(1)

Solul este o resursă vitală, limitată, neregenerabilă și de neînlocuit, care este esențială pentru economie, mediu și societate.

(2)

Solurile sănătoase sunt soluri care au o stare chimică, biologică și fizică bună, putând astfel să furnizeze servicii ecosistemice vitale pentru oameni și mediu, cum ar fi alimente sigure, nutritive și suficiente, biomasă, apă curată, circuitul nutrienților, stocarea carbonului și un habitat favorabil pentru biodiversitate. Solul este esențial pentru asigurarea securității alimentare. Cu toate acestea, se estimează că între 60 % și 70 % din solurile din Uniune sunt deteriorate și starea acestora continuă să se deterioreze. [AM 1]

(3)

Degradarea solului înseamnă pentru Uniune pierderi de zeci de miliarde de euro în fiecare an. Sănătatea solului are un impact asupra furnizării de servicii ecosistemice, care aduc un profit economic important. Prin urmare, gestionarea durabilă a solurilor și regenerarea acestora sunt măsuri Îmbunătățirea sa e o măsură care se justifică din punct de vedere economic și care pot poate spori în mod semnificativ prețul și valoarea terenurilor din Uniune. În plus, poate fi nevoie de până la 1 000 de ani pentru a produce un singur centimetru de sol de suprafață, în timp ce procesul de degradare și pierderea completă a solului pot avea loc rapid. [AM 2]

(4)

Pactul verde european (3) a stabilit o foaie de parcurs ambițioasă pentru a transforma Uniunea într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, competitivă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, care urmărește să protejeze, să conserve și să consolideze capitalul natural al Uniunii și să protejeze sănătatea și bunăstarea cetățenilor săi. Ca parte a Pactului verde european, Comisia a adoptat Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 (4), Strategia „De la fermă la consumator” (5), Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării (6), Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice (7) și Strategia UE privind solul pentru 2030 (8).

(5)

Uniunea se angajează să respecte Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și obiectivele sale de dezvoltare durabilă (ODD) (9). Solurile sănătoase contribuie în mod direct la realizarea mai multor ODD, în special a ODD 2 (fără foamete), ODD 3 (sănătate și bunăstare), ODD 6 (apă curată și salubritate), ODD 11 (orașe și comunități durabile), ODD 12 (consum și producție responsabile), ODD 13 (politici climatice) și ODD 15 (viața terestră). ODD 15.3 vizează combaterea deșertificării, refacerea terenurilor și a solurilor degradate, inclusiv a terenurilor afectate de deșertificare, de secetă și de inundații, și depunerea de eforturi în vederea atingerii neutralității din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030.

(6)

Uniunea și statele sale membre, în calitate de părți la Convenția privind diversitatea biologică, aprobată prin Decizia 93/626/CEE a Consiliului (10), au adoptat, în cadrul celei de a 15-a Conferințe a părților, „Cadrul mondial pentru biodiversitate de la Kunming-Montreal” (11), care cuprinde mai multe obiective relevante pentru sănătatea solului printre obiectivele mondiale orientate spre acțiune stabilite pentru 2030. Contribuțiile naturii la viața oamenilor, inclusiv la sănătatea solului, ar trebui restabilite, menținute și consolidate.

(7)

Uniunea și statele sale membre, în calitate de părți la Convenția ONU pentru combaterea deșertificării (UNCCD), aprobată prin Decizia 98/216/CE a Consiliului (12), s-au angajat să combată deșertificarea și să atenueze efectele secetei în țările afectate. Treisprezece state membre (13) s-au declarat părți afectate de deșertificare în temeiul UNCCD.

(8)

În contextul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), terenurile și solul sunt considerate simultan o sursă și un absorbant de carbon. Uniunea și statele membre, în calitate de părți, s-au angajat să promoveze gestionarea durabilă, conservarea și îmbunătățirea absorbanților și a rezervoarelor de carbon.

(9)

Conform Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030, este esențial să se intensifice eforturile de protejare a fertilității solului, de reducere a eroziunii solului și de sporire a materiei organice din sol prin adoptarea unor practici durabile de gestionare a solului. Totodată, sunt necesare progrese semnificative în ceea ce privește identificarea siturilor unde solul este contaminat, refacerea solurilor degradate, definirea condițiilor pentru starea ecologică bună a solurilor, introducerea unor obiective de refacere și îmbunătățirea monitorizării sănătății solului.

(10)

Strategia UE privind solul pentru 2030 stabilește viziunea pe termen lung ca, până în 2050, toate ecosistemele solului din UE să fie sănătoase și, prin urmare, mai reziliente. Ca soluție esențială, solurile sănătoase contribuie la îndeplinirea obiectivelor UE de atingere a neutralității climatice și reziliență la schimbările climatice, de dezvoltare a unei (bio)economii curate și circulare, de inversare a declinului biodiversității, de protejare a sănătății umane, de stopare a deșertificării și de inversare a procesului de degradare a terenurilor.

(11)

Finanțarea este vitală pentru a asigura tranziția către atingerea unei stări bune de sănătate a solurilor. Cadrul financiar multianual oferă mai multe oportunități de finanțare disponibile pentru protejarea, gestionarea durabilă și regenerarea solurilor. „Un pact al solului pentru Europa” este una dintre cele cinci misiuni ale UE din cadrul programului Orizont Europa, având drept scop specific promovarea sănătății solului. Misiunea privind solul este un instrument-cheie pentru punerea în aplicare a prezentei directive. Scopul său este de a conduce tranziția către asigurarea unei stări bune de sănătate a solurilor prin finanțarea unui program ambițios de cercetare și inovare, prin crearea unei rețele de 100 de laboratoare vii și de proiecte-far în zonele rurale și urbane, prin promovarea dezvoltării unui cadru armonizat de monitorizare a solului și prin sporirea gradului de conștientizare cu privire la importanța solului. Alte programe ale Uniunii ale căror obiective contribuie la sănătatea solurilor sunt politica agricolă comună, fondurile politicii de coeziune, Programul pentru mediu și politici climatice, programul de lucru Orizont Europa, Instrumentul de sprijin tehnic, Mecanismul de redresare și reziliență și InvestEU. Deoarece obiectivul ca toate solurile din Uniune să fie în stare bună de sănătate este un obiectiv de interes comun, este necesar să se mobilizeze mai multe resurse pentru a sprijini adoptarea gestionării durabile a solului și a practicilor generative, inclusiv prin sprijin furnizat de Banca Europeană de Investiții prin intermediul mecanismelor de reducere a riscurilor. Comisia ar trebui să evalueze nevoile și lacunele financiare globale și, dacă este necesar, să instituie resurse financiare suplimentare pentru perioada de după 2027 în temeiul cadrului financiar multianual și să adopte măsuri în vederea asigurării coerenței politicilor în raport cu obiectivele prezentei directive. [AM 3]

(12)

Strategia privind solul pentru 2030 a anunțat intenția Comisiei de a prezenta o propunere legislativă privind sănătatea solului pentru a face posibilă realizarea obiectivelor Strategiei privind solul și pentru a asigura o stare bună de sănătate a solului în întreaga UE până în 2050. În rezoluția sa din 28 aprilie 2021 referitoare la protecția solului (14), Parlamentul European a subliniat importanța protejării solului și a promovării unor soluri sănătoase în Uniune, ținând seama de faptul că degradarea continuă, în pofida acțiunilor limitate și inegale întreprinse în unele state membre. Parlamentul European a invitat Comisia să elaboreze un cadru juridic comun la nivelul Uniunii pentru protecția și utilizarea durabilă a solului, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității, care să abordeze toate amenințările importante pentru sol. Cel mai important, Parlamentul European a subliniat riscurile la adresa funcționării pieței interne, care decurg din inexistența unui mediu concurențial echitabil între statele membre și din regimurile diferite de protecție a solului în statele membre, precum și potențialul ridicat al stimulării concurenței echitabile în sectorul privat, al dezvoltării de soluții inovatoare și cunoștințe și al consolidării exportului de tehnologii în afara Uniunii. [AM 4]

(13)

În concluziile sale din 23 octombrie 2020 (15), Consiliul a susținut intensificarea de către Comisie a eforturilor sale de a proteja mai bine solurile și biodiversitatea solului, ca resursă neregenerabilă de o importanță vitală.

