finanțarea bazată pe piață a economiei reale. Aceste inițiative sunt menite să se consolideze reciproc și să contribuie în mod colectiv la obiectivele generale. Alte măsuri din strategia UEI, cum ar fi strategia de alfabetizare financiară, recomandarea privind conturile de economii și de investiții, măsura de promovare a investițiilor de capital, inclusiv prin programe legislative, și măsurile privind pensiile suplimentare, își vor pierde din eficacitate dacă barierele din calea integrării în continuare a piețelor de capital din UE nu sunt eliminate și continuă să impună costuri ridicate investitorilor și întreprinderilor.

De asemenea, propunerea este în concordanță cu politica UE de consolidare a competitivității Europei, cu strategia prezentată în Busola pentru competitivitate, cu Strategia privind piața unică, cu Strategia UE privind start-upurile și întreprinderile în fază de extindere și cu Comunicarea privind o Europă mai simplă și mai rapidă.

Modificările propuse vor spori atractivitatea piețelor de capital din UE, contribuind astfel la finanțarea priorităților UE. Ele vor face acest lucru, în special: (i) prin armonizarea în continuare a normelor; (ii) prin facilitarea funcționării și a furnizării de servicii transfrontaliere de către locurile de tranzacționare, infrastructurile pieței financiare și fondurile de investiții, reducând astfel costurile pentru toți participanții la piață și (iii) în ceea ce privește inovarea, oferindu-se asigurarea că regimul-pilot pentru DLT, care este conceput pentru a sprijini inovarea bazată pe DLT în legislația privind serviciile financiare și post-tranzacționarea, rămâne adecvat scopului.

Acest pachet este, de asemenea, în concordanță cu agenda de simplificare a Comisiei și cu strategia privind piața unică și va contribui la acestea. Pachetul va face acest lucru, în special: (i) prin armonizarea și raționalizarea unora dintre normele aplicabile tranzacționării, post-tranzacționării și fondurilor de investiții și (ii) prin mutarea unei părți a cerințelor aplicabile sectoarelor respective din directive în regulamente.

Prin eliminarea barierelor din calea unei mai bune integrări a piețelor de capital, măsurile din cadrul prezentei inițiative completează alte inițiative ale UE, cum ar fi cel de al 28-lea regim.

În cele din urmă, prezenta inițiativă este în conformitate cu Strategia Comisiei privind finanțele digitale 12 , care sprijină implementarea de noi tehnologii în serviciile financiare, prin adaptarea ambițioasă a normelor existente pentru a ține seama de noile tehnologii, cum ar fi DLT.

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temei juridic

Articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) le conferă Parlamentului European și Consiliului competența de a adopta măsuri de armonizare a dispozițiilor naționale care au ca obiect instituirea și funcționarea pieței interne. De asemenea, articolul 114 din TFUE îi permite UE să ia măsuri pentru a elimina obstacolele existente din calea exercitării libertăților fundamentale și pentru a preveni apariția unor astfel de obstacole, inclusiv a celor care diminuează posibilitățile operatorilor economici, inclusiv ale investitorilor, de a profita pe deplin de avantajele pieței interne.

Articolul 53 alineatul (1) din TFUE [fostul articol 47 alineatul (2) din Tratatul CE] constituie temeiul juridic al Directivelor 2009/65/CE, 2011/61/UE și 2014/65/UE. Acest articol reprezintă temeiul juridic adecvat pentru opțiunile de politică alese și pentru elaborarea specifică a normelor privind inițierea și desfășurarea activităților de către persoanele care desfășoară activități independente. El este utilizat pentru reglementarea intermediarilor financiari, precum și a serviciilor și a activităților lor de investiții.

Îmbunătățirile propuse în legătură cu aceste cadre urmăresc o mai bună integrare a piețelor în sectorul tranzacționării și în cel al administrării activelor, asigurând în același timp o supraveghere globală solidă a riscurilor la adresa stabilității financiare.

•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)

Uniunea poate să adopte măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Conform acestui principiu, UE poate acționa numai dacă obiectivele avute în vedere nu pot fi realizate de statele membre în mod individual. Reglementarea serviciilor de investiții și normele privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și administratorii fondurilor de investiții alternative (AFIA) sunt stabilite de mult timp la nivelul UE.

Directivele 2009/65/CE, 2011/61/UE și 2014/65/UE au fost adoptate cu respectarea deplină a principiului subsidiarității, urmărind obiectivele intrinsec transnaționale de eliminare a fragmentării pieței, de abordare a riscurilor la adresa stabilității financiare și de asigurare a unui nivel ridicat de protecție a investitorilor. Directiva a fost instrumentul ales pentru a asigura un echilibru adecvat între nivelul UE și cel național. În acest sens, prezenta propunere, la fel ca și directivele pe care urmărește să le modifice, respectă pe deplin principiul subsidiarității.

Acțiunea unilaterală a statelor membre în domeniile reglementate de aceste directive nu poate acoperi lacunele în materie de reglementare și nu poate atinge aceste obiective în mod individual. Provocările care apar odată cu transpunerea diferită a directivelor în statele membre sunt în mod inerent transnaționale și nu pot fi soluționate în mod adecvat prin eforturi naționale izolate și necoordonate. Măsurile de politică naționale pentru dezvoltarea piețelor naționale de capital riscă să intensifice fragmentarea, în loc să contribuie la integrarea în continuare a piețelor naționale într-o singură piață de capital mare și dezvoltată. Prin urmare, este necesară o abordare la nivelul UE pentru a elimina aceste bariere, pentru a promova furnizarea fără sincope de servicii și produse financiare transfrontaliere și pentru a facilita integrarea necesară pentru promovarea uniunii economiilor și a investițiilor.

•Proporționalitatea

Modificările propuse respectă principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), și nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor de finalizare a unei piețe unice pentru ad administrarea și tranzacționarea activelor, promovând în același timp libertatea de stabilire a entităților financiare și activitățile și concurența transfrontaliere și protejând buna funcționare a pieței unice.

Prezenta inițiativă este menită să elimine barierele cu care se confruntă locurile de tranzacționare, societățile de administrare a OPCVM și AFIA. Modificările în materie de reglementare vizează în mod specific eliminarea barierelor din cadrul pieței unice pentru a permite creșterea concurenței și extinderea întreprinderilor existente, precum și dezvoltarea unora noi și, în același timp, pentru a asigura gestionarea eficace a riscurilor și protecția investitorilor, inclusiv printr-o supraveghere eficace îmbunătățită. Prezenta inițiativă este proporțională, deoarece elimină doar cerințele pentru părțile interesate și nu adaugă altele noi.

Pachetul implică o revizuire amplă a normelor de tranzacționare și de administrare a activelor, cu scopul de a armoniza și a raționaliza cerințele pentru operațiunile comerciale, inclusiv relaxarea anumitor cerințe în cadrul grupurilor și pentru serviciile furnizate la nivel transfrontalier, în baza unei singure licențe. Fondurile de investiții ar obține acces imediat și deplin la piața unică după autorizare, iar grupurile de administrare a activelor ar putea funcționa mai eficient la nivel transfrontalier. În ceea ce privește supravegherea, modificările vizează consolidarea utilizării și a eficacității instrumentelor și competențelor de convergență în materie de supraveghere, punând accentul pe ESMA și pe guvernanța acesteia. Competențele de supraveghere ar fi, de asemenea, transferate către ESMA pentru cele mai importante infrastructuri (locuri de tranzacționare). ESMA ar avea, de asemenea, un rol consolidat în promovarea convergenței în materie de supraveghere pentru OPCVM-urile și FIA ale căror titluri de participare, respectiv unități și acțiuni sunt comercializate la nivel transfrontalier.

Deși aplicarea divergentă a normelor UE și diferențele dintre legislațiile naționale ale statelor membre creează ineficiențe și sarcini pe piață, modificările vor crea o aplicare mai armonizată și mai proporțională a normelor UE privind activitățile transfrontaliere.

•Alegerea instrumentului

Prezenta propunere modifică anumite părți ale Directivelor 2009/65/CE, 2011/61/UE și 2014/65/UE. Obiectivul este de a armoniza sau de a elimina normele naționale care fac piața unică mai fragmentată, creând ineficiențe pe piețele în cauză. Propunerea urmărește armonizarea și clarificarea standardelor de reglementare pe care statele membre trebuie să le transpună în legislația lor națională, promovând integrarea piețelor. Prin urmare, cea mai adecvată opțiune este o directivă care să introducă modificările necesare în directivele existente care reglementează activitățile AFIA și OPCVM, precum și cele aferente Directivei privind piețele instrumentelor financiare. Acest lucru se datorează faptului că modificările propuse sunt interconectate și fac parte dintr-un efort politic mai amplu de creare a unei piețe unice de capital prin armonizarea normelor și eliminarea barierelor din calea activităților transfrontaliere în sectoarele financiare care constituie coloana vertebrală a finanțării de pe piețele de capital. Combinarea modificărilor într-un pachet legislativ contribuie la asigurarea coerenței textului în ansamblu.

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Evaluările ex post/verificarea adecvării legislației existente

În prezent, fie nu există soluții eficace pentru a asigura furnizarea transfrontalieră de servicii în sectoarele care intră în domeniul de aplicare al acestui pachet, fie acestea sunt împiedicate de norme naționale divergente. În plus, normele UE trebuie actualizate pentru a facilita furnizarea de servicii financiare utilizând noile tehnologii, în special DLT, care pot îmbunătăți eficiența piețelor de capital.

Practicile de supraveghere nealiniate și instrumentele și competențele insuficiente pentru asigurarea convergenței în materie de supraveghere la nivelul UE exacerbează aceste aspecte. Aceste bariere generează ineficiențe ale pieței, economii de scară limitate, lichiditate redusă pe piețele de capital, creșterea costurilor pentru investitori, restricționarea accesului la o bază mai largă de investitori la nivel transfrontalier și un cost mai mare al capitalului pentru societățile din UE, subminând în ultimă instanță productivitatea și competitivitatea economiei UE.

În domeniul tranzacționării, peisajul comercial al UE suferă din cauza lipsei unei funcționări transfrontaliere fără sincope a infrastructurilor de tranzacționare, pe de o parte, și a accesului utilizatorilor acestor infrastructuri, în special al brokerilor mai mici, pe de altă parte. Normele MiFID nu recunosc structurile de grup. Prin urmare, grupurile au o capacitate mai redusă de a aloca resurse în mod liber și eficient între entitățile care fac parte din același grup. La rândul său, acest lucru reduce potențialul de valorificare a economiilor de scară și obstrucționează integrarea piețelor. Prin urmare, este necesar să se simplifice cerințele pentru entitățile care nu doresc să se bazeze pe oportunități mai bune ale producerii de „pașaport” și care preferă să continue să funcționeze ca un grup de infrastructuri de tranzacționare.

În domeniul post-tranzacționării, entitățile care doresc să își desfășoare activitatea la nivel transfrontalier se confruntă în continuare cu costuri semnificative de asigurare a conformității, operaționale și de adaptare din cauza unui peisaj de reglementare complex care nu este pe deplin armonizat și a unor norme și particularități naționale suplimentare, adesea divergente. Grupurile care operează infrastructuri de tranzacționare în mai multe state membre se confruntă cu obstacole de reglementare: în ceea ce privește alocarea optimă a resurselor, nefiind în măsură să valorifice pe deplin sinergiile rezultate din consolidarea juridică (și anume fuziuni sau achiziții). În plus, lipsa unui regim bine definit al procedurii de „pașaport” creează incertitudine pentru operatorii de pe piață cu privire la posibilitatea de a utiliza această cale suplimentară pentru furnizarea de servicii transfrontaliere. Prin urmare, oportunitățile oferite de piața unică nu sunt valorificate pe deplin, ceea ce duce la rezultate sub nivelul optim.

Aceste probleme afectează, de asemenea, utilizatorii infrastructurii, deoarece aceștia nu sunt în măsură să navigheze la nivelul infrastructurii de tranzacționare a UE ca grup unic și integrat de lichidități, ceea ce le limitează capacitatea de a funcționa în mod eficient și eficace în întreaga UE. Prin urmare, investitorii finali, în special investitorii de retail, se confruntă cu costuri de tranzacționare mai mari, în special atunci când doresc să investească la nivel transfrontalier, și sunt privați de beneficiile potențiale ale diversificării portofoliilor lor cu o gamă mai largă de oportunități de investiții. Pentru a elimina barierele legate de fragmentarea în materie de supraveghere, dispozițiile aferente din MiFID ar trebui modificate pentru a introduce supravegherea directă la nivelul UE a anumitor locuri de tranzacționare.

În ceea ce privește administrarea activelor, administrarea și comercializarea titlurilor de participare ale OPCVM-urilor, respectiv distribuirea unităților sau acțiunilor FIA sunt reglementate în principal de directive, care permit competențe discreționare (marje de apreciere) la nivel național în multe domenii. Prin urmare, chiar dacă legislația UE aplicabilă prevede procedura de „pașaport” pentru servicii, un mozaic de cerințe și practici naționale face ca administrarea și comercializarea în baza procedurii de „pașaport” să fie în continuare extrem de dificil de parcurs. Practicile naționale și cerințele administrative divergente din procesul de autorizare creează, de asemenea, obstacole în calea dezvoltării unei veritabile piețe unice pentru OPCVM, societățile de administrare și AFIA. În plus, Directiva 2011/61/UE și Directiva 2009/65/CE permit accesul transfrontalier limitat la serviciile de depozitar pentru FIA și OPCVM în UE, ceea ce duce la fragmentarea pieței și afectează în special statele membre mai mici. În temeiul cadrului actual, OPCVM-urilor nu li se permite să numească un depozitar într-un alt stat membru decât statul lor membru de origine, în timp ce AFIA sunt autorizați să numească un depozitar într-un alt stat membru decât statul membru al FIA pe care îl administrează, în condiții stricte și în cazul în care FIA se află pe o piață care nu dispune de servicii de depozitar adecvate. Deși cerința inițială de a numi un depozitar național a urmărit să asigure o supraveghere solidă în materie de reglementare și protecția investitorilor, aceasta a creat mai multe provocări care afectează funcționarea și competitivitatea pieței FIA și OPCVM în întreaga UE, conducând la comisioane mai mari, la o calitate mai scăzută a serviciilor și la o eficiență operațională redusă.

În plus, cadrul de reglementare actual nu recunoaște structura de grup pentru societățile de administrare a activelor, obligând fiecare societate de administrare sau AFIA în parte să îndeplinească cerințele organizatorice separat. În plus, delegarea de funcții în interiorul grupului este tratată în același mod precum delegarea terților, impunând societăților de administrare și AFIA să desfășoare activități de diligență, monitorizare și supraveghere chiar și atunci când deleagă sarcini în cadrul aceluiași grup. Toate aceste aspecte contribuie la concentrarea OPCVM-urilor și a FIA în câteva state membre cu sectoare financiare mari și mature, limitând în același timp dezvoltarea industriei fondurilor în alte state membre.

În sfârșit, cadrele actuale nu îi permit ESMA să contribuie în mod eficace la abordarea practicilor naționale divergente în materie de supraveghere sau la soluționarea dezacordurilor dintre autoritățile naționale competente în ceea ce privește operațiunile transfrontaliere ale fondurilor de investiții, ale administratorilor de active și ale grupurilor de administrare a activelor, ceea ce duce la modele de supraveghere fragmentate și la o cooperare limitată între autoritățile naționale. Prin urmare, cadrele actuale subminează obiectivele pieței unice prin perpetuarea disparităților geografice și prin împiedicarea integrării piețelor financiare ale UE. Pentru a elimina barierele legate de fragmentarea piețelor fondurilor de investiții, dispozițiile aferente din Directiva 2011/61/UE și din Directiva 2009/65/CE ar trebui modificate pentru a elimina barierele menționate mai sus, pentru a crea o piață mai integrată și pentru a consolida rolul ESMA în promovarea convergenței în materie de supraveghere.

În ceea ce privește supravegherea, există două aspecte principale. În primul rând, supravegherea entităților financiare se efectuează în mare măsură la nivel național. Acest lucru duce la un peisaj fragmentat în materie de supraveghere, care creează bariere în calea activităților transfrontaliere din cauza aplicării divergente a legislației UE și a practicilor, abordărilor și cerințelor divergente în materie de supraveghere. Măsurile de asigurare a respectării legislației, cum ar fi cele privind încălcările, pot aborda cazuri specifice de neconformitate, iar evaluările inter pares vizează sporirea convergenței în materie de supraveghere, dar nu sunt suficiente pentru a soluționa problema practicilor de supraveghere divergente. În al doilea rând, UE dispune de competențe și instrumente limitate pentru a asigura aplicarea consecventă a normelor UE și pentru a adopta o abordare unificată în materie de supraveghere a pieței unice. Utilizarea instrumentelor de convergență în materie de supraveghere rămâne sporadică. Acestea au limitări, nu sunt utilizate în mod consecvent și pot fi dificil de utilizat din cauza constrângerilor procedurale și a lipsei caracterului executoriu.

•Consultarea cu părțile interesate

Următoarele activități de consultare au contribuit la definitivarea conținutului prezentei propuneri:

·Comisia Europeană, „Cerere de contribuții – O uniune a economiilor și a investițiilor: Promovarea integrării, a creșterii anvergurii și a supravegherii eficiente pe piețele de capital din UE”, 8 mai-5 iunie 2025;

·Consultarea specifică a Comisiei Europene privind integrarea piețelor de capital din UE, desfășurată în perioada 15 aprilie-10 iunie 2025.

În urma cererii de contribuții s-au primit 53 de răspunsuri din partea unei game largi de părți interesate. Asociațiile de întreprinderi au constituit cel mai mare grup, furnizând 62,3 % din răspunsuri, și au reprezentat sectorul investițiilor, sectorul bancar și sectorul administrării activelor. Societățile și întreprinderile, în principal din sectorul financiar, au reprezentat 20,8 %. Membrii individuali ai publicului au reprezentat 9,4 % din răspunsuri, în timp ce alte categorii, inclusiv camerele de comerț, asociațiile profesionale și firmele de consultanță, au reprezentat 5,7 %, iar organizațiile neguvernamentale (ONG-uri) au reprezentat 1,9 %.

Scopul cererii de contribuții a fost (i) colectarea opiniilor părților interesate cu privire la barierele care împiedică infrastructurile de tranzacționare și post-tranzacționare din UE să beneficieze de avantajele unei piețe unice cu adevărat lipsite de fricțiuni, (ii) verificarea adecvării actualului cadru de reglementare și de supraveghere pentru piețele de capital și, în special, pentru operatorii de piață cu activități transfrontaliere semnificative sau care își desfășoară activitatea în sectoare noi sau emergente și (iii) revizuirea setului de instrumente al autorităților europene de supraveghere pentru a stabili domeniile în care eficacitatea și eficiența acestuia pot fi consolidate și îmbunătățite.

În cadrul tuturor grupurilor de părți interesate, a existat un acord larg cu privire la necesitatea unor piețe de capital mai integrate și a unei convergențe sporite în materie de supraveghere. Acesta a fost însoțit de un apel comun la simplificare, proporționalitate și securitate juridică. Părțile interesate au recunoscut pe scară largă că un ecosistem financiar mai integrat și mai eficient ar crește competitivitatea Europei, ar îmbunătăți accesul la finanțare și ar spori oportunitățile de investiții. Totuși, ele au subliniat că reformele trebuie să rămână echilibrate, transparente și favorabile incluziunii, demonstrând beneficiile concrete pentru cetățeni și economia reală. Nivelul de sprijin pentru centralizarea supravegherii la nivelul UE a variat semnificativ în rândul părților interesate. Asociațiile de întreprinderi și întreprinderile au avut tendința de a prefera evoluții progresive în cadrul structurii instituționale actuale, în timp ce ONG-urile și o parte din public s-au exprimat în favoarea unei supravegheri mai puternice la nivelul UE pentru a asigura coerența și responsabilitatea.

Pe lângă cererea de contribuții, consultarea specifică privind integrarea piețelor de capital din UE a colectat opinii de la un grup larg de părți interesate cu privire la diverse aspecte ale piețelor de capital din UE. Chestionarul online a fost structurat în două părți. Partea 1 s-a referit la simplificarea cadrului de reglementare al UE în sectoarele tranzacționării, posttranzacționării și gestionării activelor și la reducerea sarcinii prevăzute de acest cadru, la barierele din calea operațiunilor transfrontaliere în spațiul de tranzacționare și din calea aprofundării lichidității pe piețele de capital ale UE, precum și la barierele din calea furnizării transfrontaliere de servicii post-tranzacționare. Partea 2 a inclus întrebări cu privire la: barierele transsectoriale din sectoarele de tranzacționare și post-tranzacționare (de exemplu, legate de inovare, sinergii de grup, emiterea de instrumente financiare), (ii) barierele din calea furnizării transfrontaliere de servicii de administrare a activelor și de fonduri de investiții și barierele legate în mod specific de supraveghere.

