(1)

Asigurarea unei impozitări echitabile pe piața internă și buna funcționare a uniunii piețelor de capital (UPC) sunt priorități politice pentru Uniunea Europeană (UE). În acest context, este esențială eliminarea obstacolelor din calea investițiilor transfrontaliere, combătând totodată frauda și abuzurile fiscale. Astfel de obstacole survin, de exemplu, pe fondul unor proceduri ineficiente și excesiv de împovărătoare de reducere a surplusului de impozite reținute la sursă pe dividende sau pe veniturile din dobânzi plătite pentru acțiuni sau obligațiuni tranzacționate public investitorilor nerezidenți. În plus, statu-quo-ul s-a dovedit a fi inadecvat în prevenirea riscurilor recurente de fraudă fiscală, evaziune fiscală și evitare a obligațiilor fiscale, după cum arată recentele scandaluri Cum/Ex și Cum/Cum. Prezenta propunere urmărește să eficientizeze procedurile UE privind impozitul reținut la sursă, consolidându-le în același timp împotriva riscului de fraudă și abuz fiscal. Acesta se bazează pe acțiuni anterioare relevante la nivelul UE și la nivel internațional, cum ar fi Recomandarea Comisiei din 2009 referitoare la simplificarea procedurilor privind impozitul reținut la sursă și inițiativa TRACE („Treaty Relief and Compliance Enhancement”) a OCDE (28).

(1)

Asigurarea unei impozitări echitabile pe piața internă și buna funcționare a uniunii piețelor de capital (UPC) sunt priorități politice pentru Uniunea Europeană (UE). În acest context, este esențială eliminarea obstacolelor din calea investițiilor transfrontaliere, combătând totodată frauda și abuzurile fiscale. Astfel de obstacole survin, de exemplu, pe fondul unor proceduri ineficiente și excesiv de împovărătoare de reducere a surplusului de impozite reținute la sursă pe dividende sau pe veniturile din dobânzi plătite pentru acțiuni sau obligațiuni tranzacționate public investitorilor nerezidenți. Aceste obstacole le fac mari greutăți micilor investitorii. În plus, statu-quo-ul s-a dovedit a fi inadecvat în prevenirea riscurilor recurente de fraudă fiscală, evaziune fiscală și evitare a obligațiilor fiscale, după cum arată recentele scandaluri Cum/Ex și Cum/Cum. Prezenta propunere urmărește să eficientizeze procedurile UE privind impozitul reținut la sursă, consolidându-le în același timp împotriva riscului de fraudă și abuz fiscal. Acesta se bazează pe acțiuni anterioare relevante la nivelul UE și la nivel internațional, cum ar fi Recomandarea Comisiei din 2009 referitoare la simplificarea procedurilor privind impozitul reținut la sursă și inițiativa TRACE („Treaty Relief and Compliance Enhancement”) a OCDE (28).

(1a)

Scandalurile Cum-Ex și Cum-Cum presupun ambele recuperări de impozit reținut la sursă pe dividende, la care beneficiarii nu aveau dreptul, și se estimează că din cauza acestor două escrocherii contribuabilii au fost siliți să suporte un cost total de circa 55 de miliarde EUR  (1a) între 2001 și 2012 în cele 11 state membre în cauză; În urma dezvăluirilor din 2021 despre aceste practici se estimează că 10 țări, printre care și unele state membre, au înregistrat pierderi totale de 141 de miliarde EUR  (1b) ; escrocheriile cum-ex și cum-cum au fost declarate ilegale și ar trebui anchetate judiciar în conformitate cu dreptul național.

(2)

Prin urmare, pentru a consolida capacitatea statelor membre de a preveni și de a combate eventualele fraude sau abuzuri, care în prezent sunt îngreunate de fragmentare și de lipsa generală de informații fiabile și furnizate în timp util cu privire la investitori, este necesar să se instituie un cadru comun pentru reducerea surplusului de impozite reținute la sursă aplicate investițiilor transfrontaliere în titluri de valoare, care să fie rezilient la un risc de fraudă sau abuz fiscal. Acest cadru ar trebui să conducă la convergența diferitelor proceduri de reducere aplicate în UE, asigurând, în același timp, transparența și certitudinea cu privire la identitatea investitorilor pentru emitenții titlurilor de valoare, agenții responsabili cu reținerea impozitului la sursă, intermediarii financiari și statele membre, după caz. În acest scop, cadrul ar trebui să se bazeze pe proceduri automatizate, cum ar fi digitalizarea certificatului de rezidență fiscală (în ceea ce privește procedura și forma), care este o condiție prealabilă pentru ca investitorii să aibă acces la orice proceduri de reducere a impozitului sau de rambursare. Un astfel de cadru ar trebui, de asemenea, să fie suficient de flexibil pentru a ține seama în mod corespunzător de diversele sisteme aplicabile în diferite state membre, asigurând, în același timp, o mai mare convergență și oferind instrumente adecvate de combatere a abuzurilor pentru a atenua riscurile de fraudă fiscală, evaziune fiscală și evitare a obligațiilor fiscale.