(14)

Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (16) stabilește un obiectiv obligatoriu de realizare a neutralității climatice în Uniune până în 2050 și de a avea emisii negative ulterior, precum și de a acorda prioritate reducerii rapide și previzibile a emisiilor și, totodată, sporirii eliminărilor cu ajutorul absorbanților naturali. Gestionarea durabilă a solului duce la creșterea nivelului de sechestrare a carbonului și, în majoritatea cazurilor, la beneficii conexe pentru ecosisteme și biodiversitate. Comunicarea Comisiei privind ciclurile durabile ale carbonului (17) a subliniat necesitatea unei identificări clare și transparente a activităților care elimină fără echivoc dioxidul de carbon din atmosferă, cum ar fi dezvoltarea unui cadru al UE de certificare pentru eliminările de dioxid de carbon din ecosistemele naturale, inclusiv din soluri. În plus, Regulamentul revizuit privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura nu numai că recunoaște rolul central al carbonului din sol în îndeplinirea obiectivelor intermediare pe calea către o Europă neutră din punct de vedere climatic, ci și invită statele membre să pregătească un sistem de monitorizare a stocurilor de carbon conținut în sol, utilizând, printre altele, setul de date al Studiului-cadru privind utilizarea și ocuparea terenurilor (LUCAS).

(15)

Comunicarea Comisiei privind adaptarea la schimbările climatice (18) a subliniat că utilizarea soluțiilor bazate pe natură în interiorul teritoriului, inclusiv refacerea funcției de absorbție a solurilor, va stimula aprovizionarea cu apă curată și proaspătă, va reduce impactul inundațiilor și va atenua impactul secetelor. Este important să se maximizeze capacitatea solurilor de a reține și purifica apa și de a reduce poluarea.

(16)

Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării, adoptat de către Comisie, prezintă o viziune pentru 2050 în care poluarea aerului, a apei și a solului ar fi redusă la niveluri care să nu mai fie considerate dăunătoare pentru sănătate și pentru ecosistemele naturale și care să respecte limitele cărora le poate face față planeta noastră, creând astfel un mediu fără substanțe toxice.

(17)

Comunicarea Comisiei privind garantarea securității alimentare și consolidarea rezilienței sistemelor alimentare (19) a subliniat că asigurarea caracterului durabil al sistemelor alimentare este fundamentală pentru securitatea alimentară. Solurile sănătoase permit sistemului alimentar al Uniunii să fie mai rezilient, oferind baza pentru producerea de alimente nutritive și suficiente.

(18)

Este necesar vital să se stabilească măsuri adecvate, armonizate în toată Uniunea, de monitorizare și evaluare a sănătății solului, de gestionare durabilă a solurilor și de remediere a siturilor contaminate pentru a asigura o stare bună de sănătate a solurilor până în 2050, a le menține într-o stare bună de sănătate și a îndeplini obiectivele Uniunii referitoare la climă și biodiversitate, a preveni seceta și dezastrele naturale și a oferi un răspuns la astfel de evenimente, a proteja sănătatea umană și a asigura securitatea și siguranța alimentară. [AM 5]

(19)

Peste 25 % din ansamblul formelor de viață care alcătuiesc biodiversitatea trăiesc în sol, care este totodată, ca mărime, al doilea rezervor de carbon al planetei. Datorită capacității lor de captare și stocare a carbonului, solurile sănătoase contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii în domeniul schimbărilor climatice . Biodiversitatea solului cuprinde microorganisme, inclusiv bacterii, ciuperci, protozoare și nematozi, precum și organisme mai mari, cum ar fi râmele, insectele și rădăcinile de plante, care contribuie în mod colectiv la diversitatea ecologică și funcțională a ecosistemelor solului . De asemenea, solurile sănătoase oferă un habitat favorabil în care organismele pot să prospere și sunt esențiale pentru sporirea biodiversității și a stabilității ecosistemelor. Biodiversitatea subterană și cea supraterană sunt strâns interconectate și interacțiunile dintre ele se bazează pe relații mutualiste (un exemplu în acest sens fiind ciupercile micorizice care conectează rădăcinile plantelor). [AM 6]

(19a)

Materia organică din sol este esențială pentru furnizarea de servicii și funcții ecosistemice ale acestuia, prin reducerea degradării, a eroziunii și a tasării solului, sporind în același timp capacitatea de tamponare, de reținere a apei și de schimb de cationi a solului și a carbonului organic din sol, ceea ce, în cele din urmă, ar putea crește randamentul culturilor. În plus, materia organică din sol afectează în mod pozitiv biodiversitatea lui și ar putea crește cantitatea de carbon sechestrat în soluri, contribuind astfel la atenuarea schimbărilor climatice. [AM ]

(20)

Inundațiile, incendiile forestiere și fenomenele meteorologice extreme sunt riscurile de dezastre naturale care constituie surse de îngrijorare maximă în toată Europa. Pe tot cuprinsul Uniunii, preocupările legate de secetă și de deficitul de apă sunt tot mai acute. În 2020, 24 de state membre au considerat că seceta și deficitul de apă reprezintă riscuri majore de dezastre emergente sau legate de climă, față de numai 11 state membre în 2015. Solurile sănătoase sunt esențiale pentru reziliența în fața secetei și a dezastrelor naturale. Practicile care îmbunătățesc reținerea apei și disponibilitatea nutrienților în soluri, structura solului, biodiversitatea solului și sechestrarea carbonului sporesc reziliența ecosistemelor, a plantelor și a culturilor, făcându-le capabile să reziste și să își revină în urma secetelor, a dezastrelor naturale, a valurilor de căldură și a fenomenelor meteorologice extreme, care vor deveni mai frecvente în viitor din cauza schimbărilor climatice. Dimpotrivă, fără o gestionare adecvată a solului, seceta și dezastrele naturale cauzează degradarea solului și fac ca solurile să aibă o stare de sănătate proastă. Îmbunătățirea sănătății solului ajută la atenuarea pierderilor economice și a deceselor asociate cu fenomenele climatice extreme, care s-au ridicat în Uniune, între 1980 și 2021, la aproximativ 560 de miliarde EUR și peste 182 000 de victime.

