COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 27.5.2025

COM(2025) 274 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Evaluarea la nivelul UE a planurilor naționale actualizate finale privind energia și clima
Îndeplinirea obiectivelor Uniunii în materie de energie și climă pentru 2030

{SWD(2025) 140 final}

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Evaluarea la nivelul UE a planurilor naționale actualizate finale privind energia și clima
Îndeplinirea obiectivelor Uniunii în materie de energie și climă pentru 2030

Introducere: ÎNDEPLINIREA obiectivelor cadrului de politică pentru 2030

Obiectivul Uniunii Europene (UE) de a deveni neutră din punct de vedere climatic până în 2050 este, de asemenea, calea către realizarea autonomiei energetice și stimularea competitivității noastre. Având în vedere că mai sunt doar cinci ani până la jalonul din 2030 pentru atingerea obiectivelor UE în materie de energie și climă, necesitatea de a ne reduce dependența de combustibilii fosili nu a fost niciodată mai presantă, deoarece aceștia determină creșterea costurilor energiei, ne sporesc dependența de țările terțe și accelerează impactul schimbărilor climatice, resimțit deja atât de puternic astăzi în întreaga Europă. Numai în 2023, UE a importat combustibili fosili în valoare de peste 430 de miliarde EUR. Aceasta înseamnă 430 de miliarde EUR care ar putea fi redirecționate astfel încât să se poată investi în tranziția curată către o Uniune mai autonomă și mai sigură.

UE trebuie să devină un centru de inovare în care să fie dezvoltate, fabricate și comercializate tehnologiile, serviciile și produsele curate ale viitorului 1 . Prin Busola pentru competitivitate 2 și Pactul pentru o industrie curată 3 , Comisia a stabilit calea către relansarea dinamismului economic în UE printr-o strategie de creștere și prosperitate care să reunească clima și competitivitatea. Pactul pentru o industrie curată a prezentat un plan de transformare a decarbonizării într-un motor de creștere pentru industriile europene, oferind stimulente comerciale clare sectoarelor energointensive și producției de tehnologii curate, inclusiv prin obiectivul intermediar recomandat pentru 2040 de reducere cu 90 % a emisiilor nete de gaze cu efect de seră (GES) 4 . Planul de acțiune privind energia la prețuri accesibile 5 , în calitate de componentă energetică a acestor strategii, se axează pe reducerea costurilor energiei pentru cetățeni, întreprinderi, industrii și comunități din întreaga UE.

UE a definit un cadru ambițios care să îi permită să devină o economie decarbonizată până în 2050. Stabilitatea și punerea în aplicare deplină a cadrului legislativ în vigoare pentru îndeplinirea obiectivelor în materie de energie și climă pentru 2030 reprezintă o condiție prealabilă pentru ca UE să își mențină direcția înspre atingerea obiectivului ambițios pentru 2040 și a neutralității climatice până în 2050, valorificând pe deplin potențialul tranziției.

Punerea în aplicare a cadrului juridic existent pentru 2030 – în modul cel mai simplu, mai echitabil și mai eficient din punctul de vedere al costurilor – este una dintre prioritățile politice ale Comisiei. Planurile naționale privind energia și clima (PNEC) 6 sunt instrumentele strategice de punere în aplicare prin care UE și statele sale membre pot atinge în mod colectiv obiectivele de politică privind energia și clima pentru 2030 și pot deschide calea către o veritabilă uniune energetică. Statele membre, administrațiile publice și părțile interesate de la toate nivelurile sunt pilonii punerii în aplicare. Prin stabilirea priorităților și a nivelurilor de ambiție, prin identificarea provocărilor legate de energie și climă și prin planificarea politicilor și a investițiilor necesare, PNEC-urile contribuie la crearea unui mediu credibil și previzibil favorabil unei industrii europene competitive și la reducerea costurilor energiei, integrând în același timp imperativul riscurilor climatice și al pregătirii. Ele asigură o mai bună coordonare a politicilor între statele membre și între domeniile de politică pentru a stimula creșterea, a consolida reziliența și a asigura o tranziție justă.

După cum a demonstrat deja UE, competitivitatea, tranziția energetică și acțiunile climatice pot merge mână în mână. În 2023, emisiile nete de gaze cu efect de seră din UE se situau cu 37 % sub nivelurile din 1990, în timp ce PIB-ul UE a crescut cu 68 % în aceeași perioadă. Acest lucru a fost determinat de îmbunătățiri constante ale eficienței energetice, de introducerea energiei din surse regenerabile, de noile tehnologii și de procese industriale inovatoare. În 2023, energia din surse regenerabile a fost principala sursă de energie electrică din UE, reprezentând 24 % din producția totală de energie, iar consumul final de energie s-a ridicat la 894 de milioane de tone echivalent petrol (Mtep), comparativ cu obiectivul de 763 Mtep pentru consumul final de energie până în 2030. În 2023, UE a consumat cu 2 % mai puțină energie finală în comparație cu 2014, în timp ce PIB-ul său a crescut cu 38 % în aceeași perioadă 7 . Implementarea rapidă a energiei curate în UE va proteja gospodăriile și întreprinderile europene împotriva volatilității prețurilor la combustibilii fosili, va consolida competitivitatea și poziția de lider în domeniul tehnologiilor curate și va contribui la consolidarea autonomiei energetice. Un cadru ambițios pentru 2030, bazat pe obiective clare și pe o planificare strategică, a fost deja esențial pentru a aduce UE mai aproape de obiectivele noastre în materie de energie și climă.

Evaluarea PNEC-urilor actualizate finale arată că punerea lor deplină în aplicare ar apropia UE de atingerea obiectivelor sale. Analiza rezumată în prezenta comunicare evidențiază îmbunătățiri semnificative în comparație cu proiectele de planuri și indică faptul că UE este pe cale să atingă obiectivele pentru 2030 privind reducerea emisiilor nete de GES cu cel puțin 55 % comparativ cu 1990 și creșterea ponderii energiei din surse regenerabile la cel puțin 42,5 %, cu aspirația de a atinge 45 %, deși sunt necesare eforturi suplimentare pentru a reduce consumul de energie cu 11,7 %. În pofida acestor îmbunătățiri, persistă unele lacune. Obiectivul climatic intermediar pentru 2040 poate oferi o mai mare previzibilitate și poate consolida justificarea economică pentru tranziția curată prezentată în planuri, ajutându-ne astfel să atingem obiectivele pentru 2030.

PNEC-urile actualizate finale au fost elaborate în urma unui amplu proces de consultare la nivel național și regional și au inclus un proces iterativ cu Comisia, care a evaluat proiectele și a emis recomandări adresate statelor membre pentru a prezenta planuri finale ambițioase și credibile 8 . La sfârșitul lunii aprilie, 24 de state membre își prezentaseră PNEC-urile actualizate finale 9 . Statele membre care nu au făcut încă acest lucru – Belgia, Estonia și Polonia – sunt îndemnate să își finalizeze planurile cât mai curând posibil 10 .

Această evaluare la nivelul UE face bilanțul nivelului de ambiție colectivă a statelor membre 11 , identifică deficiențele privind nivelul de ambiție care trebuie abordate cu promptitudine și descrie provocările și oportunitățile comune în viitor. Aceasta este însoțită de un document de lucru al serviciilor Comisiei care conține evaluări ale PNEC-urilor finale 12 ale fiecărui stat membru și orientări specifice pentru a facilita punerea în aplicare.

O economie decarbonizată cu un sector energetic curat și competitiv

Decarbonizarea

PNEC-urile actualizate finale marchează o îmbunătățire semnificativă în comparație cu proiectele de planuri, aducând UE în mod semnificativ mai aproape de atingerea obiectivului privind reducerea emisiilor de GES cu cel puțin 55 % până în 2030. Pe baza unei analize a previziunilor statelor membre din planurile prezentate, Comisia estimează că emisiile nete totale de GES în 2030 vor scădea cu aproximativ 54 % în comparație cu 1990 16 , ceea ce arată că UE este pe cale să își atingă obiectivul pentru 2030. Deși susținut de măsurile naționale existente și de cele noi, acest rezultat nu ar putea fi atins fără contribuția politicilor și a măsurilor UE din cadrul pachetului „Pregătiți pentru 55”, cum ar fi schema UE de comercializare a certificatelor de emisii și standardele privind emisiile de CO2 pentru vehicule.

În ceea ce privește sectoarele vizate de Regulamentul privind partajarea eforturilor (ESR), deși planurile finale sunt mult mai ambițioase decât versiunile propuse, există încă un decalaj în comparație cu obiectivul pentru 2030. În temeiul ESR, emisiile generate de transportul intern, clădiri, agricultură, mica industrie și deșeuri trebuie reduse cu 40 % până în 2030 comparativ cu 2005. Pe baza previziunilor disponibile, se preconizează că emisiile vor scădea cu aproximativ 38 % în 2030 comparativ cu nivelurile din 2005, un nivel cu aproximativ 2 puncte procentuale sub obiectivul UE 17 . Datorită măsurilor suplimentare sau consolidate, acest lucru marchează o îmbunătățire substanțială în comparație cu decalajul de peste 6 puncte procentuale pe baza evaluării la nivelul UE a proiectelor de PNEC. 12 state membre 18 preconizează că își vor atinge obiectivele ESR pentru 2030 prin politici și măsuri existente și suplimentare (în creștere față de opt în proiectele de planuri), în timp ce alte șase state membre 19 preconizează că își vor atinge obiectivele prin utilizarea mecanismelor de flexibilitate interne disponibile. Cinci state membre 20 preconizează că se vor confrunta cu un decalaj față de obiectivele lor pentru 2030 21 .