În total, 297 de părți interesate au răspuns la consultarea specifică prin intermediul site-ului web al Comisiei. Majoritatea contribuțiilor au provenit de la asociații de întreprinderi (31 %) și de la întreprinderi sau entități comerciale (27 %), urmate de autoritățile publice (12 %). S-au primit contribuții suplimentare din partea ONG-urilor (4 %), a cetățenilor UE (3 %), a sindicatelor (2 %) și a unei organizații a consumatorilor. Consultarea a atras astfel o gamă diversă de respondenți din industrie, inclusiv participanți la piață, asociații reprezentative și autorități publice.

În paralel, au avut loc reuniuni bilaterale cu anumite părți interesate pentru a colecta contribuții suplimentare și pentru a explora mai în profunzime preocupările specifice. De asemenea, Comisia a prezentat diverse aspecte ale revizuirii în cadrul unei reuniuni cu reprezentanții Parlamentului European și cu atașații pentru servicii financiare din statele membre, care a avut loc în octombrie și noiembrie 2025.

Rezultatele cererii de contribuții și ale consultării specifice au fost luate în considerare în propunere, iar Comisia a încercat să țină seama de diferitele interese exprimate de părțile interesate. Cele mai importante domenii în care respondenții au identificat posibilități de îmbunătățire au fost examinate și au fost incluse în propunere. Printre acestea se numără apelurile la un cadru de reglementare mai proporțional, mai simplu și mai armonizat, care să reducă sarcinile și să elimine barierele din domeniul tranzacționării, post-tranzacționării și distribuției transfrontaliere a fondurilor de investiții, precum și să sporească eficiența și convergența supravegherii entităților financiare.

•Obținerea și utilizarea cunoștințelor de specialitate

La elaborarea acestei inițiative, Comisia a consultat mai multe studii și surse de informații. În septembrie 2024, Comisia a organizat discuții sub forma unei mese rotunde privind consolidarea în sectorul fondurilor de investiții și al infrastructurii de tranzacționare și post-tranzacționare cu părțile interesate din sectorul public și privat, precum și cu experți din aceste sectoare. Comisia a organizat, de asemenea, contacte bilaterale separate cu principalele părți interesate și ateliere cu industria. Studiile utilizate pentru elaborarea prezentei propuneri au fost menționate în evaluarea impactului care însoțește prezenta propunere și documentează barierele pe care acest pachet încearcă să le abordeze.

•Evaluarea impactului

În conformitate cu politica sa pentru o mai bună legiferare, Comisia a efectuat o evaluare a impactului opțiunilor de politică. Dincolo de opțiunea de a nu întreprinde nicio acțiune la nivelul UE (scenariul de referință – opțiunea 1), au fost identificate două pachete de opțiuni de politică pe baza unei cereri de contribuții, a unei consultări specifice, a altor angajamente ale părților interesate, a unui studiu privind consolidarea și reducerea fragmentării infrastructurilor de tranzacționare și post-tranzacționare din Europa, a unui studiu privind obstacolele din calea extinderii fondurilor care investesc în întreprinderi inovatoare și în creștere și factorii determinanți ai acesteia, a unor analize ale literaturii de specialitate și a unor inițiative și rapoarte anterioare care documentează cele mai importante obstacole în calea integrării piețelor de capital din UE care există de mai mulți ani și care nu au fost încă pe deplin abordate.

Opțiunea 1 este opțiunea de referință de a nu întreprinde nicio acțiune. Opțiunea 2 implică o revizuire amplă a cadrelor de reglementare privind tranzacționarea, post-tranzacționarea și administrarea activelor pentru a armoniza și a raționaliza cerințele pentru operațiunile comerciale, inclusiv relaxarea anumitor cerințe în cadrul grupurilor și pentru serviciile furnizate la nivel transfrontalier, în baza unei singure licențe. În domeniul decontării, interconectarea dintre depozitarii centrali de titluri de valoare (CSD) ar fi, de asemenea, îmbunătățită. Opțiunea 2 ar include, de asemenea, modificări ale legislației privind post-tranzacționarea, astfel încât aceasta să devină mai neutră din punct de vedere tehnologic, precum și modificări ale regimului-pilot pentru DLT (DLT Pilot Regime - DLTPR) pentru a-i extinde domeniul de aplicare și amploarea. Fondurile de investiții ar obține acces imediat și deplin la piața unică după autorizare, iar grupurile de administrare a activelor ar putea funcționa mai eficient la nivel transfrontalier. În ceea ce privește supravegherea, opțiunea 2 vizează consolidarea utilizării și a eficacității instrumentelor și competențelor de convergență în materie de supraveghere, punând accentul pe autoritățile europene pentru valori mobiliare și piețe (ESMA) și pe guvernanța acestora. Această opțiune implică, de asemenea, transferul competențelor de supraveghere către ESMA pentru cele mai importante infrastructuri (contrapărți centrale, CSD-uri și locuri de tranzacționare) și pentru toți furnizorii de servicii de criptoactive (CASP), precum și coordonarea de către ESMA a supravegherii marilor administratori de active și fonduri de investiții.

Opțiunea 3 se bazează pe opțiunea 2, dar este mai cuprinzătoare, cu elemente suplimentare pentru instituirea unei piețe integrate, cum ar fi, de exemplu, conectarea obligatorie între locurile de tranzacționare semnificative, impunerea de conexiuni între CSD-uri, crearea unei autorizații la nivel de grup pentru administratorii de active, flexibilitate deplină în DLTPR, supravegherea directă de către ESMA a tuturor infrastructurilor, a administratorilor de active și a furnizorilor de servicii de criptoactive.

Analiza evaluează opțiunile în raport cu trei obiective: (i) facilitarea unei mai bune integrări a piețelor și a efectelor de scară; (ii) facilitarea supravegherii integrate și (iii) facilitarea inovării. Aceasta arată că elementele suplimentare din cadrul opțiunii 3 ar implica o serie de costuri mai mari pentru sectoare și pentru autoritățile de supraveghere, care depășesc beneficiile potențiale. În plus, această opțiune este mai puțin coerentă cu alte inițiative de politică ale UE și poate avea consecințe nedorite asupra concurenței și asupra riscurilor la adresa stabilității financiare.

Evaluarea concluzionează că opțiunea 2 este pachetul de politici preferat, deoarece oferă beneficii semnificative în materie de integrare, rămânând în același timp proporțională în ceea ce privește costurile și subsidiaritatea. Aceasta combină armonizarea extinsă a cerințelor din cadrele relevante de tranzacționare, post-tranzacționare și administrare a activelor și eliminarea barierelor din calea activităților transfrontaliere cu instrumente și competențe de convergență în materie de supraveghere mai puternice și cu supravegherea la nivelul UE a celor mai importante infrastructuri. Aceste aspecte se consolidează reciproc. Armonizarea normelor din acest pachet ar facilita transferul supravegherii anumitor operatori și piețe la nivelul UE și, în cazul furnizorilor de servicii de criptoactive, pentru toate entitățile și ar permite o mai bună aplicare a cadrului unic de reglementare.

Prin eliminarea barierelor de reglementare nejustificate din calea integrării, măsurile din cadrul acestei opțiuni ar reduce sarcinile de reglementare și complexitatea operațională, îmbunătățind astfel eficiența furnizării de servicii transfrontaliere și promovând integrarea piețelor. Costurile de punere în aplicare ar fi suportate în principal de infrastructuri și de autoritățile naționale. Această opțiune ar necesita, de asemenea, dezvoltarea unor resurse și infrastructuri semnificative în cadrul ESMA, majoritatea acestora fiind finanțate din taxe. Însă se preconizează că toate aceste costuri vor fi compensate de creșterea eficienței și de simplificare pe termen mediu. Inițiativa ar diminua insecuritatea juridică pentru emitenți și investitori, ar reduce costurile de asigurare a conformității și ar îmbunătăți previzibilitatea. O mai mare flexibilitate a regimului-pilot pentru DLT și modificări ale legislației sectoriale pentru a o face mai compatibilă cu DLT ar încuraja o mai mare adoptare a acestei tehnologii. O mai mare convergență în materie de supraveghere și un cadru de supraveghere mai integrat ar asigura condiții de concurență echitabile, ar limita arbitrajul de reglementare și ar reduce sarcina administrativă legată de activitățile transfrontaliere.

Inițiativa va facilita accesul investitorilor la o gamă largă de oportunități de investiții și va permite întreprinderilor să atragă capital la nivel transfrontalier, inclusiv IMM-urilor. Prin urmare, aceasta va contribui la îmbunătățirea modului în care mobilizăm capitalul în Europa și va permite apariția ecosistemului de finanțare adecvat pentru a sprijini prioritățile strategice ale UE și pentru a face economia noastră mai puternică și mai competitivă.

Comitetul de control normativ a emis o evaluare pozitivă a evaluării impactului în urma unui prim aviz negativ. Pentru a răspunde observațiilor formulate de comitet, evaluarea impactului a fost revizuită pentru: (i) a clarifica motivele care stau la baza domeniului de aplicare al inițiativei și rolul acesteia în cadrul strategiei mai ample privind uniunea economiilor și a investițiilor, inclusiv interacțiunea sa cu alte inițiative; (ii) a raționaliza secțiunile privind definirea problemei și factorii determinanți ai acesteia; (iii) a îmbunătăți explicațiile referitoare la inovarea bazată pe DLT; (iv) a clarifica logica de intervenție și obiectivele. Textul a fost, de asemenea, revizuit pentru a consolida analiza amplorii problemelor, pe baza contribuțiilor cantitative suplimentare primite de la părțile interesate și a altor studii existente, pentru a evalua mai bine costurile/beneficiile. Textul este, de asemenea, mai transparent în ceea ce privește limitarea disponibilității datelor și factorii din afara domeniului de aplicare care fac imposibilă o modelare completă și solidă a costurilor și a beneficiilor. Opiniile părților interesate au fost, de asemenea, reflectate mai cuprinzător în text, iar impactul măsurilor propuse asupra diferitelor grupuri de părți interesate a fost mai bine prezentat.

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

Măsurile propuse vor reduce sarcinile de reglementare și complexitatea operațională, sporind astfel eficiența furnizării transfrontaliere de servicii și promovând integrarea piețelor. Costurile de punere în aplicare vor fi suportate în principal de infrastructuri și de autoritățile naționale. ESMA va avea nevoie, de asemenea, de resurse semnificative și de dezvoltarea infrastructurii. Însă se preconizează că toate aceste costuri vor fi compensate de creșterea eficienței și de simplificare pe termen mediu. Inițiativa va diminua insecuritatea juridică pentru emitenți și investitori, va reduce costurile de asigurare a conformității și va îmbunătăți previzibilitatea. O mai mare flexibilitate a regimului-pilot pentru DLT și modificări ale legislației sectoriale pentru a o face mai compatibilă cu DLT va încuraja o mai mare adoptare a acestei tehnologii. O mai mare convergență în materie de supraveghere și un cadru de supraveghere mai integrat vor asigura condiții de concurență echitabile și vor reduce sarcina administrativă legată de activitățile transfrontaliere. Simplificarea va fi realizată în mai multe moduri: prin tranziția anumitor dispoziții de la directive la regulamente, prin eliminarea posibilității de a impune măsuri de „suprareglementare” la nivel național, prin raționalizarea mecanismelor de supraveghere care se suprapun, sunt costisitoare și ineficiente și, la un nivel mai general, prin eliminarea barierelor din cadrele UE și naționale pentru operatorii de piață și investitori. În vederea simplificării cadrului de reglementare și a reducerii sarcinilor administrative și de reglementare, prezenta propunere îmbunătățește mandatele încredințate pentru actele legislative de nivelul 2 prin eliminarea și actualizarea mandatelor, inclusiv a celor care, în urma consultărilor cu Parlamentul European, Consiliul și autoritățile europene de supraveghere, au fost considerate neesențiale pentru funcționarea eficace a dispozițiilor corespunzătoare din actele de bază. În plus, în prezenta propunere, Comisia a încercat să limiteze cât mai mult posibil numărul de noi mandate încredințate pentru actele legislative de nivelul 2. •

Drepturile fundamentale

Propunerea respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul de a presta servicii în orice stat membru [articolul 15 alineatul (2)], libertatea de a desfășura o activitate comercială (articolul 16), dreptul de proprietate (articolul 17), accesul la serviciile de interes economic general în scopul promovării coeziunii sociale și teritoriale a Uniunii (articolul 36) și protecția consumatorilor (articolul 38).

4.IMPLICAȚII BUGETARE

Impactul financiar și bugetar al acestui pachet, inclusiv al directivei principale, este explicat în detaliu în fișa legislativă și financiară anexată la regulamentul principal.

5.ALTE ELEMENTE

•Planurile de punere în aplicare și măsurile de monitorizare, evaluare și raportare

Comisia va monitoriza progresele înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivelor specifice pe baza listei neexhaustive de indicatori enumerate în secțiunea 9 a evaluării impactului care însoțește prezentul document. Lista se axează pe indicatorii pentru fiecare sector, dar vor fi monitorizați și indicatori mai generali pentru a măsura impactul mai larg asupra pieței, chiar dacă indicatorii respectivi pot fi atribuiți într-un mod mai puțin direct acestei inițiative. Printre acești indicatori se numără măsuri de evaluare a accesului la capital și la structurile de finanțare a întreprinderilor sau a nivelului de participare a investitorilor de retail pe piața de capital.

Evaluarea ex post a tuturor noilor măsuri legislative este o prioritate pentru Comisie. Serviciile Comisiei vor examina realizările, rezultatele și consecințele acestei inițiative după intrarea în vigoare a instrumentului juridic. După cinci ani, Comisia va efectua următoarea evaluare a modificărilor cuprinse în prezenta propunere, în conformitate cu Orientările Comisiei privind o mai bună legiferare.

•Documentele explicative (în cazul directivelor)

Nu sunt considerate necesare documente explicative.

•Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

Prezenta directivă de modificare cuprinde trei secțiuni principale referitoare la diferitele directive care urmează să fie modificate. Articolul 1 din propunere conține modificări ale Directivei 2009/65/CE (Directiva privind OPCVM). Articolul 2 conține modificări ale Directivei 2011/61/UE (Directiva privind AFIA), iar articolul 3 conține modificări ale Directivei 2014/65/UE (MiFID II). Prezenta expunere de motive explică modificările propuse pentru fiecare subiect din cadrul diferitelor directive vizate.

Articolele 1 și 2 – Modificări ale Directivei privind OPCVM și ale Directivei privind AFIA

La articolele 1 și 2, Comisia propune modificări ale Directivei 2009/65/CE și ale Directivei 2011/61/UE cu scopul de a elimina barierele din calea operațiunilor transfrontaliere ale administratorilor de fonduri și ale grupurilor lor din UE, de a elimina marjele de apreciere naționale care ar putea conduce la cerințe și practici de supraveghere divergente la nivel național, de a pune în aplicare un pașaport al depozitarilor la nivelul UE și de a consolida competențele ESMA pentru a promova o cultură comună a supravegherii și pentru a coordona mai bine activitățile între autoritățile naționale competente.

Armonizarea procedurilor de autorizare

Articolul 5 alineatul (6) din Directiva 2009/65/CE se modifică pentru a clarifica domeniul de aplicare și calendarul notificării schimbărilor substanțiale ale condițiilor pentru autorizarea inițială a OPCVM-ului. Articolul 5 alineatul (8) din Directiva 2009/65/CE se modifică, de asemenea, pentru a conferi ESMA obligația de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza procedurile, termenele, formularele și modelele pentru informațiile furnizate ca parte a autorizării unui OPCVM.

Articolul 7 alineatele (6) și (7) din Directiva 2011/61/UE și articolul 7 alineatul (6) și articolul 29 alineatele (5) și (6) din Directiva 2009/65/CE se modifică pentru a elimina cerințele și procedurile naționale divergente în ceea ce privește autorizarea AFIA și a societăților de administrare. Acest lucru se realizează prin mandatarea ESMA să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza informațiile care trebuie furnizate autorităților naționale competente, precum și formatul, modelul și procedurile pentru furnizarea acestor informații.

Grupuri din UE ale societăților de administrare și ale AFIA

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2011/61/UE și articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2009/65/CE sunt completate pentru a introduce conceptul de grup din UE al societăților de administrare sau al AFIA, care include societățile de administrare, AFIA, instituțiile de credit și firmele de investiții autorizate. În același context, articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2011/61/UE și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2009/65/CE sunt completate pentru a clarifica faptul că AFIA și societățile de administrare pot demonstra, la momentul autorizării, că utilizează resursele umane și tehnice ale altor entități din cadrul aceluiași grup din UE și că nu mai sunt obligate să furnizeze informații cu privire la delegarea și subdelegarea funcțiilor către alte entități din UE ale grupului respectiv. În plus, articolul 20 din Directiva 2011/61/UE și articolul 13 din Directiva 2009/65/CE sunt completate pentru a clarifica faptul că, în cazul în care un AFIA sau o societate de administrare apelează la alte entități din UE din cadrul grupului său din UE pentru a-și desfășura activitățile, astfel de aranjamente nu se califică drept delegare și nu fac obiectul cerințelor privind delegarea funcțiilor, cu excepția cerinței de a informa în mod corespunzător autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA sau al societății de administrare cu privire la faptul că funcțiile sau serviciile sunt îndeplinite de alte entități din cadrul grupului din UE.

Eliminarea marjelor de apreciere naționale

Articolul 6 alineatul (4), articolul 7 alineatul (2), articolul 9 alineatul (6), articolul 21 alineatul (3), articolul 22 alineatul (2) și articolul 29 alineatul (2) din Directiva 2011/61/UE, precum și articolul 6 alineatul (3), articolul 7 alineatul (1), articolul 29 alineatul (1), articolul 39 alineatul (6), articolul 45 alineatul (2), articolul 51 alineatele (2) și (3), articolul 52 alineatele (2)-(5), articolul 53 alineatul (1), articolul 54 alineatul (1), articolul 55 alineatele (1) și (2), articolul 56 alineatul (3), articolul 57 alineatul (1), articolul 69 alineatele (2) și (4) și articolul 83 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE se modifică pentru a elimina marjele de apreciere naționale care le permit statelor membre să interpreteze, să completeze sau să prevadă derogări de la normele de bază și care impun bariere în calea dezvoltării pieței unice. În mod similar, articolul 12 alineatele (1) și (3) și articolul 18 alineatele (1) și (2) din Directiva 2011/61/UE, precum și articolul 12 alineatele (1) și (3), articolul 14 alineatele (1) și (2) și articolul 31 din Directiva 2009/65/CE se modifică pentru a se asigura aplicarea în întreaga Uniune a unor reguli de conduită și a unor norme prudențiale armonizate pentru AFIA și societățile de administrare.

Simplificarea obligațiilor de informare pentru „etichetele albe”

Articolul 14 alineatul (2a) din Directiva 2011/61/UE și articolul 14 alineatul (2a) din Directiva 2009/65/CE se modifică pentru a simplifica obligațiile de informare ale AFIA și ale societăților de administrare care administrează sau intenționează să administreze OPCVM-uri sau FIA la inițiativa unui terț. În loc să prezinte în mod activ informații și dovezi detaliate, modificarea propusă va impune AFIA și societăților de administrare să comunice această relație autorităților competente din statul lor membru de origine la momentul autorizării și să fie în măsură să demonstreze, la cerere, că au luat toate măsurile rezonabile pentru a identifica, a preveni, a administra, a monitoriza sau, după caz, a dezvălui conflictele de interese.

Optimizarea pașaportului de administrare pentru societățile de administrare și AFIA

Articolul 17 alineatul (3) și articolul 18 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE se modifică pentru a reduce la o lună și, respectiv, la 15 zile termenul până la care autoritățile competente din statul membru de origine al societății de administrare ar trebui să transmită autorităților competente din statul membru gazdă al societății de administrare informațiile referitoare la intenția societății de administrare de a-și desfășura activitatea pe teritoriul statului membru gazdă cu sau fără înființarea unei sucursale. În mod similar, articolul 17 alineatul (3) din Directiva 2009/65/CE se modifică pentru a reduce la o lună termenul de care autoritățile competente din statul membru gazdă al societății de administrare ar dispune pentru organizarea supravegherii respectării de către societatea de administrare a normelor aflate sub responsabilitatea lor. Ambele articole sunt modificate pentru a clarifica faptul că statul membru gazdă nu ar trebui să le impună obligații suplimentare societăților de administrare care își desfășoară activitatea pe teritoriul său.