(21)

Sănătatea solului contribuie în mod direct la sănătatea și starea de bine a oamenilor. Solurile sănătoase produc alimente sigure și nutritive și au capacitatea de a filtra contaminanții, menținând astfel calitatea apei potabile. Contaminarea solului poate dăuna sănătății umane prin ingestie, inhalare sau contact cutanat. Expunerea umană la comunitatea microbiană sănătoasă din sol este benefică pentru dezvoltarea sistemului imunitar și a rezistenței la anumite boli și alergii. Solurile sănătoase favorizează creșterea arborilor, a florilor și a ierbii și creează infrastructuri verzi care oferă valoare estetică, o stare de bine și calitate a vieții.

(21a)

S-a observat frecvent că substanțele perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS) contaminează apele subterane, apele de suprafață și solul. Acestea pot modifica proprietățile și structurile solului, unele dintre efectele raportate incluzând scăderea respirației solului și a cantității de agregate stabile în apă, precum și creșterea pH-ului solului. [AM 8]

(22)

Degradarea solului afectează fertilitatea, randamentele recoltelor, rezistența la dăunători și valoarea nutritivă a alimentelor. Întrucât 95 % din alimentele noastre sunt produse direct sau indirect pe soluri, iar populația mondială continuă să crească, este esențial ca această resursă naturală finită să rămână sănătoasă pentru a asigura atât securitatea alimentară pe termen lung, cât și productivitatea și rentabilitatea agriculturii în Uniune. Practicile de gestionare durabilă a solului , inclusiv cele prevăzute în politica agricolă comună, mențin sau îmbunătățesc sănătatea solului și contribuie la durabilitatea și reziliența sistemului alimentar. Reducerea pierderilor de nutrienți și a reziduurilor de pesticide este esențială în acest sens. [AM 9]

(23)

Obiectivul pe termen lung al directivei este de a asigura o stare bună de sănătate a solurilor în toată Uniunea până în 2050. Ca etapă intermediară, având în vedere cunoștințele limitate cu privire la starea solurilor și la eficacitatea și costurile măsurilor de regenerare a sănătății acestora, directiva adoptă o abordare etapizată. În prima etapă se va pune accentul pe stabilirea cadrului de monitorizare a solului și pe evaluarea situației solurilor din întreaga UE. Aceasta presupune inclusiv cerințe de stabilire a unor măsuri Statele membre ar trebui să definească practici de gestionare durabilă a solurilor și de regenerare a solurilor nesănătoase odată ce se stabilește starea solului, ținând seama de principiile neobligatorii stabilite în anexa III la prezenta directivă. Statelor membre li se oferă flexibilitatea de a decide cu privire la practicile concrete care urmează să fie puse în aplicare, după caz, reflectând condițiile locale și fezabilitatea acestora, dar fără a impune obligația de a avea pentru a înlesni obținerea unor soluri sănătoase până în 2050 și nici obiective intermediare. Această abordare proporțională va permite ca acțiunile de gestionare durabilă a solului și de regenerare a solurilor nesănătoase care nu au o stare bună de sănătate să poată fi bine pregătite, impulsionate și puse în mișcare. Într-o a doua etapă, de îndată ce vor fi disponibile rezultatele primei evaluări a solurilor și a analizei tendințelor, Comisia va face un bilanț al progreselor înregistrate în vederea atingerii obiectivului stabilit pentru 2050 și al experienței acumulate în acest proces și va propune o revizuire a directivei, dacă va fi necesar, pentru a accelera progresele în perspectiva anului îndeplini obiectivul pentru 2050. [AM 10]

(24)

Abordarea presiunilor asupra solurilor și identificarea măsurilor potrivite pentru menținerea sau regenerarea sănătății solului necesită luarea în considerare a varietății tipurilor de sol, a condițiilor locale și climatice specifice și a utilizării sau acoperirii terenurilor. Prin urmare, este oportun ca statele membre să înființeze districte pedologice care să poată să reflecte în mod adecvat condițiile pedoclimatice și varietatea de soluri de pe întregul lor teritoriu . Districtele pedologice ar trebui să fie unitățile de guvernanță de bază pentru gestionarea solurilor și pentru luarea de măsuri în vederea asigurării respectării cerințelor prevăzute în prezenta directivă, în special în ceea ce privește monitorizarea și evaluarea sănătății solului. Pentru fiecare stat membru ar trebui stabilite numărul, întinderea geografică și limitele districtelor pedologice, pentru a facilita punerea în aplicare a Regulamentului (UE) …/…. al Parlamentului European și al Consiliului +  (+). În fiecare stat membru ar trebui să existe un număr minim de districte pedologice, în funcție de mărimea statului membru. Acest număr minim de districte pedologice stabilit pentru fiecare stat membru trebuie să corespundă numărului de unități teritoriale NUTS 1 stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (20). Statele membre pot decide să își înființeze districte pedologice în funcție de numărul lor de unități teritoriale NUTS 2, pentru a reflecta mai bine condițiile lor locale și competențele autorităților lor naționale. [AM 11]

(24a)

Districtele pedologice se află la nivelul cel mai adecvat pentru adoptarea unor programe de măsuri și, acolo unde este necesar, de obiective intermediare, inclusiv prin planuri de districte pedologice locale, ținând seama de condițiile locale și de punctele de vedere ale părților interesate de la nivel local, pentru a se asigura că solurile respective ating un nivel mai bun de clasificare. Întrucât refacerea solurilor aflate în stare critică de degradare durează mai mult, ar trebui acordat un termen suficient de până la 10 ani pentru a se asigura îmbunătățirea clasificării lor ecologice. Solurile înregistrate ca fiind contaminate, care sunt vizate de planuri specifice de gestionare și atenuare, ar putea face obiectul unui termen diferit. [AM 12]

(25)

Pentru a asigura guvernanța corespunzătoare a solurilor, statele membre ar trebui să aibă obligația de a desemna o autoritate competentă pentru fiecare district pedologic. Statelor membre ar trebui să li se permită să desemneze orice autoritate competentă suplimentară la nivelul corespunzător, inclusiv la nivel național sau regional , inclusiv în toate teritoriile statelor membre . Pentru a reduce la minimum costurile, statele membre ar trebui să desemneze în primul rând autoritățile deja înființate. O autoritate ar putea fi responsabilă pentru mai multe domenii, ceea ce ar putea îmbunătăți coerența în punerea în aplicare a prezentei directive. În cazul în care statele membre modifică alocarea competențelor între autoritățile competente, ele ar trebui să comunice Comisiei aceste modificări, pentru a-i permite să mențină informațiile la zi. [AM 13]

(26)

Pentru a avea o definiție comună a stării bune de sănătate a solului, este necesar să se definească un set comun minim de criterii măsurabile care, dacă nu sunt respectate, conduc la o pierdere critică a capacității solului de a funcționa ca un sistem viu esențial și de a furniza servicii ecosistemice. Aceste criterii ar trebui să reflecte nivelul actual de cunoștințe științifice privind solul și să se bazeze pe acestea.