În ceea ce privește sectorul terenurilor, previziunile furnizate de statele membre arată că UE nu este pe cale să își îndeplinească obiectivul pentru 2030 privind generarea unor absorbții nete suplimentare de 42 Mt echivalent CO₂ până în 2030 22 . În ultimii ani, sectorul terenurilor a stocat din ce în ce mai puțin carbon din atmosferă. Potrivit analizei agregate, nu se preconizează îmbunătățirea absorbantului de carbon în comparație cu nivelurile actuale. De fapt, UE prezintă în continuare un decalaj de aproximativ 45-60 Mt echivalent CO2 față de obiectivul pentru 2030. Cu toate acestea, mai multe state membre și-au intensificat nivelul de ambiție și au prevăzut căi mai concrete pentru a-și îndeplini obiectivul pentru 2030 prin politici suplimentare în sectorul terenurilor. În prezent, nouă state membre 23 (în creștere de la cinci state membre în proiectele de planuri) estimează că își vor atinge obiectivele LULUCF. Printre acestea, Danemarca a introdus recent reforme semnificative, inclusiv stabilirea de prețuri pentru emisiile provenite din agricultură și utilizarea veniturilor astfel generate pentru a finanța tranziția din sectorul terenurilor. Mai multe planuri finale recunosc, de asemenea, necesitatea de a investi într-o mai bună monitorizare, raportare și verificare a terenurilor, cu scopul de a asigura o mai bună calitate a datelor pentru un proces de elaborare a politicilor eficace și eficient în acest sector. Totuși, majoritatea planurilor nu dispun de suficiente detalii cu privire la acțiunile necesare pentru atingerea obiectivelor și nici de o cuantificare a impactului acestor acțiuni. O utilizare globală mai eficientă a biomasei (pentru energie, produsele alimentare, hrana pentru animale și bioproduse) în contextul trecerii la bioproduse cu valoare adăugată mai mare ar fi esențială pentru sectorul terenurilor. 

PNEC-urile finale pun un accent mai mare pe politicile de decarbonizare a transporturilor și a clădirilor în comparație cu proiectele de planuri, dar sunt necesare mai multe eforturi. Schema UE de comercializare a certificatelor de emisii pentru arderea combustibililor în sectorul clădirilor, al transportului rutier și în alte sectoare (ETS2) și Fondul social pentru climă aferent au un rol esențial în reducerea emisiilor generate de transportul rutier și de clădiri, dar sunt indispensabile eforturi naționale complementare. Majoritatea statelor membre au planificat măsuri de sprijinire a tranziției durabile din sectorul transporturilor, pe baza politicilor UE, cum ar fi standardele privind emisiile de CO2 pentru vehicule și Regulamentul privind infrastructura pentru combustibili alternativi. Planurile includ măsuri de sprijinire a electrificării și introducerea unei infrastructuri cu emisii zero pentru drumuri, căi ferate, porturi și aeroporturi, precum și măsuri de promovare a transferurilor modale către transportul public și mobilitatea activă/nemotorizată. Statele membre se așteaptă ca aceste măsuri să reducă semnificativ, în următorii ani, emisiile generate de transporturi, ceea ce va necesita punerea rapidă în aplicare a politicilor și măsurilor UE și naționale, alături de monitorizarea continuă. Unele state membre 24 dispun în continuare de scheme de sprijin pentru vehiculele alimentate cu combustibili fosili care contravin obiectivelor de decarbonizare și ar trebui eliminate treptat. În ceea ce privește sectorul clădirilor, astfel cum se subliniază în secțiunile 2.2 și 2.3, statele membre iau măsuri pentru a promova sursele regenerabile de energie în sectorul încălzirii și al răcirii și pentru a sprijini renovarea clădirilor, dar trebuie depuse mai multe eforturi pentru a planifica și a pune în aplicare politicile relevante.

În ceea ce privește captarea, utilizarea și stocarea dioxidului de carbon (CUSC), planurile actualizate finale includ informații suplimentare și proiecte mai ambițioase. Mai mult de jumătate dintre statele membre au ținut seama, cel puțin parțial, de recomandările conexe ale Comisiei 25 . Spre deosebire de proiectele de planuri, planurile finale reduc decalajul față de obiectivul de 50 de milioane de tone de CO2 pe an până în 2030, stabilit în Regulamentul privind industria „zero net”. Pe baza informațiilor disponibile, statele membre intenționează să capteze 42,4 Mt CO2 anual în 2030, din care 14,9 Mt CO2 din surse biogenice. Statele membre estimează o capacitate de injectare cuprinsă între 27,1 și 45,1 Mt CO2 pe an în 2030. Unele state membre nu au raportat capacitatea de injectare planificată pe teritoriul lor. Cu toate acestea, începând din iunie 2024, Regulamentul privind consolidarea ecosistemului european de producere de tehnologii „zero net” 26 impune statelor membre să raporteze anual evoluțiile viitoare ale proiectelor legate de cererile de capacitate de captare și injectare a CO2 de pe teritoriul lor. Mai multe planuri actualizate reflectă necesitatea de a dezvolta o rețea de conducte de CO2, iar unele state membre au înregistrat, de asemenea, progrese în ceea ce privește instituirea cadrului de reglementare și de facilitare necesar pentru gestionarea industrială a carbonului.

În ceea ce privește adaptarea, statele membre au dat curs doar parțial recomandărilor Comisiei. Aceasta este o preocupare semnificativă, având în vedere constatările raportului din martie 2024 privind evaluarea europeană a riscurilor climatice (EUCRA) 27 al Agenției Europene de Mediu, care a constatat că UE și statele membre nu țin pasul cu accelerarea riscurilor climatice. Raportul din octombrie 2024 al președintelui Niinistö 28 afirmă că schimbările climatice reprezintă un factor de multiplicare a riscurilor și subliniază necesitatea de a integra principiul „pregătirii din faza de proiectare” pentru a aborda toate amenințările în mod global.

Cu toate acestea, doar câteva planuri finale 29 au integrat în mod corespunzător politicile și măsurile de adaptare în diferitele dimensiuni ale uniunii energetice. În multe cazuri, planurile includ trimiteri încrucișate la strategiile și planurile naționale de adaptare. Alte planuri iau în considerare aspectele și legăturile de adaptare doar parțial și nu dispun de măsurători cantitative ale nevoilor de adaptare și nici ale impactului și beneficiilor politicilor de adaptare. Adesea, lipsesc informații cu privire la vulnerabilitățile și riscurile climatice pentru uniunea energetică. Unele planuri abordează consecințele schimbărilor climatice asupra disponibilității viitoare a apei și riscurile acestora pentru sectorul energetic 30 (de exemplu, riscurile unei aprovizionări insuficiente cu apă sau perturbarea aprovizionării cu apă pentru producerea de energie hidroelectrică și pentru hidrogenul verde și pentru răcirea centralelor energetice, inclusiv a centralelor nucleare). Doar un număr limitat de state membre au stabilit politici și măsuri de adaptare suplimentare semnificative 31 . Deși rolul soluțiilor bazate pe natură este recunoscut în unele cazuri, există un potențial neexploatat de promovare a utilizării lor în sprijinul obiectivelor uniunii energetice.

Energia din surse regenerabile

Astfel cum s-a subliniat în Busola pentru competitivitate, UE este poziționată strategic pentru a-și menține rolul de lider mondial în domeniul energiei din surse regenerabile, dar trebuie să se asigure că cererea ambițioasă în materie de decarbonizare este susținută de un rol de lider în domeniul tehnologiilor care o vor furniza 35 .

UE s-a angajat să își respecte obiectivul de cel puțin 42,5 % privind energia din surse regenerabile, cu aspirația de a ajunge la 45 % până în 2030. Acest obiectiv nu este doar un pilon al Pactului verde european, ci și un element central pentru punerea în aplicare a Planului de acțiune al Comisiei privind energia la prețuri accesibile. Prin accelerarea implementării surselor regenerabile de energie, UE urmărește să protejeze consumatorii împotriva volatilității prețurilor la combustibilii fosili, să reducă facturile la energie pe termen lung și să își consolideze suveranitatea energetică.

Între 2022 și 2024, statele membre au instalat o capacitate de energie electrică din surse regenerabile de aproximativ 205 GW 36 , ceea ce reprezintă mai mult decât creșterea din perioada 2014-2022, demonstrând astfel voința politică de a transforma sistemul energetic, de a reduce dependențele strategice și de a stimula atât creșterea economică durabilă, cât și inovarea. Sursele regenerabile de energie nu sunt doar un imperativ climatic. Acestea reprezintă o pârghie esențială pentru furnizarea de energie la prețuri accesibile, sigură și produsă pe plan intern pentru toți europenii. Conform previziunilor, consumatorii de energie electrică din UE ar fi economisit aproximativ 100 de miliarde EUR în perioada 2021-2023 datorită producției suplimentare de energie electrică cu ajutorul capacității fotovoltaice și eoliene nou instalate. Contribuțiile prezentate de statele membre semnalează un angajament ferm față de utilizarea surselor regenerabile de energie, dar indică o pondere de 41 % 37 a energiei din surse regenerabile 38 în consumul brut de energie finală până în 2030. În același timp, o evaluare mai optimistă bazată pe proiecțiile statelor membre sugerează că UE ar putea atinge o cifră de 42,6 %, demonstrând potențialul de a merge mai departe.

Aceasta reprezintă un progres semnificativ în comparație cu ponderea de 33,1–33,7 % de energie din surse regenerabile preconizată în PNEC-urile inițiale finale din 2019 și este, de asemenea, mai mare decât ponderea globală care rezultă din proiectele de PNEC actualizate care urmau să fie prezentate în iunie 2023. Cu toate acestea, realitatea rămâne că, deși mai mult de două treimi dintre statele membre 39 și-au sporit în mod semnificativ nivelurile de ambiție, există încă un decalaj limitat, de 1,5 puncte procentuale, față de obiectivul de 42,5 %, fiind necesare acțiuni urgente pentru a-l elimina. Cu toate acestea, dacă statele membre își îndeplinesc pe deplin previziunile, nu ar exista niciun decalaj față de obiectivul obligatoriu de 42,5 %. Totuși, chiar și în cel mai bun caz, contribuțiile colective vor rămâne sub obiectivul ambițios al UE de 45 % privind energia din surse regenerabile în temeiul Directivei privind energia din surse regenerabile (RED) 40 , astfel cum a fost modificată. Provocarea actuală este aceea de a transforma aceste previziuni în realitate prin acțiuni concrete și, astfel, de a se asigura faptul că UE și statele membre își îndeplinesc angajamentele.