(2)

Prin urmare, pentru a consolida capacitatea statelor membre de a preveni și de a combate eventualele fraude sau abuzuri, care în prezent sunt îngreunate de fragmentare și de lipsa generală de informații fiabile și furnizate în timp util cu privire la investitori, este necesar să se instituie un cadru comun pentru reducerea surplusului de impozite reținute la sursă aplicate investițiilor transfrontaliere în titluri de valoare, care să fie rezilient la un risc de fraudă sau abuz fiscal. Acest cadru ar trebui să conducă la convergența diferitelor proceduri de reducere aplicate în UE, asigurând, în același timp, transparența și certitudinea cu privire la identitatea investitorilor pentru emitenții titlurilor de valoare, agenții responsabili cu reținerea impozitului la sursă, intermediarii financiari și statele membre, după caz. În acest scop, cadrul ar trebui să se bazeze pe proceduri automatizate, cum ar fi digitalizarea certificatului de rezidență fiscală (în ceea ce privește procedura și forma), care este o condiție prealabilă pentru ca investitorii să aibă acces la orice proceduri de reducere a impozitului sau de rambursare. Un astfel de cadru ar trebui, de asemenea, să fie suficient de flexibil pentru a ține seama în mod corespunzător de diversele sisteme aplicabile în diferite state membre, asigurând, în același timp, o mai mare convergență și oferind instrumente adecvate de combatere a abuzurilor pentru a atenua riscurile de fraudă fiscală, evaziune fiscală și evitare a obligațiilor fiscale. Pentru a asigura succesul prezentei directive, statele membre trebuie să doteze administrațiile fiscale cu instrumente cu care să trateze sigur și prompt procedurile de rambursare/reducere la sursă și să depună mai multe eforturi pentru a oferi funcții-cheie digitalizate, automatizate și mai bine coordonate. În acest scop, trebuie format și personalul de specialitate care să supravegheze instrumentele digitale.

(4)

Pentru a se asigura că toți contribuabilii din UE au acces la o dovadă comună, adecvată și eficace a rezidenței lor fiscale, statele membre ar trebui să utilizeze proceduri automatizate pentru eliberarea certificatelor de rezidență fiscală în același format digital ușor de recunoscut și acceptabil și cu același conținut. Pentru a asigura o eficiență sporită, certificatul ar trebui să fie valabil cel puțin pentru întregul an în care a fost eliberat și recunoscut de alte state membre pentru perioada respectivă. Statele membre pot anula un eTRC eliberat în cazul în care administrația fiscală dispune de dovezi contrare privind rezidența fiscală pentru anul respectiv. Pentru a permite o identificare eficientă a întreprinderilor din UE, certificatul ar trebui să includă informații privind identificatorul unic european (EUID).

(4)

Pentru a se asigura că toți contribuabilii din UE au acces la o dovadă comună, adecvată și eficace a rezidenței lor fiscale, statele membre ar trebui să utilizeze proceduri automatizate pentru eliberarea certificatelor de rezidență fiscală în același format digital ușor de recunoscut și acceptabil și cu același conținut. Pentru a asigura o eficiență sporită, certificatul ar trebui să fie valabil cel puțin pentru întregul an în care a fost eliberat și recunoscut de alte state membre pentru perioada respectivă. Certificatul eTRC ar trebui să conțină și o trimitere la acordurile aplicabile de evitare a dublei impuneri. Statele membre pot anula un eTRC eliberat în cazul în care administrația fiscală dispune de dovezi contrare privind rezidența fiscală pentru anul respectiv. Pentru a permite o identificare eficientă a întreprinderilor din UE, certificatul ar trebui să includă informații privind identificatorul unic european (EUID).