(27)

Pentru a descrie degradarea solului, este necesar să se stabilească descriptori ai În vederea asigurării unui cadru comun și cu scopul de a permite comparabilitatea datelor, Comisia ar trebui să adopte, prin intermediul unor acte delegate, o metodologie de stabilire a valorilor-prag ale descriptorilor solului care să poată fi măsurați sau estimați. Chiar dacă există o variabilitate semnificativă între tipurile de sol, condițiile pentru fiecare stare ecologică a solului. Este important ca această metodologie să țină seama de cele mai recente dovezi științifice și să prevadă mijloace pentru a ține seama de diferitele condiții climatice și utilizările terenurilor, cunoștințele științifice actuale permit stabilirea unor criterii la nivelul Uniunii pentru unii dintre acești descriptori ai solului. Pe de altă parte tipuri de sol. Utilizând această metodologie , statele membre ar trebui să fie în măsură să adapteze criteriile aferente unora dintre acești descriptori ai solului pe baza condițiilor naționale sau locale specifice și să definească criteriile aferente altor descriptori ai identifice proiecte de valori-prag ale descriptorilor solului pentru care nu pot fi stabilite criterii comune la nivelul UE în această etapă. În cazul descriptorilor pentru care în prezent nu pot fi identificate criterii clare pe baza cărora să se distingă fiecare stare ecologică a solului, luând în considerare condițiile climatice, tipul de sol, tipul de suprafață de teren și dovezile științifice și să le prezinte Comisiei. În vederea asigurării unor condiții de concurență echitabile între starea bună de sănătate și starea proastă de sănătate, nu sunt statele membre și cu scopul de a evita adoptarea de către statele membre a unor valori-prag care să permită clasificarea unor similare într-un mod foarte diferit, afectând astfel eforturile necesare decât monitorizarea și evaluarea. Acest lucru va facilita elaborarea unor astfel de criterii în viitor vizând îmbunătățirea stării ecologice a solului, Comisia ar trebui să evalueze valorile-prag propuse și justificarea științifică a acestora. Comisia ar trebui să poată solicita statelor membre informații suplimentare sau revizuirea valorilor-prag propuse. Comisia ar trebui să aprobe valorile-prag, cu condiția ca observațiile sale să fie luate în considerare în mod corespunzător . [AM 14]

(27a)

Este necesară o viziune integrată cu privire la evaluarea sănătății solului, care să nu se limiteze doar la factorii de degradare și să ofere o cale clară de îmbunătățire a acesteia. Evaluarea stării ecologice a solului în ansamblu ar trebui să fie clasificată, prin urmare, în cinci categorii, de la „stare ecologică foarte bună a solului”, „stare ecologică bună”, „moderată”, „soluri degradate” și până la „soluri în stare critică de degradare”, ținând seama, printre altele, de prezența factorilor de degradare și de funcțiile solurilor. [AM 15]

(27b)

Pentru a respecta autonomia statelor membre care doresc să pună în aplicare sisteme de monitorizare mai cuprinzătoare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a alege între trei niveluri de monitorizare. Nivelul 1 prevede un set minim de descriptori ai solului. La nivelul 2, 20 % din punctele de prelevare sunt stabilite în conformitate cu programul LUCAS și eșantionate de două ori pentru monitorizarea continuă și stabilirea funcțiilor de transfer, în timp ce restul de 80 % din punctele de prelevare sunt determinate de statul membru, inclusiv pentru monitorizarea continuă și în conformitate cu criteriile stabilite în anexele la prezenta directivă. La nivelurile 1 și 2, 20 % din punctele de prelevare sunt dedicate monitorizării specifice, permițând statelor membre să extindă evaluările bazate pe riscuri, să efectueze investigații sau să vizeze domenii de interes deosebit. O abordare pe niveluri crește atât numărul descriptorilor de sol evaluați, cât și gradul de autonomie a statelor membre în ceea ce privește stabilirea pragurilor asociate stării ecologice a solurilor. Obiectivul principal al unei astfel de abordări pe niveluri este de a permite tuturor statelor membre să își pună în aplicare sistemele de monitorizare și să profite de toate sistemele naționale actuale care monitorizează deja solurile. Nivelul 2 va permite completarea lacunelor în ceea ce privește domeniul de aplicare și amploarea descriptorilor solului avuți în vedere. La nivelul 3, numărul descriptorilor solului este și mai mare pentru a perfecționa anumite aspecte ale sistemelor de monitorizare a solului. [AM 16]

(28)

Pentru a crea stimulente, statele membre ar trebui să instituie mecanisme de recunoaștere a eforturilor depuse de proprietarii și administratorii de terenuri pentru a menține solul într-o stare bună de sănătate, inclusiv sub forma unei certificări a sănătății solului care să completeze cadrul de reglementare al Uniunii privind eliminările de dioxid de carbon, precum și să sprijine punerea în aplicare a criteriilor de durabilitate a energiei din surse regenerabile prevăzute la articolul 29 din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (21). Comisia ar trebui să faciliteze certificarea sănătății solului, printre altele prin schimburi de informații și promovarea celor mai bune practici, acțiuni de sensibilizare și evaluarea fezabilității dezvoltării unor sisteme de certificare la nivelul Uniunii. Ar trebui exploatate cât mai mult posibil sinergiile dintre diferitele sisteme de certificare pentru a reduce sarcina administrativă suportată de cei care depun cereri pentru a primi certificările respective. [AM 17]

(29)

Unele soluri au caracteristici speciale, fie pentru că sunt atipice prin natura lor și constituie habitate rare pentru biodiversitate sau peisaje unice, fie pentru că au fost puternic modificate de oameni. Aceste caracteristici ar trebui luate în considerare în contextul definirii solurilor sănătoase și a cerințelor privind asigurarea unei stări bune de sănătate a solului.

(30)

Solul este o resursă limitată, supusă unei concurențe din ce în ce mai mari pentru diferite utilizări. Ocuparea terenurilor este un proces impulsionat adesea de nevoile de dezvoltare economică, care transformă zonele naturale și seminaturale (inclusiv terenurile agricole și forestiere, grădinile și parcurile) în zone de amenajate artificial, utilizând solul ca platformă pentru construcții și infrastructură, ca sursă directă de materii prime sau ca arhivă pentru patrimoniul istoric. Această transformare poate cauza pierderea, adesea ireversibilă, a capacității solurilor de a furniza alte servicii ecosistemice (furnizarea de alimente și biomasă, circuitul apei și al nutrienților, o bază pentru biodiversitate și stocarea carbonului). În special, ocuparea terenurilor afectează adesea cele mai fertile soluri agricole, punând în pericol securitatea alimentară. De asemenea, solul impermeabilizat expune așezările umane la inundații mai severe și la efecte mai intense de insulă termică. Prin urmare, este necesar să se monitorizeze ocuparea terenurilor și impermeabilizarea solului, precum și efectele acestora asupra capacității solului de a furniza servicii ecosistemice. De asemenea, este oportun să se stabilească anumite principii care să atenueze impactul ocupării terenurilor ca parte a gestionării durabile , completând gestionarea durabilă a solului. [AM 18]

(31)