Multe state membre au prezentat măsuri de accelerare a acordării autorizațiilor și de extindere a contractelor de achiziție de energie electrică și a autoconsumului, unele țări descriind planuri de cartografiere a zonelor pretabile accelerării proiectelor de producere a energiei din surse regenerabile. 22 de state membre 41 au stabilit un obiectiv pentru 2030 privind utilizarea surselor regenerabile de energie în sectorul încălzirii și răcirii, care este în conformitate cu RED revizuită 42 . De asemenea, 11 state membre 43 includ un obiectiv specific privind combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică (RFNBO) pentru industrie. În plus, unele state membre și-au indicat capacitățile planificate de electrolizoare până în 2030, în timp ce altele evaluează în continuare posibilitatea de a realiza obiectivele privind RFNBO în sectorul industrial.

În ceea ce privește tehnologiile inovatoare din domeniul energiei din surse regenerabile, 10 state membre 44 au stabilit obiective ambițioase pentru capacitatea nou-instalată până în 2030, cu scopul de a îndeplini obiectivul orientativ de 5 % stabilit în RED 45 . Totuși, în timp ce majoritatea statelor membre au dat curs recomandărilor Comisiei privind transportul bazat pe surse regenerabile de energie și bioenergia, planurile încă nu conțin informații referitoare la aprovizionarea internă cu biomasă forestieră în scopuri energetice și la modul în care biomasa forestieră va fi utilizată pentru producția de energie și nici nu reiese din ele dacă statele membre îndeplinesc sau nu obligațiile relevante în temeiul Regulamentului LULUCF.

În cele din urmă, aproape toate statele membre 46 au dat curs recomandărilor Comisiei privind biometanul, propunând măsuri pentru biometan și biogaz, care se estimează că vor duce la o producție anuală combinată de 25,85 miliarde de metri cubi până în 2030. Cu toate acestea, doar șapte state membre au stabilit obiective specifice și separate pentru biometan. Suedia propune ajutor financiar pentru biometan, dar fără a stabili un obiectiv specific.

Eficiența energetică

Atingerea obiectivului obligatoriu al UE de reducere a consumului de energie cu 11,7 % 48 până în 2030 49 este esențială pentru competitivitatea, securitatea și nivelurile de ambiție ale Europei în materie de climă. Eficiența energetică reduce costurile energiei, sporește securitatea energetică prin diminuarea dependenței UE de combustibilii fosili importați și sporește competitivitatea. În special, decarbonizarea clădirilor va stimula industriile construcțiilor și tehnologiilor curate din UE.

Consumul total de energie al UE a scăzut din 2021, apropiindu-se de obiectivele UE pentru 2030 în materie de eficiență energetică. În total, 15 state membre 50 și-au sporit nivelul de ambiție în materie de eficiență energetică pentru consumul final de energie în comparație cu proiectele de planuri 51 .

În special, nouă state membre 52 și-au aliniat contribuțiile naționale la obiectivul UE în materie de eficiență energetică pentru 2030 53 . În plus, mai multe state membre, cum ar fi Irlanda și Austria, au stabilit obiective naționale mai ambițioase decât propriile lor previziuni 54 , ceea ce demonstrează angajamentul de a reduce și mai mult consumul final de energie.

În pofida progreselor înregistrate în direcția unei utilizări mai eficiente a energiei, există în continuare un decalaj față de atingerea obiectivelor UE în materie de eficiență energetică pentru 2030. Contribuțiile agregate conduc la un consum preconizat de energie finală de 794,1 Mtep până în 2030. Deși decalajul față de obiectiv a fost redus cu 20 Mtep față de proiectele de PNEC actualizate, contribuțiile finale rămân cu 47,3 Mtep peste obiectivul privind consumul de energie primară de 992,5 Mtep și cu 31,1 Mtep peste obiectivul privind consumul final de energie de 763 Mtep, ceea ce înseamnă un obiectiv al UE de 8,1 %. Este vorba despre un decalaj semnificativ, care este egal cu consumul anual de energie finală al Belgiei. Cu toate acestea, el trebuie privit în context, iar cifrele actuale reflectă progrese semnificative față de obiectivele anterioare în materie de eficiență energetică.

În ceea ce privește politicile și măsurile specifice, multe state membre au dat curs, cel puțin parțial, majorității recomandărilor Comisiei. Deși statele membre detaliază programele de finanțare, măsurile de sprijin și politicile planificate, mai multe state membre nu furnizează informații cu privire la punerea în aplicare a principiului „eficiența energetică înainte de toate” și nici nu cuantifică economiile de energie preconizate ca urmare a măsurilor de eficiență energetică prezentate în planurile lor. În plus, mai multe planuri conțin informații limitate cu privire la obligațiile în materie de eficiență energetică pentru sectorul public.

Decarbonizarea completă a clădirilor până în 2050 necesită triplarea ratei actuale de renovare energetică. Cu toate acestea, majoritatea statelor membre și-au menținut nivelul de ambiție stabilit în strategiile lor naționale de renovare pe termen lung (SRTL 55 ) din 2020, făcând uneori trimitere la viitoarele lor planuri naționale de renovare a clădirilor (NBRP), ale căror proiecte trebuie să fie prezentate până în decembrie 2025. Doar câteva state membre au sporit nivelul de ambiție al strategiilor lor de renovare pe termen lung 56 sau au introdus politici și măsuri mai ambițioase în domeniul construcțiilor 57 . ETS2 și Fondul social pentru climă vor contribui la sprijinirea eforturilor naționale de decarbonizare a clădirilor.

Atragerea de investiții pentru o economie curată competitivă

Finanțarea tranziției verzi, digitale și sociale necesită maximizarea investițiilor publice și mobilizarea capitalului privat. Astfel cum s-a subliniat în comunicarea intitulată „Calea către următorul cadru financiar multianual” 59 , Comisia va prezenta o propunere pentru un buget pe termen lung mai simplu, mai bine orientat și cu un impact mai mare în 2025, care să asigure îndeplinirea priorităților UE în materie de tranziție curată, facilitând și simplificând în același timp accesul beneficiarilor la finanțarea UE, contribuind la reducerea deficitului în ceea ce privește nevoile de investiții.

Finanțare și investiții

Pentru a îndeplini obiectivele UE în materie de climă și energie pentru 2030, investițiile totale în sistemul energetic ar trebui să ajungă la aproximativ 570 de miliarde EUR pe an în perioada 2021-2030 60 . În plus, deși asigurarea rezilienței proiectelor energetice la schimbările climatice începând cu momentul conceperii 61 este o necesitate absolută pentru a construi un sistem energetic rezilient, de lungă durată și eficient din punctul de vedere al costurilor, acest lucru poate spori nevoile de investiții inițiale în următorii ani. Având în vedere că resursele publice sunt limitate, capitalul privat trebuie să fie mobilizat în mod strategic, inclusiv prin utilizarea instrumentelor de reducere a riscurilor pentru a atenua riscurile proiectelor, prin reducerea costurilor îndatorării pentru cheltuielile inițiale de capital și, în consecință, prin reducerea costurilor globale ale sistemului.

Multe state membre au îmbunătățit soliditatea estimărilor lor în materie de investiții în planurile lor finale, dar politicile și obiectivele nu sunt întotdeauna aliniate la estimările nevoilor de investiții. În plus, mai multe planuri nu dispun de strategii cuprinzătoare pentru mobilizarea finanțării publice și private. Majoritatea statelor membre au dat curs cel puțin parțial recomandărilor Comisiei, furnizând estimări ale nevoilor de investiții pentru fiecare sector. Totuși, puține dintre ele au specificat sursele de finanțare, au evaluat nivelul sprijinului public necesar și au discutat despre modul în care pot fi mobilizate investițiile private. Celelalte planuri nu conțin estimări solide ale nevoilor totale de investiții și/sau ale nevoilor de investiții pentru fiecare sector. Aceasta este o ocazie ratată de a oferi vizibilitate pe termen lung investițiilor planificate, care este esențială pentru atragerea de finanțare privată. În plus, mai mult de jumătate dintre PNEC-urile finale evaluate nu au dat curs recomandării de a asigura coerența deplină a măsurilor cu planurile naționale de redresare și reziliență 62 .

În plus, doar câteva state membre au furnizat o evaluare solidă a impactului macroeconomic al planului. Întrucât evaluarea macroeconomică este importantă pentru alinierea eficace a politicii economice cu scopul de a sprijini punerea în aplicare a PNEC, sunt necesare eforturi suplimentare.

Eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili este esențială pentru a redirecționa investițiile către tranziția curată și pentru a alinia stimulentele de piață la obiectivele climatice. Prin eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili și redirecționarea investițiilor către industrii alternative, guvernele pot promova o energie mai curată și pot stimula inovarea. Acest lucru va promova reziliența economică și va realoca resurse financiare pentru a sprijini comunitățile și lucrătorii, contribuind astfel la o tranziție echitabilă și justă, care să acorde prioritate atât bunăstării de mediu, cât și bunăstării sociale (a se vedea secțiunea 5 de mai jos).

Aproximativ jumătate dintre statele membre au dat curs parțial recomandării Comisiei privind eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili. Accentul se pune în principal pe proces și pe instituții, inclusiv pe activitățile din cadrul forurilor internaționale, pentru a promova acest obiectiv prin revizuirea, identificarea și catalogarea stimulentelor financiare, fiscale și de altă natură 63 . Unele state membre 64 indică necesitatea unor subvenții sau pledează pentru o abordare prudentă a eliminării lor treptate, mai ales în cazuri speciale, cum ar fi gospodăriile vulnerabile, încălzirea și insulele, pentru a reduce la minimum costurile și a asigura bunăstarea.

Prin urmare, statele membre nu au profitat pe deplin de procesul PNEC pentru a prezenta și a acorda prioritate eliminării treptate a subvențiilor pentru combustibilii fosili. De fapt, doar câteva state membre includ o descriere a subvențiilor lor pentru combustibilii fosili, dar fără a furniza o analiză socioeconomică a impactului lor și fără a menționa politicile, măsurile sau calendarele de eliminare treptată a acestora 65 . Altele evidențiază absența subvențiilor directe pentru combustibilii fosili 66 sau exprimă îndoieli cu privire la faptul că măsurile lor fiscale ar putea fi calificate ca atare 67 .

Competitivitate, cercetare și inovare

Europa are o istorie dovedită de reușite în ceea ce privește tehnologia și inovarea în domeniul energiei curate. Cu toate acestea, ea trebuie să îmbunătățească condițiile-cadru pentru introducerea efectivă pe piață a produselor inovatoare și pentru a le permite întreprinderilor să se extindă, cu o viziune pe termen lung care să ia în considerare aspecte precum dependențele. Acest lucru este esențial pentru ca întreprinderile din UE să poată profita de oportunitățile oferite de piața mondială a tehnologiilor curate esențiale produse în masă, care se preconizează că se va tripla până în 2035, ajungând la o valoare anuală de aproximativ 1,9 mii de miliarde EUR9.

