Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1), în termen de trei luni de la data prezentei publicări.

DOCUMENT UNIC

„Dalmatinski med”

Nr. UE: PDO-HR-02837 – 14.4.2022

DOP (X) IGP ( )

1.   Denumirea (denumirile) (DOP)

„Dalmatinski med”

2.   Statul membru sau țara terță

Republica Croația

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tipul de produs

Clasa 1.4 Alte produse de origine animală (ouă, miere, diverse produse lactate, cu excepția untului etc.)

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

3.2.1.   Definiția produsului

Produsul „Dalmatinski med” este o miere produsă de colonii de albine melifere carnioliene (Apis mellifera carnica, Pollmann 1879) din nectar de salvie comună (Salvia officinalis L.), păliur (Paliurus spina-christi Mill.), cimbru (Satureja spp.), iarbă-neagră (Erica spp.) și mandarin (Citrus unshiu Marc.) și din secreție zaharoasă prezentă pe jugaștrii de Banat (Acer monspessulanum L.) și pe celelalte specii de foioase care cresc în Dalmatia.

Termenul „Dalmatinski med” se referă la următoarele tipuri de miere:

—	miere monofloră, și anume tipurile de miere în care predomină nectarul unei singure specii de plante, fiecare având propriile caracteristici melisopalinologice, organoleptice și fizico-chimice prezentate în caietul de sarcini;

—	miere de salvie;

—	miere de păliur;

—	miere de cimbru;

—	miere de iarbă-neagră;

—	miere de mandarin;

—	miere din inflorescență, și anume o miere polifloră compusă din nectarul unei varietăți de plante, în care nu predomină nicio specie de plante;

—	miere din secreție zaharoasă provenită de la jugaștri de Banat;

—	miere din secreție zaharoasă provenită de la foioase.

3.2.2.   Caracteristici melisopalinologice

Tip de miere	Spectru polenic		Notă
	Specii de plante nectarifere	Specii de plante care nu secretă nectar	Atunci când conținutul de polen al speciilor de plante care nu secretă nectar este scăzut din conținutul total de polen, trebuie să se aplice următoarele:
Miere de salvie	Paliurus spina christi, Erica arborea, Rhamnus spp., Cirsium spp., Trifolium pratense, Liliaceae, Apiaceae și Centaurea spp.	Helianthemum spp., Cistus spp., Fraxinus spp., Quercus ilex, Quercus spp. și Fraxinus ornus	> 10 % polen de salvie
Miere de păliur	Trifolium pretense, Vicia spp., Melilotus spp., Apiaceae, Salvia officinalis, Brassicaceae și Cornus sanguinea	Fraxinus ornus, Dactylis glomerata și Helianthemum spp.	> 50 % polen de păliur
Miere de cimbru	Apiaceae, Rhamnus spp., Centaurea spp., Trifolium pratense, Asteraceae – tipul Taraxacum, Allium spp., Liliaceae și Lotus corniculatus	Helianthemum spp., Fraxinus spp., Filipendula vulgaris, Plantago spp. și Dactylis glomerata	> 25 % polen de cimbru
Miere de mandarin	Rhamnus alaternus, Asteraceae – tipul Taraxacum, Brassicaceae, Erica arborea, Apiaceae și Melilotus officinalis	Fraxinus ornus, Quercus ilex, Quercus spp., Olea europea și Cistus spp.	> 5 % polen de mandarin
Miere de iarbă-neagră	Hedera helix, Satureja cuneifolia, Brassicaceae, Apiaceae, Asteraceae, Salvia officinalis, Myrtus communis și Rhamnus spp.	Cistus spp., Fraxinus ornus și Ephedra spp.	> 50 % polen de iarbă-neagră
Miere din inflorescență	Trifolium pretense, Apiaceae, Paliurus spina-christi, Melilotus spp., Rhamnus spp., Liliaceae, Centaurea spp., Salvia officinalis, Vicia spp., Lotus corniculatus și Cornus sanguinea	Fraxinus ornus, Helianthemum spp., Quercus spp. și Cistus spp.	-
Miere din secreție zaharoasă provenită de la jugaștri de Banat	Trifolium pretense, Cerinthe minor, Apiaceae, Rhamnus spp., Melilotus spp., Allium spp. și Paliurus spina-christi	Fraxinus spp., Dactylis glomerata, Helianthemum spp., Quercus spp. și Ephedra spp.	Proporția dintre elementele de secreție zaharoasă și polenul de la specii de plante nectarifere poate varia între 1,17 și 7,55.
Miere din secreție zaharoasă provenită de la foioase	Trifolium pretense, Apiaceae, Rhamnus spp., Paliurus spina-christi, Melilotus spp. și Liliaceae	Fraxinus ornus, Helianthemum spp. Cistus spp. și Quercus spp.	Proporția dintre elementele de secreție zaharoasă și polenul de la specii de plante nectarifere poate varia între 0,38 și 4,46.

