COMISIA EUROPEANĂ

Strasbourg, 17.6.2025

COM(2025) 826 final

2025/0826(COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată

(Text cu relevanță pentru SEE)

{SEC(2025) 825 final} - {SWD(2025) 826 final} - {SWD(2026) 825 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

Relansarea pieței europene a securitizărilor poate contribui la creșterea cuantumului finanțării disponibile pentru economia reală. Acest lucru este mai important ca niciodată în actualul context economic și geopolitic, în care Uniunea se confruntă cu nevoi semnificative de investiții pentru a rămâne rezilientă și competitivă. Buna funcționare a piețelor securitizărilor poate contribui la o creștere economică mai mare și poate facilita finanțarea obiectivelor strategice ale Uniunii, inclusiv a investițiilor în tranziția verde, digitală și socială, permițând băncilor să transfere riscurile către entitățile cele mai pregătite să le suporte și astfel să își elibereze capitalul. Se preconizează că băncile vor utiliza acest capital pentru a acorda împrumuturi suplimentare gospodăriilor și întreprinderilor, inclusiv întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). Prin redistribuirea riscului în cadrul sistemului financiar mai larg, securitizarea poate, de asemenea, să ofere investitorilor de pe piața de capital mai multe oportunități de investiții. Actualul cadru de securitizare al UE împiedică economia UE să beneficieze de multe dintre avantajele pe care le poate oferi securitizarea.

Rapoartele Enrico Letta 1 și Mario Draghi 2 au recomandat securitizarea ca mijloc de consolidare a capacității de creditare a băncilor din Uniunea Europeană pentru nevoile de finanțare ale priorităților UE, inclusiv în domeniul apărării, de creare a unor piețe de capital mai profunde, de construire a unei uniuni a economiilor și a investițiilor și de creștere a competitivității UE.

Consiliul European a solicitat Comisiei Europene să identifice măsuri de relansare a pieței europene a securitizărilor, inclusiv „prin modificări prudențiale și de reglementare, utilizând marja de manevră disponibilă” 3 , și să propună rapid, în 2025, un cadru de securitizare revizuit 4 . Există, de asemenea, un apel la acțiune din partea multor părți interesate, printre care emitenți, investitori și autorități de supraveghere, pentru a aborda obstacolele care împiedică dezvoltarea pieței securitizărilor din UE 5 .

Cadrul de securitizare al UE a fost instituit în urma crizei financiare din 2008 și a răspuns preocupărilor legate de securitizările riscante din SUA. La momentul respectiv, s-a considerat că sunt necesare cerințe stricte pentru a restabili reputația pieței securitizărilor, care era afectată de protecții inadecvate și de o neîncredere gravă din partea investitorilor. Având în vedere că între timp au fost ferm integrate în organizarea pieței garanții adecvate, iar securitizarea recâștigă în prezent încrederea investitorilor, trebuie găsit un echilibru mai bun între garanții și oportunitățile de creștere – atât pentru investiții, cât și pentru emisiuni. Experiența dobândită în ceea ce privește cadrul arată că acesta este prea prudent și limitează utilizarea potențială a securitizărilor în UE. Costurile operaționale ridicate și cerințele de capital excesiv de prudente împiedică mulți emitenți și investitori să intre pe piața securitizărilor.

Revizuirea urmărește să recunoască factorii de diminuare a riscului puși în aplicare în cadrele de reglementare și de supraveghere a securitizărilor din UE, care au redus în mod semnificativ riscurile încorporate în tranzacțiile de securitizare, precum și performanța bună de creditare a securitizărilor din UE. Prezenta propunere contribuie la prioritatea Comisiei pentru perioada 2024-2029 constând într-un „nou plan pentru competitivitatea și prosperitatea sustenabilă a Europei”. Propunerea este o componentă a uniunii economiilor și investițiilor 6 , care reprezintă o piatră de temelie a mandatului Comisiei pentru perioada 2024-2029, și este prima inițiativă legislativă din cadrul uniunii economiilor și a investițiilor. În același timp, este important să se recunoască faptul că revizuirea securitizării nu este un „glonț de argint” în sine. Proiectul SIU cuprinde o gamă largă de alte măsuri complementare pentru atingerea obiectivelor sale. Totuși, Comisia Europeană se așteaptă ca modificările aduse cerințelor neprudențiale și prudențiale prevăzute în acest pachet de propuneri să determine instituțiile financiare să se angajeze într-o mai mare măsură în activități de securitizare și, mai ales, să utilizeze capitalul eliberat rezultat pentru a acorda împrumuturi suplimentare.

Propunerea de revizuire a cadrului de securitizare al UE urmărește să elimine obstacolele nejustificate în calea emisiunilor și a investițiilor de pe piața securitizărilor din UE, în special:

·să reducă costurile operaționale nejustificate pentru emitenți și investitori, în echilibru cu standarde adecvate de transparență, de protecție și de supraveghere a investitorilor; 

·să ajusteze cadrul prudențial pentru bănci și asigurători, pentru a lua în considerare mai bine riscurile reale și pentru a elimina costurile prudențiale nejustificate la emiterea și investirea în securitizări, protejând în același timp stabilitatea financiară. 

Principalele garanții de stabilitate financiară din cadru (reținerea riscului, interzicerea resecuritizării, standarde solide de acordare a creditelor) nu vor fi afectate de această reformă. În plus, modificările propuse sunt însoțite de modificări ale cadrului de supraveghere care îmbunătățesc convergența în materie de supraveghere și asigură faptul că respectivul cadru de supraveghere este adecvat pentru o piață a securitizărilor din UE aflată în creștere.

Revizuirea cadrului de securitizare al UE urmărește să elimine obstacolele nejustificate care împiedică creșterea și dezvoltarea pieței securitizărilor din UE, dar fără a introduce riscuri pentru stabilitatea financiară, integritatea pieței sau protecția investitorilor. Pentru a realiza acest lucru, reformele propuse sunt atent direcționate pentru a aborda impedimentele specifice din calea emisiunilor și a investițiilor (nebancare). Revizuirea prevede modificarea a patru acte juridice:

·o propunere legislativă de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului („Regulamentul privind securitizarea” 7 ), care stabilește norme privind produsele și norme de conduită pentru emitenți și investitori;

·o propunere de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului („Regulamentul privind cerințele de capital” sau „CRR” 8 ), care stabilește cerințele de capital pentru băncile care dețin și investesc în securitizări, precum și

·modificarea a două regulamente delegate: Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei [„Actul delegat privind rata de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR)” 9 ], care reglementează criteriile de eligibilitate pentru ca activele să fie incluse în rezerva de lichidități a băncilor, și Regulamentul delegat (UE) 2015/35 al Comisiei [„Actul delegat Solvabilitate II (SII)” 10 ], care reglementează cerințele de capital pentru întreprinderile de asigurare și de reasigurare.

Modificările avute în vedere urmăresc să aducă îmbunătățiri specifice cadrului, mai degrabă decât să îl revizuiască radical. Aceste modificări ar trebui privite ca un pachet, deoarece niciuna dintre componentele individuale nu va obține singură rezultatul dorit. Elementele pachetului abordează atât cererea, cât și oferta de pe piață și se consolidează reciproc pentru a produce impactul dorit. Raționalizarea cerințelor de raportare și reducerea cerințelor de capital vor diminua atât barierele la intrare, cât și costurile aferente inițierii de securitizări de către bănci. Simplificarea obligației de diligență și modificarea cerințelor de capital și a tratamentului în materie de lichiditate vor facilita investițiile în securitizare și le vor face mai atractive. O bază de investitori mai mare și mai dinamică va stimula, de asemenea, mai multe emisiuni. Relansarea pieței securitizărilor din UE este o chestiune complexă care necesită modificări în diferite părți ale cadrului pentru a stimula cererea și oferta pe piața securitizărilor.

Numai reglementarea doar atât poate face în ceea ce privește stimularea dezvoltării acestei piețe: participanții la piață trebuie, de asemenea, să intervină și să își aducă contribuția, de exemplu prin adoptarea standardizării și a inițiativelor de la nivelul întregului sector destinate anumitor segmente – fără eforturi ale participanților la piață, extinderea pieței nu va fi posibilă.

La baza acestei revizuiri au stat diverse contribuții, printre care raportul ABE din 2020 privind transferul semnificativ al riscului , raportul CERS din 2020 privind monitorizarea riscurilor sistemice pe piața securitizărilor din UE , Raportul Comisiei din 2022 cu privire la Regulamentul privind securitizarea , avizul din 2022 al Comitetului comun al AES privind cadrul prudențial , consultarea specifică din 2024 referitoare la funcționarea cadrului de securitizare al UE și Raportul din 2025 al Comitetul comun privind punerea în aplicare și funcționare cadrului de securitizare. De asemenea, Comisia a desfășurat diverse reuniuni bilaterale cu părțile interesate și a organizat un atelier în iulie 2024 pentru a discuta opiniile părților interesate cu privire la cadrul de securitizare al UE.

În ceea ce privește calendarul, modificările Regulamentului privind securitizarea și ale Regulamentului privind cerințele de capital sunt adoptate împreună de Comisie. La aceeași dată, proiectele de modificări ale Regulamentului delegat privind rata de acoperire a necesarului de lichiditate sunt publicate pe pagina „Exprimați-vă părerea” pentru o consultare de patru săptămâni. Comisia intenționează să adopte proiecte de modificări ale Regulamentului delegat Solvabilitate II într-un pachet mai amplu de modificări ale regulamentului respectiv, care se preconizează că va fi publicat pentru consultare în a doua jumătate a lunii iulie a acestui an.

•Coerența cu dispozițiile de politică deja existente în domeniul de politică vizat

Prezenta propunere armonizează dispozițiile privind delegarea sarcinilor de diligență cu dispozițiile cuprinse în Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului („Directiva DAFIA”) 11 .

Pe lângă modificările legislative incluse în acest pachet, Comisia are în vedere și modificarea limitei pentru emitenți din organismele de plasament colectiv prevăzute în Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului („Directiva OPCVM”) 12 în contextul viitoarei revizuiri generale a Directivei OPCVM. Directiva OPCVM impune o limită pentru fondurile OPCVM, de a nu achiziționa mai mult de 10 % din obligațiunile unui același emitent. În cazul securitizării, acest lucru înseamnă că fondurilor OPCVM li se permite să investească până la 10 % într-o singură emisiune de securitizare, deoarece vehiculul de securitizare în sine este considerat emitent.

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

Prin faptul că face cadrul de securitizare al UE mai puțin împovărător și bazat mai mult pe principii, prezenta propunere contribuie și la efortul actual al Comisiei de a reduce birocrația și de a simplifica mediul de afaceri, astfel cum s-a anunțat în programul de lucru al Comisiei pentru 2025.

Revizuirea cadrului de securitizare este, de asemenea, în conformitate cu strategia mai amplă a Comisiei Europene de relansare a economiei UE, astfel cum se subliniază în Busola pentru competitivitate . Prin eliminarea obstacolelor nejustificate din calea emisiunilor și a investițiilor de pe piața securitizărilor din UE, Comisia urmărește să se asigure că economia UE poate beneficia de oportunități sporite de partajare a riscurilor și de finanțare, sprijinind astfel creșterea economică și competitivitatea UE.

O parte dintre obstacolele identificate în materie de emisiuni și de investiții rezultă din costurile operaționale ridicate legate de regulament. Prin urmare, eliminarea acestor costuri este și în conformitate cu Comunicarea Comisiei intitulată „ O Europă mai simplă și mai rapidă ”, care pune accentul pe reducerea sarcinii de reglementare atât pentru gospodării, cât și pentru întreprinderi.

În cele din urmă, propunerea este în concordanță cu obiectivul Uniunii de a proteja stabilitatea financiară prin asigurarea faptului că piețele securitizărilor funcționează într-un mod transparent, prudent și rezilient.

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temeiul juridic

•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive) 

Produsele de securitizare reprezintă un segment important al piețelor financiare din Uniune, contribuind la integrarea financiară a Uniunii. Securitizarea leagă instituții financiare din diferite sectoare ale piețelor financiare și din diferite state membre și jurisdicții din afara UE și poate ridica probleme de stabilitate financiară atunci când nu este reglementată în mod corespunzător. Prin urmare, securitizarea necesită reglementare la nivelul Uniunii.