Evaluarea sănătății solului pe baza rețelei de monitorizare ar trebui să fie precisă, menținând în același timp costurile de monitorizare la un nivel rezonabil. Prin urmare, este oportun să se stabilească criterii pentru stabilirea punctelor de prelevare care sunt reprezentative pentru starea solului ținând cont de diferitele tipuri de sol, de condițiile climatice și de utilizarea terenurilor. Grila punctelor de prelevare ar trebui să fie stabilită prin utilizarea metodelor geostatistice și să fie suficient de densă încât să ofere o estimare a suprafeței solurilor sănătoase, la nivel național, cu o marjă de incertitudine de cel mult 5 %. În general, se consideră că această valoare oferă o estimare solidă din punct de vedere statistic și o asigurare rezonabilă că obiectivul a fost îndeplinit. Este important ca metodologia și cadrul de monitorizare a solului să includă criterii armonizate de eșantionare, inclusiv profunzimea de eșantionare. [AM 19]

(31a)

Arhivele de soluri conservă o imagine a solurilor dintr-un anumit moment și o anumită locație, permițându-le statelor membre să folosească o probă în diferite scopuri și să optimizeze activitățile de prelevare a probelor pe teren, astfel reducând costurile pe termen lung ale monitorizării in situ. În plus, arhivele de soluri le permit cercetătorilor să reevalueze solurile din trecut în contextul prezentului, pentru a înțelege mai bine modificările pe termen lung ale solurilor sau în alte scopuri de cercetare, inclusiv pentru cercetarea medicală. Prin urmare, Comisia, inclusiv serviciile precum Centrul Comun de Cercetare (JRC), împreună cu statele membre și cu Observatorul European al Solurilor, trebuie, în mod imperativ, să se asigure că probele, extrasele de ADN și datele primare colectate pentru conformarea cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern privind protecția mediului sunt bine păstrate în arhive fizice și că probele și datele primare ale arhivelor respective rămân disponibile pentru cercetare și inovare ulterioară. [AM 20]

(32)

Pentru a completa inventarele naționale existente, Comisia ar trebui să ofere asistență statelor membre și să sprijine monitorizarea de către acestea a sănătății solului, continuând să efectueze și să îmbunătățească prelevarea la intervale regulate de probe de sol in situ și măsurătorile conexe ale solului (programul LUCAS privind solul) ca parte a programului LUCAS (Studiul-cadru privind utilizarea și ocuparea terenurilor). În acest scop, programul LUCAS trebuie ar trebui îmbunătățit și modernizat pentru a-l alinia pe deplin la cerințele de calitate specifice și cu toți descriptorii care trebuie îndeplinite îndepliniți în scopul prezentei directive. Pentru a reduce povara asupra statelor membre, acestora ar trebui să li se permită să ia în considerare datele privind sănătatea solului analizate în cadrul versiunii îmbunătățite a programului LUCAS privind solul . Programul LUCAS privind solul va preleva probe și va analiza cel puțin 20 % din dimensiunea probelor naționale, contribuind astfel la monitorizarea efectuată de statele membre. Analiza efectuată de LUCAS este esențială pentru a permite statelor membre să calculeze și să califice funcții de transfer valabile pentru a le permite să utilizeze în continuare modelul alternativ de monitorizare în conformitate cu nivelul 2. La cererea unui stat membru, Comisia ar trebui să ofere asistență suplimentară pentru maximum 50 % din eșantionare în cursul primei runde naționale de monitorizare . Statele membre care beneficiază de sprijin în acest mod ar trebui să ia măsurile juridice necesare pentru a oferi posibilitatea Comisiei de a efectua o astfel de prelevare de probe de sol in situ, inclusiv pe terenurile aflate în proprietate privată, cu acordul proprietarilor, în conformitate cu legislația națională sau a Uniunii aplicabilă. [AM 21]

(33)

Comisia dezvoltă în prezent servicii de teledetecție în contextul programului Copernicus ca program orientat către utilizatori, sprijinind astfel și statele membre. Pentru a permite stabilirea unui calendar optim al activității de monitorizare a sănătății solului și a spori eficacitatea acesteia, după caz, statele membre ar trebui să utilizeze datele obținute prin teledetecție, inclusiv datele furnizate de serviciile Copernicus, pentru a monitoriza descriptorii relevanți ai solului și pentru a evalua sănătatea solului. Comisia și Agenția Europeană de Mediu ar trebui să sprijine explorarea de soluții și dezvoltarea de produse de teledetecție a solului pentru a sprijini statele membre în monitorizarea descriptorilor relevanți ai solului. Comisia și statele membre ar trebui să sprijine în continuare utilizarea de tehnologii digitale fiabile și disponibile, cum ar fi baze de date electronice, sisteme de informații geografice, tehnologii de identificarea automatizată a imaginilor sau e-DNA, pentru a asigura o mai bună partajare a cunoștințelor și o transparență sporită în ceea ce privește starea de sănătate a solurilor și a reduce costurile cu efectuarea de măsurători și cu monitorizarea solurilor. [AM 22]

(34)

Comisia ar trebui să creeze, pe baza versiunii existente a Observatorului UE al solului și în urma modernizării acestuia, un portal digital de date privind sănătatea solului care ar trebui să fie compatibil cu Strategia UE privind datele (22) și cu spațiile de date ale UE și care ar trebui să fie un nod de acces la datele privind solul provenite din diverse surse. Datele privind sănătatea solului ar trebui să fie puse la dispoziția publicului într-un format care să poată fi utilizat de comunitatea de cercetare, de proprietarii și administratorii de terenuri, de consilierii care lucrează în cadrul sistemului de consiliere agricolă și de public, asigurând conformitatea cu dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal. Portalul respectiv ar trebui să conțină, în primul rând, toate datele relevante colectate de statele membre și de Comisie în conformitate cu prezenta directivă și să servească drept platformă pentru înființarea unui set de instrumente de gestionare durabilă a solului, care să asigure informații la zi și specifice contextului despre practicile de gestionare durabilă a solului, în funcție de diferitele tipuri de sol, de utilizarea terenurilor și de condițiile climatice . De asemenea, ar trebui să fie posibilă integrarea voluntară în portal a altor date relevante privind solul, colectate de statele membre sau de orice altă parte (în special a datelor care rezultă din proiectele din cadrul programului Orizont Europa și al misiunii „Un pact al solului pentru Europa”), cu condiția ca datele respective să îndeplinească anumite cerințe legate de format și de specificații. Aceste cerințe ar trebui precizate de Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Statele membre și Comisia ar trebui să se asigure că instituțiile de cercetare au acces ușor și liber la toate datele la cerere. [AM 23]

(35)

De asemenea, este necesar să se îmbunătățească armonizarea sistemelor de monitorizare a solului utilizate în statele membre și să se valorifice sinergiile dintre sistemele de monitorizare ale Uniunii și cele naționale și să se profite la maximum de instrumente de monitorizare existente deja armonizate, cum ar fi LUCAS, pentru a se obține date mai comparabile la nivelul Uniunii. Mai mult, armonizarea sistemelor de monitorizare în statele membre ar ajuta la creșterea investițiilor în tehnici și tehnologii avansate de monitorizare a solurilor. [AM 24]

(36)

Pentru a utiliza cât mai mult posibil datele privind sănătatea solului generate de monitorizarea efectuată în temeiul prezentei directive, statele membre ar trebui să aibă obligația de a facilita accesul părților interesate relevante la astfel de date, de exemplu accesul fermierilor, al silvicultorilor, al proprietarilor de terenuri și al autorităților locale. [AM 25]