Planurile finale arată că statele membre se concentrează mai mult pe sprijinirea competitivității industriei pe tot parcursul tranziției curate. Acestea enumeră strategiile și măsurile naționale de sprijinire a cercetării și inovării, dar majoritatea planurilor 69 încă nu au obiective de finanțare care să stabilească căi specifice pentru 2030, de exemplu în ceea ce privește cheltuielile publice pentru cercetare și dezvoltare dedicate programelor privind energia și clima. De asemenea, acestea nu reușesc să privească în perspectiva anului 2050 pentru a accelera dezvoltarea și producția de tehnologii energetice curate și pentru a promova tranziția către o economie „zero net”.

Majoritatea planurilor dau curs recomandărilor Comisiei care prezintă măsuri clare de promovare a dezvoltării de proiecte „zero-net” și de tehnologii curate, unele cu un accent deosebit pe industriile energointensive 70 . Măsurile prezentate includ sprijin pentru investiții și acțiuni de accelerare a procesului de autorizare 71 a proiectelor de infrastructură sau de tehnologie curată.

În ceea ce privește lanțurile de aprovizionare competitive și reziliente pentru tehnologiile energetice curate, cu unele excepții 72 , planurile nu reflectă cu adevărat măsuri specifice menite să contribuie la extinderea producției de tehnologii, echipamente și componente energetice curate și să asigure reziliența lanțurilor de aprovizionare ale statelor membre. Cu toate acestea, majoritatea statelor membre includ în planurile lor strategii și acțiuni privind economia circulară, necesare pentru a reduce dependențele și a asigura accesul la materii prime. Nivelul de detaliere a acestor măsuri este inegal, iar impactul lor real (economic, în ceea ce privește reducerea emisiilor) este rareori cuantificat.

Digitalizarea sistemului energetic joacă un rol esențial în multe planuri, mai multe state membre planificând măsuri clare de consolidare a digitalizării infrastructurii de rețea 73 , iar altele 74 acordând prioritate digitalizării implementării tehnologiei solare în sectorul construcțiilor.

Majoritatea planurilor se axează, de asemenea, pe colaborarea în domeniul inovării 75 . Statele membre participă la inițiative la nivelul UE, cum ar fi Planul strategic european pentru tehnologiile energetice (Planul SET), recent revizuit, pentru a stimula inovarea, pentru a-și alinia agendele de cercetare și pentru a face schimb de bune practici. În pofida unor provocări precum costurile ridicate ale inovării și barierele de reglementare și în efortul de a stimula progresele, statele membre mobilizează mecanisme de finanțare ale UE, cum ar fi Orizont Europa, Fondul pentru inovare și Mecanismul de redresare și reziliență, și, de asemenea, promovează parteneriatele public-privat. Programele UE completează finanțarea națională și regională.

În cele din urmă, dezvoltarea forței de muncă reprezintă o prioritate din ce în ce mai mare, deoarece tranziția către o economie „zero net” necesită noi competențe. Cu toate acestea, numai câteva state membre 76 au prezentat în mod eficace obiective cu finanțare specifică pentru a aborda lacunele în materie de competențe identificate în sectoare strategice, cum ar fi tehnologiile energetice curate.

Piața internă a energiei și interconectivitatea

O piață bine integrată este cel mai puternic instrument al UE pentru a furniza energie sigură, competitivă și la prețuri accesibile consumatorilor și industriei pe termen lung. O mai bună integrare a pieței este o condiție prealabilă esențială pentru construirea unei uniuni energetice solide și ne va ajuta să îndeplinim obiectivul Planului de acțiune pentru energie la prețuri accesibile în ceea ce privește reducerea costurilor energiei. Aceasta permite ca energia curată produsă să fie transportată fără probleme acolo unde este cea mai mare nevoie de ea și oferă semnalele de preț adecvate pentru a orienta investițiile în energia și tehnologiile verzi. Recentele crize energetice au demonstrat unde sunt necesare consolidarea în continuare a infrastructurii noastre și o integrare mai profundă a pieței energiei din UE, iar PNEC ajută statele membre să depună eforturi în vederea realizării acestei piețe a energiei mai integrate și mai funcționale.

Mai multe PNEC subliniază necesitatea de a elimina barierele persistente de pe piață și de a promova egalitatea de șanse pentru noii intrați pe piață și diverse soluții de flexibilitate pe piețele energiei. Majoritatea planurilor subliniază importanța mecanismelor de flexibilitate și a răspunsului părții de consum pentru pătrunderea rapidă a energiei din surse regenerabile, în timp ce mai multe state membre 78 promovează răspunsul părții de consum, stocarea energiei și dezvoltarea capacității rețelelor, însă doar câteva au stabilit obiective, planuri sau calendare clare pentru punerea lor în aplicare.

Investițiile în infrastructura rețelei de energie electrică și optimizarea unui sistem energetic european bine integrat sunt esențiale pentru o tranziție eficientă din punctul de vedere al costurilor către o energie curată de la nivelul transportului la nivelul distribuției. În timp ce state membre precum Luxemburg, Slovenia, Letonia și Ungaria depășesc deja cu mult obiectivul UE de 15 % în materie de interconectivitate pentru 2030, unele țări, cum ar fi Spania, Grecia, Italia și Franța, se află cu mult în urmă, ceea ce evidențiază o lacună persistentă în dezvoltarea conexiunilor transfrontaliere de către statele membre. Sunt necesare eforturi sporite pentru a asigura investiții suficiente în infrastructură la toate nivelurile de tensiune pentru a răspunde atât nevoilor naționale, cât și celor transfrontaliere. Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) constată că o capacitate transfrontalieră de 32 GW necesară până în 2030 rămâne neabordată 79 .

Consumatorii se află adesea în centrul ambițiilor în materie de energie și climă, iar majoritatea statelor membre iau măsuri pentru a dezvolta piețe cu amănuntul mai competitive și pentru a crea noi oportunități pentru consumatori de a participa activ la piețele energiei în calitate de clienți activi, prin agregare sau comunități energetice. Majoritatea statelor membre includ, de asemenea, stabilirea dinamică a prețurilor și introducerea contoarelor inteligente pentru a promova implicarea consumatorilor în tranziția energetică.

Deși abordează sărăcia energetică în PNEC-urile lor actualizate finale, majoritatea statelor membre fac acest lucru într-o măsură variabilă. Multe dintre ele descriu măsuri structurale sau de sprijin pentru venit, cu accent pe eficiența energetică, pe renovarea clădirilor și pe decarbonizare. Unele state membre adaptează măsurile pentru a sprijini grupurile cele mai vulnerabile. Cu toate acestea, doar câteva state membre 80 oferă definiții clare ale sărăciei energetice sau stabilesc obiective specifice de reducere. Transpunerea dispozițiilor referitoare la sărăcia energetică 81 este în prezent doar parțial în curs. Asigurarea coerenței cu elaborarea planurilor sociale pentru climă în cadrul Fondului social pentru climă, instituit în colaborare cu EU ETS2, este esențială pentru realizarea de progrese eficace.

Cooperare regională

Cooperarea regională contribuie la o infrastructură transfrontalieră mai eficientă și la o utilizare mai competitivă a resurselor naturale comune ale UE, conducând la un sistem energetic european mai sigur și mai integrat. Prin urmare, este un fapt pozitiv ca mai multe state membre să furnizeze mai multe informații în planurile lor finale cu privire la utilizarea cooperării regionale pentru atingerea obiectivelor lor în materie de energie și climă, inclusiv prin implicarea lor în grupuri politice la nivel înalt 83 .

În același timp, doar câteva state membre 84 explică modul în care intenționează să stabilească un cadru de cooperare privind proiectele comune cu unul sau mai multe state membre, în conformitate cu articolul 9 din Directiva (UE) 2018/2001 85 , astfel cum a fost modificată.

Evaluarea este mai eterogenă în ceea ce privește acordurile de solidaritate în domeniul gazelor. Unele state membre 86 au furnizat cel puțin câteva informații noi, în comparație cu proiectele lor de planuri, cu privire la progresele, intențiile sau semnarea acordurilor de solidaritate în domeniul gazelor cu țările vecine, în timp ce altele nu au furnizat astfel de informații.

O UNIUNE EUROPEANĂ MAI AUTONOMĂ ȘI MAI SIGURĂ

Decarbonizarea, competitivitatea și creșterea economică a Europei sunt intrinsec legate de securitatea și de autonomia sa, criza energetică readucând în centrul atenției obiectivele privind reducerea consumului, diversificarea aprovizionării cu gaze fosile și pregătirea pentru potențiale crize energetice. UE a redus deja cererea de gaze cu 18 % din august 2022 până în noiembrie 2024 87 . De asemenea, ea și-a diversificat aprovizionarea cu gaze, importurile de gaze din Rusia scăzând cu 70 % între 2021 și 2023 (de la 150 de miliarde de metri cubi la 43 de miliarde de metri cubi). Acest lucru subliniază necesitatea unor strategii naționale pe termen mediu pentru a finaliza eliminarea treptată a combustibililor fosili din Rusia și pentru a reduce dependența noastră de combustibilii fosili pe termen lung.

Ca urmare a crizei energetice din 2022/2023, PNEC-urile finale extind strategiile naționale pentru a asigura securitatea energetică în sistemul energetic al UE aflat în schimbare rapidă. Planurile finale răspund – deși în grade diferite – recomandărilor Comisiei care vizează obiectivele de securitate energetică și măsurile privind gazele, energia electrică, petrolul, energia nucleară și adaptarea la schimbările climatice. Mai multe state membre furnizează previziuni actualizate privind cererea de gaze, marea majoritate preconizând o scădere semnificativă în următoarele decenii. Numai Luxemburgul prezintă planuri concrete de încurajare a reducerii cererii de gaze până în 2030. În mod similar, puține state membre oferă detalii cu privire la eforturile lor suplimentare de diversificare și nu se acordă suficientă atenție măsurii în care infrastructura lor de gaze și, după caz, cea a noilor proiecte de exploatare este compatibilă cu obiectivele de decarbonizare.