În special, propunerea examinează anumite dispoziții privind obligația de diligență, transparența și supravegherea 13 . Numai o acțiune la nivelul UE poate garanta că, în viitor, aceste dispoziții de reglementare vor fi aplicate în mod uniform și poate garanta existența unui cadru de reglementare bine stabilit cu privire la inițierea și desfășurarea operațiunilor de securitizare și a activității comerciale în cadrul pieței unice. Acest lucru este cu atât mai important cu cât cea mai mare parte a activității de securitizare din UE este concentrată în câteva state membre ale UE. Un cadru de reglementare la nivelul Uniunii este fundamental pentru a facilita securitizările transfrontaliere și, în special, pentru a permite o astfel de activitate în statele membre în care gradul de utilizare a securitizărilor este în prezent scăzut în general. Capacitatea statelor membre de a adopta măsuri naționale este limitată, dat fiind că, în prezent, cadrul actual de securitizare conține deja un set de norme armonizate la nivelul UE, iar modificările la nivel național ar contraveni dreptului Uniunii aflat în vigoare.

•Proporționalitatea

În același timp, opțiunile de politică nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor declarate și se abțin de la o revizuire completă a cadrului de reglementare.

•Alegerea instrumentului

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Evaluările ex post/verificările adecvării legislației existente

A fost efectuată o evaluare a cadrului de securitizare pentru perioada cuprinsă între data aplicării cadrului de securitizare (1 ianuarie 2019) și prezent. Domeniul său de aplicare include întregul cadru juridic (Regulamentul privind securitizarea, părțile relevante din CRR, Actul delegat LCR și Actul delegat SII, care se referă la tranzacțiile de securitizare).

În conformitate cu setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, se examinează dacă obiectivele cadrului de securitizare au fost îndeplinite în perioada aplicării sale (eficacitate) și sunt în continuare adecvate (relevanță) și dacă, ținând seama de costurile și beneficiile asociate aplicării lui, cadrul a fost eficient în atingerea obiectivelor sale (eficiență). Evaluarea analizează, de asemenea, dacă cadrul de securitizare, ca legislație la nivelul UE, a oferit „valoare adăugată europeană” și dacă este coerent cu alte acte legislative conexe (coerență). Evaluarea a fost efectuată în paralel cu evaluarea impactului care însoțește propunerea de revizuire a cadrului de securitizare.

Evaluarea a concluzionat că, în ceea ce privește obiectivele sale inițiale, cadrul de securitizare a fost parțial încununat de succes. Acesta a sprijinit standardizarea proceselor și a practicilor și a combătut parțial incertitudinea în materie de reglementare. Totuși, acesta a reușit doar parțial să elimine stigmatizarea asociată securitizării și să elimine dezavantajele în materie de reglementare pentru securitizările simple și transparente, în pofida îmbunătățirilor în materie de reglementare puse în aplicare. În plus, cadrul nu a reușit să reducă costurile operaționale ridicate și să extindă în mod semnificativ piața securitizărilor din UE.

Prin urmare, evaluarea a concluzionat că sunt necesare mai multe eforturi pentru a se asigura că securitizarea poate contribui în mod semnificativ la îmbunătățirea finanțării economiei UE și la dezvoltarea în continuare a uniunii economiilor și a investițiilor. Mai precis, evaluarea a considerat că cerințele juridice foarte prescriptive în domeniul transparenței și al obligației de diligență generează costuri operaționale ridicate pentru emitenții și investitorii în securitizări și că o abordare bazată mai mult pe principii ar putea fi mai adecvată. Cadrul prudențial pentru bănci și asigurători nu este suficient de sensibil la risc, iar „nonneutralitatea” capitalului este disproporționat de mare pentru anumite tranzacții de securitizare. Prin urmare, pentru a aborda constrângerile nejustificate de natură prudențială, este necesară o revizuire a tratamentului prudențial al securitizărilor.

•Consultările cu părțile interesate

La 3 iulie 2024, Comisia a găzduit un atelier privind securitizarea, în cadrul căruia au fost invitați să își împărtășească opiniile reprezentanți ai sectorului bancar/asociațiilor, ministerelor, autorităților europene de supraveghere (AES), mecanismului unic de supraveghere al Băncii Centrale Europene, Băncii Europene de Investiții, asigurătorilor, administratorilor de active, organizațiilor neguvernamentale și fondurilor de pensii.

În perioada 19 februarie 2025-26 martie 2025 a fost lansată o cerere de contribuții 15 pentru a solicita feedback de la părțile interesate cu privire la revizuirea cadrului de securitizare. Părțile interesate au fost invitate să își exprime opiniile cu privire la modul în care Comisia înțelege problema și la soluțiile posibile și să furnizeze informații relevante. 34 de respondenți au răspuns la cererea de contribuții și și-au prezentat opiniile 16 . Dintre cei 34 de respondenți, 26 17 au răspuns și la consultarea specifică din 2024, opiniile lor rămânând, în linii mari, aceleași. Observațiile formulate de respondenții care au răspuns pentru prima dată au fost, de asemenea, în concordanță cu feedbackul primit anterior în urma consultării specifice.

•Obținerea și utilizarea expertizei

Pregătirea prezentei propuneri a beneficiat de contribuții ample din partea experților, inclusiv de consultări cu părțile interesate, reuniuni și activități analitice desfășurate de autoritățile europene de supraveghere (AES). În special, AES au prezentat rapoartele din 2021 și 2025 ale Comitetului comun prevăzut la articolul 44 cu privire la punerea în aplicare și funcționarea Regulamentului privind securitizarea 18 . Rapoartele respective s-au axat pe punerea în aplicare a cerințelor generale aplicabile securitizărilor, inclusiv a cerințelor privind reținerea riscului, obligația de diligență și transparență, precum și a cerințelor specifice legate de securitizarea STS, în ceea ce privește obiectivul inițial al cadrului de a contribui la relansarea solidă a cadrului de securitizare al UE.

Autoritățile naționale au fost consultate în cadrul Grupului de lucru pentru Eurogrup+, al Comitetului pentru servicii financiare al Consiliului și al Grupului de experți al Comisiei în materie de servicii bancare, asigurări și plăți. De asemenea, mai multe state membre au răspuns consultării specifice prin intermediul ministerelor lor de finanțe și au colaborat la nivel bilateral cu Comisia.

•Evaluarea impactului

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

Propunerea simplifică și rafinează dispozițiile legale existente care se aplică securitizărilor, pentru a spori eficiența pe piața securitizărilor. Prin urmare, aceasta este relevantă pentru Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT). Opțiunea preferată în ceea ce privește Regulamentul privind securitizarea implică o simplificare a obligațiilor de diligență pentru întreprinderi și un cadru de transparență mai eficient. Prin reducerea acestor obligații, întreprinderile se vor confrunta cu costuri de conformare mai mici, ceea ce va permite alocarea mai multor resurse pentru activitățile de bază. Deși emitenții se pot confrunta cu unele costuri unice de adaptare, reducerea recurentă a sarcinilor administrative ar trebui să depășească aceste cheltuieli inițiale. Prin ajustări specifice și simplificare strategică, aceste măsuri sunt poziționate astfel încât să consolideze capacitatea pieței, să atragă o bază mai largă de investitori și să încurajeze creșterea economică, menținând în același timp un ecosistem financiar rezilient și transparent.

•Drepturile fundamentale

Propunerea nu va avea probabil niciun impact direct asupra drepturilor prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Măsurile de simplificare și eficiență nu abordează în mod direct aspecte legate de datele cu caracter personal sau de viața privată. Totuși, modificările aduse standardelor privind publicarea de informații și raportarea trebuie să respecte legislația existentă referitoare la protecția datelor pentru a asigura securitatea și confidențialitatea oricăror date cu caracter personal implicate în procesul de securitizare.

Propunerea urmărește să reducă costurile operaționale ridicate și să elimine constrângerile nejustificate de natură prudențială, evitând în același timp deteriorarea nejustificată a protecției și stimulentele pentru asumarea unor riscuri excesive. Prin urmare, aceasta reprezintă un echilibru între nevoia de stimulente economice și menținerea unor standarde solide, reducând astfel la minimum impactul negativ asupra societății. În general, deși măsurile propuse vizează în principal reglementarea financiară, există potențiale beneficii indirecte care pot apărea, având un impact asupra aspectelor sociale, de mediu și a drepturilor fundamentale în moduri de susținere și durabile. Asigurarea unei piețe stabile a securitizărilor contribuie indirect la protecția drepturilor economice fundamentale prin promovarea stabilității financiare prin diversificarea riscurilor.

4IMPLICAȚIILE BUGETARE

5ALTE ELEMENTE

•Planuri de punere în aplicare și modalități de monitorizare, evaluare și raportare

•Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

Interacțiunea și coerența dintre elementele pachetului  

Prezenta propunere de regulament face parte dintr-o revizuire mai amplă a securitizării, care cuprinde modificarea a două regulamente (pe lângă Regulamentul privind securitizarea, CRR) și a două acte delegate (Actul delegat LCR și Actul delegat Solvabilitate II). Modificările propuse ar trebui privite ca un pachet de măsuri care abordează în mod cuprinzător problemele legate de cerere și de ofertă de pe piața securitizărilor.  

Propunerea clarifică faptul că societatea de administrare este o entitate care gestionează zilnic un portofoliu de creanțe achiziționate sau expunerile-suport din credite și intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2017/2402 („Regulamentul privind securitizarea”). Această modificare este o clarificare și nu este menită să extindă domeniul de aplicare, deoarece o societate de administrare face deja obiectul Regulamentului privind securitizarea.

Definiții (articolul 2)

Securitizările publice și private sunt definite la articolul 2 punctele 32 și 33. Mai precis, se consideră o „securitizare publică” cea care îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

(i) trebuie elaborat un prospect;

(ii) notele care constituie poziții din securitizare sunt admise la tranzacționare în locuri de tranzacționare specifice;

(iii) securitizarea este distribuită în general investitorilor, iar condițiile specifice nu sunt negociabile între părți, ceea ce înseamnă că tranzacțiile sunt oferite investitorilor pe bază de contract de tip „take it or leave it”.

O securitizare privată este o securitizare care nu îndeplinește niciunul dintre criteriile menționate mai sus – nu are un prospect, nu este admisă la tranzacționare, iar termenele și condițiile sunt negociate bilateral între inițiator și un grup mic de investitori. Clarificarea definiției securitizărilor publice și private este deosebit de relevantă pentru aplicarea cerințelor de transparență.

Obligația de diligență (articolul 5)

Pentru a facilita realizarea de investiții mai simple și mai raționalizate în securitizările din Uniune, se aduc unele modificări articolului 5 din Regulamentul (UE) 2017/2402. Cerințele de verificare [articolul 5 alineatul (1) și articolul 5 alineatul (3) litera (c)] sunt eliminate pentru investitori ori de câte ori partea vânzătoare responsabilă de respectarea dispozițiilor relevante privind vânzările este stabilită și supravegheată în Uniune. În plus, evaluarea riscurilor prevăzută la articolul 5 alineatul (3) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) 2017/2402 devine mai bazată pe principii prin eliminarea listei detaliate a caracteristicilor structurale pe care investitorii trebuie să le verifice și prin clarificarea într-un considerent a faptului că evaluarea privind obligația de diligență ar trebui să fie proporțională cu riscul securitizării. De asemenea, și procedurile scrise prevăzute la articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/2402 devin mai bazate pe principii, prin eliminarea listei detaliate de informații de la articolul 5 alineatul (4) litera (a) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2017/2402. Tranzacțiile de pe piața secundară au la dispoziție 15 zile suplimentare pentru documentarea obligației de diligență. În cele din urmă, delegarea obligației de diligență în temeiul articolului 5 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/2402 este armonizată cu alte legislații sectoriale în cazul cărora delegarea sarcinilor nu transferă responsabilitatea juridică.

Se renunță la cerințele privind obligația de diligență în cazul în care băncile de dezvoltare multilaterală garantează pe deplin poziția din securitizare, ceea ce face ca aceasta să prezinte un risc foarte scăzut. Aceasta înseamnă că investitorii pot investi în astfel de poziții fără a efectua verificări ample.

În cazul în care securitizarea include o tranșă care suportă prima pierdere care este garantată sau deținută de o listă strict definită de entități publice și în cazul în care tranșa respectivă reprezintă cel puțin 15 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate, se prevede o obligație de diligență mai puțin strictă, în special prin derogarea de la cerințele de verificare și documentare.

În cazul investițiilor în poziții emise de emitenți din afara UE, investitorilor li se va solicita în continuare să verifice dacă o anumită tranzacție respectă normele UE.

