COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 29.11.2023

COM(2023) 905 final

2023/0435(COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

de modificare a Directivei (UE) 2015/2302 pentru o protecție mai eficace a călătorilor și pentru simplificarea și clarificarea anumitor aspecte ale directivei

(Text cu relevanță pentru SEE)

{SEC(2023) 540 final} - {SWD(2023) 905 final} - {SWD(2023) 906 final} - {SWD(2023) 907 final} - {SWD(2023) 908 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

•Coerența cu dispoziții în domeniul de politică vizat

•Coerența cu alte politici ale UE

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temeiul juridic

•Subsidiaritatea

•Proporționalitatea

•Alegerea instrumentului

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Evaluările ex post/verificarea adecvării legislației existente

În 2019, Comisia a publicat un prim raport privind dispozițiile Directivei PSC care se aplică în cazul rezervărilor online efectuate la diferite puncte de vânzare 12 . În raport au fost semnalate provocări, legate în special de serviciile de călătorie asociate, cum ar fi lipsa de claritate a conceptului și dificultatea de a se face distincția între pachete și servicii de călătorie asociate. 

În 2021, Comisia a publicat un raport cuprinzător privind aplicarea Directivei PSC, astfel cum este stabilit la articolul 26 din directivă 13 . În raport au fost puse în evidență anumite provocări în ceea ce privește aplicarea directivei în perioade normale și în timpul unei crize, în special în ceea ce privește rambursările în cursul unei crize majore, cum ar fi pandemia de COVID-19.

Astfel cum a anunțat în Noua agendă privind consumatorii din noiembrie 2020, Comisia a efectuat în paralel o evaluare a Directivei PSC și o evaluare a impactului acesteia 14 .

Concluzia evaluării a fost că directiva continuă să aibă valoare adăugată europeană. Conform evaluării, obiectivele directivei corespundeau, în momentul adoptării directivei, nevoilor preconizate ale călătorilor și ale organizatorilor/comercianților cu amănuntul de pachete de servicii de călătorie și continuă să fie relevante. Având însă în vedere evoluțiile de pe piață (în principal ca urmare a digitalizării tot mai mari și a schimbărilor survenite în practicile comerciale), experiența practică în aplicarea directivei și problemele cauzate de pandemia de COVID-19, s-a constatat că directiva nu corespunde pe deplin anumitor nevoi ale consumatorilor (protecție și rambursarea plăților în avans, complexitatea anumitor norme, prezentarea informațiilor). S-a constatat că sunt necesare acțiuni suplimentare. Cu ocazia evaluării s-a observat, așadar, că Directiva PSC a fost doar parțial eficace pentru aducerea unei contribuții la buna funcționare a pieței interne și pentru atingerea unui nivel ridicat și cât mai uniform posibil de protecție a consumatorilor.

Provocările identificate cu ocazia evaluării pot fi grupate în trei probleme principale.

Prima problemă o constituie provocările legate de rambursarea pachetelor de călătorie anulate, în special în timpul unei crize majore. Principalele cauze sunt practica plăților în avans, lipsa de lichidități a organizatorilor atunci când se confruntă cu un număr mare de cereri simultane de rambursare și insecuritatea juridică în ceea ce privește utilizarea voucherelor. Întrucât utilizează avansurile primite de la călători pentru a plăti în avans anumite servicii incluse într-un pachet, organizatorii depind de rambursările de la furnizorii lor de servicii pentru a putea rambursa, în cazul anulării pachetului, sumele achitate de călători.