Electrificarea, sursele regenerabile variabile de energie și eforturile de eliminare treptată a importurilor de combustibili fosili din Rusia subliniază importanța unui sistem de energie electrică mai rezilient. O etapă importantă în direcția creșterii rezilienței în ceea ce privește energia electrică a fost sincronizarea Estoniei, Letoniei și Lituaniei cu Europa continentală în februarie 2025, fapt care a soluționat o potențială vulnerabilitate față de Rusia. Organizarea revizuită a pieței energiei electrice 88 impune statelor membre să își evalueze nevoile și obiectivele în ceea ce privește flexibilitatea în materie de combustibili nefosili, inclusiv contribuția specifică a stocării energiei și a răspunsului părții de consum. Comisia a adoptat, de asemenea, o recomandare privind principalele bariere de reglementare în calea stocării energiei în 2023 89 .

Deși reprezintă o parte esențială a unui sistem energetic mai rezilient, puține state membre prevăd obiective specifice pentru stocarea energiei. Unele state membre oferă detalii suplimentare 90 cu privire la politicile de stocare și mai puține state membre furnizează informații cu privire la obiective 91 . Datele nu sunt suficiente pentru o imagine coerentă și comparabilă a implementării stocării în toate statele membre.

Deși importurile de petrol ale UE sunt mai diversificate decât anterior, în PNEC-urile finale există informații limitate cu privire la strategiile naționale de adaptare a infrastructurii petroliere la un sistem energetic decarbonizat. Petrolul rusesc reprezintă în prezent doar 3 % din importuri datorită sancțiunilor UE care au interzis importurile rusești de țiței pe mare începând din decembrie 2022 și importurile de produse obținute din prelucrarea țițeiului începând din februarie 2023. Deși mai multe state membre furnizează mai multe informații cu privire la perspectivele lor în materie de petrol, doar câteva state membre 92 au evaluat în mod eficace adecvarea infrastructurii pentru combustibili fosili pe termen lung (inclusiv rafinării, conducte, stocuri), având în vedere scăderea preconizată a cererii și tranziția către alternative cu emisii mai scăzute de dioxid de carbon în următoarele decenii, pe calea către neutralitatea climatică a UE până în 2050.

În ceea ce privește energia nucleară, mai multe state membre au furnizat informații actualizate cu privire la programele lor, anunțând prelungirea duratei de funcționare a reactoarelor existente și construcții noi. Aceste programe iau în considerare energia nucleară pentru furnizarea de energie electrică curată și flexibilă și de căldură pentru uz rezidențial și industrial, inclusiv producția de hidrogen.

Pe termen mai lung, pe baza informațiilor furnizate în PNEC-urile finale, reactoarele nucleare la scară largă ar putea furniza până la 110 GWe de capacitate netă de producție de energie electrică în 2050, deși acest lucru implică un nivel considerabil de incertitudine în ceea ce privește prelungirea duratei de viață a reactoarelor existente, precum și pe baza planurilor pentru noi reactoare care nu au ajuns încă în etapa de decizie finală de investiții. Comisia va prezenta detalii suplimentare privind rezultatele agregate și analizele de sensibilitate, împreună cu nevoile de investiții aferente, în cadrul viitorului program nuclear cu caracter informativ (PINC), aflat în curs de pregătire în conformitate cu articolul 40 din Tratatul Euratom.

Lanțurile reziliente de aprovizionare cu energie nucleară sunt amenințate de prețurile scăzute din Rusia și de moștenirea istorică. Rusia furnizează produse și servicii clienților din UE pe parcursul întregului ciclu al combustibilului nuclear, dar statele membre înregistrează progrese, astfel cum se prezintă în planurile lor finale. Cel mai semnificativ nivel de dependență se observă în cele cinci state membre 93 cu reactoare VVER de concepție rusească, care s-au bazat dintotdeauna pe combustibilul livrat de un furnizor rus. În ultimii ani, operatorii din aceste state membre au luat măsuri pentru a-și diversifica aprovizionarea cu combustibili și s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește încheierea de contracte de aprovizionare cu combustibili nucleari alternativi. În plus, industria europeană investește pentru a-și extinde capacitățile în ciclul combustibilului nuclear. Este important să se continue aceste eforturi în viitor și să se accelereze diversificarea în conformitate cu Foaia de parcurs pentru încetarea importurilor de energie din Rusia 94 .

Atât frecvența, cât și importanța amenințărilor la adresa securității fizice și a securității cibernetice a infrastructurii cresc, prezentând riscuri tot mai mari pentru autonomia, securitatea și competitivitatea Europei. Amenințările hibride, inclusiv sabotajul și atacurile cibernetice, reprezintă un risc din ce în ce mai mare pentru funcționarea infrastructurii critice a Europei

Impactul fizic al schimbărilor climatice prezintă, de asemenea, un risc major de impact perturbator și cronic asupra sistemelor esențiale și acționează ca un catalizator care face ca alte riscuri să devină mai periculoase. Evaluarea europeană a riscurilor climatice din 2024 și raportul Niinistö sugerează că aceste efecte asupra sectorului energetic sunt subestimate. Efectul secetei asupra aprovizionării cu energie a fost evident în vara anului 2022, când producția și distribuția de energie au fost afectate de deficitul de apă și de temperaturile ridicate. Statele membre au început să ia măsuri pentru a pune în aplicare legislația pentru a asigura securitatea, atât fizică, cât și digitală, a infrastructurii energetice în UE, chiar dacă progresele în ceea ce privește abordarea rezilienței la schimbările climatice și adaptarea la acestea în cadrul sistemului energetic sunt inegale între diferitele PNEC 95 .

TRANZIȚIA JUSTĂ ȘI IMPLICAREA TUTUROR ACTORILOR

Implicarea tuturor actorilor este esențială pentru o tranziție justă către o economie neutră din punct de vedere climatic. Aceasta înseamnă abordarea impactului social și economic al tranziției prin concentrarea asupra regiunilor, industriilor și lucrătorilor care se confruntă cu cele mai mari provocări.

Majoritatea statelor membre își explică angajamentele privind eliminarea treptată a combustibililor fosili solizi în PNEC-urile finale. Cu toate acestea, în unele cazuri, termenele de eliminare treptată a combustibililor fosili prevăzute în planuri nu sunt pe deplin aliniate la planurile teritoriale pentru o tranziție justă (PTTJ) 96 .

Majoritatea planurilor discută impactul tranziției către neutralitatea climatică asupra ocupării forței de muncă și a competențelor. Cu toate acestea, profunzimea analizei impactului social și asupra ocupării forței de muncă al tranziției climatice și energetice variază semnificativ, în special în ceea ce privește populațiile și regiunile vulnerabile. În plus, adesea, planurile nu prezintă măsuri de atenuare sau de abordare a acestor impacturi. Deși planurile reflectă, în general, modul în care Fondul pentru o tranziție justă (FTJ) sprijină statele membre, acestea oferă puține informații suplimentare cu privire la celelalte resurse menite să sprijine o tranziție justă.

În ceea ce privește sectorul construcțiilor și cel al transportului rutier, puține planuri includ informații care pot fi utilizate ca analiză subiacentă pentru elaborarea planurilor sociale pentru climă 97 . Statele membre vor trebui să depună eforturi suplimentare pentru a estima impactul ETS2, pentru a identifica grupurile vulnerabile și pentru a evalua modul în care cadrul de politică identificat în PNEC va contribui la elaborarea planurilor sociale pentru climă, care trebuie prezentate până la 30 iunie 2025.

Consultare publică

Pentru tranziția către o societate cu emisii reduse de dioxid de carbon și cu un sistem energetic mai curat și mai sigur este necesară participarea tuturor actorilor în timp util, în mod transparent și eficace. Punerea în aplicare a politicilor energetice și climatice ar trebui să implice nu numai statele membre, ci și regiunile, autoritățile locale, părțile interesate și cetățenii.

Majoritatea statelor membre explică mai detaliat decât în proiectele lor de PNEC modul în care procesele de consultare au permis publicului să participe la elaborarea PNEC-urilor actualizate finale 98 . Multe state membre au utilizat o combinație de instrumente online și forumuri specifice pentru consultări publice. Unele state membre au asigurat o abordare favorabilă incluziunii, care a implicat toți cetățenii 99 . Cu toate acestea, în mai multe cazuri, consultarea cu privire la PNEC-urile finale a început relativ aproape de data transmiterii 100 sau chiar după această dată 101 . Un interval de timp mai lung ar fi permis consultări publice mai bune, având în vedere durata planurilor și modificările ample dintre proiectele de PNEC și PNEC-urile finale.

În unele cazuri, procesele de consultare nu erau specifice planurilor în sine, ci se refereau mai degrabă la politicile și măsurile subiacente 102 sau se bazau pe o versiune prescurtată a planului sau pe un chestionar 103 . Unele PNEC-uri finale 104 nu oferă un rezumat al opiniilor exprimate de diferiții participanți și numai unele state membre 105 includ o imagine de ansamblu a modului în care rezultatul consultărilor a fost luat în considerare și abordat în PNEC-ul final.

CONCLUZII ȘI ETAPELE URMĂTOARE

Îndeplinirea obiectivelor politicii UE în domeniul energiei și al climei pentru 2030 este esențială pentru competitivitatea, securitatea și decarbonizarea UE. Punerea deplină în aplicare a cadrului de politică pentru 2030 este esențială dacă dorim să realizăm o veritabilă uniune energetică, să pregătim terenul pentru investițiile necesare pentru 2030 și 2040 și să realizăm neutralitatea climatică până în 2050. În ultimii ani, statele membre și-au accelerat tranziția energetică și climatică cu sprijinul bugetului UE, care se preconizează că va depăși obiectivul de 30 % privind cheltuielile pentru integrarea aspectelor legate de climă 107 . Prin PNEC-urile finale, statele membre și-au consolidat agendele de politici și de investiții pentru 2030 și, în prezent, toate eforturile ar trebui să se îndrepte către o punere în aplicare solidă pentru a se asigura că Europa beneficiază pe deplin de pe urma tranziției.