Reținerea riscului (articolul 6)

Se acordă o derogare de la reținerea riscului în cazul în care securitizarea include o tranșă care suportă prima pierdere care este garantată sau deținută de o listă strict definită de entități publice și în cazul în care tranșa respectivă reprezintă cel puțin 15 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate.

Transparență (articolul 7)

Pentru a reduce sarcina de raportare care le revine emitenților, modelele de raportare prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2020/1224 al Comisiei și în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1225 al Comisiei ar trebui revizuite. În special, numărul câmpurilor necesare ar trebui redus în mod semnificativ – cu cel puțin 35 % sau mai mult, acolo unde este posibil. Pentru a reduce și mai mult sarcina de asigurare a conformității pentru entitățile raportoare, revizuirea ar trebui să ia în considerare introducerea unei distincții între câmpurile obligatorii și cele voluntare. În plus, modelele de raportare nu ar trebui să solicite informații la nivel de credit atunci când expunerile-suport sunt foarte granulare și pe termen scurt (cum ar fi expunerile aferente cărților de credit sau anumite credite de consum). Revizuirea modelelor de raportare, ținând seama de principiile menționate mai sus și prevăzute în prezenta propunere, ar trebui să fie efectuată de subcomitetul pentru securitizare al Comitetului comun al AES, sub conducerea ABE, în cooperare cu celelalte AES.

Modelul de raportare pentru securitizările private ar trebui să fie mult mai simplu decât cel pentru securitizările publice și să se concentreze numai asupra nevoilor autorităților de supraveghere. Pentru a reduce la minimum costurile de punere în aplicare pentru industrie, acest model ar trebui să urmeze îndeaproape modelele de notificare existente, în special ghidul privind notificarea tranzacțiilor de securitizare de către mecanismul unic de supraveghere. Pentru a asigura o mai mare transparență a pieței și pentru a facilita supravegherea și monitorizarea pieței private, acest model specific pentru securitizările private ar trebui raportat registrelor centrale de securitizări.

Registrul central de securitizări (articolele 10 și 17)

Modificările aduse articolului 10 din Regulamentul (UE) 2017/2402 corectează o trimitere greșită la articolul 5 din regulamentul respectiv, care ar trebui înlocuită cu o trimitere la articolul 7. Modificările propuse a fi aduse la articolul 17 din Regulamentul (UE) 2017/2402 sunt introduse având în vedere modificările de la articolul 7, care vor extinde raportul către registrul central și pentru securitizările private. Având în vedere aceste modificări, a fost propusă o diferențiere în ceea ce privește accesul imediat și gratuit la registru. Acest acces ar trebui acordat AES, Comitetului european pentru risc sistemic, autorităților competente și de rezoluție și, la cerere, Comisiei Europene. Având în vedere natura diferită a securitizării publice, accesul este acordat și investitorilor și potențialilor investitori în astfel de securitizări. Restricționarea accesului investitorilor și al investitorilor potențiali la securitizările private este menită să protejeze confidențialitatea informațiilor din securitizările respective.

Cerințe STS (articolele 20, 26b, 26c, 26e)

Pentru a facilita securitizarea împrumuturilor acordate IMM-urilor în cadrul securitizării STS, cerința de omogenitate prevăzută la articolul 20 alineatele (8) și (15) și la articolul 26b alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2017/2402 trebuie modificată pentru a prevedea că o securitizare în care cel puțin 70 % din portofoliul de expuneri-suport constă în împrumuturi acordate IMM-urilor este considerată conformă cu cerința respectivă. Pragul de 70 % este mai mic decât cerința actuală de 100 %.

Pentru a permite întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să participe în mod semnificativ la piața securitizărilor STS înscrise în bilanț, criteriile de eligibilitate pentru protecția creditelor prevăzute la articolul 26e alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2017/2402 se modifică pentru a include și o garanție nefinanțată din partea unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care îndeplinește anumite criterii de soliditate, solvabilitate și diversificare.

O serie de alte modificări tehnice, dar nu substanțiale, facilitează punerea în aplicare a criteriilor STS.

Verificatori terți (articolul 28)

Propunerea prevede că verificatorii terți ai respectării STS trebuie să fie supravegheați în plus față de cei autorizați de autoritatea națională competentă respectivă.

Supraveghere (articolele 29, 30, 32 și 36)

Pentru a promova convergența în materie de supraveghere și pentru a preveni fragmentarea și interpretările diferențiate în materie de reglementare, propunerea consolidează rolul subcomitetului pentru securitizare al Comitetului mixt al AES. În special, subcomitetul pentru securitizare este mandatat să adopte orientări pentru a stabili proceduri comune de supraveghere și pentru a elabora modelele de raportare menționate la articolul 7. Pentru a asigura o mai mare responsabilitate și continuitate, ABE se află în fruntea activității subcomitetului pentru securitizare al Comitetului comun al AES, va asigura secretariatul și un vicepreședinte al acestuia, sprijinind președintele în exercitarea sarcinilor sale și îndeplinind sarcinile președintelui în absența acestuia, în mod permanent.

Pentru a asigura supravegherea eficientă și coerentă a criteriilor STS, articolul 29 din Regulamentul (UE) 2017/2402 ar trebui să încredințeze autorităților naționale competente din domeniul bancar responsabilitatea de a supraveghea aplicarea criteriilor STS de către securitizările inițiate de bănci. Pentru instituțiile de credit din uniunea bancară, supravegherea respectivă ar urma să fie efectuată de mecanismul unic de supraveghere.

Pentru a permite supraveghetorilor să asigure respectarea cerințelor privind diligența necesară, articolul 32 din Regulamentul (UE) 2017/2402 se modifică pentru a include în mod explicit în lista situațiilor în care autoritățile naționale competente pot aplica sancțiuni administrative neîndeplinirea de către investitorii instituționali a cerințelor privind obligației de diligență prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2017/2402.

Rapoarte și revizuire (articolele 44 și 46)

Mandatul continuu prevăzut la articolul 44 din Regulamentul (UE) 2017/2402 referitor la raportarea de către AES cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament este actualizat pentru a impune și o evaluare a contribuției securitizării la finanțarea întreprinderilor și a economiei în UE.

Comisia este mandatată să revizuiască funcționarea prezentului regulament de modificare în termen de cinci ani de la data aplicării sale. Dacă se consideră oportun, revizuirea va fi însoțită de o propunere legislativă.

2025/0826 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Securitizarea poate stimula investițiile, permițând băncilor să transfere riscurile către entitățile care le pot suporta și, prin urmare, să își elibereze capitalul, pe care l-ar putea utiliza pentru acordarea de împrumuturi suplimentare gospodăriilor și întreprinderilor, inclusiv întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului 19 , care acoperă atât securitizările simple, transparente și standardizate (STS), cât și securitizările non-STS, a consolidat transparența, siguranța și standardizarea pieței. În același timp, regulamentul respectiv ar trebui simplificat pentru a valorifica mai bine beneficiile pe care le pot oferi securitizările.

(2)Este important ca instituțiile financiare să își utilizeze capitalul acolo unde este cel mai necesar pentru a atinge obiectivele economice ale Uniunii și pentru a finanța economia reală. Pe lângă flexibilitatea prevăzută de normele existente, modificările specifice ale Regulamentului (UE) 2017/2402 ar asigura o mai bună sprijinire de către cadrul de securitizare al Uniunii a investițiilor în economie și ar facilita acordarea de împrumuturi întreprinderilor.

(3)Pentru a spori transparența și pentru a asigura un tratament normativ coerent care să vizeze reducerea costurilor pentru emitenți, ar trebui introdusă o definiție a securitizării publice și private. Domeniul de aplicare al securitizărilor publice ar trebui să includă tranzacțiile în cazul cărora titlurile de valoare subiacente sunt admise la tranzacționare pe piețe reglementate, sisteme multilaterale de tranzacționare (SMT), sisteme organizate de tranzacționare (SOT) sau în orice alt loc de tranzacționare din Uniune, precum și tranzacțiile distribuite investitorilor în condiții care nu pot fi modificate, în cazul în care pachetul este oferit pe baza principiului „take it or leave it”, iar investitorii nu au contact direct cu inițiatorii sau sponsorul și, prin urmare, nu pot primi în mod direct informațiile necesare pentru a-și îndeplini obligația de diligență fără ca inițiatorul sau sponsorul să divulge pieței informații sensibile din punct de vedere comercial. Definirea acestor tipuri de tranzacții ca fiind publice, datorită accesibilității lor pentru o gamă largă de investitori, ar trebui să asigure faptul că astfel de tranzacții sunt supuse cerințelor adecvate de transparență și controlului normativ și contribuie la o mai bună supraveghere și funcționare a pieței.

(4)Cerințele privind obligație de diligență ar trebui să fie proporționale cu profilul de risc al pozițiilor din securitizare. Prin urmare, obligația de diligență a investitorilor ar trebui să se concentreze asupra caracteristicilor de risc și a caracteristicilor structurale care pot afecta în mod semnificativ performanța securitizării, evitând obligațiile redundante, excesiv de împovărătoare sau generice care ar putea să nu fie semnificative pentru diferitele tipuri de securitizare. Din același motiv, obligațiile de diligență ar trebui raționalizate, reducându-se astfel costurile inutile pentru investitori – în special în cadrul securitizărilor cu risc mai scăzut – și promovându-se un comportament mai proporțional și mai sensibil la risc al investitorilor pe piața securitizărilor.

(5)Inițiatorii, creditorii inițiali, sponsorii sau entitățile special constituite în scopul securitizării (SSPE) („entități vânzătoare”) care sunt stabilite în Uniune fac deja obiectul supravegherii în Uniune și pot fi sancționate în cazul în care își încalcă obligațiile care le revin în temeiul Regulamentului (UE) 2017/2402. Prin urmare, este oportun ca investitorii să nu mai aibă obligația de a verifica dacă entitățile vânzătoare din Uniune, în cazul în care entitățile respective sunt responsabile în numele părților vânzătoare în cadrul tranzacției, respectă cerințele privind obligația de diligență prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/2402. Cu toate acestea, investitorii ar trebui să verifice în continuare dacă sunt respectate obligațiile pentru care sunt responsabile entitățile vânzătoare din țările terțe în temeiul Regulamentului (UE) 2017/2402.

(6)Tranșele de rang superior, care beneficiază, de regulă, de o îmbunătățire substanțială a calității creditului și care prezintă un risc mai scăzut, ar trebui să necesite o examinare mai puțin extinsă a obligației de diligență decât tranșele de rang inferior sau de tip mezanin, care prezintă un risc mai mare și o expunere mai mare la pierderi. Această abordare proporțională sprijină o alocare mai eficientă a resurselor de către investitori și evită sarcinile excesive pentru investițiile cu risc scăzut.

(7)Întrucât respectarea cerințelor STS face deja obiectul unei supravegheri și notificări reglementare separate, obligația investitorilor de a verifica respectarea acestor cerințe este redundantă. În plus, verificarea respectării criteriilor STS nu este relevantă pentru toate tipurile de investitori. Prin urmare, cerința corespunzătoare ar trebui eliminată.

(8)Investitorilor ar trebui să li se permită să efectueze diligența simplificată în cazul investițiilor în tranzacții repetate, atunci când principalele caracteristici de risc sunt deja bine înțelese. În acest sens, investițiile în tranzacții repetate ar trebui considerate investiții în poziții din securitizare emise de același inițiator, susținute de același tip de active-suport, care prezintă aceleași caracteristici structurale și oferă același nivel sau un nivel mai scăzut de risc de credit în comparație cu investițiile anterioare. Această modificare ar trebui să asigure coerența practicilor privind obligația de diligență, facilitând în același timp participarea investitorilor la structuri bine cunoscute și transparente.

(9)Băncile de dezvoltare multilaterală pot juca un rol semnificativ în facilitarea accesului investitorilor la piețele securitizărilor, în creșterea lichidității și în sprijinirea obiectivelor uniunii economiilor și a investițiilor. În cazul în care o poziție din securitizare este garantată integral, necondiționat și irevocabil de o bancă de dezvoltare multilaterală enumerată la articolul 117 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 20 , riscul de credit care decurge din respectiva poziție din securitizare este transferat efectiv din portofoliul de active-suport către garant, rezultând o pondere de risc de 0 % a unei astfel de expuneri. În plus, o astfel de poziție din securitizare este clasificată drept activ de nivel 1 în temeiul articolului 10 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei 21 . În astfel de cazuri, este oportun ca investitorii instituționali, cu excepția entității care furnizează garanția, să fie scutiți în totalitate de cerințele privind obligația de diligență pe care ar trebui să le îndeplinească în temeiul Regulamentului (UE) 2017/2402.