În timpul pandemiei, mulți organizatori nu au primit rambursări (rapide) din partea furnizorilor de servicii (de exemplu, companii aeriene și hoteluri) și, prin urmare, nu au fost în măsură să ramburseze în perioada obligatorie de 14 zile sumele achitate de călători. Directiva PSC nu conține norme pentru rambursările dintre întreprinderi în cazul anulărilor. Ea nu conține nici norme pentru utilizarea voucherelor. De fapt, în timpul pandemiei, s-a întâmplat deseori ca organizatorii să le impună călătorilor acceptarea de vouchere în locul unei rambursări pentru pachetele anulate, iar drepturile călătorilor în ceea ce privește voucherele erau neclare. Mai multe state membre au adoptat chiar norme temporare prin care organizatorii puteau să emită vouchere fără acordul călătorilor sau au suspendat dreptul la rambursare prevăzut în Directiva PCS, atrăgând declanșarea unor proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. În mai 2020, Comisia a adoptat o recomandare privind voucherele voluntare emise în timpul pandemiei 15 . Gradul în care s-a dat curs recomandării în statele membre a fost variabil.

A doua problemă este că plățile în avans efectuate de călători nu sunt suficient de protejate în caz de insolvență a organizatorului. Protecția asigurată în caz de insolvență în ceea ce privește voucherele și drepturile de rambursare în urma unei anulări variază de la un stat membru la altul 16 . Există, de asemenea, divergențe semnificative între sistemele naționale de protecție în caz de insolvență 17 . În unele state membre, organizatorii de pachete de servicii de călătorie consideră că este dificil să obțină protecție în caz de insolvență sau că soluțiile de asigurare sunt costisitoare, în special în timpul unei crize 18 , 19 . 

A treia problemă se referă la dificultăți de punere a în aplicare a Directivei PSC. Anumite dispoziții nu sunt suficient de clare, prezintă lacune sau sunt prea complexe, ceea ce contribuie la existența unor niveluri divergente de protecție a consumatorilor în practică și la denaturarea concurenței. Este, de exemplu, cazul conceptului de „pachete de tip click-through” 20 și al dispozițiilor referitoare la servicii de călătorie asociate, al acoperirii cererilor de rambursare și a voucherelor prin protecția în caz de insolvență și al normelor referitoare la anulări în circumstanțe inevitabile și extraordinare. În plus, călătorilor nu le este întotdeauna clar ce rol au diferitele părți (organizatori, comercianți cu amănuntul și furnizori de servicii), inclusiv în ceea ce privește rambursările. În fine, formularele cu informații standard sunt complicate și ar fi util ca ele să fie mai ușor de utilizat.

•Consultările cu părțile interesate

- îmbunătățirea protecției plăților în avans ale călătorilor și a dreptului acestora la rambursarea rapidă a plăților deja efectuate în cazul anulărilor, inclusiv în perioade de criză majoră, alături de asigurarea lichidității continue a organizatorilor de pachete de servicii de călătorie (soluție la prima problemă);

- consolidarea protecției călătorilor în caz de insolvență a organizatorului, inclusiv în cazul unei crize majore, asigurând în același timp condiții de concurență echitabile pe piața internă (soluție la a doua problemă);

- sporirea securității juridice și a forței executorii a Directivei PSC prin clarificarea și/sau simplificarea anumitor dispoziții ale acesteia care ar putea fi interpretate diferit sau a căror aplicare în practică este considerată dificilă de părțile interesate (soluție la a treia problemă).

 o consultare referitoare la evaluarea inițială a impactului și o consultare publică deschisă cu o durată de 13 săptămâni, în cadrul cărora s-a încercat să se afle punctele de vedere ale tuturor părților interesate 21 ;

consultări specifice cu diferite părți interesate (autorități publice, organizații ale consumatorilor, asociații de întreprinderi), în principal în urma mai multor ateliere și reuniuni;

ateliere tematice online specifice, inclusiv reuniuni ale grupului de experți al părților interesate pentru sprijinirea aplicării Directivei PSC 22 . S-au trimis în prealabil chestionare și documente de dezbatere, pentru a se putea pregăti reuniunile găzduite de Comisie;

ateliere online organizate de consultantul extern în scopul informării participanților (asociații de întreprinderi și întreprinderi individuale, inclusiv întreprinderi din sectorul călătoriilor, organizații ale consumatorilor și centre europene ale consumatorilor) cu privire la stadiul studiului și în scopul culegerii de informații într-un format interactiv cu privire la principalele constatări;

ateliere organizate de părțile interesate (de exemplu, European Guarantee Funds' Association for Travel and Tourism și European Association of Travel Agents and Tour Operators), care au oferit posibilitatea de culegere de date de la părțile interesate cu privire la protecția în caz de insolvență în sectorul călătoriilor și cu privire la plățile în avans;