(4a)

Pentru ca consecințele fiscale suportate de entitățile stabilite ca fiind entități fictive să își atingă scopul, astfel cum se prevede în propunerea Comisiei de directivă a Consiliului de stabilire a unor norme pentru prevenirea utilizării abuzive în scopuri fiscale a entităților fictive și de modificare a Directivei 2011/16/EU  (1a) (Directiva UNSHELL), trebuie aliniate procedurile de impunere a consecințelor fiscale din Directiva UNSHELL cu procedurile de eliberare a unui certificat electronic de rezidență fiscală din prezenta directivă. Prin urmare, Consiliul ar trebui să lămurească interacțiunea dintre consecințele fiscale definite în Directiva UNSHELL și eliberarea unui certificat electronic de rezidență fiscală definit în prezenta directivă.

(6)

Având în vedere că intermediarii financiari implicați cel mai adesea în lanțurile de plăți ale titlurilor de valoare sunt instituții mari, astfel cum sunt definite în Regulamentul privind cerințele de capital (CRR) (29), precum și depozitari centrali de titluri de valoare care furnizează servicii de agent responsabil cu reținerea impozitului la sursă, aceste entități ar trebui să fie obligate să solicite înregistrarea în registrele naționale ale statelor membre instituite potrivit celor de mai sus. Altor intermediari financiari ar trebui să li se permită să solicite înregistrarea după cum consideră oportun. Înregistrarea ar trebui să fie solicitată chiar de intermediarul financiar prin depunerea unei cereri la autoritatea competentă desemnată de statul membru, care să includă dovezi că intermediarul financiar îndeplinește anumite cerințe. Scopul cerințelor este de a verifica dacă intermediarul solicitant îndeplinește cerințele reglementărilor relevante ale UE și face obiectul supravegherii în ceea ce privește respectarea acestora. În cazul în care intermediarul financiar este stabilit în afara UE, acesta cade sub incidența legislației din țara terță în care își are rezidența și care este comparabilă în sensul prezentei directive, iar țara terță de rezidență nu figurează nici în anexa I la lista UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale, nici pe lista UE a țărilor terțe cu grad ridicat de risc (lista privind combaterea spălării banilor). Conformitatea unui intermediar financiar dintr-o țară terță cu cerințele relevante ale UE se referă exclusiv la scopurile prevăzute în prezenta directivă și nu are niciun impact asupra exercitării sau aplicării oricăror alte drepturi și obligații în temeiul altor acte legislative ale UE. Odată înregistrați, intermediarii financiari ar trebui să fie considerați „intermediari financiari certificați” în statul membru respectiv și să facă obiectul obligațiilor de raportare și de notificare relevante în temeiul prezentei directive, fiindu-le acordat, în același timp, dreptul de a solicita aplicarea procedurilor de reducere a impozitului prevăzute în prezenta directivă. Statele membre care țin un registru național ar trebui, de asemenea, să ia măsuri pentru a elimina din acesta orice intermediar financiar certificat care solicită acest lucru sau nu mai îndeplinește cerințele respective. În plus, aceste state membre pot decide să prevadă eliminarea din registrul lor național a intermediarilor financiari certificați despre care s-a constatat că și-au încălcat obligațiile de mai multe ori. În cazul în care un stat membru ia o astfel de măsură de eliminare , acesta ar trebui să informeze celelalte state membre care țin un registru național în consecință, pentru a le permite să evalueze eliminarea aceluiași intermediar financiar certificat din propriul lor registru național. Legislația națională a statelor membre în cauză se aplică drepturilor și obligațiilor părților în cauză, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, în legătură cu orice decizie luată de un stat membru în ceea ce privește înregistrarea și radierea din registrul lor național.

(6)