(10)Tranzacțiile în cazul cărora tranșa care suportă prima pierdere este fie deținută, fie garantată de Uniune, de băncile sau instituțiile naționale de promovare în sensul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului 22 prezintă în mod inerent caracteristici care atenuează necesitatea de a efectua diligența necesară deplină și de a îndeplini cerința de reținere a riscului. Aceste tranzacții presupun o asigurare din partea garantului, care desfășoară proceduri de diligență înainte de a acorda o astfel de garanție. Această evaluare elimină necesitatea ca investitorii instituționali să efectueze o evaluare completă a obligației de diligență în temeiul Regulamentului (UE) 2017/2402. În plus, esența unei garanții este asumarea riscului de către garant. Prin urmare, este oportun să se elimine cerința de reținere a riscului. Se preconizează că aceste modificări vor atrage investiții private în structuri cu risc redus care beneficiază de o garanție publică.

(11)Un investitor instituțional care deleagă autoritatea de a lua decizii de gestionare a investițiilor unui alt investitor instituțional ar trebui să poată instrui delegatul să îndeplinească obligațiile de diligență prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/2402. Însă o astfel de delegare nu ar trebui să transfere responsabilitatea juridică. Investitorul instituțional care deleagă ar trebui să rămână responsabil în ultimă instanță de asigurarea respectării cerințelor privind obligația de diligență. Această precizare este menită să reflecte practica de reglementare consacrată și să asigure îndeplinirea efectivă a obligațiilor, menținând în același timp linii clare de responsabilitate.

(12)Cerințele de publicare a informațiilor ar trebui să ia în considerare granularitatea portofoliului de expuneri-suport, și anume câte împrumuturi sunt incluse în portofoliul-suport. În plus, este important să se ia în considerare scadența medie a expunerilor-suport. Publicarea de informații privind nivelul împrumuturilor pentru portofoliile foarte granulare de expuneri pe termen foarte scurt poate fi deosebit de costisitoare și implică o sarcină considerabilă pentru emitenți, adesea fără a oferi investitorilor beneficii semnificative rezultate din informațiile suplimentare. Prin urmare, cerințele de publicare pentru securitizările expunerilor aferente cărților de credit și ale anumitor tipuri de credite de consum nu ar trebui să includă raportarea la nivelul fiecărei expuneri-suport individuale. Totuși, autoritățile competente ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a solicita informații suplimentare pentru a se asigura că dispun de o imagine de ansamblu completă a pieței, inclusiv cu privire la expunerile care constituie portofoliul-suport, în îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul Regulamentului (UE) 2017/2402.

(13)Modelele actuale de raportare 23 , atât pentru securitizările publice, cât și pentru cele private, sunt prea costisitoare și împovărătoare. Prin urmare, sarcina impusă entităților atunci când își respectă obligațiile de raportare ar trebui redusă, fără a submina obiectivul de a asigura transparența pieței. Modelele de raportare ar trebui raționalizate pentru a reduce numărul câmpurilor de date obligatorii. Revizuirea modelului ar trebui să vizeze reducerea cu cel puțin 35 % a câmpurilor de date obligatorii. Transformarea anumitor câmpuri obligatorii în câmpuri voluntare ar putea spori flexibilitatea, dar ar trebui să se acorde atenția cuvenită pentru a se asigura că acest lucru nu compromite calitatea sau posibilitatea de utilizare a datelor.

(14)Cadrul de raportare ar trebui să țină seama de caracteristicile specifice ale securitizărilor private. Ar trebui elaborat un model de raportare specific și simplificat pentru securitizările private. Pentru a preciza detaliile cerințelor de raportare, informațiile care trebuie raportate ar trebui să fie aliniate cât mai îndeaproape posibil cu alte modele bine stabilite, în special cu ghidul privind notificarea tranzacțiilor de securitizare elaborat de Banca Centrală Europeană în conformitate cu articolul 6 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului 24 . Orice modificări viitoare ale ghidului Băncii Centrale Europene ar trebui evaluate, iar modelele de raportare ar putea fi revizuite, după caz. Pentru a permite autorităților de supraveghere o vizibilitate elementară asupra pieței private, securitizările private ar trebui să raporteze către registre. Securitizările private nu ar trebui să fie obligate să raporteze același volum de informații ca și securitizările publice. Impunerea obligației ca tranzacțiile private să raporteze către registrele centrale de securitizări, utilizând un model simplificat, ar îmbunătăți supravegherea prudențială și monitorizarea pieței. Totuși, pentru a păstra confidențialitatea tranzacțiilor private, datele din tranzacțiile respective nu ar trebui să fie făcute publice.

(15)Subcomitetul pentru securitizare al Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere („ Comitetul de securitizare din cadrul Comitetului comun – JCSC”), menționat la articolul 36 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/2402, sub conducerea Autorității Bancare Europene (ABE), ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza mai în detaliu informațiile pe care inițiatorul, sponsorul și SSPE trebuie să le furnizeze pentru a respecta obligația de raportare. Aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare ar trebui să țină seama de utilitatea informațiilor pentru deținătorul poziției din securitizare, dacă securitizarea este publică sau privată, dacă poziția din securitizare este pe termen scurt și, în cazul unei tranzacții cu titluri pe termen scurt garantate cu active (ABCP), dacă este susținută integral de un sponsor. Comisia ar trebui să fie împuternicită să completeze Regulamentul (UE) 2017/2402 prin adoptarea respectivelor standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului 25 , cu Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului 26 și cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului 27 . În plus, JCSC, sub conducerea ABE, ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica formatul pentru furnizarea informațiilor către registre. Comisiei ar trebui să fie împuternicită să adopte respectivele standarde tehnice de punere în aplicare prin acte de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE și în conformitate cu Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010.

(16)Pentru a sprijini accesul IMM-urilor la finanțare bazată pe piață și pentru a facilita dezvoltarea securitizărilor transfrontaliere care implică expuneri din mai multe state membre, ar trebui revizuite criteriile pentru omogenitatea portofoliilor de active. Deși este posibil să existe securitizări care implică expuneri din mai multe state membre, cerința omogenității, astfel cum este definită în prezent, este considerată un obstacol pentru securitizările IMM-urilor. Pentru a depăși acest obstacol, un portofoliu de expuneri-suport ar trebui considerat omogen în cazul în care cel puțin 70 % din expuneri constau, la inițiere, în expuneri față de IMM-uri. Acest prag inferior recunoaște nevoile și caracteristicile specifice de finanțare ale IMM-urilor și asigură faptul că grupurile mixte cu o componentă predominantă a IMM-urilor pot beneficia de securitatea juridică și de eficiența operațională asociate cu portofoliile omogene. Partea rămasă din portofoliu ar trebui să poată include alte tipuri de expuneri, inclusiv din diferite state membre, fără a afecta statutul STS al securitizării.

(17)În 2021, Regulamentul (UE) 2017/2402 a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2021/557 al Parlamentului European și al Consiliului 28 pentru a extinde cadrul STS la securitizările sintetice. După cum se indică în raportul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere, această extindere a etichetei STS a condus la rezultate satisfăcătoare în ceea ce privește deschiderea drumului pentru noi emisiuni și încurajarea unei activități mai intense pe acest segment de piață. Totuși, punerea în aplicare practică a cerințelor STS a evidențiat necesitatea de a îmbunătăți în continuare claritatea și coerența cerințelor specifice cu unele ajustări tehnice.

(18)Pentru a asigura selectarea consecventă a expunerilor-suport dintr-o securitizare și pentru a permite investitorilor să evalueze riscul de credit al portofoliului de active înainte de investiție, este interzisă administrarea activă a portofoliului pe bază discreționară a unei expuneri din securitizare. Articolul 26b din Regulamentul (UE) 2017/2402 conține o listă exhaustivă a activităților de administrare permise și prevede că anumite activități nu ar trebui să fie considerate administrare activă a portofoliului în mod discreționar și, prin urmare, nu ar trebui să fie interzise. Este necesar să se actualizeze lista respectivă pentru a opera eliminări ca urmare a sancțiunilor impuse unei entități pe durata tranzacției sau a unor practici frauduloase sau modificări ale împrumutului ca urmare a unei modificări a legii care afectează forța executorie, care nu se află sub controlul inițiatorului. Ambele circumstanțe ar avea un impact asupra caracterului executoriu al expunerilor-suport (în afara controlului inițiatorului), iar eliminarea acestor expuneri-suport nu ar trebui să fie considerată o administrare activă a portofoliului în mod discreționar.

(19)Criteriile referitoare la standardizare prevăzute la articolul 26c din Regulamentul (UE) 2017/2402 definesc mecanismele de alocare a pierderilor deținătorilor de poziții din securitizare și determină aplicarea diferitelor metode de amortizare în cazul tranșelor. Obiectivul central al acestor criterii este de a se asigura că amortizarea nesecvențială este utilizată numai atunci când este însoțită de factori declanșatori contractuali specificați în mod distinct. Acești factori declanșatori sunt meniți să determine trecerea la plăți secvențiale bazate pe ierarhia vechimii, protejând astfel tranzacția de amortizarea prematură a îmbunătățirii creditului în cazul unei scăderi a calității creditului. O astfel de amortizare prematură ar putea expune inițiatorii care dețin tranșele respective la riscuri asociate unei diminuări a marjei de îmbunătățire a calității creditului. Totuși, criteriile respective nu iau în considerare în mod adecvat capacitatea de a suporta pierderi a tranșelor subordonate tranșelor protejate din cadrul unei securitizări, ceea ce duce la o aplicare eronată atunci când este interpretată literal în contextul securitizărilor sintetice care includ tranșe de tip mezanin. Aceste criterii presupun în mod involuntar că toate pierderile aferente se încadrează exclusiv în tranșa protejată, ignorând o repartizare către tranșele de rang inferior. Prin urmare, ar trebui să se precizeze că, în cazurile în care tranșele de rang inferior absorb părți din pierderile expunerilor-suport, capacitatea acestora de a suporta pierderi ar trebui luată în considerare pentru aplicarea criteriilor.

(20)Articolul 26e alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/2402 precizează în prezent că primele de protecție a creditului care trebuie plătite în temeiul contractului de protecție a creditului trebuie să fie structurate în funcție de valoarea nominală restantă a expunerilor securitizate performante la momentul plății și să reflecte riscul tranșei protejate. Pentru a asigura eficacitatea contractului de protecție a creditului din perspectiva inițiatorilor și, în același timp, pentru a oferi investitorilor securitate juridică la data rezilierii pentru efectuarea plăților prin specificarea perioadei maxime de prelungire a restructurării datoriilor, ar trebui să se precizeze că sunt permise numai primele de protecție a creditului condiționate de dimensiunea tranșei restante și de riscul de credit al tranșei protejate.

(21)Articolul 26e alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2017/2402 precizează condițiile în care un inițiator poate angaja o marjă sintetică în exces ca facilitate de îmbunătățire a calității creditului pentru investitori. Una dintre condiții este aceea ca, în cazul inițiatorilor care nu utilizează abordarea IRB menționată la articolul 143 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, modul de calcul al pierderilor așteptate pe o perioadă de un an aferente portofoliului-suport să fie stabilit în mod clar în documentele aferente tranzacției. Pentru a preciza cerințele privind marja sintetică în exces angajată de inițiator și disponibilă ca facilitate de îmbunătățire a calității creditului pentru investitori, prin modificarea din 2021 a Regulamentului (UE) 2017/2402 a fost introdus un criteriu specific. Aplicarea acestui criteriu a arătat că este nevoie de clarificări suplimentare. În plus, a fost identificată o inconsecvență în ceea ce privește cerințele pentru inițiatorii care nu utilizează abordarea IRB. Această cerință ar trebui să fie modificată pentru a o alinia la intenția de a stabili un plafon, echivalent cu pierderea preconizată pe un an, pentru valoarea totală a marjei sintetice în exces pe care inițiatorul ar trebui să o angajeze pe an, asigurându-se astfel coerența și claritatea în aplicarea dispoziției respective.