•Obținerea și utilizarea cunoștințelor de specialitate

•Evaluarea impactului

Prin urmare, în cadrul opțiunii preferate, avansurile ar fi limitate la 25 % din prețul total al pachetului, iar organizatorului i s-ar permite să solicite plata sumei rămase cu 4 săptămâni înainte de începerea executării pachetului de servicii de vacanță. Cu toate acestea, organizatorii ar avea în continuare posibilitatea să solicite avansuri mai mari, dacă acest lucru este justificat de nevoia de efectuare a unor avansuri mai mari către furnizorii de servicii sau de acoperire a altor costuri legate în mod specific de organizarea și executarea pachetului, în măsura în care este necesar să se acopere costurile respective în momentul rezervării 27 . În general, sarcina asupra întreprinderilor ar rămâne limitată, iar pentru călători se preconizează doar o ușoară creștere a prețurilor.

În plus, în cadrul acestei opțiuni s-ar introduce dreptul la rambursare între întreprinderi, în cazul în care nu serviciul în cauză nu este furnizat. În acest caz, organizatorul ar avea dreptul la rambursarea plăților efectuate către furnizorul sau furnizorii de servicii, cum ar fi companii aeriene și hoteluri, în termen de șapte zile de la anularea serviciului sau de la data la care acesta ar fi trebuit să fie furnizat. Organizatorii ar putea astfel să efectueze rambursări către călători în termenul de rambursare de 14 zile prevăzut în directivă, menținându-și în același timp lichiditatea. În cazul în care un furnizor de servicii de călătorie anulează sau nu furnizează din alt motiv un serviciu cuprins într-un pachet, dar în care contractul privind pachetul de servicii de călătorie continuă să existe, dreptul la rambursare în termen de șapte zile ar trebui să le permită organizatorilor să propună servicii alternative călătorilor. În plus, organizatorii ar putea oferi vouchere în locul rambursării, sub rezerva respectării unor garanții specifice introduse, care corespund în mare Recomandării din 2020 a Comisiei.

În fine, statele membre ar putea să prevadă mecanisme prin care să asigure rambursarea sumelor plătite de călători în conformitate cu cerințele legale, în cazurile în care, de exemplu, pachetele sunt anulate ca urmare a unor circumstanțe inevitabile și extraordinare și organizatorii nu își pot respecta obligațiile de rambursare. În cazul în care introduc sau mențin astfel de mecanisme, statele membre vor fi obligate să aducă existența acestora la cunoștința Comisiei și a punctelor de contact centrale ale celorlalte state membre. În mod normal, astfel de mecanisme sunt finanțate exclusiv prin contribuții din partea organizatorilor. Ele pot fi cofinanțate de statele membre numai în circumstanțe excepționale, iar introducerea lor nu trebuie să aducă atingere dispozițiilor Uniunii privind ajutoarele de stat. Această dispoziție ar fi neutră din punctul de vedere al costurilor pe termen lung. În general, aceste măsuri vor îmbunătăți protecția consumatorilor cu doar foarte puține costuri pentru întreprinderi (organizatorii de pachete de servicii de călătorie și furnizorii de servicii).

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

•Drepturile fundamentale

În ansamblu, prin combinația de măsuri de politică cuprinse în propunerea de directivă se urmărește atingerea unui echilibru între drepturile consumatorilor și dreptul de a desfășura o activitate comercială în sectorul pachetelor de servicii de călătorie.