„Cum-Ex” și „Cum-Cum” sau, altfel spus, sisteme de tranzacționare de arbitraj pentru dividende, se referă la practica de a tranzacționa acțiuni astfel încât să se ascundă identitatea proprietarului real și să se permită ambelor sau mai multor părți implicate să solicite rambursarea impozitului reținut la sursă pentru taxa pe câștigurile de capital care a fost plătită o singură dată, în aceste practici infracționale fiind implicați intermediari financiari. Având în vedere că intermediarii financiari implicați cel mai adesea în lanțurile de plăți ale titlurilor de valoare sunt instituții mari, astfel cum sunt definite în Regulamentul privind cerințele de capital (CRR) (29), precum și depozitari centrali de titluri de valoare care furnizează servicii de agent responsabil cu reținerea impozitului la sursă, aceste entități ar trebui să fie obligate să solicite înregistrarea în registrele naționale ale statelor membre instituite potrivit celor de mai sus. Altor intermediari financiari ar trebui să li se permită să solicite înregistrarea după cum consideră oportun. Înregistrarea ar trebui să fie solicitată chiar de intermediarul financiar prin depunerea unei cereri la autoritatea competentă desemnată de statul membru, care să includă dovezi că intermediarul financiar îndeplinește anumite cerințe. Scopul cerințelor este de a verifica dacă intermediarul solicitant îndeplinește cerințele reglementărilor relevante ale UE și face obiectul supravegherii în ceea ce privește respectarea acestora. În cazul în care intermediarul financiar este stabilit în afara UE, acesta cade sub incidența legislației din țara terță în care își are rezidența și care este comparabilă în sensul prezentei directive, iar țara terță de rezidență nu figurează nici în anexa I la lista UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale, nici pe lista UE a țărilor terțe cu grad ridicat de risc (lista privind combaterea spălării banilor). Înregistrarea unui intermediar financiar dintr-o țară terță ar trebui să se deruleze cu un minim de efort administrativ. Comisia ar trebui să sprijine statele membre pentru a avea certitudinea că se dă o interpretare coordonată legislației comparabile din țări terțe. Conformitatea unui intermediar financiar dintr-o țară terță cu cerințele relevante ale UE se referă exclusiv la scopurile prevăzute în prezenta directivă și nu are niciun impact asupra exercitării sau aplicării oricăror alte drepturi și obligații în temeiul altor acte legislative ale UE. Odată înregistrați, intermediarii financiari ar trebui să fie considerați „intermediari financiari certificați” în statul membru respectiv și să facă obiectul obligațiilor de raportare și de notificare relevante în temeiul prezentei directive, fiindu-le acordat, în același timp, dreptul de a solicita aplicarea procedurilor de reducere a impozitului prevăzute în prezenta directivă. Statele membre care țin un registru național ar trebui, de asemenea, să ia măsuri pentru a elimina din acesta orice intermediar financiar certificat care solicită acest lucru sau nu mai îndeplinește cerințele respective. În plus, aceste state membre pot decide să dispună radierea din registrul lor național sau să refuze accesul la sistemul de rambursare a impozitelor intermediarilor financiari certificați , dacă s-a constatat că și-au încălcat obligațiile de mai multe ori. În cazul în care ia o astfel de măsură de radiere sau de refuz a accesului la sistem , un stat membru ar trebui să informeze celelalte state membre care țin un registru național în consecință, pentru a le permite să evalueze dacă este cazul să îl radieze pe respectivul intermediar financiar certificat din propriul lor registru național. Legislația națională a statelor membre în cauză se aplică drepturilor și obligațiilor părților în cauză, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, în legătură cu orice decizie luată de un stat membru în ceea ce privește înregistrarea și radierea din registrul lor național.

(8)

Pentru ca uniunea piețelor de capital să devină mai eficace și mai competitivă, procedurile de reducere a surplusului de impozite reținute la sursă asupra veniturilor din titluri de valoare se impun a fi facilitate și accelerate, în cazul în care intermediarii financiari certificați relevanți au furnizat informații adecvate, inclusiv cu privire la identitatea investitorului. Intermediarii financiari certificați relevanți constau în toți intermediarii financiari certificați din lanțul de plăți dintre investitor și emitentul titlurilor de valoare, care ar putea fi obligați să furnizeze, de asemenea, informații cu privire la plățile efectuate de intermediarii financiari necertificați din lanț, în conformitate cu opțiunile de politică ale fiecărui stat membru. Având în vedere abordările diferite din statele membre, sunt avute în vedere două tipuri de proceduri: (i) reducerea impozitului la sursă prin aplicarea directă a cotei de impozitare corespunzătoare în momentul reținerii la sursă și (ii) rambursarea rapidă în termen de maximum 50 de zile de la data plății dividendului sau, după caz, de la data la care emitentul obligațiunii trebuie să plătească dobândă deținătorului obligațiunii (data cuponului). Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a introduce oricare dintre cele două proceduri sau o combinație a ambelor proceduri, după cum consideră necesar, asigurându-se, în același timp, că cel puțin una este disponibilă pentru toți investitorii, sub rezerva îndeplinirii cerințelor prezentei directive. Pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare și în timp util a acestor proceduri de către statele membre în cauză, este oportun să se aplice dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a surplusului de impozite reținute la sursă vizate de prezenta directivă și care îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de aceste proceduri. În cazul în care cerințele relevante nu sunt îndeplinite sau investitorul în cauză dorește acest lucru, statele membre ar trebui să aplice procedurile lor standard de rambursare existente pentru a reduce surplusul de impozite reținute la sursă. În orice caz, proprietarii înregistrați, în special investitorii de retail, și reprezentanții lor autorizați ar trebui să păstreze dreptul de a recupera surplusul de impozite reținute la sursă plătite într-un stat membru în cazul în care fac dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute în dreptul intern.