3.2.3.   Caracteristici organoleptice

Tip de miere	Culoare	Miros	Gust	Aromă
Miere de salvie	Chihlimbariu-deschis până la chihlimbariu-închis, cu un luciu verzui caracteristic	Intensitate moderată, plante medicinale, flori uscate și aromatice, camfor, fructe uscate sau fierte	De o persistență moderată până la ridicată, gust dulce moderat până la intens, cu o aciditate medie și un gust amar slab până la moderat	De o persistență moderată, florală, flori uscate și aromatice, lichior din plante, migdale
Miere de păliur	Chihlimbariu-deschis până la chihlimbariu-închis	Intensitate scăzută până la moderată, cald, caramele, fructe fierte	De o persistență moderată până la ridicată, gust dulce moderat până la intens, cu o aciditate scăzută	De o persistență moderată, caldă, vanilie, caramele cu lapte, ceară, fructe fierte
Miere de cimbru	Chihlimbariu-deschis până la chihlimbariu-închis	Intensitate moderată până la ridicată, ierburi uscate, pământ umed	De o persistență moderată până la ridicată, gust dulce moderat, cu o aciditate scăzută și un gust amar slab până la moderat	De o persistență moderată până la ridicată, polen, pământ umed, ierburi aromatice
Miere de iarbă-neagră	Maro până la maro-închis, cu nuanțe de portocaliu și de roșu	Intensitate moderată, caramel, zahăr fiert	De o persistență slabă până la moderată, gust dulce moderat, ușor amar	De o persistență foarte slabă până la moderată, caramel, lemn aromat, clei
Miere de mandarin	Galben-deschis până la portocaliu	Intensitate moderată, parfum de flori de portocal, marmeladă de portocale	De o persistență slabă până la moderată, gust dulce moderat, cu o aciditate scăzută	De o persistență moderată, florală, fructată, anason
Miere din inflorescență	Galbenă până la maro	Intensitate moderată până la puternică, fructat, fructe fierte sau compot, ierburi aromatice, ierburi de pe pajiști, ceară	De o persistență moderată până la ridicată, cu un gust rezidual dulce înțepător, gust dulce moderat până la intens, cu o aciditate moderată	De o persistență moderată până la ridicată, florală, fructe proaspete, compot, caramele gumoase sau tari, melasă, ierburi aromatice
Miere din secreție zaharoasă provenită de la jugaștri de Banat	Maro până la maro-închis, cu nuanțe de roșu	De o intensitate moderată, melasă, roșii uscate, ierburi uscate, extract de drojdie	De o persistență moderată, gust dulce blând până la moderat, cu un gust sărat moderat și o aciditate scăzută	De o intensitate moderată, melasă și fructe uscate, extract de drojdie, roșii uscate, gem de smochine, curmale
Miere din secreție zaharoasă provenită de la foioase	Chihlimbariu-închis până la maro-închis	De o intensitate moderată până la ridicată, melasă, caramel, ierburi uscate, fructe prelucrate, migdale amare	De o persistență moderată, gust dulce moderat, cu o aciditate scăzută până la moderată, uneori astringent	De o intensitate moderată, melasă și fructe uscate, fructe prelucrate, caramel, balsamică, ierburi uscate