4.IMPLICAȚII BUGETARE

5.ALTE ELEMENTE

•Planurile de punere în aplicare și măsurile de monitorizare, evaluare și raportare

•Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

2023/0435 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

de modificare a Directivei (UE) 2015/2302 pentru o protecție mai eficace a călătorilor și pentru simplificarea și clarificarea anumitor aspecte ale directivei

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 34 ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor 35 ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului 36 a modernizat cadrul juridic pentru pachetele de servicii de călătorie prin prisma evoluțiilor pieței și ale tehnologiei. Directiva menționată a avut ca scop acoperirea unor moduri noi de rezervare a serviciilor de călătorie care apăruseră, cum ar fi combinațiile personalizate de servicii de călătorie, care nu erau reglementate de Directiva 90/314/CEE a Consiliului 37 sau a căror situație juridică era ambiguă, și a consolidat, în diferite privințe, drepturile călătorilor. În același timp, ea a vizat asigurarea în mai mare măsură a concurenței loiale între diferitele tipuri de întreprinderi de voiaj care își desfășoară activitatea pe piața pachetelor de servicii de călătorie.

(2)Pentru urmărirea obiectivelor respective, Directiva (UE) 2015/2302 a cuprins pentru termenul „pachet” o definiție mai largă decât cea din Directiva 90/314/CEE. În Directiva (UE) 2015/2302 s-au precizat mai detaliat drepturile existente ale călătorilor și s-au introdus altele noi, cum ar fi dreptul călătorilor de a rezilia un contract privind un pachet de servicii de călătorie fără comisioane de reziliere, în anumite condiții, în cazul unor circumstanțe inevitabile și extraordinare. În plus, prin Directiva (UE) 2015/2302 s-a creat noul concept de „serviciu de călătorie asociat”, care includea rezervările efectuate la unul și același punct de vânzare și rezervările la diferite puncte de vânzare, pe care un comerciant „le facilitează într-un mod personalizat”. Serviciile de călătorie asociate sunt, în linii mari, tratate ca servicii de sine stătătoare, dar plățile primite de un comerciant care facilitează un serviciu de călătorie asociat urmează să fie protejate în cazul insolvenței unui astfel de comerciant. Prin Directiva (UE) 2015/2302 s-a urmărit să se asigure transparența, comercianții fiind obligați să informeze călătorii cu privire la natura produsului de călătorie care le este oferit și cu privire la drepturile asociate, prin intermediul formularelor cu informații standard, cuprinse în anexele I și II la directiva respectivă.

(3)În ansamblu, Directiva (UE) 2015/2302 a funcționat bine, însă, de la 1 iulie 2018, când a început să fie aplicată, au apărut mai multe provocări. Pandemia de COVID-19 și măsurile conexe luate de guverne au avut un impact semnificativ atât asupra sectorului călătoriilor, cât și asupra călătorilor și au scos la iveală anumite deficiențe ale modelelor de afaceri predominante, ceea ce a arătat că dispozițiile specifice ale directivei ar putea fi clarificate.

(4)Prin urmare, este necesar să se elimine lacunele identificate în normele actuale și, de asemenea, să se clarifice și să se simplifice anumite concepte și dispoziții, pentru a se spori astfel eficacitatea Directivei (UE) 2015/2302 în beneficiul călătorilor și al întreprinderilor de voiaj, printre care există un număr mare de microîntreprinderi și de întreprinderi mici și mijlocii.

(5)În ansamblu, se consideră că definiția „pachetului” a fost eficace, însă ar trebui să se clarifice și să se simplifice definiția serviciilor de călătorie asociate, normele referitoare la acestea și delimitarea lor de pachete. Printr-o astfel de clarificare și simplificare a definițiilor și conceptelor de „pachet” și „serviciu de călătorie asociat” ar trebui să se sporească securitatea juridică a tuturor părților și, în același timp, să se mărească eficacitatea protecției călătorilor și să se asigure condiții de concurență echitabile pentru comercianți. În același timp, ar trebui să se reducă numărul de formulare cu informații pe care le utilizează comercianții când informează călătorii cu privire la drepturile acestora.