(8)

Pentru ca uniunea piețelor de capital să devină mai eficace și mai competitivă, procedurile de reducere a surplusului de impozite reținute la sursă asupra veniturilor din titluri de valoare se impun a fi facilitate și accelerate, în cazul în care intermediarii financiari certificați relevanți au furnizat informații adecvate, inclusiv cu privire la identitatea investitorului. Intermediarii financiari certificați relevanți constau în toți intermediarii financiari certificați din lanțul de plăți dintre investitor și emitentul titlurilor de valoare, care ar putea fi obligați să furnizeze, de asemenea, informații cu privire la plățile efectuate de intermediarii financiari necertificați din lanț, în conformitate cu opțiunile de politică ale fiecărui stat membru. Având în vedere abordările diferite din statele membre, sunt avute în vedere două tipuri de proceduri: (i) reducerea impozitului la sursă prin aplicarea directă a cotei de impozitare corespunzătoare în momentul reținerii la sursă și (ii) rambursarea rapidă în termen de maximum 50 de zile de la data plății dividendului sau, după caz, de la data la care emitentul obligațiunii trebuie să plătească dobândă deținătorului obligațiunii (data cuponului). Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a introduce oricare dintre cele două proceduri sau o combinație a ambelor proceduri, după cum consideră necesar, asigurându-se, în același timp, că cel puțin una este disponibilă pentru toți investitorii, sub rezerva îndeplinirii cerințelor prezentei directive. Pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare și în timp util a acestor proceduri de către statele membre în cauză, este oportun să se aplice dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a surplusului de impozite reținute la sursă vizate de prezenta directivă și care îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de aceste proceduri. În cazul în care cerințele relevante nu sunt îndeplinite sau investitorul în cauză dorește acest lucru, statele membre ar trebui să aplice procedurile lor standard de rambursare existente pentru a reduce surplusul de impozite reținute la sursă. În orice caz, proprietarii înregistrați, în special investitorii de retail, și reprezentanții lor autorizați ar trebui să păstreze dreptul de a recupera surplusul de impozite reținute la sursă plătite într-un stat membru în cazul în care fac dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute în dreptul intern. Statele membre pot respinge o cerere de rambursare atunci când este inițiat orice tip de procedură de verificare sau de audit fiscal, pe baza criteriilor de evaluare a riscurilor și în conformitate cu legislația națională.

(9)

Pentru a proteja sistemele de reducere a surplusului de impozite reținute la sursă, statele membre care țin un registru național trebuie, de asemenea, să solicite intermediarilor financiari certificați să verifice eligibilitatea investitorilor care doresc să solicite o reducere. În special, intermediarii financiari certificați trebuie să colecteze certificatul de rezidență fiscală al investitorului relevant și o declarație conform căreia investitorul respectiv este beneficiarul real al plății în conformitate cu legislația statului membru de origine. Aceștia ar trebui, de asemenea, să verifice cota impozitului reținut la sursă aplicabilă pe baza circumstanțelor specifice ale investitorului și să indice dacă au cunoștință de existența unui mecanism financiar care implică titluri de valoare suport ce nu a fost decontat, expirat sau reziliat în alt mod la data detașării dividendului. Intermediarii financiari certificați trebuie să fie răspunzători pentru pierderile de venituri fiscale care au fost suportate pe fondul îndeplinirii necorespunzătoare a acestor obligații, în măsura în care legislația națională a statului membru în care au fost suferite pierderile prevede acest lucru. Pentru a asigura proporționalitatea sarcinii și a răspunderii impuse intermediarilor financiari certificați, trebuie aplicate obligații de verificare reduse în raport cu toate procedurile de reducere , în cazul în care riscul de abuz este scăzut și, în special, în cazul în care valoarea totală a dividendelor plătite investitorului pentru o participație într-o societate este mai mică de 1 000  EUR. Cu toate acestea, în cazul în care un astfel de abuz se dovedește altfel, statele membre pot aplica consecințe în temeiul dreptului intern, inclusiv refuzarea sistemelor de reducere prevăzute în prezenta directivă, dar nu pot trage la răspundere intermediarii financiari certificați pentru absența verificării .