3.2.4.   Parametri fizico-chimici

Tip de miere	Conductivitate electrică	Conținut de hidroximetilfurfural (HMF)	Conținut de apă	Activitate diastazică
Miere de salvie	0,20 -0,45  mS/cm	Max. 15 mg/kg pentru toate tipurile de miere la momentul introducerii produsului pe piață	Max. 18,5 % pentru mierea de cimbru și de iarbă-neagră; max. 18,0 % pentru toate celelalte tipuri de miere	Indice diastazic minim de 8 pentru toate varietățile de miere, cu excepția mierii de mandarin, în cazul căreia indicele diastazic poate fi cuprins între 4 și 8 pe scala Schade, cu condiția ca valoarea conținutului de hidroximetilfurfural să nu depășească 10 mg/kg.
Miere de păliur	0,50 -0,80  mS/cm
Miere de cimbru	0,20 -0,55  mS/cm
Miere de iarbă-neagră	0,45 -1,05  mS/cm
Miere de mandarin	0,15 -0,35  mS/cm
Miere din inflorescență	Max. 0,80  mS/cm
Miere din secreție zaharoasă provenită de la jugaștri de Banat	Min. 1,30  mS/cm
Miere din secreție zaharoasă provenită de la foioase	Min. 0,80  mS/cm

3.3.   Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)

Este interzisă hrănirea coloniilor de albine în perioada în care albinele merg la cules, adică atunci când se produce mierea „Dalmatinski med”. Hrănirea albinelor este permisă pentru a se asigura că acestea primesc suficientă hrană în timpul iernii și în perioadele în care nu merg la cules; hrănirea trebuie însă finalizată cu cel puțin 14 zile înainte de începutul sezonului de cules. Numai siropul de zahăr și/sau turtele de zahăr și miere sunt permise ca hrană pentru albine. Hrana pentru albine poate fi produsă din zahăr de masă din afara ariei geografice delimitate, dar acesta nu trebuie să reprezinte mai mult de 50 % din nivelul anual al substanței uscate. Intervalul de timp pentru hrănirea coloniilor de albine a fost stabilit astfel încât să se asigure că hrana nu afectează calitatea produsului „Dalmatinski med” sau legătura acestuia cu aria geografică.

3.4.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Toate etapele producției de miere „Dalmatinski med” (culesul de către albine, extracția, filtrarea și depozitarea) trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată la punctul 4.

3.5.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. ale produsului la care se referă denumirea înregistrată

Pentru asigurarea calității și a trasabilității, mierea trebuie ambalată în aria geografică delimitată. În timpul transportării, temperaturile inadecvate (ridicate) ar putea modifica parametrii fizico-chimici și caracteristicile organoleptice ale mierii sau ar putea face ca mierea să absoarbă mirosuri străine sau umiditate din aer. Ambalarea mierii în aria delimitată servește, de asemenea, la prevenirea falsificării prin folosirea mierii din alte zone. Mierea este ambalată în recipiente de diferite dimensiuni. Trebuie să se utilizeze capace etanșe la aer, de preferință metalice, pentru a preveni ca mierea să își piardă mirosul și aroma și să absoarbă mirosuri străine și umiditate din aer.

3.6.   Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

Atunci când este introdus pe piață, fiecare recipient trebuie să poarte logoul „Dalmatinski med”. Pe lângă logo, pe recipient trebuie să figureze informații privind tipul de miere, producătorul și anul de producție și trebuie aplicată o ștampilă cu un număr de identificare. Logoul este compus dintr-un șnur galben care formează un cerc, cuvintele „Dalmatinski med” fiind așezate central, deasupra și dedesubtul cercului. În interiorul cercului se află o albină galbenă stilizată, sub care sunt ilustrate valurile albastre ale mării. La stânga și la dreapta albinei se află și alte șnururi stilizate, de culoare albastră (figura 1).

Figura 1

logoul „Dalmatinski med”

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria geografică pentru producția de miere „Dalmatinski med” cuprinde cantoanele Zadar, Šibenik-Knin, Split-Dalmația și Dubrovnik-Neretva.

5.   Legătura cu aria geografică

Alături de tradiția apicolă îndelungată, elementele care îi conferă produsului „Dalmatinski med” caracterul unic sunt compoziția florală, peisajul și factorii climatici din Dalmația.