(6)La baza definiției „pachetului” ar trebui să stea în continuare principiul că între diferitele servicii de călătorie rezervate pentru aceeași călătorie sau vacanță există o legătură strânsă. Pentru a se asigura că nu există nicio suprapunere între definiția „pachetului” și cea a „serviciului de călătorie asociat” și pentru a se elimina dificultățile de diferențiere a pachetelor de serviciile de călătorie asociate, rezervările de diferite tipuri de servicii de călătorie pentru aceeași călătorie sau vacanță la unul și același punct de vânzare la care serviciile de călătorie au fost selectate înainte de încheierea primului contract de către călător ar trebui considerate pachete în același mod ca serviciile de călătorie rezervate la unul și același punct de vânzare într-o perioadă scurtă. În ambele cazuri, există o legătură strânsă între rezervările serviciilor de călătorie. Prin urmare, definiția „pachetului” ar trebui să cuprindă ambele situații, iar rezervările efectuate cu ocazia unei singure vizite la unul și același punct de vânzare sau cu ocazia unui singur contact cu unul și același punct de vânzare ar trebui eliminate din definiția serviciului de călătorie asociat.

(7)În contextul rezervărilor efectuate într-o perioadă scurtă la unul și același punct de vânzare, este indicat să se înlocuiască criteriul destul de vag al „unei singure vizite sau a[l] unui singur contact”. Prin urmare, rezervările de diferite tipuri de servicii de călătorie pentru aceeași călătorie de vacanță care sunt efectuate în termen de trei ore ar trebui considerate întotdeauna pachete. Același lucru ar trebui să fie valabil în cazul în care, înainte de finalizarea primei rezervări, un comerciant invită un călător să rezerve servicii suplimentare pentru aceeași călătorie sau vacanță după finalizarea primei rezervări și în cazul în care rezervările ulterioare au loc în termen de 24 de ore de la încheierea primului contract.

(8)Definiția pachetului format prin procese de rezervare online asociate, care este prevăzută la articolul 3 punctul 2 litera (b) subpunctul (v) din Directiva (UE) 2015/2302 și conform căreia numele, detaliile de plată și adresa de e­mail a călătorului se transmit toate de la un comerciant la altul, s-a dovedit a fi prea restrânsă. Prin urmare, este indicat să se considere drept „pachet” rezervările de diferite tipuri de servicii de călătorie pentru aceeași călătorie sau vacanță în cazul cărora comerciantul care este parte la primul contract transferă unui comerciant care este parte la al doilea contract sau la un contract ulterior numele, detaliile de plată, adresa de e-mail sau orice fel de alte date cu caracter personal ale călătorului. Un astfel de transfer de date cu caracter personal indică o legătură strânsă între rezervări/contracte, astfel încât criteriul de 24 de ore pentru a doua rezervare nu este indispensabil și ar trebui eliminat.

(9)Definiția „serviciului de călătorie asociat” ar trebui să acopere situațiile în care un comerciant care este parte la un prim contract și care primește sume plătite de călător sau în numele acestuia invită călătorul să rezerve tipuri suplimentare de servicii de călătorie pentru aceeași călătorie sau vacanță. În acest context, comerciantul care este parte la un prim contract ar trebui să obțină protecție în caz de insolvență. În plus, pentru a se asigura că de normele de protecție în caz de insolvență beneficiază pe deplin călătorii și că supunerea la această obligație este cunoscută de comercianți, este indicat ca în formularele cu informații referitoare la serviciile de călătorie asociate să se recomande călătorilor să înregistreze invitația și rezervarea suplimentară, de exemplu prin capturi de ecran, și să informeze comerciantul cu care a fost încheiat un prim contract, în termen de 24 de ore de la invitația comerciantului, că a fost încheiat un contract privind un tip suplimentar de servicii de călătorie pentru aceeași călătorie sau vacanță. Comerciantul ar trebui să aibă obligația de a pune la dispoziția călătorilor o modalitate, cum ar fi o adresă de e-mail sau un site, prin care călătorii să poată înregistra astfel de informații și de a confirma primirea respectivelor informații.