(9)

Pentru a proteja sistemele de reducere a surplusului de impozite reținute la sursă, statele membre care țin un registru național trebuie, de asemenea, să solicite intermediarilor financiari certificați să verifice eligibilitatea investitorilor care doresc să solicite o reducere. În special, intermediarii financiari certificați trebuie să colecteze certificatul de rezidență fiscală al investitorului relevant și o declarație conform căreia investitorul respectiv este beneficiarul real al plății în conformitate cu legislația statului membru de origine. Aceștia ar trebui, de asemenea, să verifice cota impozitului reținut la sursă aplicabilă pe baza circumstanțelor specifice ale investitorului și să indice dacă au cunoștință de existența unui mecanism financiar care implică titluri de valoare suport ce nu a fost decontat, expirat sau reziliat în alt mod la data detașării dividendului. Cerințele privind diligența necesară ar putea fi aplicate anual. Intermediarii financiari certificați trebuie să fie răspunzători pentru pierderile de venituri fiscale care au fost suportate pe fondul îndeplinirii necorespunzătoare a acestor obligații, în măsura în care legislația națională a statului membru în care au fost suferite pierderile prevede acest lucru. Pentru a asigura proporționalitatea sarcinii și a răspunderii impuse intermediarilor financiari certificați, trebuie aplicate obligații de verificare reduse în raport cu toate procedurile de rambursare a taxelor , în cazul în care riscul de abuz este scăzut și, în special, în cazul în care valoarea totală a dividendelor plătite investitorului pentru o participație la o companie este mai mică de 1 500  EUR. Cu toate acestea, în cazul în care un astfel de abuz se dovedește altfel, statele membre pot aplica consecințe în temeiul dreptului intern, putând inclusiv să refuze accesul la sistemele de rambursare prevăzute în prezenta directivă, dar nu îi pot trage la răspundere pe intermediarii financiari certificați pentru că nu au verificat .

(12)

Punerea în aplicare corespunzătoare și asigurarea respectării normelor propuse în fiecare stat membru în cauză sunt esențiale pentru promovarea uniunii piețelor de capital în ansamblu, precum și pentru protejarea bazei de impozitare a statelor membre și, prin urmare, ar trebui să fie monitorizate de către Comisie. Prin urmare, statele membre ar trebui să comunice periodic Comisiei informații, astfel cum se specifică prin intermediul unui act de punere în aplicare, privind punerea în aplicare și asigurarea respectării pe teritoriul lor a măsurilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive. Comisia ar trebui să pregătească o evaluare pe baza informațiilor furnizate de statele membre și a altor date disponibile pentru a evalua eficacitatea noilor norme propuse. În acest context, Comisia trebuie să ia în considerare necesitatea actualizării normelor introduse în temeiul prezentei directive.

(12)

Punerea în aplicare corespunzătoare și asigurarea respectării normelor propuse în fiecare stat membru în cauză sunt esențiale pentru promovarea uniunii piețelor de capital în ansamblu, precum și pentru protejarea bazei de impozitare a statelor membre și, prin urmare, ar trebui să fie monitorizate de către Comisie. Prin urmare, statele membre ar trebui să comunice periodic Comisiei informații statistice , astfel cum se specifică prin intermediul unui act de punere în aplicare, privind punerea în aplicare și asigurarea respectării pe teritoriul lor a măsurilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive. Comisia ar trebui să pregătească o evaluare pe baza informațiilor furnizate de statele membre și a altor date disponibile pentru a evalua eficacitatea noilor norme propuse. În acest context, Comisia trebuie să ia în considerare necesitatea actualizării normelor introduse în temeiul prezentei directive.

(14)

Orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în cadrul prezentei directive ar trebui să respecte Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (31). Intermediarii financiari și statele membre pot prelucra date cu caracter personal în temeiul prezentei directive exclusiv cu scopul de a servi unui interes public general, și anume în scopul combaterii fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, al protejării veniturilor fiscale și al promovării unei impozitări echitabile, ceea ce consolidează oportunitățile de incluziune socială, politică și economică în statele membre. Pentru a permite urmărirea efectivă a acestui obiectiv, este necesar să se restricționeze anumite drepturi ale persoanelor fizice prevăzute de regulamentul menționat anterior, în special dreptul de a fi informate cu privire la prelucrarea datelor lor și domeniul de aplicare al acestora , precum și dreptul de a-și da consimțământul cu privire la anumite tipuri de prelucrare a datelor.