Introducerea unui pașaport al depozitarilor la nivelul UE

Articolul 21 alineatul (5) din Directiva 2011/61/UE și articolul 23 alineatul (1) din Directiva 2009/65/CE se modifică pentru a institui un pașaport al depozitarilor la nivelul UE, care să permită AFIA și OPCVM să numească un depozitar situat oriunde în UE, precum și depozitarilor să își ofere serviciile la nivel transfrontalier. Un astfel de pașaport al depozitarilor se va aplica pentru depozitarii care sunt autorizați ca instituții de credit sau firme de investiții și care beneficiază deja de un pașaport UE în temeiul Directivei 2013/36/UE, respectiv, al Directivei 2014/65/UE.

Ajustări ale limitelor de investiții ale OPCVM-urilor

Articolul 56 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE se modifică pentru a majora limita actuală de 10 % pentru obligațiunile emise de o singură entitate la 15 % pentru OPCVM-urile care investesc în securitizări emise în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2402, recunoscând caracteristicile lor și garanțiile de reglementare distincte. În plus, articolul 53 alineatul (1) din Directiva 2009/65/CE se modifică pentru a extinde limita de 20 % a emitentului aplicabilă în prezent OPCVM-urilor care urmăresc un indice la OPCVM-urile care sunt administrate în raport cu un indice recunoscut de ESMA.

Eliminarea obligației de a elabora informații cheie destinate investitorilor pentru OPCVM-uri

Întrucât societățile de administrare a OPCVM-urilor și societățile de investiții care administrează OPCVM-uri ale căror titluri de participare sunt comercializate către investitori de retail au deja obligația de a elabora și de a pune la dispoziția investitorilor un document cu informații esențiale (KID) în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1286/2014, capitolul IX secțiunea 3 din Directiva 2009/65/CE, care prevede obligația societăților de administrare a OPCVM-urilor să elaboreze informații cheie destinate investitorilor, este eliminat.

Transferul normelor privind comercializarea transfrontalieră în Regulamentul (UE) 2019/1156

Articolele 30a, 31, 32 și 32a din Directiva 2011/61/UE și capitolul XI din Directiva 2009/65/CE care reglementează distribuirea în Uniune a unităților sau acțiunilor FIA din UE administrate de AFIA din UE, respectiv comercializarea titlurilor de participare ale OPCVM-urilor se elimină și se transferă în Regulamentul (UE) 2019/1156 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind facilitarea distribuției transfrontaliere a organismelor de plasament colectiv 13 . În paralel, articolul 45 din Directiva 2011/61/UE și articolul 97 alineatul (3), articolul 98 alineatele (3) și (4) și articolul 108 din Directiva 2009/65/CE se modifică în ceea ce privește competențele statelor membre gazdă ale AFIA și ale OPCVM-urilor față de FIA și OPCVM-urile ale căror unități sau acțiuni sunt distribuite, respectiv ale căror titluri de participare sunt comercializate pe teritoriul lor, iar dispozițiile referitoare la aceste competențe se elimină și se transferă în Regulamentul (UE) 2019/1156.

Competențele de supraveghere ale ESMA

Directiva 2011/61/UE și Directiva 2009/65/CE sunt completate pentru a împuternici ESMA să identifice și să mențină o listă a celor mai mari grupuri de administrare a activelor, pe baza valorilor activelor nete și a operațiunilor și activităților transfrontaliere. Se propune, de asemenea, instituirea unui cadru de supraveghere prin care ESMA, în cooperare cu autoritățile competente relevante, să efectueze evaluări cel puțin o dată pe an pentru a identifica și a aborda în mod eficace practicile de supraveghere divergente, repetitive, redundante sau deficitare în cazuri specifice, eliminând în cele din urmă barierele din calea operațiunilor marilor grupuri de administrare a activelor. Domeniul de aplicare al evaluării anuale se referă la operațiunile administratorilor de active, nu la fondurile de investiții, și se bazează pe datele aflate deja la dispoziția autorităților naționale competente pentru a se asigura evitarea duplicării eforturilor de supraveghere sau a colectării de date. Directiva privind AFIA și Directiva privind OPCVM sunt completate în continuare pentru a împuternici ESMA să identifice și să întreprindă demersuri de abordare a acțiunilor de supraveghere divergente, repetitive, redundante și deficitare care împiedică operațiunile administratorilor de active și ale depozitarilor care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier sau care furnizează servicii la nivel transfrontalier. În plus, directivele sunt modificate pentru a acorda ESMA competența de a interveni atunci când autoritățile naționale nu aplică în mod eficace normele Uniunii sau de a suspenda în mod direct activitățile transfrontaliere ale unui administrator de fonduri sau ale unui depozitar în anumite cazuri.

În sfârșit, Directiva 2009/65/CE este completată pentru a clarifica faptul că autoritățile competente ar trebui să poată sesiza ESMA cu privire la orice dezacord privind evaluările, acțiunile sau omisiunile pe care ESMA ar trebui să le soluționeze în conformitate cu competențele care i-au fost conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 3 – Modificări ale MiFID II

Armonizarea normelor aplicabile locurilor de tranzacționare

Directiva 2014/65/UE (MiFID II) se modifică pentru a transfera dispozițiile aplicabile funcționării locurilor de tranzacționare în Regulamentul (UE) nr. 600/2014 (MiFIR). Transferul acestor dispoziții armonizează și mai mult normele aplicabile locurilor de tranzacționare din Uniune.

Dispozițiile care reglementează autorizarea piețelor reglementate sunt transferate din Directiva 2014/65/UE în Regulamentul (UE) nr. 600/2014, fiind eliminate efectiv din Directiva 2014/65/UE. Cu toate acestea, întrucât firmele de investiții care exploatează un sistem multilateral de tranzacționare (MTF) sau un sistem organizat de tranzacționare (OTF) fac în continuare obiectul cerințelor de autorizare generală pentru firmele de investiții în temeiul Directivei 2014/65/UE, dispozițiile relevante de autorizare pentru aceste entități rămân în Directiva 2014/65/UE. Prin urmare, propunerea elimină articolele 18-20 din Directiva 2014/65/UE, secțiunile 3 și 4 din titlul II, precum și titlurile III și IV.

În plus, întrucât propunerea armonizează și mai mult dispozițiile referitoare la activitățile transfrontaliere ale locurilor de tranzacționare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 600/2014, articolele 34 și 35 din Directiva 2014/65/UE se modifică pentru a clarifica faptul că articolele respective nu se aplică furnizării de servicii de către o firmă de investiții care exploatează un MTF sau un OTF prin intermediul unei sucursale sau în temeiul libertății de a presta servicii.

Accesul liber

Articolele 36-38 din Directiva 2014/65/UE prevăd norme redundante referitoare la accesul la infrastructura pieței (CPC-uri, CSD-uri, locuri de tranzacționare), având în vedere dispozițiile privind accesul deja introduse în Regulamentul (UE) nr. 600/2014, în Regulamentul (UE) nr. 909/2014 (CSDR) și în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 (EMIR). Prin urmare, dispozițiile respective privind accesul din Directiva 2014/65/UE trebuie eliminate.

2025/0382 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2011/61/UE și 2014/65/UE în ceea ce privește dezvoltarea în continuare a integrării piețelor de capital și a supravegherii în Uniune

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 53 și 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 14 ,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Strategia privind uniunea economiilor și a investițiilor („SIU”) face parte din strategia Comisiei de a oferi o viziune a Uniunii ca motor economic. În acest scop, este necesar să se instituie o piață unică pentru serviciile financiare, prin remedierea ineficiențelor pieței care rezultă din fragmentare și să se creeze piețe europene de capital cu adevărat integrate, care să fie accesibile tuturor cetățenilor și întreprinderilor din întreaga Uniune. De asemenea, este important ca potențialul piețelor financiare din Uniune să fie deblocat prin asigurarea accesului la o finanțare mai eficientă bazată pe piața de capital și prin facilitarea fluxurilor transfrontaliere de capital, care, la rândul lor, ar trebui să sprijine economia Uniunii, să stimuleze crearea de locuri de muncă și să sporească competitivitatea.

(2)Este necesar să se promoveze o piață de capital fără sincope în întreaga UE prin consolidarea cadrului de supraveghere și prin abordarea fragmentării în materie de reglementare, asigurând astfel o mai bună integrare a piețelor de capital în întreaga Uniune. În special, deși integrarea piețelor de capital din Uniune ar trebui să fie, în cele din urmă, un proces determinat de piață, anumite bariere care decurg în special din cadrul legislativ al Uniunii pot împiedica progresele. Prin urmare, Uniunea ar trebui să se axeze pe eliminarea barierelor din sectoarele tranzacționării, post-tranzacționării și administrării activelor, precum și a barierelor care împiedică adoptarea de noi tehnologii. Pe măsură ce integrarea piețelor s-a aprofundat, a devenit, de asemenea, esențială evoluția cadrului de supraveghere al Uniunii în concordanță cu această situație.

(3)În contextul obiectivului politic al simplificării legislației privind serviciile financiare și al asigurării unei puneri în aplicare mai eficace și mai eficiente a politicilor Uniunii, Comisia, după consultarea autorităților europene de supraveghere, a ACSB, a Consiliului și a Parlamentului European, a trimis, la 1 octombrie 2025, o scrisoare prin care a anunțat că mandatele neesențiale pentru funcționarea eficace a actelor legislative de nivel 1 nu mai sunt prioritare. În cazul mandatelor care nu mai sunt prioritare cu privire la care Comisia ar avea obligația legală de a acționa („trebuie + până la data de”), părților interesate li s-ar asigura o mai mare claritate juridică dacă se modifică și actul de bază.

(4)Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului 15 ar trebui să fie aliniată la Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului 16 în ceea ce privește notificarea modificărilor substanțiale aduse domeniului de aplicare al autorizației. Prin urmare, organismele de plasament colectiv în valori mobiliare („OPCVM”) și societățile lor de administrare ar trebui să aibă obligația de a transmite o notificare autorităților competente din statul lor membru de origine înainte de a pune în aplicare orice modificare substanțială a condițiilor de autorizare inițială, iar autoritățile respective ar trebui să poată, într-un termen definit și care poate fi prelungit, să se opună unor astfel de modificări sau să le restricționeze.

(5)Directiva 2009/65/CE și Directiva 2011/61/UE nu recunosc noțiunea de grup de administrare a activelor și sinergiile și riscurile aferente. În prezent, grupurile de administrare a activelor care își desfășoară activitatea în întreaga Uniune trebuie să mențină resurse umane și tehnice de sine stătătoare la nivelul fiecărei entități din grup, iar delegarea funcțiilor către alte entități din cadrul aceluiași grup face obiectul întregului domeniu de aplicare al cerințelor privind delegarea. Pentru a facilita operațiunile grupurilor de administrare a activelor pe piața unică, Directiva 2009/65/CE și Directiva 2011/61/UE ar trebui să recunoască noțiunea de grup din UE de societăți de administrare și de administratori de fonduri de investiții alternative („AFIA”), care ar trebui să cuprindă toate societățile de administrare și AFIA autorizate, precum și firmele de investiții și instituțiile de credit care sunt stabilite în Uniune și care sunt autorizate în mod corespunzător în temeiul Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului 17 și, respectiv, al Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului 18 . Pentru a facilita partajarea resurselor la nivel de grup și pentru a evita duplicarea inutilă a resurselor între diferitele entități din UE în cadrul grupului, ar trebui să se precizeze în continuare că societățile de administrare și AFIA ar trebui să poată utiliza resursele umane și tehnice ale altor entități din cadrul grupului lor din UE pentru a-și desfășura activitatea. În plus, pentru a reduce sarcina de reglementare a societăților de administrare și a AFIA care apelează la alte entități din cadrul grupului lor din UE pentru a-și îndeplini funcțiile sau serviciile, aranjamentele respective nu ar trebui să se mai califice drept delegare și nu ar trebui să facă obiectul cerințelor privind delegarea funcțiilor, cu excepția cerinței de a informa în mod corespunzător autoritățile competente din statul membru de origine al societății de administrare sau al AFIA cu privire la faptul că funcțiile sau serviciile sunt îndeplinite de alte entități din cadrul grupului din UE. Pentru a se asigura că toate entitățile din cadrul aceluiași grup își desfășoară activitatea în temeiul unui cadru juridic, de reglementare și de supraveghere comun, un aspect esențial pentru menținerea unui nivel ridicat de protecție a investitorilor și a unei supravegheri eficace, ar trebui să se clarifice suplimentar faptul că normele respective vor aduce beneficii numai dispozițiilor de delegare și partajării resurselor între entitățile din cadrul aceluiași grup care sunt stabilite în Uniune și ar trebui să se aplice indiferent dacă societatea-mamă a unui grup din UE este situată în interiorul sau în afara Uniunii. Dispozițiile Directivei 2009/65/CE și ale Directivei 2011/61/UE în ceea ce privește grupurile din UE de societăți de administrare și de AFIA nu afectează răspunderea societăților de administrare și a AFIA pentru funcțiile îndeplinite de alte entități ale grupului din UE sau cerințele privind consolidarea prudențială pentru instituțiile de credit și firmele de investiții în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013.

(6)Pentru a reduce disparitățile naționale în ceea ce privește condițiile juridice și operaționale aplicabile administratorilor de active și fondurilor de investiții în întreaga Uniune, ar trebui eliminate marjele de apreciere naționale în ceea ce privește transpunerea și punerea în aplicare a anumitor dispoziții care le permit statelor membre să interpreteze, să completeze sau să prevadă derogări de la normele de bază și care impun bariere în calea dezvoltării pieței unice, astfel cum sunt prevăzute în prezent în Directiva 2009/65/CE și în Directiva 2011/61/UE.

(7)În prezent, fiecare stat membru elaborează reguli naționale de conduită și norme prudențiale pe care societățile de administrare și AFIA trebuie să le respecte, ceea ce duce la reguli naționale divergente care împiedică dezvoltarea unei veritabile piețe unice pentru administratorii de fonduri. Pentru a asigura o aplicare uniformă și coerentă a normelor prudențiale și a regulilor de conduită pentru societățile de administrare și AFIA în întreaga Uniune, ESMA poate elabora orientări pentru a preciza conținutul normelor respective.

(8)Pentru a reduce sarcina de reglementare a societăților de administrare și a AFIA care administrează sau intenționează să administreze OPCVM-uri și FIA la inițiativa unui terț, este necesar să se prevadă obligația societăților de administrare și a AFIA de a comunica autorităților competente din statul lor membru de origine, la momentul autorizării, faptul că administrează sau intenționează să administreze OPCVM-uri și FIA la inițiativa unui terț și de a fi în măsură să le demonstreze, numai la cerere, că au luat toate măsurile rezonabile pentru a preveni, a administra, a monitoriza sau, după caz, a divulga conflictele de interese.

(9)Pentru a evita sarcinile procedurale nejustificate pentru activitățile transfrontaliere, este necesar să se asigure o aplicare mai eficientă a pașaportului de administrare în temeiul Directivei 2009/65/CE și al Directivei 2011/61/UE. Din acest motiv, termenele în care autoritățile competente din statul membru de origine al societății de administrare și al AFIA trebuie să transmită autorităților din statul membru gazdă informațiile privind intenția societății de administrare sau a AFIA de a-și desfășura activitatea pe teritoriul respectiv, cu sau fără o sucursală, ar trebui reduse la o lună și, respectiv, la 15 zile. În paralel, termenul de care dispun autoritățile gazdă ale societății de administrare pentru a lua măsurile de supraveghere necesare ar trebui, de asemenea, redus la o lună. Pentru a alinia Directiva 2009/65/CE la Directiva 2011/61/UE, pentru a asigura norme uniforme pentru activitățile transfrontaliere ale societăților de administrare și pentru a elimina divergențele naționale care creează obstacole administrative inutile, ar trebui să se prevadă că statele membre gazdă nu le pot impune obligații suplimentare societăților de administrare care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor.

(10)Pentru a facilita integrarea în vederea valorificării întregului potențial al pieței unice, pentru a completa pașapoartele de administrare și de comercializare existente pentru OPCVM-uri, societățile de administrare și AFIA și pentru a elimina barierele de reglementare care împiedică furnizarea transfrontalieră de servicii de depozitar, este oportun să se introducă un pașaport al depozitarilor la nivelul UE. Un astfel de pașaport al depozitarilor ar trebui să elimine restricția actuală care prevede obligația depozitarului de a fi stabilit în același stat membru precum fondul și le va permite AFIA și OPCVM să numească un depozitar stabilit oriunde în Uniune. Pentru a proteja mai bine investitorii și a atenua riscurile la adresa stabilității financiare, pașaportul depozitarilor ar trebui să se aplice numai depozitarilor care sunt autorizați ca instituții de credit în temeiul Directivei 2013/36/UE sau ca firme de investiții în temeiul Directivei 2014/65/UE și care fac obiectul unor cerințe prudențiale și al unei supravegheri care asigură deja garanții coerente în toate statele membre.

(11)Pentru a recunoaște natura inerent diversificată și cerințele de reglementare ale securitizărilor și pentru a permite OPCVM-urilor o mai mare flexibilitate în a investi în aceste produse, este necesar să se majoreze limita actuală de 10 % pentru obligațiunile emise de o singură entitate la 15 % pentru OPCVM-urile care investesc în securitizări emise în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2402.

(12)Pentru a crea condiții de concurență echitabile între OPCVM-urile administrate în mod activ și cele administrate în mod pasiv care reproduc compoziția unui indice și pentru a se asigura că societățile de administrare a OPCVM-urilor administrate în mod activ nu sunt obligate să subpondereze sau să vândă societăți cu performanțe superioare, este oportun să se extindă limita de 20 % a emitentului aplicabilă în prezent OPCVMurilor care urmăresc un indice la OPCVM-urile care sunt administrate în raport cu un indice recunoscut de ESMA.

(13)Pentru a asigura o punere în aplicare consecventă și o mai mare armonizare a cerințelor de comercializare în toate statele membre, dispozițiile Directivei 2009/65/CE și ale Directivei 2011/61/UE în ceea ce privește distribuirea unităților sau acțiunilor FIA din UE administrate de AFIA din UE către investitori profesionali și comercializarea titlurilor de participare ale OPCVM-urilor în întreaga Uniune, precum și dispozițiile privind competențele autorităților competente din statele membre gazdă asupra OPCVM-urilor și FIA ale căror titluri de participare sunt comercializate, respectiv unități și acțiuni sunt distribuite pe teritoriul lor sunt transferate în Regulamentul (UE) 2019/1156 pentru a fi direct aplicabile în statele membre.

(14)Pentru a spori eficiența marilor grupuri de administrare a activelor în ceea ce privește structurarea operațiunilor lor și pentru a elimina barierele din calea activității lor transfrontaliere, este esențial să se stabilească un cadru permanent de supraveghere prin care ESMA, în cooperare cu autoritățile competente relevante, să efectueze evaluări ale celor mai mari grupuri de administrare a activelor cel puțin o dată pe an pentru a identifica și a aborda în mod eficace practicile de supraveghere divergente, repetitive, redundante sau deficitare în cazuri specifice. Aceste evaluări anuale ar trebui să se limiteze la analiza datelor, a informațiilor și a documentației aflate deja la dispoziția ESMA și a autorităților naționale competente prin intermediul canalelor de raportare existente. Această evaluare ar trebui să urmărească eliminarea oricărui obstacol din calea funcționării pieței unice pentru marile grupuri de administrare a activelor și să faciliteze operațiunile transfrontaliere ale acestora. Prin urmare, acest cadru nu ar trebui înțeles ca un mandat acordat ESMA de a elabora noi modele de risc la nivel de grup sau noi abordări în materie de supraveghere care nu decurg deja din Directiva 2009/65/CE și din Directiva 2011/61/UE, ci ca un mecanism de sporire a eficienței supravegherii pentru grupurile societăților de administrare și ale AFIA. Domeniul de aplicare al acestei evaluări ar trebui să se limiteze la cerințele aplicabile societăților de administrare și AFIA din cadrul grupurilor din UE și, prin urmare, nu este menit să includă nicio cerință privind autorizarea sau supravegherea fondurilor de investiții care sunt administrate de societățile de administrare și AFIA în cauză. De asemenea, este oportun și proporțional ca aceste eforturi să se concentreze asupra celor mai mari grupuri de administrare a activelor din UE, unde sinergiile operaționale și de supraveghere pot fi realizate cu cea mai mare eficacitate. ESMA ar trebui să identifice aceste grupuri pe baza dimensiunii semnificative a prezenței lor pe piață și a impactului lor în Uniune, măsurat în funcție de valoarea activelor nete ale acestora și de amploarea operațiunilor și activităților lor transfrontaliere.