(10)În ceea ce privește pachetele în cadrul cărora cazarea, de exemplu, este combinată cu alte servicii turistice, dar care nu conțin transportul de călători, criteriul general de „proporție semnificativă” din valoarea combinației, aplicabil în cazul serviciilor turistice menționate la articolul 3 punctul 1 litera (d), ar trebui înlocuit cu criteriul mai specific de „cel puțin 25 %”, în vederea sporirii securității juridice.

(11)După cum s-a demonstrat mai ales în timpul pandemiei de COVID-19, predominanța practicii comerciale a plăților în avans, absența unor norme între întreprinderi privind rambursările către organizatorul pachetelor pentru servicii anulate sau neexecutate de furnizorii de servicii, absența unor norme privind voucherele, precum și faptul că este incert dacă cererile de rambursare și voucherele pentru pachetele anulate sunt protejate în caz de insolvență pot cauza dificultăți în ceea ce privește rambursarea plăților efectuate de călători, în special în cazul unor circumstanțe inevitabile și extraordinare care conduc la numeroase anulări și afectează multe destinații de călătorie. Prin urmare, ar trebui să se prevadă că plățile efectuate de călători sunt protejate în mod eficace în orice moment, inclusiv în situații de criză. În plus, ar trebui să se asigure că sistemele naționale de protecție în caz de insolvență sunt reziliente și asigură o protecție mai uniformă.

(12)Există anumite riscuri care sunt inerente practicii comerciale de solicitare de plăți în avans, în special în situațiile în care organizatorii sunt obligați să ramburseze călătorilor sume semnificative pentru călătorii anulate într-o perioadă scurtă. Prin urmare, ar trebui să se prevadă că avansurile, și anume plățile solicitate călătorilor în momentul rezervării sau la scurt timp după acesta, nu ar trebui să fie mai mari de 25 % din prețul total al pachetului și că organizatorii sau, când este cazul, comercianții cu amănuntul ar trebui să fie împiedicați să solicite plata sumei rămase cu mai mult de 28 de zile înainte de începerea executării pachetului. În același timp, organizatorii și, când este cazul, comercianții cu amănuntul ar trebui să poată solicita avansuri mai mari, în cazul în care acestea sunt necesare pentru asigurarea organizării și a executării corespunzătoare a pachetului. Organizatorii ar putea justifica nivelul avansurilor solicitate prin faptul că efectuează plăți în avans către furnizori de servicii, inclusiv către furnizori care fac parte din același grup de întreprinderi ca ei, sau prin faptul că trebuie să își acopere, în momentul rezervării sau la scurt timp după acesta, costurile legate direct de organizarea și executarea pachetului. Din această categorie ar putea face parte, când este cazul, comisioanele solicitate de comercianții cu amănuntul.

(13)    Nivelul avansurilor nu ar trebui să presupună calcule diferite pentru fiecare pachet, putând fi stabilit pentru grupuri de pachete care au caracteristici similare în ceea ce privește necesitatea avansului. Organizatorii și, când este cazul, comercianții cu amănuntul ar trebui să aibă în continuare obligația de a informa călătorii, înainte de încheierea contractului, cu privire la avansurile solicitate.

(14)    Întrucât limitarea plăților în avans nu este compatibilă cu conceptul de bonuri-cadouri constând în pachete de servicii de călătorie, astfel cum se menționează la articolul 3 punctul 5 litera (b) subpunctul (iv) din Directiva (UE) 2015/2302, și nici cu pachetele rezervate cu mai puțin de 28 de zile înainte de începerea executării pachetului, aceste două tipuri de pachete ar trebui să fie exceptate de la limitarea plăților în avans introdusă de prezenta directivă.