(37)

Pentru a menține sau a îmbunătăți sănătatea solului, este necesar ca solurile să fie gestionate în mod durabil. Gestionarea durabilă a solului va face posibilă furnizarea pe termen lung a serviciilor furnizate de sol, printre care se numără îmbunătățirea calității aerului și a apei și securitatea alimentară. Prin urmare, este oportun să se stabilească principii neobligatorii de gestionare durabilă a solului care să ghideze practicile de gestionare a solului. [AM 26]

(38)

Instrumentele economice, inclusiv cele care oferă sprijin fermierilor în cadrul politicii agricole comune (PAC), au un rol esențial în tranziția către gestionarea durabilă a solurilor agricole și, într-o mai mică măsură, a solurilor forestiere. PAC urmărește să sprijine sănătatea solului prin implementarea unui sistem de condiționalitate, a unor programe ecologice și a unor măsuri de dezvoltare rurală. Poate fi oferit sprijin financiar pentru fermierii și silvicultorii care aplică practici de gestionare durabilă a solului și din partea sectorului privat. De exemplu, introducerea etichetelor voluntare de durabilitate în industria alimentară, a lemnului, a bioproduselor și a energiei de către părțile interesate din sectorul privat poate ține seama de principiile gestionării durabile a contribuțiile vizând îmbunătățirea sănătății solului prevăzute în conformitate cu prezenta directivă. Acest lucru poate permite producătorilor de alimente, de lemn și de biomasă care aplică aceste principii în producția lor să reflecte respectarea acestor principii în valoarea produselor lor. Prin intermediul laboratoarelor vii și al proiectelor-far din cadrul misiunii privind solul se va acorda finanțare suplimentară pentru o rețea de situri reale de încercare, demonstrare și extindere a soluțiilor, inclusiv a celor legate de agricultura carbonului. Fără a aduce atingere principiului „poluatorul plătește”, statele membre ar trebui să ofere sprijin și consiliere proprietarilor și utilizatorilor de terenuri afectați de măsurile luate în temeiul prezentei directive, ținând seama în special de nevoile și capacitățile reduse ale întreprinderilor mici și mijlocii. [AM 27]

(39)

În temeiul Regulamentului (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului (23), statele membre trebuie să descrie în planurile lor strategice PAC modul în care arhitectura verde a planurilor respective este menită să contribuie la realizarea obiectivelor naționale pe termen lung prevăzute în actele legislative enumerate în anexa XIII la regulamentul respectiv ori care decurg din acestea și să fie coerentă cu obiectivele menționate.

(39a)

Standardele privind bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor (standardele GAEC) 5, 6 și 7, astfel cum sunt stabilite în Regulamentul (UE) 2021/2115, includ standarde de îmbunătățire a gestionării aratului pentru a reduce riscul de degradare și eroziune a solului, inclusiv prin luarea în considerare a unghiului pantei și a gestionării minime a terenurilor care reflectă condițiile specifice ale sitului pentru a limita eroziunea, a acoperirii minime a solului pentru a evita solul necultivat, a necesității de protecție a solurilor în perioadele cele mai sensibile, precum și a rotației culturilor pe terenurile arabile. În plus, standardul GAEC 1 privind protecția pășunilor permanente și standardul GAEC 2 care protejează zonele umede, turbăriile și solurile cu un conținut ridicat de materie organică sunt relevante pentru protecția solului. [AM 28]

(40)

Pentru a asigura punerea în aplicare a celor mai bune practici de gestionare durabilă a solului, Statele membre ar trebui să aibă obligația de a monitoriza îndeaproape impactul practicilor de gestionare a solului și de a adapta practicile și recomandările în funcție de nevoi, ținând seama de noile cunoștințe obținute din cercetare și inovare. Se așteaptă contribuții valoroase în acest sens din partea misiunii Orizont Europa intitulată „Un pact al solului pentru Europa” și, în special, din partea laboratoarelor vii și a activităților sale de sprijinire a monitorizării solului, a educației în domeniul solului și a implicării cetățenilor. [AM 29]

(41)

Regenerarea readuce solurile degradate la o stare de sănătate bună. Atunci când definesc măsuri de regenerare a solului, statele membre ar trebui să aibă obligația de a ține cont de rezultatul evaluării stării de sănătate a solului și de a adapta măsurile de regenerare în cauză la caracteristicile specifice ale situației, la tipul, utilizarea și starea solului, precum și la condițiile locale, climatice și de mediu.

(42)

Pentru a asigura sinergii între diferitele măsuri adoptate în temeiul altor acte legislative ale Uniunii care ar putea avea un impact asupra sănătății solului și măsurile care urmează să fie puse în aplicare pentru gestionarea durabilă și regenerarea solurilor din Uniune, statele membre ar trebui să se asigure că practicile de gestionare durabilă și de regenerare a solului sunt coerente cu planurile de refacere naționale adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) …/… al Parlamentului European și al Consiliului (24)+ ; cu strategiile naționale privind biodiversitatea și cu planurile de acțiune stabilite în temeiul articolului 6 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică , cu planurile strategice care urmează să fie elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/2115, cu codurile de bune practici agricole și programele de acțiune pentru zonele vulnerabile desemnate adoptate în conformitate cu Directiva 91/676/CEE a Consiliului (25), cu măsurile de conservare și cadrul de acțiune prioritară stabilite pentru siturile Natura 2000 în conformitate cu Directiva 92/43/CEE a Consiliului (26), cu măsurile pentru atingerea unei stări ecologice și chimice bune a corpurilor de apă incluse în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice elaborate în conformitate cu Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (27), cu măsurile de gestionare a riscului de inundații instituite în conformitate cu Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (28), cu planurile de gestionare a secetei promovate în Strategia Uniunii privind adaptarea la schimbările climatice (29), cu programele naționale de acțiune instituite în conformitate cu articolul 10 din Convenția Organizației Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării, cu obiectivele stabilite în temeiul Regulamentului (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului (30) și al Regulamentului (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului (31), cu planurile naționale integrate privind energia și clima instituite în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (32), cu programele naționale de control al poluării atmosferice elaborate în temeiul Directivei (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului (33), cu evaluările riscurilor și planificarea gestionării riscurilor de dezastre realizate în conformitate cu Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (34), precum și cu planurile naționale de acțiune elaborate în conformitate cu Regulamentul (UE) …/… al Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și al a Consiliului  (35)+. În măsura posibilului, practicile de gestionare durabilă și de regenerare a solului ar trebui să fie integrate în aceste programe, planuri și măsuri, în măsura în care contribuie la realizarea obiectivelor aferente. În consecință, indicatorii și datele relevante, cum ar fi indicatorii de rezultat referitori la sol prevăzuți în Regulamentul PAC și datele statistice privind factorii de producție și producția agricolă raportate în temeiul Regulamentului (UE) 2022/2379 al Parlamentului European și al Consiliului (36), ar trebui să fie accesibile autorităților competente responsabile cu practicile de gestionare durabilă și de regenerare a solului și cu evaluarea sănătății solului, pentru a se realiza legături încrucișate între aceste date și indicatori și a se putea realiza astfel o evaluare cât mai precisă a eficacității măsurilor alese. [AM 30]