Specificitatea ariei geografice

Aria geografică delimitată este caracterizată de o multitudine de insule și de o centură costieră cu lanțuri muntoase contigue. Clima din Dalmația prezintă, de regulă, veri calde și uscate și ierni blânde și ploioase. Dalmația are cel mai senin cer din întreaga Croație și este caracterizată de vegetația naturală și de o agricultură extensivă. Compoziția florală specifică acestei regiuni este rezultatul interacțiunii dintre clima mediteraneeană, cea mediteraneeană de tranziție și cea alpină. Interacțiunea dintre mare și munți se reflectă cel mai mult prin combinația dintre flora alpină și cea mediteraneeană, care cresc la o distanță mică una de cealaltă, precum și o serie de specii endemice, toate acestea dovedind caracterul unic al ariei din punct de vedere botanic. Se estimează că insulele și centura costieră îngustă găzduiesc aproximativ 1 450 de specii, în timp ce în zonele în care predomină tipurile de vegetație mediteraneeană sunt prezente până la 1 600 de specii. Aceste specii alcătuiesc, împreună cu speciile care cresc pe versanții orientați spre mare ai lanțurilor muntoase, cele aproximativ 2 500 de specii și subspecii care se dezvoltă armonios în regiunea litorală extinsă și care reprezintă 44 % din resursele florale totale ale Croației. În regiunea litorală au fost identificați, în total, 192 de taxoni endemici, reprezentând peste jumătate (53,5 %) din toate speciile endemice din Croația. Acest caracter unic din punct de vedere botanic se reflectă atât în profilul specific al spectrului polenic, cât și în caracteristicile organoleptice ale produsului „Dalmatinski med”.

Specificitatea produsului

Legătura dintre condițiile pedoclimatice și compoziția florală, în sinergie cu practicile apicole locale, joacă un rol esențial pentru determinarea caracteristicilor mierii. Potrivit analizei melisopalinologice a eșantioanelor de miere, conținutul de polen de salvie variază între 11 % și 67 %, cu o valoare medie de 24 %. În eșantioanele de miere de cimbru, conținutul de polen de cimbru variază între 22 % și 80 %, cu o valoare medie de 51 %. La fel ca salvia, cimbrul nu este deosebit de abundent; prin urmare, valorile indicate reflectă natura unică a acestei mieri.

Mierea de păliur are, de regulă, un conținut de polen de peste 60 %. Prin urmare, pragul conținutului de polen care trebuie respectat pentru etichetarea mierii ca fiind monofloră, care era înainte de 45 %, a fost mărit la 50 % pentru a se evidenția și mai mult specificitatea mierii de păliur din Dalmația comparativ cu aceeași varietate de miere produsă altundeva. O altă caracteristică specifică a mierii este conductivitatea sa electrică, care depășea 0,8 mS/cm în aproape jumătate din eșantioane. În plus, în eșantioanele analizate nu s-au depistat elemente de secreție zaharoasă, ceea ce arată că, deși este vorba despre o miere din nectar, valorile peste medie se datorează compoziției chimice specifice.

Mierea de citrice, cel mai frecvent de portocal și de lămâi, este cunoscută pe piața mondială pentru proprietățile sale organoleptice. Din acest motiv, plantațiile cu monocultură de mandarină Satsuma din delta râului Neretva constituie o resursă florală specifică, care permite producția de miere de mandarin, ceea ce evidențiază caracterul distinctiv al produsului comparativ cu alte tipuri de miere de citrice. Cu un conținut mediu de polen de iarbă-neagră de 63 %, mierea de iarbă-neagră este, de regulă, foarte monofloră. Prin urmare, conținutul minim de granule de polen necesar pentru etichetarea mierii ca fiind monofloră, care era înainte de 45 %, a fost mărit la 50 % pentru a se evidenția și mai mult specificitatea produsului comparativ cu mierea de iarbă-neagră produsă altundeva. Acest caracter distinctiv se reflectă, de asemenea, în spectrul polenic, având o proporție mai mare de polen de iederă comună (Hedera helix) și Satureja cuneifolia, care diferențiază produsul de [mierea produsă în] alte zone. Din punctul de vedere al originii botanice, mierea din inflorescență reprezintă cea mai mare parte a producției de miere din aria geografică delimitată. Spectrul polenic al eșantioanelor de miere a arătat că polenul prezent cel mai frecvent în miere este cel de Trifolium pratense, Apiaceae, Paliurus spina christi, Melilotus spp. și Rhamnus spp., care nu numai că diferențiază această miere de mierea din inflorescență produsă în alte regiuni, ci și evidențiază caracterul unic al acesteia.