(14)

Orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în cadrul prezentei directive ar trebui să respecte Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (31). Intermediarii financiari și statele membre pot prelucra date cu caracter personal în temeiul prezentei directive exclusiv cu scopul de a servi unui interes public general, și anume în scopul combaterii fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, al protejării veniturilor fiscale și al promovării unei impozitări echitabile, ceea ce consolidează oportunitățile de incluziune socială, politică și economică în statele membre. Ar trebui să aibă acces la aceste date numai entitățile care participă la procedurile de reducere a impozitului reținut la sursă în temeiul prezentei directive. Se vor trimite doar informațiile cu caracter personal care sunt strict necesare pentru a identifica raportarea insuficientă, neraportarea, frauda fiscală sau abuzurile. În sfârșit, informațiile personale vor fi păstrate numai atât timp cât este necesar în acest scop. Pentru a permite urmărirea efectivă a acestui obiectiv, este necesar să se restricționeze anumite drepturi ale persoanelor fizice prevăzute de regulamentul menționat anterior, în măsura în care exercitarea acestor drepturi poate pune în pericol anchetele, în special dreptul de a fi informate cu privire la prelucrarea datelor lor și aria de cuprindere a prelucrării , precum și dreptul de a-și da consimțământul cu privire la anumite tipuri de prelucrare a datelor. De îndată ce nu se mai aplică circumstanțele care au justificat restricția, ar trebui reinstaurate drepturile persoanelor vizate.

(16a)

Prezenta directivă ar trebui revizuită periodic cu scopul de a facilita și mai mult reducerea impozitului reținut la sursă pentru micii investitori.

(19)

„convenție de evitare a dublei impuneri” înseamnă un acord sau o convenție în vigoare care prevede eliminarea dublei impuneri a veniturilor și, după caz, a capitalului, între două (sau mai multe) țări .

(19)

„convenție de evitare a dublei impuneri” înseamnă un acord sau o convenție în vigoare care prevede eliminarea dublei impuneri a veniturilor și, după caz, a capitalului, între două (sau mai multe) jurisdicții .

(a)

numele și prenumele contribuabilului și data și locul nașterii, în cazul în care contribuabilul este o persoană fizică, sau denumirea și identificatorul său unic european (EUID), în cazul în care contribuabilul este o entitate;

(a)

numele și prenumele contribuabilului și data și locul nașterii, în cazul în care contribuabilul este o persoană fizică, sau denumirea și identificatorul său unic european (EUID), dacă este disponibil, în cazul în care contribuabilul este o entitate;

(fa)

tratatul de evitare a dublei impuneri;

(g)

orice informații suplimentare care pot fi relevante în cazul în care certificatul este eliberat în alte scopuri decât reducerea impozitului reținut la sursă în temeiul prezentei directive sau informațiile care trebuie incluse într-un certificat de rezidență fiscală în temeiul dreptului Uniunii.

(da)

informații privind taxele percepute pentru prestarea serviciilor prevăzute în prezenta directivă.

(b)

în cazul în care intermediarul financiar solicitant este o instituție de credit, o autorizație în jurisdicția de rezidență fiscală pentru a desfășura activități de custodie în temeiul punctului 12 sau 14 din anexa I la Directiva 2013/36/UE sau al legislației comparabile a unei țări terțe; în cazul în care intermediarul financiar solicitant este o firmă de investiții, o autorizație în jurisdicția de rezidență fiscală pentru a desfășura activități de custodie în temeiul secțiunii B punctul 1 din anexa I la Directiva 2014/65/UE sau al legislației comparabile a unei țări terțe sau; în cazul în care intermediarul financiar solicitant este un depozitar central de titluri de valoare, o autorizație în jurisdicția de rezidență fiscală în temeiul Regulamentului (UE) nr. 909/2014 sau al legislației comparabile a unei țări terțe de rezidență;

(b)

în cazul în care intermediarul financiar solicitant este o instituție de credit, o autorizație în jurisdicția de rezidență fiscală pentru a desfășura activități de custodie în temeiul punctului 12 sau 14 din anexa I la Directiva 2013/36/UE sau al legislației comparabile a unei țări terțe; în cazul în care intermediarul financiar solicitant este o firmă de investiții, o autorizație în jurisdicția de rezidență fiscală pentru a desfășura activități de custodie în temeiul secțiunii B punctul 1 din anexa I la Directiva 2014/65/UE sau al legislației comparabile a unei țări terțe sau; în cazul în care intermediarul financiar solicitant este un depozitar central de titluri de valoare, o autorizație în jurisdicția de rezidență fiscală în temeiul Regulamentului (UE) nr. 909/2014 sau al legislației comparabile a unei țări terțe de rezidență; Comisia publică îndrumări despre standardele minime pentru ca o legislație să fie considerată comparabilă;

2a.

statele membre informează cât mai curând posibil toate celelalte state membre despre deciziile de a refuza înregistrarea, în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2011/16/UE  (1a) a Consiliului.