(43)

Siturile contaminate reprezintă moștenirea mai multor decenii de activitate industrială în UE și pot genera riscuri pentru sănătatea umană și animală și pentru mediu în prezent și în viitor. Prin urmare Pornind de la cunoștințele existente , este necesar ca mai întâi , prin urmare, să se identifice și să se investigheze siturile potențial contaminate, iar apoi, în cazul unei contaminări confirmate, să se evalueze riscurile și să se ia măsuri pentru contracararea riscurilor inacceptabile a le aborda . Investigarea solului poate duce la concluzia că un sit potențial contaminat este de fapt necontaminat. În acest caz, situl nu ar mai trebui să fie etichetat de statul membru ca fiind potențial contaminat, cu excepția cazului în care se suspectează existența unei contaminări pe baza unor noi dovezi. [AM 31]

(44)

Pentru a identifica siturile potențial contaminate, statele membre ar trebui să colecteze dovezi, printre altele, prin cercetări istorice, ale incidentelor și accidentelor industriale din trecut, ale autorizațiilor de mediu , ale sondajelor legate de sănătate, precum și ale notificărilor din partea publicului sau a autorităților. [AM 32]

(45)

Pentru a se asigura faptul că investigațiile asupra solului în siturile potențial contaminate sunt efectuate în timp util și în mod eficace , astfel cum s-a solicitat în rezoluția Parlamentului European din 28 aprilie 2021 referitoare la protecția solului , statele membre ar trebui, pe lângă obligația de a stabili termenul până la care trebuie efectuate aceste investigații, să aibă obligația de a stabili și evenimentele specifice care fac necesară o astfel de investigație. Printre aceste evenimente declanșatoare se pot număra solicitarea sau revizuirea unei autorizații de mediu sau de construire ori a unei autorizații necesare în temeiul legislației Uniunii sau al legislației naționale, activitățile de excavare a solului, modificarea destinației terenului sau tranzacțiile funciare ori imobiliare. Investigațiile asupra solului se pot derula în mai multe etape, cum ar fi un studiu documentar, o vizită la fața locului, o investigație preliminară sau exploratorie, o investigație mai detaliată sau mai descriptivă și analize efectuate pe teren sau în laborator. După caz, rapoartele privind situația de referință și măsurile de monitorizare puse în aplicare în conformitate cu Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (37) s-ar putea califica de asemenea drept investigații asupra solului. [AM 33]

(46)

Pentru a ține seama de costuri, de beneficii și de particularitățile locale, gestionarea siturilor contaminate și potențial contaminate cere o anumită flexibilitate. Prin urmare, statele membre ar trebui cel puțin să adopte o abordare bazată pe riscuri pentru gestionarea siturilor contaminate și potențial contaminate, ținând seama de diferența dintre aceste două categorii, în care să fie posibilă alocarea resurselor în funcție de contextul economic, social și de mediu specific. Deciziile ar trebui luate în cooperare cu persoanele calificate în domeniul medical de la nivel local, cu autoritățile din domeniul sănătății și cu comunitatea științifică, în funcție de natura și amploarea riscurilor potențiale pentru sănătatea umană și pentru mediu care rezultă din expunerea la contaminanții din sol (de exemplu, expunerea unor populații vulnerabile cum ar fi femeile însărcinate, persoanele cu handicap, persoanele în vârstă și copiii) , inclusiv din expunerea și efectele cumulative asupra sănătății umane, asupra ecosistemelor solurilor și asupra serviciilor ecosistemice asociate cu acestea . Analiza costuri-beneficii a întreprinderii unor acțiuni de remediere ar trebui să fie pozitivă echilibrată, ținând seama de avantajele pentru generațiile viitoare . Soluția optimă de remediere ar trebui să fie una durabilă, selectată printr-un proces decizional echilibrat, care să țină seama de impactul economic, social și asupra mediului. Gestionarea siturilor contaminate și potențial contaminate ar trebui să respecte principiul „poluatorul plătește”, principiul precauției și principiul proporționalității. Statele membre ar trebui să stabilească o metodologie specifică pentru a determina riscurile specifice pentru fiecare sit contaminat. De asemenea, statele membre ar trebui să definească ce constituie un risc inacceptabil asociat unui sit contaminat pe baza cunoștințelor științifice, a principiului precauției, a particularităților locale opiniei autorităților din domeniul sănătății și a persoanelor calificate în domeniul medical și a utilizării actuale și viitoare a terenului. Pentru a reduce riscurile pe care le prezintă siturile contaminate la un nivel acceptabil pentru sănătatea umană și animală și pentru mediu, statele membre ar trebui să ia măsuri adecvate de reducere a riscurilor, acordând prioritate măsurilor in situ sau ex situ, inclusiv măsuri de remediere remedierii . Măsurile luate în temeiul altor acte legislative ale Uniunii ar trebui să poată fi calificate drept măsuri de reducere a riscurilor în sensul prezentei directive atunci când reduc în mod real riscurile asociate siturilor contaminate. [AM 34]

(46a)

Principiile de atenuare a ocupării terenurilor ar trebui să faciliteze securitatea alimentară a Uniunii, ținând seama, în același timp, de locuințele durabile, de infrastructura esențială și de proiectele privind energia din surse regenerabile. [AM 35]

(47)

Măsurile luate în temeiul prezentei directive ar trebui să țină seama și de alte obiective de politică ale UE, cum ar fi obiectivele urmărite de [Regulamentul (UE) xxxx/xxxx (38)+], care vizează asigurarea aprovizionării sigure și durabile cu materii prime critice pentru industria europeană.

(48)

Transparența este o componentă esențială a politicii privind solul și asigură responsabilitatea și sensibilizarea publicului, condiții de piață echitabile și monitorizarea progreselor. Prin urmare, statele membre ar trebui să instituie și să mențină un registru național al siturilor contaminate și al siturilor potențial contaminate, care să conțină informații specifice siturilor și care ar trebui să fie pus la dispoziția publicului sub forma unei baze de date spațiale georeferențiate accesibile online. Registrul ar trebui să conțină informațiile necesare pentru a informa publicul cu privire la existența și gestionarea siturilor contaminate și potențial contaminate. Deoarece în cazul siturilor potențial contaminate prezența contaminării solului nu este încă confirmată, ci este doar suspectată, diferența dintre siturile contaminate și siturile potențial contaminate trebuie să fie comunicată și explicată judicios publicului, pentru a nu da naștere unor îngrijorări inutile.