În Dalmația se poate produce și miere din secreție zaharoasă provenită de la foioase. Ceea ce o face specială este faptul că secreția zaharoasă întâlnită pe jugaștrii de Banat, care cresc din abundență în hinterlandul munților Biokovo, nu este secretată de afide sau de păduchi țestoși, așa cum se întâmplă de obicei, ci de o specie de greier (Acericerus heydenii Kirschbaum, 1868). Cu o conductivitate electrică de 1,50-2,01 mS/cm și o valoare mediană de 1,77 mS/cm, această miere din secreție zaharoasă diferă de alte tipuri de miere din secreție zaharoasă obținută de la foioase. Caracteristica specifică a acestei mieri din secreție zaharoasă este faptul că își păstrează starea vâscoasă pentru o perioadă lungă de timp. De asemenea, în arie se poate produce și miere din secreție zaharoasă provenită de la stejari de stâncă, stejari pufoși și stejari pedunculați.

Legătura cauzală dintre specificitatea ariei geografice și specificitatea produsului

Factorii climatici, edafici și orografici specifici influențează puternic producția de nectar a principalelor specii de plante, precum și incidența insectelor producătoare de secreție zaharoasă, care, la rândul lor, determină originea botanică și proprietățile fizico-chimice și organoleptice ale mierii. Mierea care reflectă cel mai bine această legătură este cea de salvie. Salvia crește în principal pe suprafețele carstice, în special pe subsolul pietros din zonele expuse la vântul bora. Legătura cauzală este demonstrată de profilul organoleptic distinctiv al mierii și de un spectru polenic specific, unic pentru Dalmația, care diferă de alte zone în care se poate produce miere de salvie.

Plantele mediteraneene și cele alpine, care cresc la o distanță mică unele de celelalte, alcătuiesc o compoziție florală specifică, care îi conferă produsului „Dalmatinski med” caracterul distinctiv. Acest caracter este cel mai evident în cazul mierii din inflorescență, care prezintă caracteristici organoleptice mai proeminente, datorate compoziției de nectar și, în special, componentelor esențiale ale plantelor care cresc în clima mediteraneeană și cea submediteraneeană.

O altă particularitate a ariei geografice este reprezentată de plantațiile cu monocultură de mandarină Satsuma din delta râului Neretva, care oferă cantități abundente de nectar și determină în mod direct originea botanică și profilul organoleptic ale mierii de mandarin. Prezența unor elemente de compuși volatili care nu se găsesc în alte tipuri de miere de citrice demonstrează această particularitate.

Aria geografică delimitată este unică și pentru condițiile sale climatice, care favorizează prezența Acericerus heydenii și a unor dumbrăvi vaste de jugaștri de Banat, ambele fiind o condiție prealabilă pentru producerea unui tip specific de miere din secreție zaharoasă, cu parametri fizico-chimici (conductivitate electrică relativ ridicată și conținut scăzut de apă) și un profil organoleptic care o diferențiază de mierea din secreție zaharoasă obținută de la foioase din afara Dalmației.

Mierea „Dalmatinski med” este cunoscută și apreciată încă din antichitate. Plinius a subliniat calitatea mierii, în special a mierii olinitio de pe insula Šolta (la vremea respectivă Olynta), prețuită de romani mai mult decât mierea de pe muntele Himet. Apicultura are o tradiție îndelungată. În 1875, a fost înființată o cooperativă apicolă pe insula Šolta, urmată de încă una pe insula Pag în 1905 și de una în peninsula Pelješac în 1910. În prezent, Asociația apicultorilor din Dalmația cuprinde 31 de cooperative apicole, cu un total de 1 887 de apicultori. Metoda de producție a mierii „Dalmatinski med” este strâns legată de competențele apicultorilor locali, care sunt rezultatul experienței și al tradiției transmise de-a lungul generațiilor. Tehnologiile moderne sunt, de asemenea, valorificate, cu respectarea bunelor practici apicole. În perioada de cules, albinele nu sunt hrănite suplimentar și nici nu se utilizează agenți de control al bolilor. Temperatura din lanțul de producție nu depășește niciodată 40 °C, ceea ce asigură calitatea mierii, dovedită de conținutul scăzut de HMF. Nivelul ridicat al competențelor apicole se reflectă prin capacitatea de a găsi cele mai bune locuri pentru stupi și de a alege momentul potrivit pentru extragerea mierii, astfel încât să se mențină un conținut scăzut de apă. Aceste competențe, îmbinate cu caracteristicile ariei geografice, favorizează producția de miere monofloră.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

https://poljoprivreda.gov.hr/UserDocsImages/dokumenti/hrana/zoi-zozp-zts/10_7_23%20Specifikacija_Dalmatinski_med.pdf

---

(1)   JO L 343, 14.12.2012, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2012/1151/oj.