(15)În cazul în care un serviciu de călătorie cuprins într-un pachet este anulat sau nu este furnizat și în cazul în care s-au efectuat plăți în avans către furnizorul de servicii respectiv, organizatorii ar trebui să aibă dreptul la rambursarea de către furnizorii de servicii, în termen de șapte zile, a sumelor achitate. Acest drept la rambursare ar trebui să le permită organizatorilor să își respecte obligația de a rambursa călătorilor, în termen de 14 zile, sumele achitate, în cazurile în care se reziliază și contractul privind pachetul de servicii de călătorie în ansamblu. În cazul în care un furnizor de servicii de călătorie anulează sau nu furnizează un serviciu cuprins într-un pachet, dar în care contractul privind pachetul de servicii de călătorie continuă să existe, dreptul la rambursare în termen de șapte zile ar trebui să le permită organizatorilor să propună servicii alternative.

(16)În anumite situații, poate fi util să se recurgă la vouchere voluntare pentru călători în locul rambursării. Voucherele pot oferi mai multă flexibilitate organizatorilor, în special dacă aceștia se confruntă cu obligația de a efectua numeroase rambursări într-o perioadă scurtă. În același timp, voucherele pot fi acceptabile pentru călătorii care nu au nevoie de o rambursare imediată, atât timp cât există garanții juridice specifice. Prin urmare, ar trebui stabilite norme clare referitoare la vouchere, prin care să se prevadă astfel de garanții. Respectivele garanții ar trebui să includă transparența în ceea ce privește caracterul voluntar și caracteristicile esențiale ale voucherelor, precum și în ceea ce privește drepturile călătorilor în legătură cu voucherele, cum ar fi faptul că, în cazul insolvenței organizatorului, călătorii sunt protejați și faptul că ei au dreptul la rambursare automată în cazul în care nu utilizează un voucher în perioada sa de valabilitate. Organizatorii pot spori atractivitatea voucherelor, propunând, de exemplu, un voucher pentru un cuantum mai mare decât cel al rambursării la care are dreptul călătorul. În astfel de cazuri, protecția în caz de insolvență ar trebui să fie limitată la cuantumul plăților primite de la călător.

(17)Statele membre ar putea să prevadă mecanisme prin care să asigure rambursarea sumelor plătite de călători în conformitate cu cerințele legale, în cazurile în care pachetele sunt anulate ca urmare a unor circumstanțe inevitabile și extraordinare și organizatorii nu își pot respecta obligațiile de rambursare. Pentru mai multă transparență, statele membre care introduc sau mențin astfel de mecanisme ar trebui să fie obligate să aducă existența acestora la cunoștința Comisiei și a punctelor de contact centrale ale celorlalte state membre. În mod normal, astfel de mecanisme sunt finanțate exclusiv prin contribuții din partea organizatorilor. Ele pot fi cofinanțate de statele membre numai în circumstanțe excepționale, iar introducerea lor nu trebuie să aducă atingere dispozițiilor Uniunii privind ajutoarele de stat.

(18)Dată fiind multitudinea de situații care ar putea duce la rezilierea unui contract privind un pachet de servicii de călătorie ca urmare a unor circumstanțe inevitabile și extraordinare care afectează în mod semnificativ executarea unui pachet, se impune evaluarea fiecărui caz în parte, prin prisma, de exemplu, a naturii și amplorii unor astfel de circumstanțe. Ar trebui să se clarifice că rezilierea unui contract este posibilă dacă se poate preconiza în mod rezonabil că executarea contractului respectiv va fi afectată în mod semnificativ de circumstanțe inevitabile și extraordinare.