(22)Criteriul actual care impune protecția creditului și trebuie să fie finanțat în cadrul STS pentru securitizările sintetice înscrise în bilanț în temeiul regimului STS a limitat capacitatea societăților de asigurare sau de reasigurare de a participa la piața securitizărilor STS înscrise în bilanț. Acest lucru este în detrimentul dezvoltării pieței STS și al capacității inițiatorilor de a transfera riscul de credit în afara sistemului bancar. Totuși, permiterea posibilității ca protecția nefinanțată a creditului să fie eligibilă pentru eticheta STS nu ar trebui să submineze calitatea etichetei STS sau fiabilitatea contractului de protecție a creditului și nici nu ar trebui să creeze stimulente pentru ca întreprinderile de asigurare sau de reasigurare neexperimentate sau nediversificate să devină expuse unor niveluri ridicate de risc. Prin urmare, este oportun să se instituie garanții pentru a se asigura că participarea este limitată la asigurătorii cu un anumit nivel de robustețe și diversificare. Prin urmare, eligibilitatea pentru furnizarea protecției nefinanțate a creditului sub eticheta STS ar trebui să fie însoțită de cerințe legate de diversificare, solvabilitate, măsurarea riscurilor și dimensiunea minimă a furnizorului de protecție. Mai precis, în ceea ce privește măsurarea riscurilor, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare ar trebui să utilizeze un model intern aprobat pentru a calcula cerințele de capital pentru astfel de contracte de protecție a creditului. În ceea ce privește solvabilitatea, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare ar trebui să respecte cerința de capital de solvabilitate și cerința de capital minim menționate la articolele 100 și, respectiv, 128 din Directiva 2009/138/CE și ar fi trebuit să i se atribuie nivelul 3 de calitate a creditului sau un nivel superior. În ceea ce privește diversificarea, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare ar trebui să desfășoare efectiv activități comerciale în cel puțin două clase de asigurări generale, ceea ce ar trebui să reducă supraexpunerea la orice tip de risc. În cele din urmă, în ceea ce privește dimensiunea minimă, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare ar trebui să aibă active totale de peste 20 de miliarde EUR.

(23)Verificatorii terți au un rol în evaluarea conformității securitizărilor cu criteriile STS. Regulamentul (UE) 2017/2402 impune doar ca verificatorii terți să fie autorizați de autoritățile naționale competente. O astfel de autorizare oferă însă o asigurare limitată în cazul în care autoritățile competente nu sunt în măsură să evalueze dacă verificatorii terți respectivi continuă să respecte în permanență condițiile de autorizare. Prin urmare, este oportun să se prevadă că autoritățile competente sunt, de asemenea, responsabile de supravegherea continuă a unor astfel de verificatori terți și sunt împuternicite în mod corespunzător în acest sens.

(24)Pentru a asigura punerea în aplicare și respectarea efectivă a Regulamentului (UE) 2017/2402, este necesar să se clarifice responsabilitățile autorităților competente în ceea ce privește supravegherea conformității tuturor părților relevante implicate într-o securitizare. Autoritățile competente trebuie să supravegheze comportamentul inițiatorilor, al sponsorilor, al creditorilor inițiali și al SSPE. Aceasta include verificarea conformității tranzacțiilor de securitizare individuale cu cerințele aplicabile în temeiul prezentului regulament.

(25)Pentru a consolida respectarea Regulamentului (UE) 2017/2402 și pentru a spori eficacitatea acestuia, domeniul de aplicare al competențelor de sancționare prevăzute la articolul 32 din regulamentul respectiv ar trebui extins pentru a include în mod explicit încălcările obligațiilor de diligență. Investitorii instituționali joacă un rol esențial în asigurarea solidității și transparenței pieței securitizărilor prin îndeplinirea obligației corespunzătoare de diligență înainte și în timpul expunerilor lor. Pentru a asigura aplicarea consecventă în întreaga Uniune a acestor cerințe privind obligația de diligență, ar trebui să se precizeze că nerespectarea cerințelor respective trebuie să facă obiectul unor măsuri de remediere și al unor sancțiuni administrative din partea autorităților competente.

(26)Promovarea convergenței în materie de supraveghere este esențială pentru buna funcționare și dezvoltarea în continuare a pieței securitizărilor, care reunește, chiar și pentru aceeași tranzacție, o gamă largă de actori economici care își au adesea sediul în jurisdicții diferite. Implicarea mai multor autorități competente, combinată cu complexitatea actuală a procesului decizional, subliniază necesitatea de a consolida coordonarea în materie de supraveghere. Simplificarea și consolidarea cadrelor existente de coordonare în materie de supraveghere, acolo unde este posibil, ar trebui să sprijine obiectivul mai larg de simplificare a reglementării și a supravegherii. O convergență mai puternică poate fi realizată prin utilizarea mai eficientă și mai eficace a competențelor existente care au fost alocate AES și autorităților competente. Acest rezultat ar trebui sprijinit și prin atribuirea unui rol mai proeminent pentru ABE, care ar trebui să își asume gestionarea permanentă a aspectelor legate de coordonarea supravegherii pentru piața securitizărilor din Uniune.

(27)Comitetul de securitizare din cadrul Comitetului comun, compus din autorități competente de piață și prudențiale, ar trebui să se concentreze asupra aspectelor care decurg din supraveghere și ar trebui să faciliteze și să promoveze convergența în materie de supraveghere prin practici de supraveghere comune. Mandatul actual al JCSC ar trebui revizuit pentru a pune accentul pe convergența în materie de supraveghere și pe activitatea legată de articolul 44 din prezentul regulament. JCSC se poate reuni în diferite formate sau poate înființa subgrupuri pentru sarcini specifice în funcție de aspectele care urmează să fie discutate. ABE ar trebui să asigure în mod permanent secretariatul și un vicepreședinte al Comitetului de securitizare din cadrul Comitetului comun, înlocuind și sprijinind președintele în exercitarea atribuțiilor sale. În absența președintelui, vicepreședintele ar trebui să îndeplinească sarcinile președintelui, inclusiv în situațiile în care nu este ales niciun președinte. Reprezentanții acestui organism din partea autorităților competente de piață și prudențiale participante ar trebui să aibă nivelul adecvat de cunoștințe și experiență în chestiunile în discuție. Monitorizarea periodică a situației pieței și evaluarea cadrului de supraveghere a securitizărilor în Uniune prin intermediul rapoartelor de monitorizare, al elaborării de orientări și al evaluărilor inter pares periodice ar consolida și mai mult cadrul de supraveghere, promovând cele mai bune practici (de supraveghere).

(28)Având în vedere că activitatea de securitizare din Uniune este concentrată în principal în sectorul bancar, este oportun ca ABE să își asume rolul de gestionare permanentă în Comitetul de securitizare din cadrul Comitetului comun. În exercitarea rolului său permanent în Comitetul de securitizare din cadrul Comitetului comun, ABE ar trebui să acorde o atenție deosebită întreținerii unor relații puternice de lucru și de colaborare cu Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) și cu Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA), ținând seama în mod corespunzător de perspectivele sectoriale ale acestora. Se preconizează că o astfel de coordonare consolidată în materie de supraveghere va avea ca rezultat o supraveghere mai solidă și mai coerentă a pieței securitizărilor din Uniune. În această calitate, ABE ar trebui, de asemenea, să conducă activitatea de elaborare a modelelor pentru publicarea informațiilor, prevăzute la articolul 7 din prezentul regulament. Acest lucru va fi esențial pentru pregătirea pieței pentru creșterea preconizată și pentru dezvoltarea capacității de supraveghere și a pregătirii în vederea sprijinirii acestei extinderi. Atribuirea unui rol de gestionare pentru ABE în această capacitate de supraveghere se armonizează cu viziunea strategică a unui cadru de reglementare eficient și simplificat.

(29)În cazul securitizărilor transfrontaliere, numirea unei autorități de supraveghere principale ar simplifica supravegherea respectării Regulamentului (UE) 2017/2402 și ar asigura coerența și o mai bună coordonare între diferitele autorități competente. Autoritatea de supraveghere principală ar trebui să fie numită dintre autoritățile competente ale entităților implicate în tranzacție, decizia fiind luată de autoritățile competente în cauză. În caz de dezacord, chestiunea ar trebui tratată la nivelul Comitetului de securitizare din cadrul Comitetului comun. Ori de câte ori o nouă tranzacție implică entități supravegheate de aceleași autorități competente, autoritatea de supraveghere principală desemnată anterior își poate păstra rolul respectiv.

(30)Este important să se asigure faptul că cadrul de reglementare pentru securitizări rămâne eficace și se adaptează la evoluția peisajului financiar. Din acest motiv, Comisia ar trebui să revizuiască în mod cuprinzător impactul și funcționalitatea prezentului regulament în termen de cinci ani de la adoptarea sa, acordând o atenție deosebită influenței sale asupra pieței securitizărilor și implicațiilor sale economice mai ample. Revizuirea respectivă ar trebui să se concentreze asupra aspectelor critice, printre care dinamica pieței, accesibilitatea creditelor, în special pentru IMM-uri, investițiile și interconectarea instituțiilor financiare, care este vitală pentru menținerea stabilității sectorului financiar. Combinând informațiile din rapoartele menționate la articolul 44 din Regulamentul (UE) 2017/2402 și din analizele suplimentare, Comisia ar trebui să stabilească necesitatea unor actualizări legislative pentru a proteja rolul Regulamentului (UE) 2017/2402 în sprijinirea unei economii reziliente și dinamice în Uniunea Europeană.

(31)Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dat fiind că piețele securitizărilor operează la nivel mondial și că ar trebui asigurate condiții de concurență echitabile în cadrul pieței interne pentru toți investitorii instituționali și toate entitățile care participă la securitizare, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(32)Prin urmare, Regulamentul (UE) 2017/2402 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1
Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 2017/2402

Regulamentul (UE) 2017/2402 se modifică după cum urmează:

(1)La articolul 1, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„Prezentul regulament se aplică investitorilor instituționali, precum și inițiatorilor, sponsorilor, creditorilor inițiali, societăților de administrare și entităților special constituite în scopul securitizării.”

(2)La articolul 2 se adaugă punctele 32 și 33, cu următorul text:

„32.    «securitizare publică» înseamnă o securitizare care îndeplinește oricare dintre următoarele criterii:

(a)pentru securitizarea respectivă trebuie elaborat un prospect în temeiul articolului 3 din Regulamentul (UE) 2017/1129 al Parlamentului European și al Consiliului 29 ;

(b)securitizarea este distribuită cu titluri de valoare care constituie poziții din securitizare admise la tranzacționare într-un loc de tranzacționare din Uniune, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 24 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului 30 ;

(c)securitizarea este distribuită investitorilor, iar termenele și condițiile nu sunt negociabile între părți.

33.    «securitizare privată» înseamnă o securitizare care nu îndeplinește niciunul dintre criteriile prevăzute la punctul 32.”

(3)Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)    litera (c) se elimină;

(ii)    literele (e) și (f) se înlocuiesc cu următorul text:

„(e)    dacă este stabilit într-o țară terță, inițiatorul, sponsorul sau SSPE desemnat în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) a pus la dispoziție informațiile cerute la articolul 7 alineatul (1) în conformitate cu frecvența și modalitățile prevăzute la articolul respectiv;

(f)    dacă este stabilit într-o țară terță, în cazul expunerilor neperformante, inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial a aplicat standarde solide în selectarea și stabilirea prețurilor expunerilor.”;

(b)alineatul (3) se modifică după cum urmează:

(i)    litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)    toate caracteristicile structurale ale securitizării care pot avea un impact semnificativ asupra performanței poziției din securitizare;”;

(ii)    litera (c) se elimină;

(c)alineatul (4) se modifică după cum urmează:

(i)    la litera (a), se elimină al doilea paragraf;

(ii)    se adaugă litera (g), cu următorul text:

„(g)    în cazul investițiilor pe piața secundară, documentează evaluarea și verificările care constituie obligația de diligență într-un termen rezonabil care, în orice caz, nu trebuie să depășească 15 zile calendaristice de la investiție.”;

(d)se introduc alineatele (4a) și (4b), cu următorul text:

„(4a)    Alineatele (1)-(4) nu se aplică investitorilor instituționali care dețin o poziție din securitizare în cazul în care o astfel de poziție din securitizare este garantată de o bancă de dezvoltare multilaterală menționată la articolul 117 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

În sensul primului paragraf, garanția îndeplinește condițiile prevăzute la articolele 213 și 215 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(4b)    Alineatele (1) și (4) nu se aplică investitorilor instituționali care dețin o poziție din securitizare în cazul în care tranșa care suportă prima pierdere care reprezintă cel puțin 15 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate este fie deținută, fie garantată de Uniune sau de bănci sau instituții naționale de promovare în sensul articolului 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului.”;

(e)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(4) de la prezentul articol, în cazul în care un investitor instituțional a mandatat un alt investitor instituțional să ia decizii privind gestionarea investițiilor care l-ar putea expune la o securitizare, investitorul instituțional care deleagă poate cere investitorului instituțional delegat să își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul prezentului articol cu privire la orice expunere la o securitizare generată de respectivele decizii. Răspunderea investitorului instituțional care deleagă în temeiul prezentului articol nu este afectată de faptul că investitorul instituțional a delegat funcții.”