(15)Pentru a se asigura că respectivele costuri suportate de ESMA pentru efectuarea evaluărilor grupurilor mari din UE ale societăților de administrare și ale AFIA sunt suportate de entitățile care beneficiază de o coordonare consolidată în materie de supraveghere, ESMA ar trebui să le perceapă acestor grupuri taxe proporționale. Aceste taxe ar trebui să acopere costurile rezonabile legate de pregătirea, desfășurarea și monitorizarea evaluărilor. Aceste evaluări vor implica activități analitice și de coordonare semnificative, inclusiv colectarea și consolidarea datelor la nivel de grup, evaluarea abordărilor în materie de supraveghere în mai multe state membre și sectoare, precum și formularea de recomandări pentru a asigura o supraveghere coerentă și eficace în cadrul Uniunii. Perceperea de taxe pentru aceste evaluări este justificată, deoarece acest lucru asigură faptul că entitățile care beneficiază de un mediu de supraveghere armonizat, previzibil și raționalizat contribuie în mod echitabil la costurile de realizare a acestuia.

(16)Pentru a asigura funcționarea eficace a pieței unice pentru fondurile de investiții, administratorii de active și depozitari și pentru a elimina obstacolele în materie de supraveghere care împiedică exercitarea transfrontalieră a drepturilor aferente procedurii de „pașaport”, ESMA ar trebui să fie împuternicită să detecteze și să abordeze cazurile de practici de supraveghere divergente, repetitive, redundante sau deficitare care împiedică operațiunile administratorilor de active și ale depozitarilor pe piața unică sau cazurile în care întreprinderile respective își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier fără a respecta dreptul Uniunii. În aceste cazuri, ESMA ar trebui să pună în aplicare un proces de escaladare, începând cu colaborarea cu autoritățile naționale și cu părțile interesate, încurajând o mai mare convergență între acestea și, dacă este necesar, utilizând competențele sale de coordonare și intervenție, astfel încât restricțiile nejustificate privind activitățile transfrontaliere sau cazurile de nerespectare a dreptului Uniunii să fie remediate în timp util și în mod eficient. Din aceleași motive, este necesar să se ia măsuri pentru ca, în cazul în care problemele respective persistă în pofida acestei proceduri de escaladare, ESMA să își exercite competențele de a iniția proceduri legate de încălcarea dreptului Uniunii, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, de a suspenda dreptul întreprinderilor de a furniza servicii la nivel transfrontalier, în conformitate cu articolul 17aaa din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, de a organiza medierea obligatorie, în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 sau de a organiza platforme de colaborare, în conformitate cu articolul 19a din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, după caz, pentru a remedia în mod eficace problemele respective.

(17)Pentru a alinia Directiva 2009/65/CE la Directiva 2011/61/UE și pentru a asigura o supraveghere consecventă și o cooperare eficace între autoritățile competente ale diferitelor state membre, autoritățile competente ar trebui să poată sesiza ESMA cu privire la orice dezacord privind evaluările, acțiunile sau omisiunile în domeniile în care Directiva 2009/65/CE impune coordonarea, astfel încât ESMA să poată interveni utilizând competențele care i-au fost conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(18)Pentru a reduce sarcinile de reglementare inutile pentru societățile de administrare a OPCVM-urilor și societățile de investiții, este oportun să se elimine obligația de a elabora informații cheie destinate investitorilor. Într-adevăr, societățile de administrare a OPCVM-urilor și societățile de investiții care administrează OPCVM-uri ale căror titluri de participare sunt comercializate către investitori de retail au deja obligația de a elabora și de a pune la dispoziția investitorilor un document cu informații esențiale în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1286/2014.

(19)Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Uniunii Europene și al Consiliului stabilește norme armonizate privind autorizarea și funcționarea locurilor de tranzacționare. Majoritatea acestor norme derivă din dispoziții care au fost prevăzute anterior în Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului, inclusiv dispoziții referitoare la autorizarea și funcționarea piețelor reglementate și cerințe pentru firmele de investiții care exploatează un sistem multilateral de tranzacționare („MTF”) sau un sistem organizat de tranzacționare („OTF”). Pentru a reflecta în mod adecvat transferul dispozițiilor respective din Directiva 2014/65/UE înspre Regulamentul (UE) nr. 600/2014, este indicat să se elimine sau să se modifice, după caz, dispozițiile respective din Directiva 2014/65/UE. În același timp, ar trebui menținute anumite dispoziții ale Directivei 2014/65/UE care se referă la autorizarea firmelor de investiții, deoarece firmele de investiții care exploatează un MTF sau un OTF continuă să facă obiectul cerințelor de autorizare generală pentru firmele de investiții prevăzute de directiva respectivă.

(20)Articolul 37 din Directiva 2014/65/UE prevede norme referitoare la accesul unei firme de investiții din alte state membre la o contraparte centrală („CPC”) și la sistemele de compensare și de decontare, precum și dreptul membrilor și al participanților la o piață reglementată de a desemna un sistem de decontare. Articolul 38 din Directiva 2014/65/UE prevede posibilitatea ca un MTF să convină mecanisme de acces cu o CPC și cu un sistem de decontare din alt stat membru pentru a permite compensarea și decontarea tranzacțiilor încheiate în cadrul sistemelor sale. Având în vedere faptul că dispozițiile privind accesul sunt prevăzute în prezent în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și în Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului și că Regulamentul (UE) nr. 600/2014 armonizează și mai mult dispozițiile respective privind accesul, este oportun să se elimine atât articolul 37, cât și articolul 38 din Directiva 2014/65/UE.

(21)Articolele 57 și 58 din Directiva 2014/65/UE stabilesc norme în ceea ce privește tranzacționarea instrumentelor financiare derivate pe mărfuri, a certificatelor de emisii și a instrumentelor financiare derivate pe certificate de emisii. Unele dintre aceste norme sunt aplicabile locurilor de tranzacționare. Întrucât normele privind funcționarea locurilor de tranzacționare sunt transferate din Directiva 2014/65/UE înspre Regulamentul (UE) nr. 600/2014, este indicat să se modifice articolele 57 și 58 din Directiva 2014/65/UE pentru a se asigura că normele respective, atunci când sunt aplicabile locurilor de tranzacționare, sunt transferate și înspre Regulamentul (UE) nr. 600/2014.

(22)Pentru a i se asigura o finanțare adecvată, este necesar să se prevadă ca ESMA să fie finanțată în proporție de 50 % din fondurile Uniunii și în proporție de 50 % din contribuțiile statelor membre, efectuate în conformitate cu ponderarea voturilor prevăzută la articolul 3 alineatul (3) din Protocolul (nr. 36) privind dispozițiile tranzitorii, pentru noile sarcini atribuite ESMA prin prezenta directivă care nu sunt finanțate din taxe.

(23)Deși Directiva 2009/65/CE și Directiva 2011/61/UE au introdus norme armonizate privind autorizarea OPCVM-urilor, a societăților de administrare și a AFIA, precum și privind informațiile care trebuie transmise autorităților naționale competente, continuă să persiste practici naționale divergente în procesul de autorizare. Aceste inconsecvențe complică operațiunile transfrontaliere și împiedică funcționarea pașaportului de administrare. În vederea asigurării unei armonizări consecvente a autorizării OPCVM-urilor, a societăților de administrare și a AFIA, Comisiei ar trebui să i se delege competența de a adopta, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului 19 . Aceste standarde tehnice de reglementare ar trebui să specifice detaliile informațiilor care trebuie furnizate autorităților competente în cadrul cererii de autorizare a OPCVM-urilor, a societăților de administrare și a AFIA, precum și metodele și modalitățile de prezentare a acestora. Pentru a standardiza procesul de autorizare, respectivele standarde tehnice de reglementare ar trebui, de asemenea, să stabilească modele, standarde în materie de date, formate și instrucțiuni pentru furnizarea informațiilor respective. În plus, pentru a asigura o aplicare consecventă a dispozițiilor referitoare la informațiile care trebuie notificate de firmele de investiții care furnizează servicii de investiții sau desfășoară activități de investiții în temeiul libertății de a presta servicii, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE și cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA.

(24)Pentru a asigura o punere în aplicare coerentă a dispozițiilor referitoare la formatul informațiilor care trebuie notificate de firmele de investiții care furnizează servicii de investiții sau desfășoară activități de investiții în temeiul libertății de a presta servicii și a dispozițiilor referitoare la rapoartele privind pozițiile firmelor de investiții care tranzacționează, în afara unui loc de tranzacționare, instrumente financiare derivate pe mărfuri sau instrumente financiare derivate pe certificate de emisii, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 291 din TFUE și cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ESMA.

(25)

(26)Întrucât obiectivele prezentei directive nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre din cauza faptului că transpunerea diferită a directivelor relevante pentru prezenta propunere a creat lacune în materie de reglementare care pot fi soluționate numai prin acțiuni la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(27)Directiva introduce cerințe obligatorii pentru serviciile publice digitale transfrontaliere în sensul Regulamentului (UE) 2024/903. Prin urmare, a fost finalizată o evaluare a interoperabilității. Capitolul privind dimensiunea digitală din fișa financiară legislativă și digitală constituie raportul rezultat. Acesta va fi publicat și pe portalul Europa interoperabilă după adoptarea actului.

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1
Modificări ale Directivei 2009/65/CE

Directiva 2009/65/CE se modifică după cum urmează:

(1)La articolul 1, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) Fără a aduce atingere dispozițiilor din dreptul Uniunii în materie de circulație a capitalului și nici celor din Regulamentul (UE) 2019/1156, niciun stat membru nu poate aplica alte dispoziții de orice fel în domeniul reglementat de prezenta directivă pentru OPCVM-urile stabilite în alt stat membru sau pentru titlurile de participare emise de aceste OPCVM-uri, în cazul în care aceste OPCVM-uri își comercializează titlurile de participare pe teritoriul statului membru în cauză.”

(2)La articolul 2, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)litera (n) se înlocuiește cu următorul text:

„(n) «valori mobiliare» înseamnă valori mobiliare în sensul articolului 4 punctul 44 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și al Consiliului 20 ;”;

(b)litera (r) se înlocuiește cu următorul text:

„(r) «fuziune națională» înseamnă o fuziune între OPCVM-uri stabilite în același stat membru, în cazul în care cel puțin unul dintre OPCVM-urile implicate a fost notificat în conformitate cu articolul 17c din Regulamentul (UE) 2019/1156 al Parlamentului European și al Consiliului 21 ;”;

(c)se adaugă următoarele litere (v)-(x):

„(v) «grup din UE al unei societăți de administrare și al unui AFIA» înseamnă, în legătură cu o anumită societate de administrare sau un anumit AFIA, un grup, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 11 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului 22 , care este format din oricare dintre următoarele entități:

(a)societăți de administrare, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) litera (b) din prezenta directivă, care sunt stabilite în Uniune și care sunt autorizate în conformitate cu prezenta directivă;

(b)administratori de fonduri de investiții alternative, astfel cum sunt definiți la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului 23 , care sunt stabiliți în Uniune și care sunt autorizați în conformitate cu directiva respectivă;

(c)firme de investiții, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE, care sunt stabilite în Uniune și care sunt autorizate în conformitate cu directiva respectivă;

(d)instituții de credit, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 litera (b) din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului 24 , care sunt stabilite în Uniune și care sunt autorizate în conformitate cu directiva respectivă.”;

„(w) «SFT» înseamnă o operațiune de finanțare prin instrumente financiare, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului 25 ;

„(x) «AFIA» înseamnă un administrator de fonduri de investiții alternative, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE.”

(3)Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) Statele membre solicită ca, înainte de punerea în aplicare, OPCVM-ul să notifice autorităților competente din statul său membru de origine orice schimbări substanțiale prevăzute ale condițiilor pentru autorizarea inițială, în special schimbările substanțiale prevăzute în ceea ce privește societatea de administrare sau depozitarul, sau orice schimbare substanțială prevăzută a regulilor fondului sau a documentelor constitutive.

Dacă autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului decid să impună restricții sau să respingă respectivele schimbări, acestea informează OPCVM-ul în acest sens în termen de o lună de la primirea notificării menționate la primul paragraf. Autoritățile competente pot prelungi acest termen cu până la o lună, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar datorită circumstanțelor specifice cazului și după ce au notificat OPCVM-ul cu privire la aceasta. Modificările sunt puse în aplicare dacă autoritățile competente nu se opun schimbărilor în decursul perioadei de evaluare prevăzute.”;

(b)alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8) În vederea asigurării armonizării consecvente a prezentului articol, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (denumită în continuare „ESMA”), înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului 26 , elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

(a)detaliile informațiilor care trebuie furnizate autorităților competente în cererea de autorizare a OPCVM-ului, în conformitate cu prezentul articol;

(b)procedurile și termenele care trebuie respectate în cadrul cererii de autorizare a unui OPCVM, în conformitate cu prezentul articol;

(c)metodele și modalitățile de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate.

ESMA elaborează soluții informatice, inclusiv modele, standarde în materie de date, formate și instrucțiuni pentru furnizarea informațiilor menționate la litera (a).

ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [a se introduce data = 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive].

Comisiei îi este delegată competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

(4)La articolul 6 alineatul (3) primul paragraf, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Prin derogare de la alineatul (2), statele membre se asigură că o societate de administrare poate fi autorizată să furnizeze, în plus față de administrarea OPCVM-urilor, următoarele servicii:”.

(5)Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(1)primul paragraf se modifică după cum urmează:

(a)teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Autoritățile competente autorizează o societate de administrare numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:”;

(b)la litera (c), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(c) cererea de autorizare este însoțită de un program de activitate care stabilește structura organizatorică a societății de administrare, precizând resursele umane și tehnice care vor fi utilizate pentru conducerea activității societății de administrare, precum și informații despre persoanele care conduc în mod efectiv activitatea respectivei societăți de administrare, inclusiv:”;

(c)la litera (e), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(e) societatea de administrare furnizează informații privind dispozițiile luate pentru delegarea și subdelegarea către terți a funcțiilor în conformitate cu articolul 13, cuprinzând următoarele informații:”;

(d)al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În sensul primului paragraf litera (a), autoritățile competente nu impun societăților de administrare să asigure până la 50 % din fondurile proprii suplimentare menționate la litera (a) punctul (i) în cazul în care societățile de administrare respective beneficiază de o garanție egală cu suma specificată dată de o instituție de credit sau de o societate de asigurare cu sediul social într-un stat membru sau într-o țară terță care îi aplică norme prudențiale pe care autoritățile competente le consideră echivalente cu cele prevăzute în legislația Uniunii.”;

(2)se introduce alineatul (1a), cu următorul text:

„(1a) „Prin derogare de la alineatul (1) litera (e), statele membre nu îi impun unei societăți de administrare să le furnizeze autorităților competente din statul său membru de origine informațiile menționate la alineatul (1) litera (e), în cazul în care societatea de administrare respectivă apelează la una sau la mai multe entități care aparțin grupului său din UE pentru îndeplinirea funcțiilor menționate în anexa II sau furnizarea serviciilor menționate la articolul 6 alineatul (3).

Cererea de autorizare a unei societăți de administrare care se bazează pe resursele umane și tehnice ale uneia sau ale mai multor entități care aparțin grupului său din UE pentru a-și desfășura activitatea precizează, în plus față de informațiile menționate la alineatul (1) litera (c), resursele umane și tehnice respective. Autorizarea unei societăți de administrare nu este condiționată de cerința ca societatea de administrare să se abțină de la utilizarea resurselor uneia sau ale mai multor entități din cadrul aceluiași grup din UE.”;

(3)alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) În vederea asigurării unei armonizări consecvente a prezentului articol și a articolului 29, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

(a)detaliile informațiilor care trebuie furnizate autorităților competente în cererea de autorizare a societății de administrare sau a societății de investiții în conformitate cu prezentul articol și cu articolul 29, inclusiv programul de activitate și

(b)procedurile și termenele care trebuie respectate în cadrul cererii de autorizare a societății de administrare sau a societății de investiții;

(c)metodele și modalitățile de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate.

ESMA elaborează soluții informatice, inclusiv modele, standarde în materie de date, formate și instrucțiuni pentru furnizarea informațiilor menționate la litera (a).

ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [a se introduce data = 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive].

Comisiei i se conferă competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(5)la alineatul (7), se adaugă următorul paragraf:

„Dacă autoritățile competente din statul membru de origine al societății de administrare decid să impună restricții sau să respingă schimbările menționate la primul paragraf, acestea informează societatea de administrare în acest sens în termen de o lună de la primirea notificării menționate la primul paragraf. Autoritățile competente pot prelungi acest termen cu până la o lună, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar având în vedere circumstanțele specifice cazului și după ce au notificat societatea de administrare cu privire la aceasta. Modificările sunt puse în aplicare dacă autoritățile competente nu se opun schimbărilor în decursul perioadei de evaluare prevăzute.”

(6)La articolul 8 alineatul (3), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(3) O autoritate competentă care a acordat o autorizație uneia dintre următoarele societăți de administrare informează autoritățile competente ale celuilalt stat membru implicat cu privire la o astfel de autorizație:”.

(7)Articolul 12 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Societățile de administrare autorizate într-un stat membru respectă în permanență normele prudențiale.”;

(b)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 112a pentru a preciza:

(a)normele, procedurile și mecanismele menționate la alineatul (1);

(b)structurile și cerințele organizatorice pentru reducerea la minimum a conflictelor de interese, astfel cum sunt menționate la alineatul (1) al doilea paragraf litera (b).

Pentru a asigura o aplicare uniformă a normelor prudențiale pentru societățile de administrare și o punere în aplicare coerentă în toate statele membre, ESMA poate adopta orientări pentru a preciza conținutul normelor respective.”

(8)Articolul 13 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (2) se modifică după cum urmează:

„(2) Răspunderea societății de administrare sau a depozitarului nu este afectată de decizia societății de administrare de a delega funcții sau servicii către un terț sau de a apela la una sau la mai multe entități din cadrul grupului său din UE pentru a-și îndeplini funcțiile în temeiul alineatului (3) al doilea paragraf. Societatea de administrare nu își deleagă funcțiile sau serviciile și nu se bazează pe funcțiile sau serviciile uneia sau ale mai multor entități din cadrul grupului său din UE în măsura în care, în esență, nu mai poate fi considerată administratorul OPCVM-ului sau prestatorul serviciilor menționate la articolul 6 alineatul (3) și în măsura în care devine o entitate de tip «cutie poștală».”;

(b)la alineatul (3), se adaugă următorul paragraf:

„Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care o societate de administrare apelează la o entitate din cadrul grupului său din UE pentru îndeplinirea funcțiilor menționate în anexa II sau furnizarea serviciilor menționate la articolul 6 alineatul (3), un astfel de aranjament nu este considerat o delegare care face obiectul cerințelor prevăzute la alineatul (1), dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)entitatea aparține grupului din UE al societății de administrare;

(b)societatea de administrare a notificat autorităților competente din statul său membru de origine faptul că apelează la o altă entitate din cadrul grupului său din UE pentru a-și îndeplini funcțiile sau furniza serviciile;

(c)entitatea a fost autorizată în mod corespunzător să îndeplinească respectivele funcții sau să furnizeze respectivele servicii în numele societății de administrare.”

(9)Articolul 14 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Societățile de administrare autorizate într-un stat membru respectă în permanență regulile de conduită. Regulile de conduită respective obligă societatea de administrare:”;

(b)la alineatul (2), se adaugă următorul paragraf:

„Pentru a asigura o aplicare uniformă a regulilor de conduită menționate la alineatul (1) și o punere în aplicare coerentă în toate statele membre, ESMA poate adopta orientări pentru a preciza conținutul regulilor respective.”;

(c)alineatul (2a) se înlocuiește cu următorul text:

„(2a) În cazul în care o societate de administrare administrează sau intenționează să administreze un OPCVM la inițiativa unui terț, inclusiv în cazurile în care OPCVMul respectiv folosește numele unui inițiator terț sau în cazul în care o societate de administrare numește un inițiator terț ca delegat în temeiul articolului 13, societatea de administrare informează în acest sens autoritățile competente din statul său membru de origine la momentul autorizării și, ținând seama de eventualele conflicte de interese, la cerere, le demonstrează autorităților competente din statul său membru de origine că respectă alineatul (1) litera (d). În special, societatea de administrare demonstrează măsurile rezonabile pe care le-a luat pentru a preveni conflictele de interese care decurg din relația cu terțul sau, dacă respectivele conflicte de interese respective nu pot fi prevenite, modul în care identifică, administrează, monitorizează și, după caz, dezvăluie conflictele de interese respective, pentru ca acestea să nu afecteze negativ interesele OPCVM și ale investitorilor săi.”