PNEC-urile orientează investițiile atât de necesare pentru tranziția climatică și energetică, contribuind la mobilizarea cheltuielilor private și publice. Acestea sunt esențiale pentru identificarea reformelor și a investițiilor în cadrul unor instrumente precum Mecanismul de redresare și reziliență și fondurile politicii de coeziune. În completarea semestrului european, aceste planuri sunt instrumente-cheie pentru stabilirea priorităților naționale în vederea îndeplinirii obiectivelor comune ale UE în materie de energie și climă în cadrul bugetelor actuale și viitoare ale UE. Ele contribuie la identificarea sinergiilor cu alte priorități sectoriale, cum ar fi mediul. Unele politici, măsuri și investiții identificate în PNEC-uri au servit, de asemenea, drept contribuție la planurile structurale bugetare pe termen mediu în temeiul cadrului revizuit de guvernanță economică al UE. În planificarea modului de sprijinire a investițiilor necesare pentru atingerea obiectivului ambițios al tranziției curate, va fi esențial să se evalueze cu atenție eforturile de finanțare și de reducere a riscurilor necesare pentru mobilizarea investițiilor publice și private.

Statele membre și-au demonstrat angajamentul continuu prin intermediul unor planuri finale îmbunătățite substanțial. Cu toate acestea, sunt necesare în continuare acțiuni suplimentare pentru a elimina lacunele rămase și pentru a pune pe deplin în aplicare cadrul obligatoriu din punct de vedere juridic pentru 2030. În documentul de lucru însoțitor al serviciilor sale, Comisia a evaluat în mod individual PNEC-urile finale și a identificat domenii specifice pentru acțiuni suplimentare la nivelul statelor membre pentru a facilita punerea în aplicare și, acolo unde este cazul, pentru a spori nivelul de ambiție necesar.

Statele membre au responsabilitatea colectivă de a atinge obiectivele obligatorii ale UE în materie de energie și climă pentru 2030. Comisia lansează un set de acțiuni operaționale pentru a explora alternative în materie de eliminare a decalajului față de obiective și pentru a sprijini și monitoriza punerea în aplicare a planurilor finale. Comisia va evalua dacă sunt necesare măsuri suplimentare pentru a asigura atingerea obiectivelor colective, în special în ceea ce privește energia din surse regenerabile și eficiența energetică. 

De asemenea, Comisia va continua să sprijine eforturile naționale de punere în aplicare și să îmbunătățească nivelul cooperării regionale, inclusiv prin dialoguri privind punerea în aplicare cu statele membre și cu părțile interesate relevante. Comisia încurajează statele membre să discute periodic progresele înregistrate și politicile cu toate părțile interesate, în special pentru a identifica și a remedia blocajele legate de punerea în aplicare. Rapoartele intermediare bienale privind PNEC-urile sunt instrumente importante de evaluare, menite să promoveze transparența, previzibilitatea și responsabilitatea de a îndeplini în mod colectiv obiectivele.

PNEC-urile ca instrument de guvernanță vor fi revizuite pentru perioada de după 2030, ca parte a viitoarei revizuiri a Regulamentului privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice. Pe baza învățămintelor desprinse din evaluarea și punerea în aplicare a regulamentului, noul cadru va integra prioritățile Pactului pentru o industrie curată și ale Busolei pentru competitivitate în scopul atingerii obiectivului pentru 2040 al unei economii prospere și autonome pe calea către neutralitatea climatică și al promovării unei mai bune reziliențe și pregătiri împotriva riscurilor climatice. Comisia va urmări să simplifice și să reorienteze PNEC-urile pentru a le transforma în planuri reale de investiții care să ofere previzibilitate pe termen lung investitorilor și să ofere părților interesate un cadru transparent de cooperare.

(1)

 Raportul Draghi – The Future of European Competitiveness (Viitorul competitivității europene), septembrie 2024.

(2)

COM(2025) 30 final.

(3)

COM(2025) 85 final.

(4)

Comisia a recomandat obiectivul în comunicarea sa intitulată „Asigurarea viitorului nostru Obiectivul climatic al Europei pentru 2040 și calea către neutralitatea climatică până în 2050 pentru o societate durabilă, justă și prosperă”, COM(2024) 63 final.

(5)

COM(2025) 79 final.

(6)

Obligatorii în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 din 18 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice.

(7)

Pe baza datelor Eurostat privind  Produsul intern brut (PIB) și principalele componente (producție, cheltuieli și venituri) .

(8)

COM(2023) 796 final și recomandări individuale adresate statelor membre.

(9)

 Regulamentul privind guvernanța prevede la articolul 14 că, până la 30 iunie 2024, fiecare stat membru prezintă Comisiei o actualizare a celui mai recent plan național integrat privind energia și clima notificat.

(10)

Fără a aduce atingere măsurilor suplimentare ale Comisiei în cazul neprezentării unui PNEC final.

(11)

Potrivit articolului 13 din Regulamentul privind guvernanța, Comisia evaluează, în special, dacă obiectivele, țintele și contribuțiile sunt suficiente pentru realizarea colectivă a obiectivelor uniunii energetice și a țintelor cadrului UE privind clima și energia pentru 2030 și dacă planurile respectă cerințele de la articolele 3-12, iar statele membre au ținut seama în mod corespunzător de recomandările Comisiei emise în temeiul articolului 34.

(12)

PNEC actualizat final al Slovaciei, prezentat abia la 15 aprilie 2025, a fost luat în considerare doar parțial în prezenta comunicare. Belgia, Estonia și Polonia nu și-au prezentat încă PNEC-urile actualizate finale. Comisia intenționează să publice evaluările individuale ale planurilor acestor state membre la scurt timp după transmiterea lor.

(13)

Emisiile nete totale de GES (inclusiv absorbantul LULUCF), inclusiv estimările Comisiei privind emisiile generate de transportul internațional reglementate de legislația UE. Estimarea ține seama de informațiile preliminare comunicate de Estonia și Polonia, care nu au prezentat încă un PNEC final. Pentru detalii, a se vedea anexa.

(14)

Regulamentul (UE) 2023/857 de modificare a Regulamentului (UE) 2018/842.

(15)

Regulamentul (UE) 2023/839 de modificare a Regulamentului (UE) 2018/841.

(16)

Emisiile nete totale de GES (inclusiv absorbantul LULUCF) și inclusiv estimările Comisiei privind emisiile generate de transportul aerian și maritim internațional reglementate de legislația UE. Estimările țin seama de informațiile preliminare comunicate de Estonia și Polonia, care nu au prezentat încă un PNEC final. Pentru detalii, a se vedea anexa.

(17)

 Estimarea ține seama de informațiile preliminare comunicate de Estonia și Polonia, care nu au prezentat încă un PNEC final. Pentru detalii, a se vedea anexa.

(18)

BG, CZ, EL, ES, HR, LV, LT, LU, HU, RO, SI, PT.

(19)

DK, FR, NL, AT, FI, SE.

(20)

DE, IE, IT, CY, MT. Aceste state membre nu preconizează că își vor atinge obiectivul ESR pentru 2030 nici măcar în cazul în care vor recurge la mecanismele de flexibilitate interne disponibile.

(21)

ESR oferă statelor membre un set de mecanisme de flexibilitate pentru a compensa o parte din emisii prin reducerea emisiilor în alte sectoare care nu sunt incluse în ESR sau în anii anteriori. Analiza mecanismelor de flexibilitate pentru această evaluare nu ia în considerare posibila comercializare a alocărilor anuale de emisii între statele membre.

(22)

În comparație cu media anuală a emisiilor și absorbțiilor din LULUCF în perioada de referință 2016-2018.

(23)

DK, EE, EL, LT, LU, NL, AT, PL, SI.

(24)

De exemplu, DE, FR, IT.

(25)

BG, DK, EL, FR, HR, IT, LT, NL, AT, PT, RO, SE au prezentat câteva planuri sau proiecte privind CUSC înainte de 2030.

(26)

A se vedea articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2024/1735.

(27)

  European Climate Risk Assessment (Evaluarea europeană a riscurilor climatice) (EUCRA) .

(28)

Un nivel mai mare de siguranță împreună - Consolidarea disponibilității și pregătirii în domeniul apărării civile și militare a Europei, octombrie 2024 - raport elaborat de Sauli Niinistö, fost președinte al Finlandei, în calitatea sa de consilier special al președintei Comisiei Europene.

(29)

IE, EL, ES, HR, AT, SI, FI.

(30)

EL, ES, FR, HR, IT, PT.

(31)

SI, CZ, DK, ES, HR, CY, LV, LT, HU, NL, RO și SE.

(32)

În conformitate cu Directiva 2009/28/CE și cu Regulamentele (UE) 2023/1805 și (UE) 2023/2405.

(33)

Regulamentul (UE) 2024/3012.

(34)

COM(2024) 62 final.

(35)

Raportul Draghi privind viitorul competitivității europene

(36)

Date de la Eurostat, WindEurope și Solar Power Europe.

(37)

În comparație cu o pondere cuprinsă între 38,6 % și 39,3 % în evaluarea la nivelul UE a proiectelor de PNEC actualizate, COM(2023) 796 final.

(38)

A se vedea anexa II privind metodologia.

(39)

IE, IT, LV, LT, LU, HU, AT, PL, PT, RO, SI, FI, SE.

(40)

Directiva (UE) 2023/2413 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 octombrie 2023 de modificare a Directivei (UE) 2018/2001, a Regulamentului (UE) 2018/1999 și a Directivei 98/70/CE în ceea ce privește promovarea energiei din surse regenerabile și de abrogare a Directivei (UE) 2015/652 a Consiliului.

(41)

IE, IT, LV, LT, LU, HU, AT, PL, PT, RO, SI, FI, SE.

(42)

 În conformitate cu creșterea medie anuală prevăzută la articolul 23 din Directiva (UE) 2023/2413 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 octombrie 2023 de modificare a Directivei (UE) 2018/2001, a Regulamentului (UE) 2018/1999 și a Directivei 98/70/CE în ceea ce privește promovarea energiei din surse regenerabile și de abrogare a Directivei (UE) 2015/652 a Consiliului.  

(43)

BG, CZ, DK, ES, IT, LV, LU, NL, SI, FI, SE.

(44)

BG, DK, DE, FR, IT, LV, NL, PT, SI, FI.

(45)

ES și CY nu stabilesc un obiectiv specific, dar afirmă că urmăresc să pună în aplicare măsurile necesare pentru a atinge până în 2030 obiectivul orientativ privind tehnologiile inovatoare din domeniul energiei din surse regenerabile.