(4)Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (5) se adaugă litera (f):

„(f) Uniune.”;

(b)se introduce alineatul (5a), cu următorul text:

„(5a) Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care tranșa care suportă prima pierdere care reprezintă cel puțin 15 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate este fie deținută, fie garantată de una dintre entitățile enumerate la alineatul (5) literele (a)-(f).”

(5)Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), al patrulea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În ceea ce privește ABCP sau o securitizare din portofolii foarte granulare de expuneri pe termen scurt, informațiile descrise la primul paragraf la litera (a), litera (c) punctul (ii) și litera (e) punctul (i) sunt puse, într-o formă agregată, la dispoziția deținătorilor de poziții din securitizare și, la cerere, investitorilor potențiali.”;

(b)la alineatul (2), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Securitizările private fac obiectul unui cadru de raportare distinct, care recunoaște caracteristicile lor unice, diferite de ale securitizărilor publice, într-un model de raportare specific și simplificat. Acest model de raportare specific și simplificat asigură faptul că informațiile esențiale relevante pentru autoritățile naționale competente sunt raportate în mod adecvat, fără a impune întreaga gamă de obligații de raportare aplicabile securitizărilor publice. Securitizările private își îndeplinesc obligațiile care le revin în temeiul prezentului paragraf începând cu [data stabilită la al patrulea paragraf de la alineatele (3) și (4) de la prezentul articol].”;

(c)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)    AES elaborează, prin intermediul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere, sub conducerea ABE și în strânsă cooperare cu ESMA și EIOPA, proiecte de standarde tehnice de reglementare în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010 pentru a preciza informațiile pe care inițiatorul, sponsorul și SSPE trebuie să le furnizeze pentru a se conforma alineatului (1) primul paragraf literele (a) și (e) și alineatului (2), ținând seama de:

(a)    utilitatea informațiilor pentru deținătorul poziției din securitizare și pentru autoritățile de supraveghere;

(b)    caracterul public sau privat al securitizării;

(c)    dacă securitizarea este pe termen scurt;

(d)    în cazul unei tranzacții ABCP, dacă tranzacția respectivă este susținută integral de un sponsor.

AES, prin intermediul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere, sub conducerea ABE și în strânsă cooperare cu ESMA și EIOPA, transmit Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010.

Standardele tehnice de reglementare intră în vigoare la [12 luni] de la adoptarea lor de către Comisie.

Cel puțin o dată la trei ani de la data adoptării lor de către Comisie, AES evaluează, prin intermediul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere, standardele tehnice de reglementare pentru a stabili dacă acestea mai sunt relevante și exacte, pentru a se asigura că rămân eficace, actualizate și aliniate la practicile și nevoile pieței. AES, prin intermediul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere, informează Comisia cu privire la rezultatele evaluării.”;

(d)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)    În vederea asigurării unor condiții uniforme de aplicare pentru informațiile care trebuie specificate în conformitate cu alineatul (3), AES, prin intermediul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere, sub conducerea ABE și în strânsă cooperare cu ESMA și EIOPA, elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în conformitate cu articolul 15 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010, stabilind formatul acestora cu ajutorul unor modele standardizate.

AES, prin intermediul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere, înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la [6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de punere în aplicare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolul 15 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010.

Standardele tehnice de punere în aplicare intră în vigoare la [12 luni] de la adoptarea lor de către Comisie.

Cel puțin o dată la trei ani de la data adoptării lor de către Comisie, AES evaluează, prin intermediul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere, punerea în aplicare a standardelor tehnice de reglementare pentru a stabili dacă acestea mai sunt relevante și exacte, pentru a se asigura că rămân eficace, actualizate și aliniate la practicile și nevoile pieței. AES, prin intermediul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere, informează Comisia cu privire la rezultatele evaluării respective.”

(6)Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)    Registrele centrale de securitizări se înregistrează la ESMA, în sensul articolului 7, în conformitate cu condițiile și procedura prevăzute la prezentul articol.”;

(b)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Pentru a fi eligibile în vederea înregistrării în temeiul prezentului articol, registrele centrale de securitizări sunt persoane juridice stabilite în Uniune, aplică proceduri de verificare a caracterului complet și a coerenței informațiilor care le sunt puse la dispoziție în temeiul articolului 7 alineatul (1) din prezentul regulament și îndeplinesc cerințele prevăzute la articolele 78 și 79 și la articolul 80 alineatele (1), (2), (3), (5) și (6) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. În sensul prezentului articol, trimiterile din articolele 78 și 80 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 la articolul 9 din regulamentul menționat se interpretează ca trimiteri la articolul 7 din prezentul regulament.”

(7)Articolul 17 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)    Fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (2), registrele centrale de securitizări menționate la articolul 10 colectează și păstrează detaliile securitizării. Acestea oferă acces gratuit, imediat și direct tuturor entităților următoare pentru a le permite să își îndeplinească responsabilitățile, mandatele și obligațiile:

(a)    ABE;

(b)    EIOPA;

(c)    ESMA;

(d)    CERS;

(e)    membrii relevanți ai Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), inclusiv ai Băncii Centrale Europene (BCE) atunci când BCE își îndeplinește atribuțiile în cadrul unui mecanism unic de supraveghere în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013;

(f)    autoritățile relevante ale căror responsabilități și mandate de supraveghere vizează tranzacții, piețe, participanți și active care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentului regulament;

(g)    autoritățile de rezoluție desemnate în temeiul articolului 3 din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului 31 ;

(h)    Comitetul unic de rezoluție instituit prin Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și a Consiliului 32 ;

(i)    eticheta menționată la articolul 29 din prezentul regulament;

(j)    Comisia, la cerere;

(k)    în cazul securitizărilor publice, investitorii și investitorii potențiali.”;

(b)la alineatul (2), litera (a) se elimină.

(8)Articolul 20 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (8) se adaugă următorul paragraf:

„Se consideră că un portofoliu de expuneri-suport respectă primul paragraf în cazul în care cel puțin 70 % din expunerile din portofoliu constau, la inițiere, în expuneri față de IMM-uri.”;

(b)la alineatul (11) litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii)    informațiile furnizate de inițiator, de sponsor și de SSPE precizează în mod explicit proporția expunerilor-suport restructurate, data și detaliile restructurării, precum și performanța lor de la data restructurării;”.

(9)Articolul 22 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (4), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul unei securitizări în care expunerile-suport sunt împrumuturi locative sau credite auto sau contracte de leasing auto, inițiatorul și sponsorul publică informațiile disponibile referitoare la performanța de mediu a activelor finanțate de aceste împrumuturi locative sau credite auto ori contracte de leasing auto.”;

(b)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)    Inițiatorul și sponsorul răspund de respectarea articolului 7. În cazul unei securitizări publice, informațiile cerute la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a) se pun la dispoziția potențialilor investitori înainte de stabilirea prețurilor, la cerere. În cazul unei securitizări publice, informațiile cerute la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf literele (b)-(d) se pun la dispoziție înainte de stabilirea prețurilor, cel puțin sub formă de proiect sau într-o formă inițială. Documentele finale se pun la dispoziția investitorilor în termen de cel mult 15 zile de la încheierea tranzacției.”

(10)Articolul 24 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (9) litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii)    informațiile furnizate de inițiator, sponsor și SSPE precizează în mod explicit proporția expunerilor-suport restructurate, data și detaliile restructurării, precum și performanța lor de la data restructurării;”.

(b)la alineatul (15) se adaugă următorul paragraf:

„Se consideră că un portofoliu de expuneri-suport respectă primul paragraf în cazul în care cel puțin 70 % din expunerile din portofoliu constau, la inițiere, în expuneri față de IMM-uri.”

(11)Articolul 26b se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (7) al patrulea paragraf se adaugă literele (e) și (f), cu următorul text:

„(e)    a făcut obiectul unor măsuri restrictive ale Uniunii sau al unor practici frauduloase dovedite;

(f)    a făcut obiectul unor modificări ale cadrului juridic național care ar afecta caracterul executoriu al creanțelor expunerilor-suport.”;

(b)la alineatul (8) se adaugă următorul paragraf:

„Se consideră că un portofoliu de expuneri-suport respectă primul paragraf în cazul în care cel puțin 70 % din expunerile din portofoliu constau, la inițiere, în expuneri față de IMM-uri.”;

(c)la alineatul (11) litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii)    informațiile furnizate de inițiator, sponsor și SSPE precizează în mod explicit proporția expunerilor-suport restructurate, data și detaliile restructurării, precum și performanța lor de la data restructurării;”.

(12)La articolul 26c alineatul (5), al optulea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care s-a produs un eveniment de credit de tipul celor menționate la articolul 26e în legătură cu expunerile-suport, iar restructurarea datoriilor aferentă expunerilor respective nu a fost finalizată, valoarea protecției creditului rămasă la orice dată de plată plus valoarea oricăror tranșe reținute de rang inferior tranșelor acoperite de protecția creditului rămasă la orice dată de plată trebuie să fie cel puțin echivalentă cu valoarea nominală neachitată a respectivelor expuneri-suport, minus valoarea oricărei plăți intermediare efectuate în legătură cu respectivele expuneri-suport.”

(13)Articolul 26e se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (3), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Primele de protecție a creditului care trebuie plătite în temeiul contractului de protecție a creditului sunt condiționate de dimensiunea restantă a tranșei și de riscul de credit al tranșei protejate. În acest scop, contractul de protecție a creditului nu prevede prime garantate, plăți în avans ale primelor, mecanisme de rabaturi sau alte mecanisme care pot evita sau reduce alocarea efectivă a pierderilor către investitori sau care pot returna inițiatorului o parte din primele plătite, după scadența tranzacției.”;

(b)la alineatul (7), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d)    în cazul inițiatorilor care nu utilizează abordarea IRB menționată la articolul 143 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013:

(i)    cuantumul total angajat pe an nu poate depăși pierderile așteptate pe un an ale portofoliului pentru anul respectiv;

(ii)    modul de calcul al pierderilor așteptate pe un an ale portofoliului-suport se stabilește în mod clar în documentele aferente tranzacției.”;

(c)alineatul (8) se modifică după cum urmează:

(i)se introduce litera (aa), cu următorul text:

„(aa)    unei garanții care îndeplinește cerințele prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, prin intermediul căreia riscul de credit este transferat unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care îndeplinește toate criteriile următoare:

(i)    întreprinderea utilizează un model intern aprobat în conformitate cu articolele 112 și 113 din Directiva 2009/138/CE pentru calcularea cerințelor de capital pentru astfel de garanții;

(ii)    întreprinderea își îndeplinește cerința de capital de solvabilitate și cerința de capital minim menționate la articolele 100 și, respectiv, 128 din Directiva 2009/138/CE și i s-a atribuit nivelul 3 de calitate a creditului sau un nivel superior;

(iii)    întreprinderea desfășoară efectiv activități comerciale în cel puțin două clase de asigurări generale în sensul anexei I la Directiva 2009/138/CE;

(iv)    activele administrate de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare respectivă depășesc 20 de miliarde EUR;”;

(ii)litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)    unei alte protecții a creditului, care nu este menționată la literele (a), (aa) și (b) ale prezentului alineat, apărând sub forma unei garanții, a unui instrument derivat de credit sau a unui instrument de tipul credit linked note care îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 249 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu condiția ca obligațiile investitorului să fie garantate cu garanții reale care îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatele (9) și (10) ale prezentului articol.”

(14)La articolul 28 alineatul (1) primul paragraf, partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Partea terță menționată la articolul 27 alineatul (2) este autorizată și supravegheată de autoritatea competentă pentru a evalua respectarea de către securitizări a criteriilor STS prevăzute la articolele 19-22, la articolele 23-26 și la articolele 26a-26e. Autoritatea competentă acordă autorizația dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:”.