(10)La articolul 15, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

Societățile de administrare sau, după caz, societățile de investiții pun la dispoziție facilitățile menționate la articolul 17b din Regulamentul (UE) 2019/1156 și elaborează proceduri și modalități adecvate pentru a se asigura că tratează în mod corespunzător plângerile adresate de investitori și că nu se impun restricții investitorilor în exercitarea drepturilor lor în cazul în care societatea de administrare este autorizată într-un alt stat membru decât statul membru de origine al OPCVMului. Măsurile respective le permit investitorilor să depună plângeri în limba oficială a statului lor membru sau într-una dintre limbile oficiale ale acestuia.”

(11)La articolul 16 alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care o societate de administrare astfel autorizată își propune doar să comercializeze, fără a-și înființa o sucursală, titlurile de participare ale OPCVM-ului pe care îl administrează în conformitate cu punctul 2 litera (b) din anexa II într-un alt stat membru decât statul membru de origine al OPCVM-ului, fără a intenționa să desfășoare orice alte activități sau să furnizeze orice alte servicii, această comercializare este reglementată numai de cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1156.”

(12)Articolul 17 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Cu condiția ca, date fiind activitățile avute în vedere, autoritățile competente din statul membru de origine al societății de administrare să nu aibă motive de dubiu privind caracterul adecvat al structurii administrative sau al situației financiare a societății de administrare, în intervalul de o lună de la primirea tuturor informațiilor menționate la alineatul (2), acestea comunică informațiile respective autorităților competente din statul membru gazdă al societății de administrare și notifică în consecință societatea de administrare în cauză. Acestea comunică în plus precizări privind orice schemă de compensare destinată să protejeze investitorii.”;

(b)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) O societate de administrare care desfășoară activități prin intermediul unei sucursale pe teritoriul unui stat membru gazdă respectă normele menționate la articolul 14, astfel cum sunt puse în aplicare de statul membru gazdă al societății de administrare.”;

(c)alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) Înainte ca sucursala unei societăți de administrare să își înceapă activitatea, autoritățile competente din statul membru gazdă al respectivei societăți de administrare dispun de o lună de la primirea informațiilor menționate la alineatul (2) pentru organizarea supravegherii respectării de către societatea de administrare a normelor aflate sub responsabilitatea lor.”;

(d)se introduce următorul alineat (7a):

„(7a) Statul membru gazdă al societății de administrare nu îi impune societății de administrare respective obligații suplimentare în ceea ce privește aspectele care intră sub incidența prezentei directive.”

(13)Articolul 18 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritățile competente din statul membru de origine al societății de administrare comunică autorităților competente din statul membru gazdă al societății de administrare informațiile menționate la alineatul (1), în termen de 15 zile de la primirea acestora.”;

(b)se introduce următorul alineat (2a):

„(2a) Statul membru gazdă al societății de administrare nu îi impune societății de administrare respective obligații suplimentare în ceea ce privește aspectele care intră sub incidența prezentei directive.”;

(c)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) O societate de administrare care desfășoară activități în temeiul libertății de a presta servicii respectă normele menționate la articolul 14, astfel cum sunt puse în aplicare de statul membru de origine al societății de administrare.”

(14)La articolul 19 alineatul (3), litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h) cerințelor de informare și de raportare ale OPCVM-urilor, inclusiv în ceea ce privește prospectul și rapoartele periodice;”.

(15)La articolul 20a, alineatul (3) se modifică după cum urmează:

(a)primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului se asigură că toate informațiile colectate în temeiul prezentului articol referitoare la toate OPCVM-urile pe care le supraveghează sunt puse la dispoziția altor autorități competente relevante, ESMA, ABE, EIOPA și Comitetului european pentru risc sistemic (CERS), ori de câte ori este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin, prin procedurile prevăzute la articolul 101.”;

(b)al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului sau din statul membru de origine al societății de administrare furnizează fără întârziere informații prin procedurile prevăzute la articolul 101, precum și în mod bilateral, autorităților competente din alte state membre direct vizate, dacă o societate de administrare aflată în responsabilitatea lor sau un OPCVM administrat de respectiva societate de administrare ar putea constitui o sursă importantă de risc de contrapartidă pentru o instituție de credit, pentru alte instituții cu relevanță sistemică din alte state membre sau pentru stabilitatea sistemului financiar dintr-un alt stat membru.”

(16)La articolul 23 alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:

„Prin derogare de la primul paragraf, depozitarul își poate avea sediul social sau poate fi stabilit într-un alt stat membru decât statul membru de origine al OPCVMului, în măsura în care se încadrează în categoria menționată la alineatul (2) litera (b) și a fost autorizat în mod corespunzător să furnizeze servicii în alte state membre în temeiul Directivei 2013/36/UE.”

(17)Articolul 29 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1) primul paragraf, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Autoritățile competente din statul membru de origine al unei societăți de investiții nu acordă autorizația unei societăți de investiții care nu și-a desemnat o societate de administrare decât în cazul în care societatea de investiții respectivă dispune de un capital inițial suficient de minimum 300 000 EUR.”;

(b)alineatele (5) și (6) se elimină.

(18)Articolul 31 se modifică după cum urmează:

(a)primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Fiecare stat membru de origine al unei societăți de investiții le impune societăților de investiții care nu au desemnat o societate de administrare autorizată în temeiul prezentei directive să respecte în permanență normele prudențiale.”;

(b)se adaugă următorul alineat:

„(2) Pentru a asigura o aplicare uniformă a normelor prudențiale pentru societățile de investiții și o punere în aplicare coerentă în toate statele membre, ESMA poate adopta orientări pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la conținutul normelor menționate la primul paragraf.”

(19)Articolul 39 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (2), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) o versiune actualizată a prospectului OPCVM-ului absorbant, dacă acesta este stabilit într-un alt stat membru;”;

(b)la alineatul (4), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) OPCVM-ul absorbant a fost notificat, în conformitate cu articolul 17c din Regulamentul (UE) 2019/1156, în ceea ce privește comercializarea titlurilor sale de participare în toate statele membre în care OPCVM-ul absorbit este fie autorizat, fie a fost notificat în ceea ce privește comercializarea titlurilor sale de participare în conformitate cu articolul 17c din Regulamentul (UE) 2019/1156 și”;

(c)alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) Autoritățile competente permit, în cazul OPCVM-urilor absorbante, derogări de la articolele 52-55 timp de șase luni de la data finalizării fuziunii, în conformitate cu articolul 57 alineatul (1) al doilea paragraf.”

(20)Articolul 43 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (3), litera (e) se elimină;

(b)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) În cazul în care OPCVM-ul absorbit sau OPCVM-ul absorbant a fost notificat în conformitate cu articolul 17c din Regulamentul (UE) 2019/1156, informațiile menționate la alineatul (3) trebuie furnizate fie în limba oficială a statului membru gazdă al OPCVM-ului relevant sau într-una dintre limbile oficiale ale acestuia, fie într-o limbă aprobată de autoritățile competente ale acestuia. Traducerea se efectuează sub responsabilitatea OPCVM-ului căruia i se solicită informațiile în cauză. Traducerea reflectă fidel conținutul originalului.”

(21)La articolul 45, alineatul (2) se modifică după cum urmează:

„(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (1), pentru fuziuni între OPCVM-uri și prin derogare de la articolul 84 alineatul (1), statele membre se asigură că autoritățile competente pot impune sau permite suspendarea temporară a subscrierii, a răscumpărării sau a rambursării titlurilor de participare, cu condiția ca această suspendare să se justifice prin intenția de a proteja deținătorii de titluri de participare.”

(22)Articolul 51 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) OPCVM-urile pot investi în SFT-uri care au ca obiect valorile mobiliare și instrumentele pieței monetare în condițiile și în limitele prevăzute de prezenta directivă.

În niciun caz SFT-urile în cauză nu vor determina un OPCVM să se abată de la obiectivele sale de investiții, astfel cum sunt prevăzute în regulile fondului OPCVMului, în documentele constitutive sau în prospect.”;

(b)la alineatul (3), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Un OPCVM poate, în conformitate cu politica sa de investiții și în limitele stabilite la articolul 52 alineatul (5), să investească în instrumente financiare derivate, cu condiția ca expunerea la risc a activelor suport să nu depășească limitele agregate de investiții stabilite la articolul 52. În cazul în care un OPCVM investește în instrumente financiare derivate pe baza unui indice, investițiile în cauză nu se combină în sensul limitelor stabilite la articolul 52.”

(23)Articolul 52 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Statele membre se asigură că limita de 5 % prevăzută la alineatul (1) primul paragraf este majorată la 10 %, cu condiția ca totalul valorilor mobiliare și al instrumentelor pieței monetare deținute de OPCVM în fiecare dintre emitenții în care investește peste 5 % din activele sale să nu depășească 40 % din valoarea activelor sale. Respectiva limită nu se aplică depozitelor sau tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate extrabursiere efectuate cu instituții financiare care fac obiectul supravegherii prudențiale.”;

(b)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Statele membre se asigură că limita de 5 % prevăzută la alineatul (1) primul paragraf este majorată la 35 % în cazul în care valorile mobiliare sau instrumentele pieței monetare sunt emise sau garantate de un stat membru, de autoritățile sale locale, de o țară terță sau de un organism public internațional din care fac parte unul sau mai multe state membre.”;

(c)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Statele membre se asigură că limita de 5 % prevăzută la alineatul (1) primul paragraf este majorată la 25 % în cazul în care obligațiunile au fost emise înainte de 8 iulie 2022 și îndeplinesc cerințele stabilite la prezentul alineat, astfel cum sunt aplicabile la data emisiunii lor, sau în cazul în care obligațiunile se încadrează în definiția obligațiunilor garantate de la articolul 3 punctul 1 din Directiva (UE) 2019/2162 a Parlamentului European și a Consiliului 27 .”;

(d)la alineatul (5), al patrulea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre le permit OPCVM-urilor să realizeze investiții cumulative în valori mobiliare și în instrumente ale pieței monetare în cadrul aceluiași grup până la o limită de 20 %.”

(24)La articolul 53, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

(a)teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Fără a aduce atingere limitelor prevăzute la articolul 56, statele membre se asigură că limitele prevăzute la articolul 52 sunt majorate la 20 % pentru investițiile în acțiuni sau în obligațiuni emise de aceeași entitate, în cazul în care, în conformitate cu regulile fondului sau cu actele constitutive, politica de investiții a OPCVM-ului în cauză are drept obiectiv reproducerea componenței unui anumit indice de acțiuni sau obligațiuni sau în cazul în care OPCVM-ul în cauză este administrat în raport cu un indice, iar acest indice este recunoscut de ESMA, pe următoarea bază:”;

(b)se adaugă următorul paragraf:

„Începând cu [a se introduce data = 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive], ESMA publică și actualizează pe site-ul său web o listă a indicilor recunoscuți menționați la primul paragraf.”

(25)La articolul 54, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Prin derogare de la articolul 52, autoritățile competente permit unui OPCVM să investească, în conformitate cu principiul diversificării riscurilor, până la 100 % din activele sale în diferite valori mobiliare și instrumente ale pieței monetare emise sau garantate de un stat membru, de una sau mai multe dintre autoritățile locale ale acestuia, de o țară terță sau de un organism public internațional din care fac parte unul sau mai multe state membre, cu condiția ca OPCVM-ul în cauză să le poată demonstra autorităților competente din statul său membru de origine că deținătorii săi de titluri de participare beneficiază de o protecție echivalentă cu cea a deținătorilor de titluri de participare la OPCVM-uri care respectă limitele prevăzute la articolul 52.

Un astfel de OPCVM trebuie să dețină valori mobiliare aferente a cel puțin șase emisiuni diferite, dar valorile mobiliare care aparțin unei anumite emisiuni nu pot depăși 30 % din totalul activelor sale.”

(26)Articolul 55 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Autoritățile competente permit unui OPCVM să achiziționeze titlurile de participare ale OPCVM-urilor sau ale altor organisme de plasament colectiv menționate la articolul 50 alineatul (1) litera (e), cu condiția ca maximum 20 % din activele sale să fie plasate în titlurile de participare ale aceluiași OPCVM sau ale altui organism de plasament colectiv.”;

(b)la alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care un OPCVM a achiziționat titluri de participare ale altor OPCVM-uri sau ale altor organisme de plasament colectiv, statele membre nu permit combinarea activelor respective în sensul limitelor prevăzute la articolul 52.”

(27)Articolul 56 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (2), se adaugă următorul paragraf:

„Prin derogare de la primul paragraf litera (b), un OPCVM nu poate achiziționa mai mult de 15 % din securitizările emise în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2402 de către un singur organism emitent.”;

(b)la alineatul (3) primul paragraf, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Limitele menționate la alineatele (1) și (2) nu se aplică în ceea ce privește:”.

(28)La articolul 57 alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În cadrul supravegherii respectării principiului diversificării riscurilor, autoritățile competente permit, în cazul OPCVM-urilor recent autorizate, derogări de la articolele 52-55 timp de șase luni de la data autorizării acestora.”

(29)La articolul 58 alineatul (4), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„dacă un OPCVM de tip «master» nu atrage capital de la public într-un alt stat membru decât cel în care este stabilit, ci are doar unul sau mai multe OPCVM-uri de tip «feeder» în statul membru în cauză, Regulamentul (UE) 2019/1156 nu se aplică.”

(30)La articolul 59 alineatul (3), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) prospectul OPCVM-ului de tip «feeder» și al OPCVM-ului de tip «master»;”.

(31)La articolul 63, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Pe lângă cerințele prevăzute la articolele 74 și 82, OPCVM-ul de tip «feeder» le transmite autorităților competente din statul său membru de origine prospectul și toate modificările aduse acestuia, precum și rapoartele anuale și semestriale ale OPCVM-ului de tip «master».”

(32)Articolul 64 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), litera (b) se elimină;

(b)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) În cazul în care OPCVM-ul de tip «feeder» a fost notificat în conformitate cu articolul 17c din Regulamentul (UE) 2019/1156, informațiile menționate la alineatul (1) se furnizează în limba oficială a statului membru gazdă al OPCVM-ului de tip «feeder» sau într-una dintre limbile oficiale ale acestuia sau într-o limbă aprobată de autoritățile competente ale acestuia. Statele membre se asigură că traducerea se efectuează sub responsabilitatea OPCVM-ului de tip «feeder». Traducerea reflectă fidel conținutul originalului.”

(33)Articolul 69 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Prospectul trebuie să conțină informațiile prevăzute în anexa I schema A, cu condiția ca informațiile să nu figureze deja în regulile fondului sau în documentele constitutive anexate prospectului în conformitate cu articolul 71 alineatul (1).”;

(b)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Raportul semestrial trebuie să conțină informațiile prevăzute în secțiunile I-IV din anexa I schema B. În cazul în care un OPCVM a plătit sau își propune să plătească dividende interimare, cifrele trebuie să indice rezultatele după impozitare pentru semestrul în cauză și dividendele interimare plătite sau propuse.”

(34)La articolul 70, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) În cazul în care un OPCVM investește în principal într-una dintre categoriile de active menționate la articolul 50, altele decât valori mobiliare sau instrumente ale pieței monetare, sau în cazul în care un OPCVM reproduce un indice de acțiuni sau obligațiuni sau este administrat în raport cu un indice în conformitate cu articolul 53, prospectul său și, după caz, informațiile publicitare trebuie să conțină o mențiune vizibilă care să atragă atenția asupra politicii de investiții a OPCVM-ului și asupra concentrării sale asupra investițiilor respective.”

(35)La articolul 75, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Rapoartele anuale și semestriale se pun la dispoziția investitorilor în modul specificat în prospect. Un exemplar tipărit al rapoartelor anuale și semestriale se transmite investitorilor, la cerere și în mod gratuit.”

(36)În capitolul IX, secțiunea 3 se elimină.

(37)La articolul 82b alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„De la 10 ianuarie 2028, statele membre se asigură că, atunci când publică orice informație menționată la articolul 68 alineatul (1) din prezenta directivă, societățile de administrare și societățile de investiții transmit concomitent informațiile respective organismului de colectare menționat la alineatul (3) de la prezentul articol pentru a fi puse la dispoziție în punctul unic de acces european (ESAP) înființat în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859 al Parlamentului European și al Consiliului 28 .”

(38)La articolul 83 alineatul (2) primul paragraf, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Prin derogare de la alineatul (1), autoritățile competente autorizează OPCVM-urile să împrumute, cu condiția ca un astfel de împrumut:”.

(39)Articolul 84 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (3b) se înlocuiește cu următorul text:

„(3b) Autoritățile competente din statul membru de origine al societății de administrare pot solicita autorităților competente din statul membru de origine al OPCVM-ului să își exercite competențele menționate la alineatul (2) litera (b), specificând motivele solicitării respective și informând în acest sens ESMA și, în cazul în care există riscuri potențiale la adresa stabilității și a integrității sistemului financiar, CERS.”;

(b)alineatul (3d) se înlocuiește cu următorul text:

„(3d) Pe baza informațiilor primite în temeiul alineatelor (3b) și (3c), fără întârzieri nejustificate, ESMA emite un aviz adresat autorităților competente din statul membru de origine al OPCVM-ului cu privire la exercitarea competențelor în temeiul alineatului (2) litera (b). ESMA comunică avizul respectiv autorităților competente din statul membru de origine al societății de administrare.”;

(c)alineatul (3f) se înlocuiește cu următorul text:

„(3f) ESMA poate elabora orientări care să ofere indicații pentru a îndruma autoritățile competente în exercitarea competențelor prevăzute la alineatul (2) litera (b) și indicații cu privire la situațiile care ar putea conduce la prezentarea cererilor menționate la alineatul (3b). Atunci când elaborează aceste orientări, ESMA ia în considerare implicațiile potențiale ale unei astfel de intervenții de supraveghere pentru protecția investitorilor și stabilitatea financiară într-un alt stat membru sau în Uniune. Respectivele orientări recunosc faptul că responsabilitatea principală pentru administrarea riscului de lichiditate le revine OPCVM-urilor.”

(40)Capitolul XI se elimină.

(41)La articolul 97, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Autoritățile competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului au competența de a supraveghea OPCVM-ul, inclusiv, dacă este cazul, în temeiul articolului 19 din prezenta directivă. Cu toate acestea, autoritățile competente din statul membru gazdă al OPCVM-ului au competența de a supraveghea OPCVM-ul în domeniile menționate la articolul 14a din Regulamentul (UE) 2019/1156.”

(42)La articolul 98, alineatele (3) și (4) se elimină.

(43)La articolul 99a, litera (s) se înlocuiește cu următorul text:

„(s) un OPCVM care își comercializează titlurile de participare într-un alt stat membru decât statul său membru de origine nu respectă procedura prevăzută la articolul 17c din Regulamentul (UE) 2019/1156.”

(44)La articolul 101, alineatul (9) se elimină.

(45)La articolul 106 alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Persoana respectivă are sarcina de a semnala orice fapte și decizii de care a luat cunoștință pe parcursul îndeplinirii sarcinii descrise la primul paragraf în cadrul unei întreprinderi care are legături strânse rezultate dintr-o relație de control cu OPCVMul sau cu o întreprindere care contribuie la activitatea OPCVM-ului, în cadrul căreia persoana respectivă desfășoară respectiva sarcină.”

(46)Articolul 108 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Primul paragraf nu aduce atingere competențelor autorităților competente din statul membru gazdă al OPCVM-ului de a lua măsuri împotriva OPCVM-ului respectiv în temeiul articolului 14a din Regulamentul (UE) 2019/1156.”;

(b)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) În cazul în care societatea de administrare a unui OPCVM este stabilită în alt stat membru, autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului le comunică fără întârziere autorităților competente din statul membru de origine al societății de administrare orice decizie de retragere a autorizației sau orice altă măsură gravă luată împotriva unui OPCVM sau orice suspendare a emiterii, a răscumpărării sau a rambursării pentru titlurile sale de participare care i se impune.”;

(c)alineatele (4) și (5) se elimină;

(d)alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) Statele membre se asigură că, pe teritoriul lor, este posibilă, din punct de vedere legal, transmiterea actelor juridice necesare pentru măsurile care pot fi adoptate de statul membru de origine al OPCVM-ului împotriva societății de administrare în conformitate cu alineatul (2).”