(46)

PNEC-ul final al BG nu conține planuri cantitative pentru producția de biometan.

(47)

Pentru a doua cerere de propuneri, care s-a încheiat în martie 2025, Luxemburgul participă ca țară contribuitoare, cu o contribuție voluntară de 52,4 milioane EUR la mecanism. Finlanda și Estonia sunt țările-gazdă. Proiectele câștigătoare vor adăuga o capacitate totală de 445,65 MW de instalații de energie din surse regenerabile și se preconizează că vor fi puse în funcțiune între 2027 și 2028.

(48)

Comparativ cu proiecțiile scenariului de referință al UE pentru 2020.

(49)

În conformitate cu obiectivul stabilit în Directiva (UE) 2023/1791 (DEE reformată).

(50)

BG, DK, DE, IE, EL, HR, CY, HU, NL, AT, PT, RO, SI, SK, FI.

(51)

Evaluarea se bazează pe nivelul de ambiție al celor 24 de state membre.

(52)

CZ, DK, DE, IE, FR, CY, NL, PT, RO. Evaluarea se bazează pe nivelul de ambiție al celor 24 de state membre.

(53)

A se vedea anexa II la prezenta comunicare.

(54)

În unele cazuri, proiecțiile scenariului „cu măsuri suplimentare” (WAM) sunt cu 10 % mai mari decât contribuția notificată a statelor membre.

(55)

Analiza strategiilor naționale de renovare pe termen lung, SWD(2022) 375 final.

(56)

CZ, EL, ES, CY, LV, LU, NL.

(57)

BG, DE, LV, HU, MT, NL, PT, Sl, FI.

(58)

Reducerea consumului de energie finală în comparație cu consumul de energie preconizat pentru 2030, pe baza scenariului de referință pentru 2020.

(59)

  EUR-Lex - 52025DC0046 - RO - EUR-Lex .

(60)

Raportul intermediar privind acțiunile climatice ale UE pentru 2024, COM(2024) 498 final. Cifra nu include cheltuielile de transport.

(61)

În conformitate cu cerința din Regulamentul de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice de a înregistra progrese continue în ceea ce privește consolidarea capacității de adaptare, consolidarea rezilienței și reducerea vulnerabilității la schimbările climatice, cu apelul lansat în Busola pentru competitivitate a Comisiei [COM(2025) 30 final] și cu recomandarea Curții de Conturi Europene (Adaptarea la schimbările climatice în UE – Acțiunile nu se ridică la înălțimea ambițiilor, Raportul special nr. 2024/15).

(62)

Statele membre au prezentat noi capitole specifice privind planurile de redresare și reziliență (PRR) care prezintă reforme și investiții menite să sporească reziliența, securitatea și sustenabilitatea sistemului energetic al UE (26 de capitole privind REPowerEU prezentate și aprobate până la sfârșitul anului 2024). Până în prezent, statele membre au alocat o sumă totală de 184,7 miliarde EUR pentru măsuri legate de energie în cadrul planurilor lor naționale de redresare și reziliență și al capitolelor privind REPowerEU.

(63)

DE, DK, IE, EL, ES, IT, LU, MT, NL, AT, PT, SI.

(64)

EL, LT, HU, MT, NL.

(65)

CZ, RO.

(66)

BG, DK, CY, NL.

(67)

FI, SE.

(68)

Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (UE) 2021/1058 și (UE) 2021/1056 în ceea ce privește măsuri specifice de abordare a provocărilor strategice în contextul evaluării intermediare [COM(2025) 123].

(69)

CZ, HU, MT, AT.

(70)

BG, DK, EL, ES, CY, LT, AT, SE.

(71)

BG, DK, FR, CY, LU, NL.

(72)

 EL, ES, FR, CY, LU, HU, AT, SE.

(73)

 EL, ES, FR, IT, LT, LU, HU, FI.

(74)

 LV, NL.

(75)

 CZ, IT, CY.

(76)

 DE, IT, LV, LT, NL, PT.

(77)

COM(2025) 90.

(78)

AT, ES, IT, HU, PT, FI, SE.

(79)

Dezvoltarea infrastructurii de energie electrică pentru sprijinirea unui sistem energetic competitiv și sustenabil; ACER, decembrie 2024.

(80)

Exemplul LT și RO.

(81)

Directiva (UE) 2023/1791 privind eficiența energetică (reformare) și Directiva (UE) 2024/1275 privind performanța energetică a clădirilor (reformare) includ dispoziții privind sărăcia energetică.

(82)

Planul de acțiune privind energia la prețuri accesibile (acțiunea 2) subliniază rolul rețelelor și al liniilor de interconexiune ca factori favorizanți ai tranziției energetice și ai decarbonizării industriale și oferă patru exemple de proiecte emblematice ar trebui realizate, de la nivel regional până la nivelul UE, inclusiv o rețea offshore în mările nordice, consolidarea integrării statelor baltice cu Europa Centrală, creșterea nivelului de interconectare a Peninsulei Iberice cu Europa Centrală și necesitatea de a spori interconectivitatea dintre Europa de Sud-Est și Europa Centrală.

(83)

Comisia Europeană a înființat patru grupuri la nivel înalt pentru a oferi îndrumare strategică și orientări de politică în materie de reglementare și dezvoltare a infrastructurii și pentru a monitoriza progresul proiectelor de interes comun în regiunile prioritare. Printre acestea se numără: Cooperarea în domeniul energiei în mările septentrionale (NSEC);

Interconexiunile din Europa de Sud-Vest; Planul de interconectare a pieței energiei din zona baltică (BEMIP); Conectivitatea

energetică în Europa Centrală și de Sud-Est (CESEC).

(84)

DE, FR, SI.

(85)

Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile.

(86)

DK, IT, LU, NL, PT, SI.

(87)

Comparativ cu perioada de referință, care este definită ca media ultimilor cinci ani pentru perioada august 2022-mai 2023 (astfel cum se prevede în regulamentul privind reducerea cererii). Prin urmare, pentru august-decembrie, aceasta se referă la perioada 2017-2021, dar pentru ianuarie-mai, la perioada 2018-2022.

(88)

Regulamentul 2024/174.

(89)

Recomandarea Comisiei din 14 martie 2023 privind stocarea energiei – sprijinirea unui sistem energetic decarbonizat și sigur al UE 2023/C 103/01.

(90)

BG, CZ, DK, DE, EL, IT, CY, LV, LU, HU, PT, SI, FI.

(91)

IE, LT, MT, RO.

(92)

IE, FR, NL, FI.

(93)

BG, CZ, HU, SK, FI.

(94)

 COM(2025) 440 final din 6.5.2025.

(95)

Directiva (UE) 2022/2555 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate cibernetică în Uniune, în ceea ce privește energia electrică, încălzirea și răcirea centralizată, petrolul, gazele și hidrogenul și Directiva (UE) 2022/2557 privind reziliența entităților critice, care acoperă sectorul energetic.

(96)

BG, EL, IT, CY, LV, HU, RO.

(97)

Regulamentul (UE) 2023/955 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 de instituire a Fondului social pentru climă și de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1060.

(98)

MT, AT, RO au furnizat foarte puține informații.

(99)

ES, NL, PT.

(100)

DK, IT, CY, FI.

(101)

DE, IE, EL.

(102)

FR, DK, DE, IE, MT, FI, SE.

(103)

CZ, EL, HU, MT.

(104)

DE, LU, HU, AT, RO.

(105)

DK, IE, ES, NL, PT, FI, SE.

(106)

Regulamentul (UE) 2021/1056.

(107)

  https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/eu-budget/performance-and-reporting/horizontal-priorities/green-budgeting/climate-mainstreaming_en

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 27.5.2025

COM(2025) 274 final

ANEXĂ

la

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Evaluarea la nivelul UE a planurilor naționale actualizate finale privind energia și clima

Îndeplinirea obiectivelor Uniunii în materie de energie și climă pentru 2030

{SWD(2025) 140 final}

Anexa

1 Metodologia pentru agregarea emisiilor de gaze cu efect de seră în toate statele membre

Agregarea la nivelul UE a datelor privind emisiile de GES se bazează pe cele 24 de PNEC-uri prezentate la momentul publicării prezentei evaluări 1 .

Agregarea datelor din PNEC-urile finale se bazează pe următoarele reguli:

-Atunci când au fost disponibile, au fost utilizate previziunile în condițiile adoptării de măsuri suplimentare (WAM) furnizate în PNEC.

-În cazul în care previziunile WAM nu erau disponibile, au fost utilizate, în schimb, previziunile în condițiile menținerii măsurilor existente (WEM) furnizate în PNEC.

Estonia și Polonia au furnizat cifre actualizate pentru a fi utilizate în evaluarea la nivelul UE pe baza versiunilor PNEC-urilor finale disponibile pentru consultare publică (care nu au fost încă transmise oficial). Pentru aceste state membre au fost utilizate previziunile WAM. Pentru Belgia, au fost utilizate previziunile WAM din martie 2024 prezentate în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul privind guvernanța.

Astfel cum s-a subliniat în Raportul intermediar privind acțiunile climatice ale UE pentru 2024 2 , domeniul de aplicare care reprezintă cel mai bine obiectivul climatic al UE în temeiul Regulamentului de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice poate fi obținut prin adăugarea emisiilor generate de transportul aerian și maritim internațional reglementate de legislația UE la totalul emisiilor interne de GES, inclusiv LULUCF. Totuși, aceasta include doar o parte din transportul internațional. În ceea ce privește aviația internațională, domeniul de aplicare reglementat de legislația UE acoperă zborurile intra-UE, zborurile cu plecare din UE către țări din SEE care nu sunt membre ale UE, Regatul Unit și Elveția. În ceea ce privește transportul maritim internațional, domeniul de aplicare reglementat de legislația UE acoperă emisiile, astfel cum sunt reflectate în Regulamentul privind monitorizarea, raportarea și verificarea (MRV) emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim 3 din călătoriile între două state membre ale UE și 50 % din emisiile generate de călătoriile între un stat membru al UE și o țară terță (inclusiv Norvegia și Islanda). În ceea ce privește LULUCF, Regulamentul de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice stabilește o limită de 225 Mt echivalent CO2 la contribuția absorbțiilor nete la obiectivul pentru 2030.