(15)Articolul 29 se modifică după cum urmează:

(a)se introduce alineatul (4a), cu următorul text:

„(4a)    Autoritățile competente responsabile de supravegherea inițiatorilor, a sponsorilor și a SSPE în conformitate cu Directiva 2013/36/UE, inclusiv a BCE în privința atribuțiilor specifice conferite acesteia de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, supraveghează respectarea de către inițiatori, sponsori și SSPE a obligațiilor prevăzute la articolele 18-27 din prezentul regulament.”;

(b)la alineatul (5), prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„În ceea ce privește entitățile supravegheate de alte autorități competente decât cele menționate la alineatul (4a), statele membre desemnează una sau mai multe autorități competente care să supravegheze respectarea de către inițiatori, sponsori și SSPE-uri a articolelor 18-27, precum și respectarea de către părțile terțe a articolului 28.”

(16)Articolul 30 se modifică după cum urmează:

(a)se introduce alineatul (1a), cu următorul text:

„(1a) Autoritatea competentă supraveghează respectarea de către inițiatori, sponsori, SSPE și creditorii inițiali a prezentului regulament în conformitate cu articolul 29.”;

(b)alineatul (5) se elimină.

(17)La articolul 32 alineatul (1) primul paragraf, se adaugă litera (i), cu următorul text:

„(i)    un alt investitor instituțional decât inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial nu a îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 5.”

(18)Articolul 36 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (2) se elimină;

(b)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„Se instituie un subcomitet pentru securitizare specific în cadrul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere, în cadrul căruia autoritățile competente cooperează strâns pentru a-și îndeplini atribuțiile care le revin în temeiul articolelor 30-34. Subcomitetul pentru securitizare este condus de ABE, în cooperare cu ESMA și EIOPA. ABE asigură în mod permanent secretariatul și un vicepreședinte al subcomitetului pentru securitizare. Subcomitetul pentru securitizare promovează convergența în materie de supraveghere pentru a asigura practici comune de supraveghere. Membrii subcomitetului pentru securitizare, sub îndrumarea ABE, își coordonează îndeaproape acțiunile de supraveghere pentru a identifica și remedia cazurile de nerespectare a prezentului regulament, pentru a dezvolta și a promova bune practici, a facilita colaborarea, a stimula consecvența aplicării legii și a furniza evaluări interjurisdicționale în cazul oricăror neînțelegeri. Subcomitetul pentru securitizare monitorizează periodic situația pieței și aplicarea prezentului regulament.”;

„(c)se introduc alineatele (3a) și (3b), cu următorul text:

„(3a)    În termen de [12 luni de la adoptare], subcomitetul pentru securitizare menționat la alineatul (3) elaborează orientări pentru a stabili proceduri comune de supraveghere.

(3b)    În urma notificării autorităților competente în temeiul articolului 7 alineatul (1), autoritățile competente ale entităților vânzătoare în cadrul tranzacției desemnează o autoritate de supraveghere principală care să coordoneze acțiunile și să evite divergențele în ceea ce privește aplicarea prezentului regulament în cazul tranzacțiilor care implică entități vânzătoare aflate în sfera de competență a autorităților competente din mai multe state membre. O autoritate competentă poate delega autorității de supraveghere principale exercitarea unora sau a tuturor sarcinilor și competențelor menționate în prezentul regulament. În cazul în care autoritățile competente ale entităților vânzătoare nu ajung la un acord cu privire la numirea autorității de supraveghere principale, subcomitetul pentru securitizare instituit în temeiul alineatului (3) numește autoritatea de supraveghere principală.”;

(d)la alineatul (6), primul și al doilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

„Odată ce primește informațiile menționate la alineatul (4), autoritatea competentă a entității suspectate de încălcare ia, în termen de 15 zile lucrătoare, măsurile necesare pentru remedierea încălcării identificate și notifică celelalte autorități competente implicate, în special pe cele ale inițiatorului, ale sponsorului și ale SSPE, precum și autoritățile competente ale deținătorului unei poziții din securitizare, dacă se cunoaște cine este acesta. O autoritate competentă care nu este de acord cu o altă autoritate competentă în ceea ce privește procedura sau conținutul acțiunii sau inacțiunii sale sau cealaltă autoritate competentă informează toate celelalte autorități competente implicate, fără întârzieri nejustificate, cu privire la dezacordul său. În cazul în care dezacordul nu a fost soluționat în termen de trei luni de la data informării tuturor autorităților competente implicate, chestiunea se înaintează ABE în conformitate cu articolul 19 și, după caz, cu articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Perioada de conciliere prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 este de o lună.

În cazul în care autoritățile competente în cauză nu reușesc să ajungă la un acord în cursul fazei de conciliere menționate la primul paragraf, ABE adoptă decizia menționată la articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 în termen de o lună. În cursul procedurii prevăzute la prezentul articol, o securitizare care figurează pe lista păstrată de ESMA în conformitate cu articolul 27 din prezentul regulament continuă să fie considerată STS în conformitate cu capitolul 4 din prezentul regulament și este păstrată pe lista respectivă.”;

(e)alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7)    La trei ani de la data aplicării prezentului regulament și la fiecare trei ani ulterior, ABE desfășoară, în cooperare cu ESMA și cu EIOPA, o evaluare inter pares în conformitate cu articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 cu privire la punerea în aplicare a competențelor de supraveghere prevăzute la articolul 30 din prezentul regulament.”;

(f)alineatul (8) se elimină.

19.Articolul 44 se modifică după cum urmează:

(a)la primul paragraf, litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e)    contribuția securitizării la finanțarea întreprinderilor din Uniune și la economia Uniunii.”;

(b)al doilea paragraf se elimină.

(20)Articolul 46 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 46

Revizuire

Până la [OP a se introduce data: 5 ani de la intrarea în vigoare], Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind funcționarea prezentului regulament, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Raportul ține seama în special de constatările rapoartelor menționate la articolul 44 și evaluează:

(a)    efectele prezentului regulament asupra funcționării și dezvoltării pieței securitizărilor în Uniune;

(b)    contribuția securitizării la:

(i)     finanțarea întreprinderilor și a economiei din UE, în special în ceea ce privește accesul la credite pentru IMM-uri și investiții;

(ii)    interconectarea dintre instituțiile financiare și stabilitatea sectorului financiar;

(c)    dacă în domeniul securitizărilor STS ar putea fi introdus un regim de echivalență pentru inițiatori, sponsori și SSPE din țări terțe, inclusiv în legătură cu cerințele privind obligația de diligență, luând în considerare evoluțiile internaționale în domeniul securitizării, în special inițiativele privind securitizările simple, transparente și comparabile;

(d)    punerea în aplicare a cerințelor prevăzute la articolul 22 alineatul (4) și la articolul 26d alineatul (4) și dacă cerințele respective pot fi extinse la o securitizare în care expunerile-suport nu sunt împrumuturi locative sau credite auto ori contracte de leasing auto, pentru a se integra divulgarea informațiilor referitoare la aspectele de mediu, sociale și de guvernanță;”.

Articolul 2
Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg,

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ ȘI DIGITALĂ – AGENȚII

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Titlul propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică vizat(e)

1.3.Obiectiv(e)

1.3.1.Obiectiv(e) general(e)

1.3.2.Obiectiv(e) specific(e)

1.3.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

1.3.4.Indicatori de performanță

1.4.Obiectul propunerii/inițiativei

1.5.Motivele propunerii/inițiativei

1.5.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru punerea în aplicare a inițiativei

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției UE (aceasta poate rezulta din diferiți factori, de exemplu mai buna coordonare, securitatea juridică, o mai mare eficacitate sau complementaritate). În sensul prezentei secțiuni, „valoarea adăugată a intervenției UE” este valoarea ce rezultă din acțiunea UE care depășește valoarea ce ar fi fost obținută dacă ar fi acționat doar statele membre.

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual și posibilele sinergii cu alte instrumente corespunzătoare

1.5.5.Evaluarea diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, inclusiv a posibilităților de realocare a creditelor

1.6.Durata propunerii/inițiativei și a impactului său financiar

1.7.Metoda (metodele) de execuție a bugetului planificată (planificate)

2.MĂSURI DE GESTIUNE

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

2.2.Sistemul (sistemele) de gestiune și de control

2.2.1.Justificarea metodei (metodelor) de execuție bugetară, a mecanismului (mecanismelor) de punere în aplicare a finanțării, a modalităților de plată și a strategiei de control propuse

2.2.2.Informații privind riscurile identificate și sistemul (sistemele) de control intern instituit(e) pentru atenuarea lor

2.2.3.Estimarea și justificarea raportului cost-eficacitate al controalelor (raportul dintre costurile controalelor și valoarea fondurilor aferente gestionate) și evaluarea nivelurilor preconizate ale riscurilor de eroare (la plată și la închidere)

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

3.2.Impactul financiar estimat al propunerii asupra creditelor

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra creditelor operaționale

3.2.1.1.Credite din bugetul votat

3.2.1.2.Credite din venituri alocate externe

3.2.2.Realizările preconizate finanțate din credite operaționale

3.2.3.Sinteza impactului estimat asupra creditelor administrative

3.2.3.1. Credite din bugetul votat

3.2.4.Necesarul de resurse umane estimat

3.2.4.1.Finanțare din bugetul votat

3.2.5.Prezentare generală a impactului estimat asupra investițiilor legate de tehnologia digitală

3.2.6.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual

3.2.7.Contribuțiile terților

3.2.8.Estimarea resurselor umane și utilizarea creditelor necesare în cadrul unei agenții descentralizate

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

4Dimensiunile digitale

4.1.Cerințe cu relevanță digitală

4.2.Date

4.3.Soluții digitale

4.4.Evaluarea interoperabilității

4.5.Măsuri de sprijinire a implementării digitale

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 

1.1.Titlul propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică vizat(e) 

1.3.Obiectiv(e)

1.3.1.Obiectiv(e) general(e)

1.3.2.Obiectiv(e) specific(e)

1.3.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care ar trebui să le aibă propunerea/inițiativa asupra beneficiarilor vizați/grupurilor vizate.

1.3.4.Indicatori de performanță

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea progreselor și a realizărilor obținute.

1.4.Obiectul propunerii/inițiativei 

 o acțiune nouă 

 o acțiune nouă întreprinsă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare 33  

 prelungirea unei acțiuni existente 

 o fuziune sau o redirecționare a uneia sau mai multor acțiuni către o altă/o nouă acțiune

1.5.Motivele propunerii/inițiativei 

1.5.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru punerea în aplicare a inițiativei

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției UE (aceasta poate rezulta din diferiți factori, de exemplu mai buna coordonare, securitatea juridică, o mai mare eficacitate sau complementaritate). În sensul prezentei secțiuni, „valoarea adăugată a intervenției UE” este valoarea ce rezultă din acțiunea UE care depășește valoarea ce ar fi fost obținută dacă ar fi acționat doar statele membre.

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual și posibilele sinergii cu alte instrumente corespunzătoare

1.5.5.Evaluarea diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, inclusiv a posibilităților de realocare a creditelor

1.6.Durata propunerii/inițiativei și a impactului său financiar

 durată limitată

–    de la [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

–    impactul financiar din AAAA până în AAAA pentru creditele de angajament și din AAAA până în AAAA pentru creditele de plată.

 durată nelimitată

–Punere în aplicare cu o perioadă de pregătire din 2027 până în 2029,

–urmată de o perioadă de funcționare la capacitate maximă.

1.7.Metoda (metodele) de execuție a bugetului planificată (planificate) 34

 Gestiune directă asigurată de Comisie

– prin intermediul serviciilor sale, inclusiv al personalului din delegațiile Uniunii;

–    prin intermediul agențiilor executive

 Gestiune partajată cu statele membre

 Gestiune indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție bugetară:

– țărilor terțe sau organismelor pe care le-au desemnat acestea

– organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza)

– Băncii Europene de Investiții și Fondului European de Investiții

– organismelor menționate la articolele 70 și 71 din Regulamentul financiar

– organismelor de drept public

– organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să li se furnizeze garanții financiare adecvate

– organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și cărora li se furnizează garanții financiare adecvate

– organismelor sau persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul politicii externe și de securitate comună, în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană, și care sunt identificate în actul de bază relevant

–organismelor stabilite într-un stat membru, reglementate de dreptul privat al unui stat membru sau de dreptul Uniunii și eligibile pentru a li se încredința, în conformitate cu normele sectoriale, execuția unor fonduri sau a unor garanții bugetare ale Uniunii, în măsura în care aceste organisme sunt controlate de organisme de drept public sau de organisme de drept privat cu misiune de serviciu public și beneficiază de garanții financiare adecvate care sunt furnizate sub formă de răspundere solidară din partea organismelor de control sau de garanții financiare echivalente și care pot fi limitate, pentru fiecare acțiune, la cuantumul maxim al sprijinului din partea Uniunii.