(47)Se introduc următoarele articole 110b-110d:

„Articolul 110b
Evaluarea realizată de ESMA în ceea ce privește grupurile mari din UE ale societăților de administrare și ale AFIA

(1) Până la [a se introduce data = 12 luni de la intrarea în vigoare], ESMA identifică fiecare grup din UE al societăților de administrare și al AFIA care îndeplinește toate condițiile următoare:

(a)valorile activelor nete agregate la nivelul UE ale societăților de administrare și ale AFIA din cadrul grupului depășesc 300 de miliarde EUR;

(b)societățile de administrare și AFIA din cadrul grupului sunt stabiliți în mai multe state membre sau respectivele societăți de administrare și respectivii AFIA administrează sau comercializează titluri de participare ale OPCVMurilor, respectiv distribuie unități sau acțiuni ale FIA în mai multe state membre.

ESMA publică o listă a grupurilor din UE ale societăților de administrare și ale AFIA identificate în conformitate cu primul paragraf și actualizează lista respectivă o dată la trei ani.

(2) În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (a), activele agregate administrate la nivelul UE includ activele administrate la nivelul UE care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive sau al Directivei 2011/61/UE.

(3) ESMA, în cooperare cu autoritățile competente din statele membre de origine ale societăților de administrare și, după caz, cu autoritățile competente din statele membre de origine ale AFIA care fac parte din grupul din UE, efectuează cel puțin o dată pe an o evaluare a fiecărui grup din UE identificat în temeiul alineatului (1).

În cursul evaluării menționate la primul paragraf, ESMA analizează abordările în materie de supraveghere în ceea ce privește aplicarea cerințelor prezentei directive și ale Directivei 2011/61/UE care sunt adoptate de autoritățile competente ale societăților de administrare și, după caz, ale AFIA din cadrul fiecărui grup din UE. În scopul acestei evaluări, ESMA utilizează o metodologie care asigură comparabilitatea și coerența acestor abordări în materie de supraveghere.

(4) Pentru fiecare grup din UE, evaluarea menționată la alineatul (3) analizează, în special, abordările în materie de supraveghere în ceea ce privește:

(a)structura organizatorică și mecanismele de guvernanță;

(b)resursele și alocarea acestora în interiorul și în afara grupului din UE, inclusiv funcțiile persoanelor care conduc în mod efectiv activitatea societăților de administrare și, după caz, a AFIA, în cadrul grupului din UE;

(c)sistemele de gestionare a riscurilor.

(5) În scopul evaluării menționate la alineatul (3), ESMA compilează și consolidează la nivel de grup:

(a)toate datele relevante pentru evaluare care se află deja la dispoziția sa sau a autorităților competente;

(b)programele de activitate ale societăților de administrare și, după caz, ale AFIA din cadrul grupului din UE.

(6) În urma fiecărei evaluări, astfel cum se menționează la alineatul (3), după consultarea autorităților competente din statele membre de origine ale societăților de administrare și, după caz, pe cele din statele membre de origine ale AFIA din cadrul grupului din UE, ESMA stabilește dacă a identificat abordări divergente, repetitive, redundante sau deficitare în materie de supraveghere.

ESMA include constatările menționate la primul paragraf într-un raport de evaluare emis de comitetul executiv, care se adresează autorităților competente din statele membre de origine ale societăților de administrare și, după caz, celor din statele membre de origine ale AFIA din cadrul grupului din UE.

(7) În cazul în care, în cursul evaluării menționate la alineatul (3), ESMA identifică domenii care necesită acțiuni de supraveghere, comitetul său executiv emite o recomandare de acțiuni corective adresată autorităților competente în cauză, care trebuie pusă în aplicare într-un termen rezonabil, care să nu depășească un an.

ESMA informează, de asemenea, autoritățile competente din statele membre gazdă ale societăților de administrare și, după caz, pe cele din statele membre gazdă ale AFIA cu privire la constatările sale, inclusiv cu privire la orice recomandare de acțiuni corective pe care a emis-o în temeiul primului paragraf.

(8) În cazul în care autoritățile competente din statele membre de origine ale societăților de administrare și, după caz, ale AFIA din cadrul grupului din UE nu dau curs recomandării emise în temeiul alineatului (7), ESMA acționează în conformitate cu competențele care îi sunt conferite în temeiul articolului 17, 17aa sau 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 110c
Competențele ESMA de a aborda aspecte transfrontaliere

(1) ESMA identifică în permanență acțiunile de supraveghere divergente, repetitive, redundante și deficiente ale autorităților competente din statul membru de origine sau din statul membru gazdă care împiedică exercitarea efectivă a drepturilor de «pașaport» de către societățile de administrare în conformitate cu capitolul II secțiunea 4 din prezenta directivă și de către depozitarii care își îndeplinesc funcțiile la nivel transfrontalier, în temeiul articolului 23 alineatul (1).

(2) În sensul alineatului (1), ESMA colaborează cu autoritățile competente în cauză și, după caz, colectează informații suplimentare pentru a identifica problemele transfrontaliere existente sau potențiale.

În cazul în care, în temeiul primului paragraf, ESMA identifică probleme transfrontaliere existente sau potențiale, aceasta propune autorităților competente relevante acțiuni corective în vederea eliminării lor.

(3) În cazul în care, în pofida acțiunilor corective menționate la alineatul (2) sau pentru că autoritățile competente relevante nu pun în aplicare respectivele acțiuni corective, problemele identificate în conformitate cu alineatul (2) persistă, ESMA exercită, fără întârzieri nejustificate, cel puțin una dintre competențele care îi sunt conferite în temeiul articolelor 17, 17aaa, 19 sau 19a din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 în următoarele cazuri:

(a)autoritățile competente din statul membru gazdă al societății de administrare împiedică sau intenționează să împiedice o societate de administrare să administreze OPCVM-uri pe teritoriul lor sau impun cerințe privind o astfel de administrare care nu sunt conforme cu prezenta directivă;

(b)autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului împiedică sau intenționează să împiedice numirea unui depozitar stabilit într-un alt stat membru, astfel cum se menționează la articolul 23 alineatul (1), sau impun cerințe privind o astfel de numire care nu sunt conforme cu prezenta directivă;

(c)o societate de administrare sau un depozitar îndeplinește sau intenționează să îndeplinească funcții sau să furnizeze servicii la nivel transfrontalier, deși nu respectă dreptul Uniunii.

Obligația de a exercita cel puțin una dintre competențele menționate la primul paragraf nu aduce atingere capacității ESMA de a utiliza oricare dintre competențele care îi sunt conferite în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010 în afara procedurii prevăzute la prezentul articol.

(4) În pofida acțiunilor menționate la alineatul (3), ESMA poate suspenda capacitatea unei societăți de administrare sau a unui depozitar de a îndeplini orice funcții și de a furniza orice servicii pe teritoriul unui alt stat membru, în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(a)autoritățile competente sau părțile interesate în cauză nu pun în aplicare o decizie, un aviz, o recomandare sau o măsură adoptată sau solicitată de ESMA în conformitate cu alineatul (3) sau un aviz emis de Comisie în conformitate cu articolul 17 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010;

(b)ESMA a concluzionat că o societate de administrare sau un depozitar care își îndeplinește funcțiile sau oferă servicii la nivel transfrontalier nu mai îndeplinește cerințele prezentei directive.

Înainte de a suspenda îndeplinirea oricăror funcții sau furnizarea oricăror servicii la nivel transfrontalier de către o societate de administrare sau un depozitar, astfel cum se menționează la primul paragraf, ESMA transmite proiectul său de constatări societății de administrare sau depozitarului în cauză și autorităților competente din statul membru de origine al societății de administrare sau al depozitarului. Autoritățile competente în cauză pot transmite ESMA o declarație motivată în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea proiectului de constatări.

ESMA informează cu promptitudine societatea de administrare sau depozitarul cu privire la suspendarea capacității de a îndeplini orice funcții sau de a furniza orice servicii la nivel transfrontalier. Suspendarea poate începe la data notificării și începe în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la notificarea respectivă.

(5) ESMA publică un raport privind activitatea sa în conformitate cu alineatele (1)-(4) cel puțin o dată pe an.

Articolul 110d
Soluționarea litigiilor

În cazul unor dezacorduri apărute între autoritățile competente în ceea ce privește o evaluare, o acțiune sau o omisiune comisă de o autoritate competentă în domeniile în care prezenta directivă impune cooperarea sau coordonarea între autoritățile competente din mai multe state membre, una sau mai multe autorități competente poate (pot) sesiza în acest sens ESMA, care acționează în conformitate cu competențele care îi sunt conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

(48)La articolul 117, al treilea paragraf se elimină.

(49)La articolul 118, alineatul (2) se elimină.

(50)Anexa II se înlocuiește cu textul din anexa I la prezenta directivă.

Articolul 2
Modificări ale Directivei 2011/61/UE

Directiva 2011/61/UE se modifică după cum urmează:

(1)La articolul 4, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)litera (aea) se elimină;

(b)se adaugă următoarele litere (av) și (aw):

„(av) «grup din UE al unui AFIA și al unei societăți de administrare» înseamnă, în legătură cu un anumit AFIA sau o anumită societate de administrare, un grup, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 11 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului 29 , care este format din oricare dintre următoarele entități:

(a)societăți de administrare, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 litera (b) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului 30 , care sunt stabilite în Uniune și care sunt autorizate în conformitate cu directiva respectivă.”;

(b)administratori de fonduri de investiții alternative, astfel cum sunt definiți la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din prezenta directivă, care sunt stabiliți în Uniune și care sunt autorizați în conformitate cu prezenta directivă;

(c)firme de investiții, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului 31 , care sunt stabilite în Uniune și care sunt autorizate în conformitate cu directiva respectivă;

(d)instituții de credit, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 litera (b) din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului 32 , care sunt stabilite în Uniune și care sunt autorizate în conformitate cu directiva respectivă;

(aw) „societate de administrare a OPCVM” înseamnă o societate de administrare definită la articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/65/CE.”

(2)La articolul 6 alineatul (4), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Prin derogare de la alineatul (2), statele membre se asigură că un AFIA extern poate fi autorizat să furnizeze, în plus față de administrarea FIA, următoarele servicii:”.

(3)Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)se introduce următorul alineat (2a):

„(2a) Prin derogare de la alineatul (2) litera (e), statele membre nu îi impun unui AFIA să le furnizeze autorităților competente din statul său membru de origine informațiile menționate la alineatul (2) litera (e), în cazul în care AFIA respectiv apelează la una sau la mai multe entități care aparțin grupului său din UE pentru îndeplinirea funcțiilor menționate în anexa I sau furnizarea serviciilor menționate la articolul 6 alineatul (4).

Cererea de autorizare a unui AFIA care, pentru a-și desfășura activitatea, se bazează pe resursele umane și tehnice ale uneia sau ale mai multor entități care aparțin grupului său din UE precizează, în plus față de informațiile menționate la alineatul (2) litera (c), resursele umane și tehnice respective. Autorizarea unui AFIA nu este condiționată de cerința ca AFIA să se abțină de la utilizarea resurselor uneia sau ale mai multor entități din cadrul aceluiași grup din UE.”;

(b)se introduce următorul alineat (6):

„(6) În vederea asigurării unei armonizări consecvente a prezentului articol, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

(a)detaliile informațiilor care trebuie furnizate autorităților competente în cererea de autorizare a AFIA, inclusiv programul de activitate;

(b)procedurile și termenele care trebuie respectate în cadrul cererii de autorizare a AFIA;

(c)metodele și modalitățile de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate.

ESMA elaborează soluții informatice, inclusiv modele, standarde în materie de date, formate și instrucțiuni pentru furnizarea informațiilor menționate la litera (a).

ESMA prezintă Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la primul paragraf până la [a se introduce data = 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive].

(4)La articolul 8, teza introductivă a alineatului (2) se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre se asigură că o autoritate competentă care a acordat o autorizație unuia dintre următoarele AFIA informează autoritățile competente ale celorlalte state membre implicate cu privire la o astfel de autorizație:”

(5)La articolul 9, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) Statele membre se asigură că autoritățile competente nu le impun AFIA să asigure până la 50 % din fondurile proprii suplimentare menționate la alineatul (3) în cazul în care aceștia beneficiază de o garanție egală cu suma specificată emisă de o instituție de credit sau de o societate de asigurare cu sediul social într-un stat membru sau într-o țară terță care îi aplică norme prudențiale pe care autoritățile competente le consideră echivalente cu cele prevăzute în legislația Uniunii.”

(6)Articolul 12 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1) primul paragraf, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Statele membre se asigură că AFIA autorizați în statul membru respectiv respectă în permanență regulile de conduită. Regulile de conduită respective asigură faptul că AFIA:”;

(b)la alineatul (3), se adaugă următorul paragraf:

(7)La articolul 14, alineatul (2a) se înlocuiește cu următorul text:

„(2a) În cazul în care un AFIA administrează sau intenționează să administreze un FIA la inițiativa unui terț, inclusiv în cazurile în care FIA respectiv folosește numele unui inițiator terț sau în cazul în care un AFIA numește un inițiator terț ca delegat în temeiul articolului 20, AFIA informează în acest sens autoritățile competente din statul său membru de origine la momentul autorizării și, ținând seama de eventualele conflicte de interese, la cerere, le demonstrează autorităților competente din statul său membru de origine că respectă alineatele (1) și (2) de la prezentul articol. AFIA demonstrează în special măsurile rezonabile pe care le-a luat pentru a preveni conflictele de interese care decurg din relația cu terțul sau, în cazul în care conflictele respective nu pot fi prevenite, modul în care identifică, administrează, monitorizează și, după caz, face publice respectivele conflicte de interese, astfel încât acestea să nu afecteze în mod negativ interesele FIA și ale investitorilor săi.”

(8)La articolul 16, alineatul (2i) se înlocuiește cu următorul text:

„(2i) ESMA prezintă Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la alineatul (2f) de la prezentul articol până la [a se introduce data = 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive].

ESMA prezintă Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la alineatul (2g) de la prezentul articol până la 16 aprilie 2025.

Comisiei îi este delegată competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la alineatele (2f) și (2g) în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

(9)Articolul 18 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Statele membre se asigură că AFIA respectă în permanență normele prudențiale.”;

(b)la alineatul (2), se adaugă următorul paragraf:

„Pentru a asigura o aplicare uniformă a normelor prudențiale pentru AFIA și o punere în aplicare coerentă în toate statele membre, ESMA poate adopta orientări pentru a preciza conținutul normelor respective.”

(10)Articolul 20 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Răspunderea AFIA față de clienții săi, FIA și investitorii săi nu este afectată de decizia AFIA de a delega funcții sau servicii către un terț, ori de vreo altă subdelegare, sau de a apela la una sau la mai multe entități din cadrul grupului său din UE pentru a-și îndeplini funcțiile în temeiul alineatului (6a) al doilea paragraf. AFIA nu își deleagă funcțiile sau serviciile și nu se bazează pe funcțiile sau serviciile uneia sau ale mai multor entități din cadrul grupului său din UE în măsura în care, în esență, nu mai poate fi considerat administratorul FIA sau prestatorul serviciilor menționate la articolul 6 alineatul (4) și în măsura în care devine o entitate de tip «cutie poștală».”;

(b)la alineatul (6a), se adaugă următorul paragraf:

„Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care un AFIA apelează la o entitate din cadrul grupului său din UE pentru îndeplinirea funcțiilor menționate în anexa I sau furnizarea serviciilor menționate la articolul 6 alineatul (4), un astfel de aranjament nu este considerat o delegare care face obiectul cerințelor prevăzute la alineatul (1), dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)entitatea aparține grupului din UE al AFIA;

(b)AFIA a notificat autorităților competente din statul său membru de origine faptul că apelează la o altă entitate din cadrul grupului său din UE pentru a-și îndeplini funcțiile sau furniza serviciile;

(c)entitatea a fost autorizată în mod corespunzător să îndeplinească respectivele funcții sau să furnizeze respectivele servicii în numele AFIA.”

(11)Articolul 21 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (3) se modifică după cum urmează:

(a)la primul paragraf, literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text:

„(a) o instituție de credit cu sediul social în Uniune și autorizată în conformitate cu Directiva 2013/36/UE;

(b) o firmă de investiții cu sediul social în Uniune, care este autorizată în conformitate cu Directiva 2014/65/UE să furnizeze serviciul auxiliar de păstrare și administrare a instrumentelor financiare în contul clienților în conformitate cu secțiunea B punctul 1 din anexa I la Directiva 2014/65/UE sau”;

(b)al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În plus, autoritățile competente permit, în relația cu FIA care nu au drepturi de răscumpărare exercitabile într-o perioadă de cinci ani de la data investițiilor inițiale și care, în conformitate cu principala lor politică de investiții, nu investesc în general în active care trebuie păstrate în custodie în conformitate cu alineatul (8) litera (a) sau investesc în general în emitenți sau societăți necotate pentru a putea obține controlul asupra societăților respective în conformitate cu articolul 26, ca depozitarul să poată fi o entitate care îndeplinește funcții de depozitar ca parte a activităților sale profesionale sau comerciale pentru care face obiectul înregistrării profesionale obligatorii recunoscute prin lege sau al unor dispoziții legale sau de reglementare sau al unor norme de conduită profesională și care poate furniza suficiente garanții financiare și profesionale care să îi permită să îndeplinească în mod eficace funcțiile de depozitar în cauză și angajamentele inerente acestor funcții.”;

(b)la alineatul (5), se adaugă următorul paragraf:

„Prin derogare de la primul paragraf litera (a), un AFIA poate numi, pentru un FIA pe care îl administrează, un depozitar care își are sediul social sau este stabilit într-un alt stat membru decât statul membru de origine al FIA, cu condiția ca depozitarul să se încadreze într-una dintre categoriile menționate la alineatul (3) literele (a) și (b) și să fi fost autorizat în mod corespunzător să furnizeze servicii în alte state membre în temeiul Directivei 2013/36/UE sau, respectiv, al articolului 6 alineatul (3) din Directiva 2014/65/UE.”;

(c)alineatul (5a) se elimină.

(12)La articolul 22 alineatul (2), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Raportul anual conține următoarele elemente:”.

(13)La articolul 29 alineatul (2), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Informațiile suplimentare care trebuie incluse în raportul anual al societății necotate sau al FIA, în conformitate cu alineatul (1), cuprind o analiză justă a evoluției activității societății necotate care prezintă situația la sfârșitul perioadei vizate de raportul anual. Raportul indică, de asemenea:”.

(14)La capitolul VI, titlul se înlocuiește cu următorul text:

„DREPTURILE AFIA DIN UE DE A ADMINISTRA FIA DIN UE ÎN UNIUNE”.

(15)Articolele 30a, 31, 32 și 32a se elimină.

(16)La articolul 33 alineatul (4), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

În termen de 15 zile de la primirea documentației complete în conformitate cu alineatul (2) sau în termen de o lună de la primirea documentației complete în conformitate cu alineatul (3), autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA transmit această documentație completă autorităților competente din statul membru gazdă al AFIA. Transmiterea are loc numai dacă modul de administrare a FIA de către AFIA respectă și va respecta în continuare prezenta directivă și dacă AFIA respectă prezenta directivă.”

(17)La articolul 35, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Statele membre se asigură că un AFIA din UE autorizat poate distribui către investitori profesionali din Uniune unitățile sau acțiunile FIA din afara UE pe care le administrează și ale FIA din UE de tip «feeder», în cazul în care FIA de tip «master» nu este un FIA din UE administrat de un AFIA din UE autorizat, de îndată ce sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatele (2)-(10).”

(18)La articolul 36 alineatul (1), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Fără a aduce atingere articolului 35, statele membre îi pot permite unui AFIA din UE autorizat să distribuie către investitori profesionali, exclusiv pe teritoriul lor, unități sau acțiuni ale FIA din afara UE pe care le administrează și ale FIA de tip «feeder», în cazul în care FIA de tip «master» nu este un FIA din UE administrat de un AFIA din UE autorizat, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:”.

(19)La articolul 43a, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Statele membre gazdă nu impun unui AFIA obligația de a avea o prezență fizică pe teritoriul lor sau de a numi un terț în statul membru gazdă respectiv în sensul alineatului (1) sau în orice alte scopuri legate de activitățile AFIA în statul membru gazdă respectiv.”