(a)

dividendul a fost plătit pentru o acțiune cotată la bursă pe care proprietarul înregistrat a achiziționat-o cu două zile înainte de data detașării dividendului;

(a)

dividendul a fost plătit pentru o acțiune cotată la bursă pe care proprietarul înregistrat a achiziționat-o cu cinci zile înainte de data detașării dividendului;

(a)

este beneficiarul real al dividendului sau al dobânzii, astfel cum este definit în legislația națională a statului membru de origine și

(a)

este beneficiarul real al dividendului sau al dobânzii, astfel cum este definit în legislația națională a statului membru de origine sau într-un tratat privind evitarea dublei impuneri; și

(aa)

riscurile aferente sistemelor de acordare a dreptului de ședere și a cetățeniei în schimbul investițiilor considerate de risc ridicat, identificate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), asociate cu posibilitatea ca proprietarii înregistrați să se folosească abuziv de un eTRC emis de state membre sau de țări terțe care oferă astfel de sisteme;

(d)

în cazul plății dividendelor și pe baza informațiilor aflate la dispoziția intermediarului financiar certificat, posibila existență a oricărui mecanism financiar care nu a fost decontat, expirat sau reziliat în alt mod la data detașării dividendului, cu excepția cazului în care dividendul plătit proprietarului înregistrat pentru fiecare grup de acțiuni identice deținute nu depășește 1 000  EUR.

(d)

în cazul plății dividendelor și pe baza informațiilor aflate la dispoziția intermediarului financiar certificat, posibila existență a oricărui mecanism financiar care nu a fost decontat, expirat sau reziliat în alt mod la data detașării dividendului, cu excepția cazului în care dividendul plătit proprietarului înregistrat pentru fiecare grup de acțiuni identice deținute nu depășește 1 500  EUR.

(a)

examinează și alte posibile măsuri pentru a facilita declarațiile autoprocesate de impozit reținut la sursă pentru micii investitori care colaborează direct cu autoritățile fiscale fără a apela la intermediari financiari certificați;

(b)

Raportul analizează mai ales cum pot fi simplificate și mai mult procedurile de reducere a impozitului reținut la sursă pentru micii investitori.

(c)

face o analiză temeinică a evoluției comisioanelor la servicii pe care intermediarii financiari le percep proprietarilor înregistrați pentru a derula procedura de rambursare rapidă și procedura de reducere a impozitului reținut la sursă;

(d)

examinează dacă ar putea fi avut în vedere un sistem de reducere a impozitului reținut la sursă care să se aplice ca procedură pentru toate statele membre. și introduce alte măsuri pentru a facilita un astfel de sistem pentru întreprinderile mici și mijlocii;

(e)

examinează dacă statele membre sunt în continuare sau riscă să fie afectate de sisteme de arbitraj pentru dividende și de înhățare a dividendelor, ca sistemele Cum-Ex și Cum-Cum, și dacă măsurile existente în domeniul impozitelor reținute la sursă sunt suficiente pentru a combate frauda fiscală, evaziunea fiscală și eludarea obligațiilor fiscale sau dacă ar fi necesare măsuri suplimentare, precum taxarea câștigurilor de capital obținute din vânzarea de acțiuni și din comisioanele pe împrumutul de titluri de valoare similar cu taxele pe dividende, pentru a descuraja și frâna arbitrajul pe dividende; în acest sens, Comisia adună dovezi de la statele membre care primesc sprijin din partea ABE, ESMA, EPPO și a autorităților naționale competente de resort;

(f)

are în vedere și alte măsuri, dacă este necesar, pentru a se asigura că toate dividendele, dobânzile, câștigurile de capital, plățile de redevențe, plățile de servicii profesionale și plățile contractuale relevante generate în Uniune sunt impozitate cel puțin o dată la o rată efectivă;

(g)

examinează potențialul unor sisteme de registre distribuite sau alte instrumente tehnologice de a face sistemul mai eficient și mai rezistent la fraudă printr-o mai bună identificare a beneficiarului real;

(h)

examinează măsuri posibile de a digitaliza procesele de reducere și rambursare și declarațiile;

(i)

evaluează acceptarea semnăturilor electronice sau digitale și folosirea identificării electronice pentru a le înlesni procesul de verificare a investitorilor individuali.