Observații

2.MĂSURI DE GESTIUNE 

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare 

2.2.Sistemul (sistemele) de gestiune și de control 

2.2.1.Justificarea metodei (metodelor) de execuție bugetară, a mecanismului (mecanismelor) de punere în aplicare a finanțării, a modalităților de plată și a strategiei de control propuse

2.2.2.Informații privind riscurile identificate și sistemul (sistemele) de control intern instituit(e) pentru atenuarea lor

2.2.3.Estimarea și justificarea raportului cost-eficacitate al controalelor (raportul dintre costurile controalelor și valoarea fondurilor aferente gestionate) și evaluarea nivelurilor preconizate ale riscurilor de eroare (la plată și la închidere) 

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor 

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate) 

·Linii bugetare existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

·Noile linii bugetare solicitate

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

3.2.Impactul financiar estimat al propunerii asupra creditelor 

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra creditelor operaționale

–    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

–    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos

3.2.1.1.Credite din bugetul votat

milioane EUR (cu trei zecimale)

Subvenția din partea Uniunii acordată ESMA va fi redusă cu sumele indicate în tabelul de mai jos:

Creditele și contribuția de la bugetul UE pentru Autoritatea Bancară Europeană (ABE) vor fi compensate parțial printr-o reducere a creditelor și a contribuției de la bugetul UE pentru Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA), rezultând sumele nete indicate în tabelele de mai jos.

milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.1.2.Credite din venituri alocate externe 

milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.2.Realizările preconizate finanțate din credite operaționale 

Credite de angajament în milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.3.Sinteza impactului estimat asupra creditelor administrative 

–    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite cu caracter administrativ

–    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite cu caracter administrativ, conform explicațiilor de mai jos

3.2.3.1. Credite din bugetul votat

3.2.4.Necesarul de resurse umane estimat 

–    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane

–    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos

3.2.4.1.Finanțare din bugetul votat

Estimări în echivalent normă întreagă (ENI) 43

Personalul necesar pentru punerea în aplicare a propunerii (în ENI):

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate de:

3.2.5.Prezentare generală a impactului estimat asupra investițiilor legate de tehnologia digitală 

Obligatoriu: în tabelul de mai jos ar trebui inclusă cea mai bună estimare a investițiilor legate de tehnologia digitală care rezultă din propunere/inițiativă.

În mod excepțional, atunci când este necesar pentru punerea în aplicare a propunerii/inițiativei, creditele de la rubrica 7 ar trebui prezentate la linia desemnată.

Creditele de la rubricile 1-6 ar trebui reflectate drept „Cheltuieli de politică IT pentru programele operaționale”. Aceste cheltuieli se referă la bugetul operațional care trebuie utilizat pentru reutilizarea/cumpărarea/dezvoltarea platformelor/instrumentelor IT direct legate de punerea în aplicare a inițiativei și pentru investițiile asociate acestora (de exemplu licențe, studii, stocarea datelor etc.). Informațiile prezentate în acest tabel ar trebui să fie coerente cu detaliile prezentate la secțiunea 4 „Dimensiunile digitale”.

3.2.6.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual 

Propunerea/inițiativa:

–    poate fi finanțată integral prin realocarea creditelor în cadrul rubricii relevante din cadrul financiar multianual (CFM)

–    necesită utilizarea marjei nealocate din cadrul rubricii corespunzătoare din CFM și/sau utilizarea instrumentelor speciale, astfel cum sunt definite în Regulamentul privind CFM

–    necesită revizuirea CFM

3.2.7.Contribuțiile terților 

Propunerea/inițiativa:

–    nu prevede cofinanțare din partea terților

–    prevede cofinanțare din partea terților, estimată mai jos:

Credite în milioane EUR (cu trei zecimale)

 
3.2.8.Estimarea resurselor umane și utilizarea creditelor necesare în cadrul unei agenții descentralizate 

Cerințe privind personalul (unități echivalent normă întreagă)

Credite acoperite de contribuția de la bugetul UE în milioane EUR (cu trei zecimale)

Credite acoperite de taxe, dacă este cazul, în milioane EUR (cu trei zecimale)

N/A

Credite acoperite de cofinanțare, dacă este cazul, în milioane EUR (cu trei zecimale)

Contribuția autorităților naționale competente la Autoritatea Bancară Europeană va fi compensată parțial printr-o reducere a contribuțiilor autorităților naționale competente la Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe.

Contribuțiile autorităților naționale competente la ESMA vor fi reduse cu sumele indicate în tabelul de mai jos, corespunzând unui număr de 1 ENI:

Prezentare generală/sinteză a resurselor umane și a creditelor (în milioane EUR) necesare pentru propunere/inițiativă în cadrul unei agenții descentralizate

Subvenția din partea Uniunii și contribuția autorităților naționale competente la Autoritatea Bancară Europeană vor fi compensate parțial printr-o reducere a subvenției și a contribuției la Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe.

Numărul de angajați ai ESMA va fi redus cu 1 ENI, ceea ce va permite o reducere a subvenției din partea Uniunii și a contribuției autorităților naționale competente la ESMA, astfel cum se arată în tabelul de mai jos:

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor 

–    Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

–    Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

–    asupra resurselor proprii

–    asupra altor venituri

–    vă rugăm să precizați dacă veniturile sunt alocate unor linii de cheltuieli

milioane EUR (cu trei zecimale)

Pentru veniturile alocate, a se preciza linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

Alte observații (de exemplu, metoda/formula utilizată pentru calcularea impactului asupra veniturilor sau orice alte informații).

4Dimensiunile digitale

Modificările propuse la Regulamentul (UE) 2017/2402 nu modifică în mod substanțial infrastructura și procesele digitale care sprijină punerea în aplicare a regulamentului. În consecință, propunerea este considerată lipsită de relevanță digitală.

4.1.Cerințe cu relevanță digitală

4.2.Date

4.3.Soluții digitale

4.4.Evaluarea interoperabilității

4.5.Măsuri de sprijinire a implementării digitale

(1)    Letta, E. (2024). Much more than a market – Speed, Security, Solidarity. Empowering the Single Market to deliver a sustainable future and prosperity for all EU Citizens (Mult mai mult decât o piață – viteză, securitate, solidaritate; capacitarea pieței unice pentru a asigura tuturor cetățenilor UE prosperitate și un viitor durabil).

(2)    Draghi, M. (2024). The Future of European Competitiveness – A Competitiveness Strategy for Europe (Viitorul competitivității europene – O strategie de competitivitate pentru Europa). 

(3)     Concluziile Consiliului European din aprilie 2024 .

(4)     Concluziile Consiliului European din martie 2025.

(5)    Feedback privind cererea de contribuții referitoare la revizuirea cadrului de securitizare, 19 februarie 2025-26 martie 2025, europa.eu ; feedback privind consultarea specifică din 2024 referitoare la funcționarea cadrului de securitizare al UE, 9 octombrie-4 decembrie 2024, finance.ec.europa.eu .

(6)    https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52025DC0124&qid=1747907908682.

(7)    Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35, ELI:  http://data.europa.eu/eli/reg/2017/2402/oj ).

(8)    Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1, ELI:  http://data.europa.eu/eli/reg/2013/575/oj ).

(9)    Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit (JO L 11, 17.1.2015, p. 1, ELI:  http://data.europa.eu/eli/reg_del/2015/61/oj ).

(10)    Regulamentul delegat (UE) 2015/35 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 12, 17.1.2015, p. 1, ELI:  http://data.europa.eu/eli/reg_del/2015/35/oj ).

(11)    Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1, ELI:  http://data.europa.eu/eli/dir/2011/61/oj ).

(12)    Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2009/65/oj).

(13)    Modificările specifice ale supravegherii vizează îmbunătățirea funcționării eficace a supravegherii în temeiul cadrului existent. Aceste ajustări vizează sprijinirea unor practici de supraveghere mai coerente și facilitarea activităților de securitizare transfrontalieră în cadrul Uniunii. Prin clarificarea anumitor aspecte și prin asigurarea unei delimitări mai clare a responsabilităților, se preconizează că modificările propuse vor promova o mai mare convergență în materie de supraveghere, fără a impune părților interesate noi obligații semnificative.

(14)    Disponibile la adresa https://finance.ec.europa.eu/regulation-and-supervision/consultations-0/targeted-consultation-functioning-eu-securitisation-framework-2024_en.

(15)     Valori mobiliare și piețe – revizuirea cadrului de securitizare (europa.eu) .

(16)    Un respondent a avut două contribuții separate (în esență similare); un alt respondent a depus trei contribuții separate. Prin urmare, s-au primit 37 de contribuții, de la 34 de respondenți individuali.

(17)    Respondenții care răspunseseră deja la consultarea specifică reprezentau: 7 societăți/întreprinderi, 15 asociații de întreprinderi, 2 organizații neguvernamentale (ONG-uri), iar 2 respondenți încadrându-se în categoria „altele”.

(18)     https://www.eiopa.europa.eu/system/files/2021-05/jc-2021-31-jc-report-on-the-implementation-and-functioning-of-the-securitisation-regulation.pdf .

(19)    Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2017/2402/oj).

(20)    Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/201 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2013/575/oj).

(21)    Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit (JO L 11, 17.1.2015, p. 1, ELI:  http://data.europa.eu/eli/reg_del/2015/61/oj ).

(22)    Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice (JO L 169, 1.7.2015, p. 1).

(23)    Regulamentul delegat (UE) 2020/1224 al Comisiei din 16 octombrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează informațiile și detaliile referitoare la o securitizare pe care trebuie să le pună la dispoziție inițiatorul, sponsorul și SSPE și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1225 al Comisiei din 29 octombrie 2019 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește formatul și modelele standardizate pentru punerea la dispoziție a informațiilor și a detaliilor referitoare la o securitizare de către inițiator, sponsor și SSPE (JO L 289, 3.9.2020, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_del/2020/1224/oj).

(24)    Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2013/1024/oj).

(25)    Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2010/1093/oj).

(26)    Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48).

(27)    Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).

(28)    Regulamentul (UE) 2021/557 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2021 de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2402 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru securitizarea simplă, transparentă și standardizată care să faciliteze redresarea în urma crizei provocate de COVID-19 (JO L 116, 6.4.2021, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/557/oj).

(29)    Regulamentul (UE) 2017/1129 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată, și de abrogare a Directivei 2003/71/CE (JO L 168, 30.6.2017, p. 12, ELI:  http://data.europa.eu/eli/reg/2017/1129/oj ).

(30)    Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (reformare) (JO L 173, 12.6.2014, p. 349, ELI:  http://data.europa.eu/eli/dir/2014/65/oj ).”;

(31)    Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190, ELI:  http://data.europa.eu/eli/dir/2014/59/oj ).

(32)    Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 225, 30.7.2014, p. 1, ELI:  http://data.europa.eu/eli/reg/2014/806/oj ).

(33)    Astfel cum se menționează la articolul 58 alineatul (2) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

(34)    Explicații detaliate privind metodele de execuție a bugetului, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BUDGpedia: https://myintracomm.ec.europa.eu/corp/budget/financial-rules/budget-implementation/Pages/implementation-methods.aspx .

(35)    Dif. = credite diferențiate / Nedif. = credite nediferențiate.

(36)    AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

(37)    Țările candidate și, după caz, candidații potențiali din Balcanii de Vest.

(38)    Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(39)    Pentru determinarea creditelor necesare, ar trebui utilizate cifrele anuale privind costurile medii disponibile pe pagina web BUDGpedia.

(40)    Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(41)    Realizările se referă la produsele și serviciile care trebuie furnizate (de ex.: numărul de schimburi de studenți finanțate, numărul de km de drumuri construiți etc.).

(42)    Conform descrierii din secțiunea 1.3.2. „Obiectiv(e) specific(e)…”.

(43)    Vă rugăm să precizați după tabel câți ENI din numărul indicat sunt deja alocați gestionării acțiunii și/sau pot fi redistribuiți în cadrul direcției generale pe care o reprezentați și ce nevoi nete aveți.

(44)    În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizații pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sumele brute după deducerea unei cote de 20 % pentru costurile de colectare.