(20)Articolul 45 se modifică după cum urmează:

(a)alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA sunt responsabile de supravegherea prudențială a unui AFIA, indiferent dacă AFIA administrează sau comercializează acțiuni sau unități ale unor FIA într-un alt stat membru sau nu, fără a aduce atingere dispozițiilor din prezenta directivă sau din Regulamentul (UE) 2019/1156 care atribuie responsabilitatea supravegherii AFIA autorităților competente din statul membru gazdă al AFIA.

(2) Autoritățile competente din statul membru gazdă al AFIA sunt responsabile pentru supravegherea respectării de către AFIA a articolelor 12 și 14 în cazul în care AFIA administrează FIA printr-o sucursală din statul membru respectiv.”;

(b)la alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Autoritățile competente din statul membru gazdă al AFIA pot solicita unui AFIA care administrează FIA pe teritoriul acestuia, prin intermediul unei sucursale sau nu, să furnizeze informațiile necesare pentru supravegherea respectării de către AFIA a normelor aplicabile care țin de responsabilitatea autorităților competente respective.”;

(c)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Autoritățile competente din statul membru gazdă al AFIA care constată că un AFIA care administrează FIA pe teritoriul acestuia, prin intermediul unei sucursale sau nu, încalcă una dintre normele în legătură cu care acestea au o responsabilitate în ceea ce privește supravegherea respectării lor solicită AFIA în cauză să pună capăt încălcării respective și informează autoritățile competente din statul membru de origine cu privire la aceasta.”;

(d)alineatele (7) și (8) se înlocuiesc cu următorul text:

„(7) Autoritățile competente din statul membru gazdă al AFIA care au motive clare și demonstrabile să creadă că AFIA care administrează FIA pe teritoriul lor, prin intermediul unei sucursale sau nu, încalcă obligațiile care îi revin în temeiul normelor în legătură cu care acestea nu au o responsabilitate în ceea ce privește supravegherea respectării lor comunică aceste constatări autorităților competente din statul membru de origine al AFIA, care iau măsurile necesare, inclusiv, dacă acest lucru se impune, solicitarea de informații suplimentare din partea autorităților de supraveghere competente din țările terțe.

(8) În cazul în care, în pofida măsurilor luate de autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA în conformitate cu alineatul (7) ori întrucât aceste măsuri se dovedesc a fi inadecvate ori statul membru de origine al AFIA nu acționează într-un interval de timp rezonabil, AFIA continuă să acționeze într-un mod care aduce prejudicii clare intereselor investitorilor FIA în cauză, stabilității financiare sau integrității pieței din statul membru gazdă al AFIA, după ce au informat autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA, autoritățile competente din statul membru gazdă al AFIA menționate la alineatul (7) pot să ia toate măsurile corespunzătoare necesare pentru a proteja investitorii FIA în cauză, stabilitatea financiară și integritatea pieței din statul membru gazdă.”

(21)Se introduc următoarele articole 47a-47c:

„Articolul 47a
Evaluarea realizată de ESMA în ceea ce privește grupurile mari din UE ale AFIA și ale societăților de administrare

(1) Până la [a se introduce data = 12 luni de la intrarea în vigoare], ESMA identifică fiecare grup din UE al AFIA și al societăților de administrare care îndeplinește toate condițiile următoare:

(a)valorile activelor nete agregate la nivelul UE ale AFIA și ale societățile de administrare din cadrul grupului depășesc 300 de miliarde EUR;

(b)AFIA și societățile de administrare din cadrul grupului sunt stabilite în mai multe state membre sau respectivii AFIA și respectivele societăți de administrare administrează sau distribuie unități sau acțiuni ale FIA și comercializează titluri de participare ale OPCVM-urilor în mai multe state membre.

ESMA publică o listă a grupurilor din UE ale AFIA și ale societăților de administrare identificate în conformitate cu primul paragraf și actualizează lista respectivă o dată la trei ani.

(3) ESMA, în cooperare cu autoritățile competente din statele membre de origine ale AFIA și, după caz, cu autoritățile competente din statele membre de origine ale societăților de administrare care fac parte din grupul din UE, efectuează cel puțin o dată pe an o evaluare a fiecărui grup din UE identificat în temeiul alineatului (1).

În cursul evaluării menționate la primul paragraf, ESMA analizează abordările în materie de supraveghere în ceea ce privește aplicarea cerințelor prezentei directive și ale Directivei 2009/65/CE care sunt adoptate de autoritățile competente ale AFIA și, după caz, ale societăților de administrare din cadrul fiecărui grup din UE. În scopul acestei evaluări, ESMA utilizează o metodologie care asigură comparabilitatea și coerența acestor abordări în materie de supraveghere.

(4) Pentru fiecare grup din UE, evaluarea menționată la alineatul (3) analizează, în special, abordările în materie de supraveghere în ceea ce privește:

(a)structura organizatorică și mecanismele de guvernanță;

(b)resursele și alocarea acestora în interiorul și în afara grupului din UE, inclusiv funcțiile persoanelor care conduc în mod efectiv activitatea AFIA și, după caz, a societăților de administrare, în cadrul grupului din UE;

(c)sistemele de gestionare a riscurilor.

(5) În scopul evaluării menționate la alineatul (3), ESMA compilează și consolidează la nivel de grup:

(a)toate datele relevante pentru evaluare care se află deja la dispoziția sa sau a autorităților competente;

(b)programele de activitate ale AFIA și, după caz, ale societăților de administrare din cadrul grupului din UE.

(6) În urma fiecărei evaluări, astfel cum se menționează la alineatul (3), după consultarea autorităților competente din statele membre de origine ale AFIA și, după caz, pe cele din statele membre de origine ale societăților de administrare din cadrul grupului din UE, ESMA stabilește dacă a identificat abordări divergente, repetitive, redundante sau deficitare în materie de supraveghere.

ESMA include constatările menționate la primul paragraf într-un raport de evaluare emis de comitetul executiv, care se adresează autorităților competente din statele membre de origine ale AFIA și, după caz, celor din statele membre de origine ale societăților de administrare din cadrul grupului din UE.

ESMA informează, de asemenea, autoritățile competente din statele membre gazdă ale AFIA și, după caz, pe cele din statele membre gazdă ale societăților de administrare cu privire la constatările sale, inclusiv cu privire la orice recomandare de acțiuni corective pe care a emis-o în temeiul primului paragraf.

(8) În cazul în care autoritățile competente din statele membre de origine ale AFIA și, după caz, ale societăților de administrare din cadrul grupului din UE nu dau curs recomandării emise în temeiul alineatului (7), ESMA acționează în conformitate cu competențele care îi sunt conferite în temeiul articolului 17, 17aa sau 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 47b
Competențele ESMA de a aborda aspecte transfrontaliere

(1) ESMA identifică în permanență acțiunile de supraveghere divergente, repetitive, redundante și deficiente ale autorităților competente din statul membru de origine sau din statul membru gazdă care împiedică exercitarea efectivă a drepturilor de «pașaport» de către AFIA în conformitate cu articolul 33 din prezenta directivă și de către depozitarii care își îndeplinesc funcțiile la nivel transfrontalier, în temeiul articolului 21 alineatul (5).

(3) În cazul în care, în pofida acțiunilor corective menționate la alineatul (2) sau pentru că autoritățile competente relevante nu le pun în aplicare, problemele identificate în conformitate cu alineatul (2) persistă, ESMA exercită, fără întârzieri nejustificate, cel puțin una dintre competențele care îi sunt conferite în temeiul articolelor 17, 17aaa, 19 sau 19aa din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 cel puțin în următoarele cazuri:

(a)autoritățile competente din statul membru gazdă al AFIA împiedică sau intenționează să împiedice un AFIA să administreze FIA pe teritoriul lor sau impun cerințe privind o astfel de administrare care nu sunt conforme cu prezenta directivă;

(b)autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA sau cele din statul membru de origine al FIA împiedică sau intenționează să împiedice numirea unui depozitar stabilit într-un alt stat membru, astfel cum se menționează la articolul 21 alineatul (5), sau impun cerințe privind o astfel de numire care nu sunt conforme cu prezenta directivă;

(c)un AFIA sau un depozitar îndeplinește sau intenționează să îndeplinească funcții sau să furnizeze servicii la nivel transfrontalier, deși nu respectă dreptul Uniunii.

(4) În pofida acțiunilor menționate la alineatul (3), ESMA poate suspenda capacitatea unui AFIA sau a unui depozitar de a îndeplini orice funcții și de a furniza orice servicii pe teritoriul unui alt stat membru, în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(b)ESMA a concluzionat că un AFIA sau un depozitar care își îndeplinește funcțiile sau oferă servicii la nivel transfrontalier nu mai îndeplinește cerințele prezentei directive.

Înainte de a suspenda îndeplinirea oricăror funcții sau furnizarea oricăror servicii la nivel transfrontalier de către un AFIA sau un depozitar, astfel cum se menționează la primul paragraf, ESMA transmite proiectul său de constatări AFIA sau depozitarului în cauză și autorităților competente din statul membru de origine al AFIA sau al depozitarului. Autoritățile competente în cauză pot transmite ESMA o declarație motivată în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea proiectului de constatări.

ESMA informează cu promptitudine AFIA sau depozitarul cu privire la suspendarea capacității de a îndeplini orice funcții sau de a furniza orice servicii la nivel transfrontalier. Suspendarea poate începe la data notificării și începe în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la notificarea respectivă.

(5) ESMA publică un raport privind activitatea sa în conformitate cu alineatele (1)-(4) cel puțin o dată pe an.”

(22)Articolul 50 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (5g) se înlocuiește cu următorul text:

„(5g) În cazul în care un AFIA a numit pentru un FIA pe care îl administrează un depozitar stabilit într-un alt stat membru decât statul membru al FIA, în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) al doilea paragraf, și în cazul în care autoritățile competente din statul membru de origine al unui FIA sau, în cazul în care FIA nu este reglementat, autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA care administrează FIA au motive întemeiate să suspecteze că un depozitar care nu este supus supravegherii respectivelor autorități competente comite sau a comis acte care contravin prezentei directive, autoritățile competente respective notifică fără întârziere acest lucru ESMA și autorităților competente pentru depozitarul în cauză, într-un mod cât mai detaliat posibil. Autoritățile competente care au primit informațiile adoptă măsurile necesare și comunică rezultatele intervenției lor ESMA și autorităților competente care le-au transmis notificarea. Prezentul alineat nu aduce atingere competențelor autorităților competente care au trimis notificarea.

(b)se introduce alineatul (5i), cu următorul text:

„(5i) Prin derogare de la alineatele (5b)-(5f), în cazul în care autoritățile competente din statul membru gazdă al unui AFIA, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (r) punctul (ii), intenționează să solicite autorităților competente din statul membru de origine al AFIA să își exercite competențele în temeiul articolului 46 alineatul (2), acestea fac acest lucru în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14b din Regulamentul (UE) 2019/1156.”;

(c)alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7) ESMA poate elabora orientări care să ofere indicații pentru a îndruma autoritățile competente în exercitarea competențelor prevăzute la articolul 46 alineatul (2) litera (j) și indicații cu privire la situațiile care ar putea conduce la prezentarea cererilor menționate la alineatele (5b)-(5f). Atunci când elaborează aceste orientări, ESMA ia în considerare implicațiile potențiale ale unei astfel de intervenții de supraveghere pentru protecția investitorilor și stabilitatea financiară într-un alt stat membru sau în Uniune. Respectivele orientări recunosc faptul că responsabilitatea principală pentru administrarea riscului de lichiditate îi revine AFIA.”

(23)La articolul 54, alineatul (4) se elimină.

(24)Articolul 55 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 55
Soluționarea litigiilor

În cazul în care autoritățile competente nu sunt de acord cu o evaluare, o acțiune sau o omisiune a unei autorități competente în domenii în care prezenta directivă impune cooperarea sau coordonarea dintre autoritățile competente din mai multe state membre, una sau mai multe autorități competente poate (pot) sesiza ESMA, care poate acționa în conformitate cu competențele care îi sunt conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

(25)Articolul 60 se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care un stat membru recurge la o derogare sau opțiune prevăzută la articolul 15 alineatul (4g) sau la articolul 22, 28 sau 43, acesta informează Comisia în consecință, precum și cu privire la orice modificări ulterioare. Comisia pune informațiile la dispoziția publicului pe un site web sau printr-o altă modalitate ușor accesibilă.”

(26)La articolul 61, alineatul (2) se elimină.

(27)La articolul 69a alineatul (1), litera (d) se elimină.

Articolul 3
Modificări ale Directivei 2014/65/UE

Directiva 2014/65/UE se modifică după cum urmează:

(1)La articolul 1, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2) Prezenta directivă stabilește cerințe în legătură cu următoarele aspecte:

(a)condițiile de autorizare și de funcționare aplicabile firmelor de investiții;

(b)furnizarea de servicii de investiții sau exercitarea de activități de investiții de către societăți din țări terțe prin înființarea unei sucursale;

(c)supravegherea firmelor de investiții, asigurarea respectării normelor aplicabile de către autoritățile competente și cooperarea dintre autoritățile competente pentru o astfel de supraveghere și asigurare a respectării normelor.

(3) Următoarele dispoziții se aplică și instituțiilor de credit autorizate în temeiul articolului 8 din Directiva 2013/36/UE în cazul în care acestea furnizează unul sau mai multe servicii de investiții sau desfășoară una sau mai multe activități de investiții:

(a)articolul 2 alineatul (2), articolul 9 alineatul (3), articolul 14 și articolele 16-17;

(b)titlul II capitolul II, cu excepția articolului 29 alineatul (2) al doilea paragraf;

(c)titlul II capitolul III, cu excepția articolului 34 alineatele (2) și (3) și a articolului 35 alineatele (2)-(6) și (9);

(d)articolele 67-75 și articolele 80, 85 și 86.”

(2)La articolul 4, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)punctele 12 și 13 se înlocuiesc cu următorul text:

„12. «piață de creștere pentru IMM-uri» înseamnă un MTF în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 8a din Regulamentul (UE) nr. 600/2014;

13. «întreprinderi mici și mijlocii» înseamnă întreprinderi în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 8b din Regulamentul (UE) nr. 600/2014;”;

(b)punctul 18 se înlocuiește cu următorul text:

„18. «operator de piață» înseamnă un operator de piață în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 10 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014;”;

(c)se introduce următorul punct 18a:

„18a. «operator de piață paneuropean» sau «PEMO» înseamnă un operator de piață paneuropean în sensul definiției de la articolul 2 punctul 10a din Regulamentul (UE) nr. 600/2014;”;

(d)punctele 21-24 se înlocuiesc cu următorul text:

„21. «piață reglementată» înseamnă o piață reglementată în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 13 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014;

22. «sistem multilateral de tranzacționare» sau «MTF» înseamnă un sistem multilateral de tranzacționare în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 14 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014;

23. «sistem organizat de tranzacționare» sau «OTF» înseamnă un sistem organizat de tranzacționare în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 15 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014;

24. «loc de tranzacționare» înseamnă un loc de tranzacționare în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 16 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014;”;

(e)punctul 30 se înlocuiește cu următorul text:

„30. «sucursală» înseamnă o sucursală în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 20 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014;”;

(f)punctul 38 se înlocuiește cu următorul text:

„38. «cumpărări și vânzări simultane pe cont propriu» înseamnă o tranzacție în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 52 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014;”;

(g)punctele 55 și 56 se înlocuiesc cu următorul text:

„55. «stat membru de origine» înseamnă:

(a)statul membru în care este situat sediul său principal, în cazul în care firma de investiții este o persoană fizică;

(b)statul membru în care este situat sediul său social, în cazul în care firma de investiții este o persoană juridică;

(c)statul membru în care este situat sediul său principal, în cazul în care, în conformitate cu dreptul său intern, firma de investiții nu are sediu social;

56. «stat membru gazdă» înseamnă statul membru, altul decât statul membru de origine, în care o firmă de investiții deține o sucursală sau în care furnizează servicii de investiții sau desfășoară activități de investiții;”.

(3)La articolul 5, alineatul (2) se elimină.

(4)Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 8
Retragerea autorizațiilor

Autoritățile competente pot retrage autorizația oricărei firme de investiții care:

(a)nu a utilizat autorizația în termen de 12 luni de la emitere, renunță în mod expres la autorizație, nu a furnizat niciun serviciu de investiții sau nu a exercitat nicio activitate de investiții în ultimele șase luni, în afara cazurilor în care statul membru respectiv a prevăzut caducitatea autorizației în asemenea situații;

(b)a obținut autorizația prin declarații false sau prin orice altă modalitate incorectă;

(c)nu mai îndeplinește condițiile în care a fost acordată autorizația, inclusiv în cazul nerespectării condițiilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului*;

(d)a încălcat grav și sistematic dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive sau al Regulamentului (UE) nr. 600/2014 în ceea ce privește condițiile de funcționare aplicabile firmelor de investiții;

(e)se încadrează în oricare dintre cazurile în care dreptul intern prevede retragerea autorizației pentru aspecte care nu intră sub incidența prezentei directive.

Autoritățile competente informează ESMA cu privire la orice retragere a unei autorizații.”

______________________

* Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerințele prudențiale ale firmelor de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 și (UE) nr. 806/2014 (JO L 314, 5.12.2019, p. 1. ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2019/2033/oj ).’;

(5)La articolul 16 alineatul (5), se adaugă următorul paragraf:

„Prezentul alineat nu se aplică MTF-urilor sau OTF-urilor care sunt operate de o firmă de investiții.”

(6)La articolul 17, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) În sensul prezentului articol și al articolului 2g din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, se consideră că o firmă de investiții care efectuează tranzacționare algoritmică urmărește aplicarea unei strategii de formare a pieței atunci când, în calitate de membru sau de participant la unul sau mai multe locuri de tranzacționare, strategia sa implică, în cazul tranzacționării pe cont propriu, comunicarea fermă, simultană a unor cotații de cumpărare-vânzare de dimensiuni comparabile, la prețuri competitive, referitoare la unul sau mai multe instrumente financiare într-un singur loc de tranzacționare sau în locuri de tranzacționare diferite, având drept rezultat furnizarea de lichidități, în mod periodic și frecvent, către piața globală.”

(7)Articolele 18-20 se elimină.

(8)La articolul 22, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre se asigură că autoritățile competente, în cazul în care ESMA nu este responsabilă pentru autorizarea și supravegherea activităților firmelor de investiții în temeiul articolului 38fa din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, monitorizează activitățile respective pentru a verifica respectarea condițiilor de funcționare prevăzute în prezenta directivă. Statele membre se asigură că sunt adoptate măsurile adecvate pentru a le permite autorităților competente să obțină informațiile necesare pentru a verifica respectarea acestor obligații de către firmele de investiții.”

(9)În titlul II capitolul II, secțiunile 3 și 4 se elimină.

(10)Articolul 34 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:

„Prezentul articol nu se aplică furnizării de servicii de investiții sau exercitării activităților de investiții menționate în anexa I secțiunea A punctele 8 și 9.”;

(b)alineatele (6) și (7) se elimină;

(c)alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8) ESMA poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza informațiile care trebuie notificate în conformitate cu alineatele (2), (4) și (5).

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(d)alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:

„(9) ESMA poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formulare, modele și proceduri standard pentru transmiterea informațiilor în conformitate cu alineatele (2), (3), (4) și (5).

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

(11)La articolul 35 alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:

„Prezentul articol nu se aplică furnizării de servicii de investiții sau exercitării activităților de investiții menționate în anexa I secțiunea A punctele 8 și 9.”

(12)Articolele 36-38 se elimină.

(13)La articolul 41 alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Sucursala societății dintr-o țară terță autorizate în conformitate cu alineatul (1) respectă obligațiile stabilite la articolele 16, 17, 23, 24, 25 și 27, la articolul 28 alineatul (1) și la articolele 30, 31 și 32 din prezenta directivă și la articolele 2u, 2x, 2z și 3-26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, precum și măsurile adoptate în temeiul acestor dispoziții și face obiectul supravegherii de către autoritatea competentă din statul membru în care a fost acordată autorizația.”

(14)Titlul III se elimină.

(15)Denumirea titlului IV se înlocuiește cu următorul text:

„TITLUL IV
LIMITELE POZIȚIILOR PE INSTRUMENTE FINANCIARE DERIVATE PE MĂRFURI ȘI RAPORTAREA”.

(16)Articolul 57 se modifică după cum urmează:

(a)titlul articolului 57 se înlocuiește cu următorul text:

„Limitele pozițiilor pe instrumente financiare derivate pe mărfuri”;

(b)alineatul (8) se elimină;

(c)alineatele (9) și (10) se înlocuiesc cu următorul text:

„(9) Limitele pozițiilor sunt transparente și nediscriminatorii, specificând modul în care acestea se aplică persoanelor și ținând seama de natura și componența participanților la piață, precum și de modul în care aceștia utilizează contractele trimise spre tranzacționare.