(48a)

Pentru a proteja solurile de poluarea cauzată de substanțele chimice emergente care au potențialul de a provoca riscuri semnificative pentru sănătatea umană și animală și de a contamina atmosfera înconjurătoare, apele de suprafață, apele subterane și ulterior oceanele, ar trebui stabilite mecanisme de politici care să vizeze detectarea și evaluarea acestor substanțe de interes emergent. În această privință ar trebui elaborată o abordare cu privire la contaminarea solului care să permită monitorizarea și analizarea acelor substanțe sau grupe de substanțe prin intermediul unor liste de urmărire, astfel cum există deja în cazul apelor de suprafață și al apelor subterane. Substanțele sau grupele de substanțe care urmează să fie incluse pe lista de urmărire ar trebui să fie selectate dintre substanțele care, conform informațiilor disponibile, ar putea prezenta un risc semnificativ la nivelul Uniunii pentru sau prin mediul solurilor și pentru care datele de monitorizare sunt insuficiente. Numărul de astfel de substanțe sau grupe de substanțe care să fie monitorizate și analizate pe baza listelor de urmărire nu ar trebui să fie limitat. [AM 37]

(48b)

Substanțele cum ar fi poluanții organici, materialele și particulele persistente, inclusiv microparticulele sau nanoparticulele de plastic prezintă un risc clar pentru sănătatea solurilor, dar și pentru activități esențiale, cum ar fi dezvoltarea agriculturii. Prezența acestora în soluri poate avea implicații asupra fertilității solurilor, compromițând astfel sănătatea și dezvoltarea sănătoasă a culturilor. Prin urmare, este esențial ca prezenta directivă să prevadă un cadru atât pentru substanțele și pentru materialele care să fie incluse în monitorizarea contaminanților solului, cât și pentru stabilirea unor standarde de calitate a mediului și a unui set de măsuri pentru a preveni și a remedia contaminarea solurilor cauzată de amenințări cunoscute și emergente, după caz. [AM 38]

(49)

Articolul 19 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) prevede obligația statelor membre de a stabili căile de atac necesare pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii. În plus, în conformitate cu Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (39) (Convenția de la Aarhus), reprezentanții publicului interesat ar trebui să aibă acces la justiție pentru a contribui la protejarea dreptului de a trăi într-un mediu adecvat pentru sănătatea și bunăstarea personală.

(50)

Directiva (UE) 2019/1024 a Parlamentului European și a Consiliului (40) prevede obligația publicării datelor din sectorul public în formate gratuite și deschise. Obiectivul general este de a consolida în continuare economia datelor în cadrul UE prin asigurarea unui volumul mai mare de date interoperabile din sectorul public care să fie disponibile în vederea reutilizării, prin asigurarea unei concurențe loiale și a unui acces ușor la informațiile din sectorul public, precum și prin consolidarea inovării transfrontaliere bazate pe date. Principiul de bază este acela că datele guvernamentale ar trebui să fie deschise în mod implicit și din faza de proiectare. Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului (41) vizează garantarea dreptului de acces la informațiile despre mediu în statele membre, în conformitate cu Convenția de la Aarhus. Convenția de la Aarhus și Directiva 2003/4/CE cuprind obligații ample atât în ceea ce privește punerea la dispoziție a informațiilor despre mediu la cerere, cât și diseminarea activă a informațiilor de acest tip. Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (42) are de asemenea un domeniu de aplicare larg, vizând schimbul de informații spațiale, inclusiv de seturi de date privind diferite aspecte legate de mediu. Este important ca dispozițiile prezentei directive referitoare la accesul la informații și la mecanismele de schimb de date să completeze directivele respective și să nu creeze un regim juridic distinct. Prin urmare, dispozițiile prezentei directive referitoare la informarea publicului și furnizarea de informații privind monitorizarea punerii în aplicare nu ar trebui să aducă atingere Directivelor (UE) 2019/1024, 2003/4/CE și 2007/2/CE. [AM 39]

(51)

Pentru a asigura adaptarea necesară a normelor privind monitorizarea sănătății solului, gestionarea durabilă a solului evaluarea și gestionarea siturilor contaminate, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în ceea ce privește modificarea sau completarea prezentei directive în vederea adoptării unei metodologii de determinare a valorilor-prag pentru descriptorii solurilor care să fie stabilite de statele membre și în vederea adaptării la progresele tehnice și științifice a metodologiilor de monitorizare a sănătății solului, a listei de principii privind gestionarea durabilă a solului, a listei orientative de măsuri de reducere a riscurilor, a etapelor și cerințelor pentru evaluarea riscurilor specifice pentru fiecare sit și a conținutului registrului siturilor contaminate și potențial stabilirea unor valori minime tolerabile în legătură cu definiția de risc inacceptabil pentru sănătate și mediu generat de siturile contaminate. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, iar respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (43). Concret, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții statelor membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu întocmirea actelor delegate. [AM 40]

(52)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare pentru a stabili formatul, structura și modalitățile detaliate de raportare electronică a datelor și a informațiilor către Comisie. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (44).

(53)

Comisia ar trebui să efectueze o evaluare bazată pe dovezi și, după caz, o revizuire a prezentei directive la 6 ani de la intrarea sa în vigoare, pe baza rezultatelor evaluării sănătății solului. Evaluarea ar trebui să analizeze în special necesitatea de a stabili cerințe mai specifice lacunele și măsurile necesare pentru a asigura regenerarea solurilor nesănătoase și atingerea obiectivului de asigurare a unei stări bune o stare bună de sănătate a solurilor până în 2050. ; Evaluarea ar trebui să analizeze, de asemenea, necesitatea de a adapta definiția solurilor sănătoase la progresele științifice și tehnice prin adăugarea de dispoziții privind anumiți descriptori sau anumite criterii bazate pe dovezi științifice noi referitoare la protecția solurilor sau pe baza unei probleme specifice unui stat membru care decurge din noi circumstanțe climatice sau de mediu. În temeiul punctului 22 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, evaluarea ar trebui să se bazeze pe criteriile eficienței, eficacității, relevanței, coerenței și valorii adăugate a UE și ar trebui să constituie punctul de pornire pentru evaluarea impactului eventualelor măsuri viitoare. [AM 41]

(54)

Sunt necesare măsuri coordonate din partea tuturor statelor membre pentru ca obiectivul asigurării unei stări bune de sănătate a solurilor până în 2050 să devină realitate și pentru a asigura furnizarea de servicii ecosistemice de către solurile din întreaga Uniune pe termen lung. Acțiunile individuale ale statelor membre s-au dovedit a fi insuficiente, degradarea solului continuând și chiar înregistrând o înrăutățire. Întrucât obiectivele prezentei directive nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, ci, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(55)

În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (45), statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită, alături de notificarea măsurilor de transpunere adoptate, și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată,

(55a)

Prezenta directivă vizează îndeplinirea obiectivului pe termen lung vizând asigurarea unor soluri sănătoase în Uniune până în 2050, pe baza unui cadru coerent privind monitorizarea solului și îmbunătățirea sănătății acestuia. Având în vedere natura sa de directivă, în conformitate cu articolul 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prezenta directivă este obligatorie în ceea ce privește rezultatul care trebuie atins în statele membre cărora li se adresează, lăsând în același timp autorităților naționale competența de a alege forma și metodele de obținere a rezultatului. Prin urmare, va fi la latitudinea statelor membre să își elaboreze propriile legi cu privire la modul de realizare a obiectivelor stabilite în prezenta directivă. Ca instrument propus, directiva oferă statelor membre multă flexibilitate pentru a identifica măsurile care li se potrivesc cel mai bine și pentru a adapta abordarea la condițiile locale. Acest lucru este esențial pentru a ține seama de particularitățile regionale și locale legate de variabilitatea solului, utilizarea terenurilor, condițiile climaterice și aspectele socioeconomice. Natura instrumentului înseamnă că principiile stabilite în prezenta directivă nu generează obligații directe pentru persoane fizice. [AM 42]