Având în vedere accentul pus de PNEC-uri pe politicile naționale, previziunile privind emisiile de GES furnizate de statele membre în general nu includ în domeniul de aplicare relevant date privind transportul internațional. Pentru a acoperi această lacună, a fost utilizată o estimare (a se vedea tabelul 2).

Tabelul 1: Transportul internațional (estimarea emisiilor reglementate de legislația UE*)

*Estimarea emisiilor generate de transportul aerian și maritim internațional care intră sub incidența ETS. A se vedea Raportul intermediar privind acțiunile climatice ale UE pentru 2024, Informații tehnice care însoțesc documentul [SWD(2024) 249 final – secțiunea 2.5], pe baza raportului JRC JRC139028 4 . Nivelul din 2023 este estimat la puțin sub 120 MtCO₂. Estimările exclud anul 2020, deoarece transportul internațional a fost afectat de criza provocată de pandemia de COVID.

Pe baza datelor din t ab e l ul 1 , se preconizează că, în 2030, emisiile interne nete de GES vor fi cu peste 56 % mai mici decât în 1990. Atunci când se ia în considerare limita de 225 Mt echivalent CO₂ la contribuția LULUCF, se preconizează că, în 2030, emisiile interne nete vor fi cu peste 55,5 % mai mici decât în 1990.

Atunci când se iau în considerare emisiile estimate ale transportului internațional reglementate în temeiul legislației UE (conform tabelului 2) și contribuția totală a LULUCF, se estimează că reducerile nete ale emisiilor de GES în 2030 se situează cu 54 %-55 % sub nivelurile din 1990.

Atunci când se iau în considerare emisiile estimate ale transportului internațional reglementate în temeiul legislației UE și se aplică limita de 225 Mt echivalent CO₂ la contribuția LULUCF, se estimează că reducerile nete ale emisiilor de GES în 2030 se vor situa între 53,3 % și 54,3 % comparativ cu 1990.

Tabelul 2: Date subiacente privind emisiile și reducerile de GES utilizate pentru agregarea la nivelul UE

Figura 1: Decalajul față de obiectivele ESR pentru 2030, realizarea previzionată ca procent din țintă

Figura 2: Decalajul față obiectivele LULUCF pentru 2030, Mt echivalent CO2

2 Prezentare generală a contribuțiilor statelor membre la obiectivul UE privind energia din surse regenerabile pentru 2030

La evaluarea decalajului în ceea ce privește nivelul de ambiție dintre contribuțiile prezentate în vederea atingerii unei ponderi a energiei din surse regenerabile de cel puțin 42,5 % la nivelul UE și ponderea energiei din surse regenerabile care rezultă din aplicarea formulei prevăzute în anexa II la Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice 5 , au fost utilizate următoarele criterii:

Ponderea energiei din surse regenerabile a statelor membre în consumul final brut de energie (gross final energy consumption – GFEC) și nivelurile GFEC asociate acestora sunt necesare pentru a stabili dacă contribuția colectivă a statelor membre se ridică la cel puțin 42,5 % din ponderea obligatorie a energiei din surse regenerabile la nivelul UE în GFEC.

În cazul statelor membre care nu au transmis valorile GFEC sau care nu au prezentat un PNEC actualizat final, pentru a completa lacunele în materie de date rămase au fost utilizate contribuțiile furnizate în proiectele lor de PNEC actualizate din 2023 sau datele mai recente transmise Comisiei.

Un număr de 24 de state membre au prezentat un PNEC actualizat final care include o contribuție explicită sau implicită la obiectivul obligatoriu al UE de 42,5 % privind energia din surse regenerabile pentru 2030.

Estonia și Polonia au furnizat cifre actualizate pentru a fi utilizate în evaluarea la nivelul UE pe baza versiunilor PNEC-urilor finale disponibile pentru consultare publică (care nu au fost încă transmise oficial).

Un stat membru (Belgia) nu a prezentat Comisiei nici un PNEC actualizat final, nici o contribuție.

Tabelul 3: contribuțiile naționale la obiectivul UE privind energia din surse regenerabile

Figura 3 - Contribuțiile naționale la obiectivul UE privind energia din surse regenerabile 8

3 Prezentare generală a contribuțiilor statelor membre la obiectivul UE privind eficiența energetică pentru 2030

Calcularea sumei contribuțiilor naționale ale statelor membre raportate în PNEC actualizate finale atât pentru consumul final de energie, cât și pentru consumul de energie primară (FEC și PEC) este necesară pentru a evalua dacă contribuțiile colective ale statelor membre se ridică la 763 Mtep pentru consumul final de energie și la 992,5 Mtep pentru consumul de energie primară.

În cazul statelor membre care nu au transmis nicio contribuție națională pentru consumul lor final de energie sau pentru consumul lor de energie primară, pentru a completa lacunele în materie de date rămase au fost utilizate datele raportate în proiectul de PNEC actualizat sau datele mai recente transmise Comisiei.

Un număr de 24 de state membre au prezentat un PNEC actualizat final care include o contribuție explicită sau implicită la obiectivul obligatoriu al UE de 11,7 % privind consumul final de energie pentru 2030.

Estonia și Polonia au furnizat cifre actualizate pentru a fi utilizate în evaluarea la nivelul UE pe baza versiunilor PNEC-urilor finale disponibile pentru consultare publică (care nu au fost încă transmise oficial).

Un stat membru (Belgia) nu a prezentat Comisiei nici un PNEC actualizat final, nici o contribuție.

Tabelul 5: contribuțiile naționale la obiectivul UE privind consumul de energie primară

Figura 4 - Contribuțiile naționale la obiectivul colectiv al UE privind eficiența energetică 15

Figura 5: reducerea consumului final de energie care trebuie realizată până în 2030 16

(1)

 Datele din PNEC-ul Slovaciei sunt incluse în agregarea la nivelul UE. Va urma o evaluare individuală a planului Slovaciei.

(2)

A se vedea informațiile tehnice care însoțesc documentul [SWD(2024) 249 final – secțiunea 2.3].

(3)

Regulamentul (UE) 2015/757.

(4)

Comisia Europeană, Centrul Comun de Cercetare, AXA-ROZEN, M., RÓZSAI, M. și NEUWAHL, F., Aligning historical international aviation and maritime transport data to the scope of EU climate policies (Alinierea datelor istorice privind transportul aerian și maritim internațional la domeniul de aplicare al politicilor climatice ale UE), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg https://data.europa.eu/doi/10.2760/6836357, JRC139028.

(5)

Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului. JO L 328, 21.12.2018, p. 1.

(6)

Belgia, Estonia și Polonia nu și-au prezentat până în prezent PNEC-urile actualizate finale, iar informațiile utilizate cu privire la contribuțiile naționale pentru PNEC-urile finale se bazează pe informațiile furnizate de statele membre, cu excepția Belgiei, pentru care au fost utilizate contribuțiile naționale din proiectul de PNEC.

(7)

Țările de Jos au confirmat că contribuția necesară de 39 % care rezultă din formulă se încadrează în intervalul său de contribuție – și, prin urmare, 39 % a fost considerată contribuție sa.

(8)

Notă: Figura 3 ilustrează nivelurile de ambiție naționale în materie de energie din surse regenerabile pe baza PNEC-urilor finale prezentate (24 de state membre); în caz contrar, pe baza cifrelor provizorii (EE, PL) sau a proiectelor de PNEC (BE). Punctele albastre reprezintă obiectivele colective ale UE de 42,5 % energie din surse regenerabile atunci când sunt convertite în contribuții ale statelor membre în conformitate cu Regulamentul privind guvernanța. Barele verzi înseamnă că un stat membru realizează (sau depășește) contribuțiile naționale, barele portocalii înseamnă că nu face acest lucru.

(9)

Contribuțiile naționale corectate trimise statelor membre sunt disponibile în tabelul 19 din Calcule detaliate privind contribuțiile naționale orientative ale statelor membre la obiectivele Uniunii în materie de eficiență energetică, în conformitate cu articolul 4 din Directiva (UE) 2023/1791 privind eficiența energetică (DEE reformată).

(10)

Nivelul de ambiție al contribuției finale în comparație cu contribuția națională corectată trimisă statelor membre.

(11)

Belgia, Estonia și Polonia nu și-au prezentat până în prezent PNEC-urile actualizate finale și contribuțiile naționale se bazează pe informațiile furnizate de statele membre, cu excepția Belgiei, pentru care au fost utilizate contribuțiile naționale din proiectul de PNEC.

(12)

Cea mai mare valoare pentru 2030 în conformitate cu formula prevăzută în anexa I la DEE reformată pe baza scenariului de referință pentru 2020 sau a scenariului de referință actualizat.

(13)

Nivelul de ambiție al contribuției finale calculate în raport cu rezultatele scenariului de referință pentru 2020 și ale scenariului de referință actualizat pentru 2020, luându-se în considerare valoarea cea mai mare.

(14)

Belgia, Estonia și Polonia nu și-au prezentat până în prezent PNEC-urile actualizate finale și contribuțiile naționale se bazează pe informațiile furnizate de statele membre, cu excepția Belgiei, pentru care au fost utilizate contribuțiile naționale din proiectul de PNEC.

(15)

Notă: Figura 4 ilustrează nivelurile de ambiție naționale în materie de eficiență energetică pe baza PNEC-urilor finale prezentate (24 de state membre) sau a cifrelor informale (EE, PL) sau a proiectelor de PNEC (BE). Punctele albastre reprezintă obiectivul colectiv al UE de reducere cu 11,7 % convertit în contribuții ale statelor membre. Barele verzi înseamnă că un stat membru realizează (sau depășește) contribuțiile naționale, barele portocalii înseamnă că nu face acest lucru.

(16)

Notă: Figura 5 ilustrează nivelurile de ambiție naționale în materie de eficiență energetică în comparație cu consumul final mediu de energie. Barele albastre reprezintă consumul final mediu de energie al unui stat membru pentru anii 2017, 2018 și 2019. Barele verzi indică contribuția națională la obiectivul la nivelul UE raportată de statul membru fie pe baza PNEC-urilor finale prezentate (24 SM) sau, în caz contrar, pe baza cifrelor informale (EE, PL) sau a proiectelor de PNEC (BE). Procentele indică diferența dintre consumul final mediu de energie și obiectivul național.