(10) Autoritatea competentă transmite detaliile referitoare la limitele pozițiilor pe care le-a stabilit către ESMA, care publică și menține pe site-ul său web o bază de date care prezintă pe scurt limitele pozițiilor.”;

(d)se adaugă alineatul (15), cu următorul text:

„(15) În sensul prezentului articol și al articolului 58, orice trimitere la contractele extrabursiere se interpretează ca trimitere la contractele tranzacționate în afara unui loc de tranzacționare din UE.

În sensul prezentului articol și al articolului 58, orice trimitere la autoritățile competente se interpretează, în cazul în care ESMA este autoritatea competentă în temeiul Regulamentului (UE) nr. 600/2014, drept trimitere la autoritatea națională de supraveghere relevantă, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 18a din regulamentul respectiv.”

(17)Articolul 58 se modifică după cum urmează:

(a)titlul articolului 58 se înlocuiește cu următorul text:

„Raportarea pozițiilor de către participanții la piață”;

(b)alineatul (1) se elimină.

(c)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Defalcările menționate la alineatul (2) fac distincție între:

(a)pozițiile identificate drept poziții care reduc, de o manieră măsurabilă obiectiv, riscurile legate direct de activitățile comerciale;

(b)alte poziții.”;

(d)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) ESMA poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în scopul stabilirii formatului defalcării pozițiilor menționate la alineatul (2).

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

În cazul instrumentelor derivate pe certificate de emisii, raportarea nu aduce atingere obligațiilor de conformitate prevăzute de Directiva 2003/87/CE.”;

(e)alineatele (6) și (7) se elimină.

(18)La articolul 69 alineatul (2) se adaugă următoarea literă (la):

„(la) „impune unei firme de investiții și unui operator de piață care exploatează un loc de tranzacționare să modifice regulile unei piețe reglementate, ale unui MTF sau ale unui OTF în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014;”.

(19)La articolul 70, alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

„(3) Statele membre se asigură că o încălcare a cel puțin uneia dintre următoarele dispoziții ale prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 este considerată o încălcare a prezentei directive sau a Regulamentului (UE) nr. 600/2014:

(a)cu privire la prezenta directivă:

(i) articolul 8 litera (b);

(ii) articolul 9 alineatele (1)-(6);

(iii) articolul 11 alineatele (1) și (3);

(iv) articolul 16 alineatele (1)-(11);

(v) articolul 17 alineatele (1)-(6);

(vi) articolul 21 alineatul (1);

(vii) articolul 23 alineatele (1), (2) și (3);

(viii) articolul 24 alineatele (1)-(5) și (7)-(10) și articolul 24 alineatul (11) primul și al doilea paragraf;

(ix) articolul 25 alineatele (1)-(6);

(x) articolul 26 alineatul (1) a doua teză și articolul 26 alineatele (2) și (3);

(xi) articolul 27 alineatele (1)-(8);

(xii) articolul 28 alineatele (1) și (2);

(xiii) articolul 29 alineatul (2) primul paragraf, articolul 29 alineatul (2) al treilea paragraf, articolul 29 alineatul (3) prima teză, articolul 29 alineatul (4) primul paragraf și articolul 29 alineatul (5);

(xiv) articolul 30 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 30 alineatul (3) al doilea paragraf prima teză;

(xv) articolul 34 alineatul (2), articolul 34 alineatul (4) prima teză, articolul 34 alineatul (5) prima teză;

(xvi) articolul 35 alineatul (2), articolul 35 alineatul (7) primul paragraf, articolul 35 alineatul (10) prima teză;

(xvii) articolul 57 alineatele (1) și (2);

(xviii) articolul 58 alineatele (2)-(4);

(b)cu privire la Regulamentul (UE) nr. 600/2014:

(i) articolul 2a alineatele (1), (3) și (4);

(ii) articolul 2d alineatele (1)-(6) și alineatul (8);

(iii) articolul 2e alineatele (1) și (2);

(iv) articolul 2f alineatele (1), (1a) și (2);

(v) articolul 2g alineatele (1)-(8), articolul 2g alineatul (9) primul paragraf, articolul 2g alineatul (10) primul paragraf prima și a doua teză și al doilea paragraf;

(vi) articolul 2h alineatul (1);

(vii) articolul 2i alineatul (1) primul și al doilea paragraf, articolul 2i alineatele (2)-(4) și articolul 2i alineatul (5) a doua teză;

(viii) articolul 2j alineatele (1) și (4);

(ix) articolul 2k alineatul (1), articolul 2k alineatul (2) primul paragraf, al doilea paragraf și al patrulea paragraf;

(x) articolul 2l alineatele (1), (2), (3), (3a), (5) și (6);

(xi) articolul 2m;

(xii) articolul 2n alineatul (1), articolul 2n alineatul (2) primul paragraf și articolul 2n alineatul (3) primul paragraf;

(xiii) articolul 2o alineatul (2) primul paragraf prima teză și articolul 2o alineatul (3) prima teză;

(xiv) articolul 2q alineatul (5);

(xv) articolul 2r alineatul (1);

(xvi) articolul 2s alineatul (1);

(xvii) articolul 2u alineatele (1)-(5), alineatul (7) și alineatul (8);

(xviii) articolul 2v;

(xix) articolul 2w;

(xx) articolul 2x alineatele (1)-(3), articolul 2x alineatul (3a) primul și al doilea paragraf și articolul 2x alineatul (5);

(xxi) articolul 2y alineatele (3), (3a) și (7);

(xxii) articolul 2z alineatele (1)-(4), articolul 2z alineatul (6) primul și al doilea paragraf și articolul 2z alineatul (7) prima și a doua teză;

(xxiii) articolul 3 alineatele (1) și (3);

(xxiv) articolul 4 alineatul (3) primul paragraf;

(xxv) articolul 5;

(xxvi) articolul 6;

(xxvii) articolul 7 alineatul (1) al treilea paragraf prima teză;

(xxviii) articolul 8 alineatul (1);

(xxix) articolul 8a alineatele (1) și (2);

(xxx) articolul 8b;

(xxxi) articolul 10;

(xxxii) articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf prima teză, articolul 11 alineatul (1a) al doilea paragraf, articolul 11 alineatul (1b) și articolul 11 alineatul (3) al patrulea paragraf;

(xxxiii) articolul 11a alineatul (1) al doilea paragraf prima teză și articolul 11a alineatul (1) al patrulea paragraf;

(xxxiv) articolul 12 alineatul (1);

(xxxv) articolul 13 alineatele (1) și (2);

(xxxvi) articolul 14 alineatele (1), (2) și (3);

(xxxvii) articolul 15 alineatul (1) primul paragraf, al doilea paragraf prima și a treia teză și al patrulea paragraf, articolul 15 alineatul (2) și articolul 15 alineatul (4) a doua teză;

(xxxviii) articolul 17 alineatul (1) a doua teză;

(xxxix) articolul 17a alineatul (1);

(xl) articolul 20 alineatele (1) și (1a) și articolul 20 alineatul (2) prima teză;

(xli) articolul 21 alineatele (1), (2) și (3);

(xlii) articolul 22 alineatul (2);

(xliii) articolul 22a alineatul (1) și alineatele (5)-(8);

(xliv) articolul 22b alineatul (1);

(xlv) articolul 22c alineatul (1);

(xlvi) articolul 23 alineatele (1) și (2);

(xlvii) articolul 25 alineatele (1) și (2);

(xlviii) articolul 26 alineatul (1) primul paragraf, articolul 26 alineatele (2)-(5), articolul 26 alineatul (6) primul paragraf, articolul 26 alineatul (7) primul paragraf până la al cincilea paragraf și al optulea paragraf;

(xlix) articolul 27 alineatul (1);

(l) articolul 27f alineatele (1), (2) și (3), articolul 27g alineatele (1)-(5) și articolul 27i alineatele (1)-(4), atunci când un APA sau un ARM beneficiază de o derogare în conformitate cu articolul 2 alineatul (3);

(li) articolul 28 alineatul (1);

(lii) articolul 29 alineatele (1) și (2);

(liii) articolul 30 alineatul (1);

(liv) articolul 31 alineatul (3);

(lv) articolul 34a alineatul (1) și articolul 34a alineatul (3) prima teză;

(lvi) articolul 34b alineatele (1) și (2);

(lvii) articolul 34c;

(lviii) articolul 35 alineatele (1), (2) și (3);

(lix) articolul 36 alineatele (1), (2) și (3);

(lx) articolul 37 alineatele (1) și (3);

(lxi) articolul 39a;

(lxii) articolele 40, 41 și 42.

(4) Furnizarea de servicii de investiții sau desfășurarea de activități de investiții fără a deține autorizația sau aprobarea necesară conform următoarelor dispoziții ale prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 se consideră, de asemenea, o încălcare a prezentei directive sau a Regulamentului (UE) nr. 600/2014:

(a)a articolului 5, a articolului 6 alineatul (2) sau a articolului 34, 35 sau 39 din prezenta directivă;

(b)a articolului 2a, a articolului 7 alineatul (1) a treia teză din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 sau a articolului 11 alineatul (1) din regulamentul menționat și, atunci când un APA sau un ARM beneficiază de o derogare în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul menționat, a articolului 27b din regulamentul menționat.”

(20)Articolul 79 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (2) se elimină;

(b)alineatul (8) se elimină.

(21)Articolul 86 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (3) se elimină;

(b)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Orice măsură luată în temeiul alineatului (1) sau (2) care presupune sancțiuni sau restricții pentru activitățile unei firme de investiții este justificată în mod corespunzător și comunicată firmei de investiții respective.”

(22)La articolul 87a, alineatele (1)-(5) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) De la 10 ianuarie 2030, statele membre se asigură că, atunci când publică orice informație menționată la articolul 27 alineatul (3), firmele de investiții sau emitenții transmit concomitent informațiile respective organismului de colectare relevant menționat la alineatul (3) de la prezentul articol pentru a fi puse la dispoziție în punctul unic de acces european (ESAP) înființat în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859 al Parlamentului European și al Consiliului*.

Statele membre se asigură că informațiile respectă cerințele următoare:

(a)sunt prezentate într-un format care permite extragerea de date, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2023/2859, sau, în cazul în care acest lucru este prevăzut de dreptul Uniunii, într-un format prelucrabil automat, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 4 din regulamentul respectiv;

(b)sunt însoțite de următoarele metadate:

(i)toate denumirile firmei de investiții sau ale emitentului la care se referă informațiile;

(ii)identificatorul entității juridice al firmei de investiții sau al emitentului, astfel cum este precizat în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/2859;

(iii)categoria de dimensiune a firmei de investiții sau a emitentului, astfel cum este precizată în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (d) din regulamentul respectiv;

(iv)tipul de informații, astfel cum sunt clasificate în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (c) din regulamentul respectiv;

(v)o mențiune care să indice dacă informațiile conțin date cu caracter personal.

(2) În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (ii), statele membre se asigură că firmele de investiții și emitenții obțin un identificator al entității juridice.

(3) Până la 9 ianuarie 2030, în scopul punerii la dispoziție în ESAP a informațiilor menționate la articolul 27 alineatul (3) din prezenta directivă, statele membre numesc cel puțin un organism de colectare, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859, și notifică ESMA în acest sens.

(4) De la 10 ianuarie 2030, statele membre se asigură că informațiile menționate la articolul 71 alineatele (1) și (2) din prezenta directivă sunt puse la dispoziție în ESAP. În acest scop, autoritatea competentă este organism de colectare, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859.

Statele membre se asigură că informațiile respectă cerințele următoare:

(a)sunt prezentate într-un format care permite extragerea de date, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2023/2859;

(b)sunt însoțite de următoarele metadate:

(i)toate denumirile firmei de investiții la care se referă informațiile;

(ii)dacă este disponibil, identificatorul entității juridice al firmei de investiții, astfel cum este precizat în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/2859;

(iii)tipul de informații, astfel cum sunt clasificate în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (c) din regulamentul respectiv;

(iv)o mențiune care să indice dacă informațiile conțin date cu caracter personal.

(5) De la 10 ianuarie 2030, informațiile menționate la articolul 5 alineatul (3) sunt puse la dispoziție în ESAP. În acest scop, ESMA este organism de colectare, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859.

Informațiile respective respectă următoarele cerințe:

(a)sunt prezentate într-un format care permite extragerea de date, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2023/2859;

(b)sunt însoțite de următoarele metadate:

(i)toate denumirile firmei de investiții la care se referă informațiile;

(ii)dacă este disponibil, identificatorul entității juridice al firmei de investiții, astfel cum este precizat în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/2859;

(iii)tipul de informații, astfel cum sunt clasificate în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (c) din regulamentul respectiv;

(iv)o mențiune care să indice dacă informațiile conțin date cu caracter personal.”

_______________________

* Regulamentul (UE) 2023/2859 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2023 de înființare a unui punct unic de acces european care oferă acces centralizat la informațiile puse la dispoziția publicului relevante pentru serviciile financiare, pentru piețele de capital și pentru durabilitate (JO L 2023/2859, 20.12.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2859/oj ).”

(23)Articolul 89 se modifică după cum urmează:

(a)alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2) Delegarea de competențe menționată la articolul 2 alineatul (3), articolul 2 alineatul (4), articolul 4 alineatul (1) punctul 2 al doilea paragraf, articolul 4 alineatul (2), articolul 13 alineatul (1), articolul 16 alineatul (12), articolul 23 alineatul (4), articolul 24 alineatul (13), articolul 25 alineatul (8), articolul 27 alineatul (9), articolul 28 alineatul (3), articolul 30 alineatul (5), articolul 64 alineatul (7), articolul 65 alineatul (7) și articolul 79 alineatul (8) i se conferă Comisiei pentru o durată nedeterminată, de la 2 iulie 2014.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 2 alineatul (3), articolul 2 alineatul (4), articolul 4 alineatul (1) punctul 2 al doilea paragraf, articolul 4 alineatul (2), articolul 13 alineatul (1), articolul 16 alineatul (12), articolul 23 alineatul (4), articolul 24 alineatul (13), articolul 25 alineatul (8), articolul 27 alineatul (9), articolul 28 alineatul (3), articolul 30 alineatul (5), articolul 64 alineatul (7), articolul 65 alineatul (7) și articolul 79 alineatul (8) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.”;

(b)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatul (3), al articolului 2 alineatul (4), al articolului 4 alineatul (1) punctul 2 al doilea paragraf, al articolului 4 alineatul (2), al articolului 13 alineatul (1), al articolului 16 alineatul (12), al articolului 23 alineatul (4), al articolului 24 alineatul (13), al articolului 25 alineatul (8), al articolului 27 alineatul (9), al articolului 28 alineatul (3), al articolului 30 alineatul (5), al articolului 64 alineatul (7), al articolului 65 alineatul (7) sau al articolului 79 alineatul (8) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

Articolul 4
Transpunere

(1)Statele membre adoptă și publică, până la [OP: a se introduce data = 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Statele membre aplică dispozițiile respective începând cu [OP: a se introduce data = 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile menționate, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 5
Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 6
Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președinta Președintele

(1) E. Letta, „Report on the Future of the Single Market” (Raport privind viitorul pieței unice). Document disponibil la adresa: https://single-market-economy.ec.europa.eu/news/enrico-lettas-report-future-single-market-2024-04-10_en ; Mario Draghi, „The Future of European Competitiveness” (Viitorul competitivității europene), 2025. https://commission.europa.eu/topics/eu-competitiveness/draghi-report_en .

(2) Orientări politice 2024-2029 | Comisia Europeană. https://commission.europa.eu/document/e6cd4328-673c-4e7a-8683-f63ffb2cf648_ro.

(3) COM(2025) 30 final. https://commission.europa.eu/topics/competitiveness/competitiveness-compass_ro .

(4) Strategia pentru o uniune a economiilor și a investițiilor, menită să ofere o gamă mai largă de oportunități financiare cetățenilor și întreprinderilor din UE – Finanțe .

(5) https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-10-2025-0185_RO.pdf .

(6) https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-12-2024-INIT/ro/pdf https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-1-2025-INIT/ro/pdf .

(7) https://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2024/03/11/statement-of-the-eurogroup-in-inclusive-format-on-the-future-of-capital-markets-union/ .

(8) „Subliniem caracterul urgent și responsabilitatea comună pentru realizarea de progrese rapide și decisive în ceea ce privește o uniune a economiilor și a investițiilor, cu un accent deosebit pe uniunea piețelor de capital, pentru a mobiliza economiile depuse în bănci și a debloca finanțarea investițiilor necesare pentru a sprijini competitivitatea UE”. A se vedea Reuniunea la nivel înalt a zonei euro (20 martie 2025) – Declarație – pagina 1, https://www.consilium.europa.eu/media/zarcnsvb/20250320-euro-summit-statement-ro.pdf .

(9) Banca Centrală Europeană: „Capital markets union: a deep dive” (Uniunea piețelor de capital: o analiză aprofundată). Document revizuit în mai 2025. Document disponibil la adresa: https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/scpops/ecb.op369~246a103ed8.en.pdf?503a501a41fd4b4659d3b0616c405190 .

(10) Fondul Monetar Internațional: „A Recovery Short of Europe’s Full Potential” (O redresare sub potențialul deplin al Europei), 24 octombrie 2024. Document disponibil la adresa: https://www.imf.org/en/Publications/REO/EU/Issues/2024/10/24/regional-economic-outlook-Europe-october-2024 .

(11) OECD Economic Surveys (Studiile economice ale OCDE): European Union and Euro Area 2025 (Uniunea Europeană și zona euro în 2025), iulie 2025, document disponibil la adresa: https://www.oecd.org/content/dam/oecd/en/publications/reports/2025/07/oecd-economic-surveys-european-union-and-euro-area-2025_af6b738a/5ec8dcc2-en.pdf .

(12) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:52020DC0591 .

(13) Regulamentul (UE) 2019/1156 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind facilitarea distribuției transfrontaliere a organismelor de plasament colectiv și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 345/2013, (UE) nr. 346/2013 și (UE) nr. 1286/2014 (JO L 188, 12.7.2019, p. 55).

(14) JO C, , p. .

(15) Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (reformare) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32, ELI:  http://data.europa.eu/eli/dir/2009/65/oj ).

(16) Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1, ELI:  http://data.europa.eu/eli/dir/2011/61/oj ).

(17) Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (reformare) (JO L 173, 12.6.2014, p. 349, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2014/65/oj).

(18) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2013/34/oj).

(19) JO L 331, 15.12.2010, p. 84.

(20) Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (reformare) (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 173, 12.6.2014, p. 349, ELI:  http://data.europa.eu/eli/dir/2014/65/oj ).

(21) Regulamentul (UE) 2019/1156 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind facilitarea distribuției transfrontaliere a organismelor de plasament colectiv și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 345/2013, (UE) nr. 346/2013 și (UE) nr. 1286/2014 (JO L 188, 12.7.2019, p. 55, ELI:  http://data.europa.eu/eli/reg/2019/1156/oj ).

(22) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19, ELI:  http://data.europa.eu/eli/dir/2013/34/oj ).

(23) Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1, ELI:  http://data.europa.eu/eli/dir/2011/61/oj ).

(24) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19, ELI:  http://data.europa.eu/eli/dir/2013/34/oj ).

(25) Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare și transparența reutilizării și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 337, 23.12.2015, p. 1, ELI:  http://data.europa.eu/eli/reg/2015/2365/oj ).

(26) Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84, ELI:  http://data.europa.eu/eli/reg/2010/1095/oj ).

(27) Directiva (UE) 2019/2162 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind emisiunea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivelor 2009/65/CE și 2014/59/UE (JO L 328, 18.12.2019, p. 29, ELI:  http://data.europa.eu/eli/dir/2019/2162/oj ).

(28) Regulamentul (UE) 2023/2859 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2023 de înființare a unui punct unic de acces european care oferă acces centralizat la informațiile puse la dispoziția publicului relevante pentru serviciile financiare, pentru piețele de capital și pentru durabilitate (JO L, 2023/2859, 20.12.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2859/oj).

(29) 32 Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2013/34/oj ).

(30) 33 Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32 ELI: https://eur-lex.europa.eu/eli/dir/2009/65/oj/eng ).

(31) 34 Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (reformare) (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 173, 12.6.2014, p. 349, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2014/65/oj ).

(32) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338, ELI: https://eur-lex.europa.eu/eli/dir/2013/36/oj/eng).

Choose the experimental features you want to try