(19)În timpul pandemiei de COVID-19, au apărut interpretări diferite în ceea ce privește drepturile de anulare ca urmare a unor „circumstanțe inevitabile și extraordinare”, inclusiv în legătură cu relevanța avertismentelor de călătorie. Este indicat, prin urmare, să se precizeze că avertismentele oficiale de călătorie emise cu privire la destinația călătoriei de către autoritățile din statul membru în care își are reședința călătorul sau din care pleacă acesta sau de autoritățile din țara de destinație sunt elemente importante când se evaluează justificarea rezilierii unui contract. De asemenea, ar trebui să se clarifice că restricțiile severe care există la destinația călătoriei sau care se aplică după întoarcerea din călătorie sau vacanță, cum ar fi cerințele de carantină pentru o perioadă semnificativă, sunt, la rândul lor, relevante când se evaluează justificarea rezilierii unui contract privind un pachet de servicii de călătorie.

(20)De asemenea, ar trebui să se clarifice că perioada de rambursare de 14 zile, care este declanșată prin rezilierea contractului, se aplică indiferent dacă rambursarea este solicitată expres de către călător.

(21)Pentru a se asigura o protecție eficace și uniformă a călătorilor și condiții de concurență echitabile pentru organizatori, ar trebui să se prevadă că protecția în caz de insolvență a organizatorilor acoperă toate plățile efectuate de călători sau în numele acestora în eventualitatea insolvenței organizatorului, inclusiv cazurile în care întregul pachet sau o parte din acesta nu este executată ca urmare a insolvenței organizatorului și cazurile în care un călător avea dreptul la rambursare sau a primit un voucher de la organizator înainte de insolvența acestuia.

(22)Pentru a se asigura în orice moment eficacitatea protecției în caz de insolvență pentru călători, ar trebui să se prevadă că garanția trebuie să fie suficientă pentru acoperirea costurilor de rambursare și de repatriere în cazurile în care insolvența are loc într-un moment în care organizatorul deține cele mai mari cuantumuri de plăți. Ar trebui să se țină seama de eventualele creșteri ale cuantumurilor respective ca urmare a unui volum anticipat mai mare de pachete vândute într-o anumită perioadă. Ar trebui să se clarifice că statele membre ar trebui să supravegheze protecția în caz de insolvență a organizatorilor și să monitorizeze piața serviciilor de protecție în caz de insolvență. Dacă este necesar, statele membre ar trebui să poată impune un al doilea nivel de protecție, cum ar fi un fond de rezervă. Acesta poate fi relevant în cazul în care, de exemplu, polițele de asigurare nu oferă nivelul de protecție prevăzut. În mod normal, astfel de fonduri de rezervă ar trebui să fie finanțate exclusiv prin contribuții din partea organizatorilor. Ar trebui să se clarifice că astfel de măsuri pot fi cofinanțate de statele membre numai în circumstanțe excepționale și să se reitereze că respectivele dispoziții nu aduc atingere dispozițiilor Uniunii privind ajutoarele de stat, în cazul în care măsurile în cauză implică ajutoare de stat.

(23)În ceea ce privește rambursările plăților în caz de insolvență a unui organizator, ar trebui să se precizeze mai detaliat perioada de rambursare, prin menționarea intervalului de 3 luni de la data la care călătorul a depus documentele necesare pentru examinarea cererii. Este indicat, de asemenea, să se stabilească printr-o dispoziție că statele membre pot să prevadă ca, pe lângă organizatori, și comercianții cu amănuntul să contracteze o protecție în caz de insolvență.

(24)Ar trebui să se clarifice faptul că punctele de contact centrale sunt responsabile pentru schimbul de informații în ceea ce privește protecția în caz de insolvență și aspectele conexe, inclusiv eventualele mecanisme prin care se asigură rambursarea la timp a sumelor achitate pentru contractele privind pachetele de servicii de călătorie reziliate.

(25)Este important pentru călători să fie informați în mod corespunzător cu privire la drepturile lor, să poată înțelege informațiile care le sunt furnizate și să aibă acces la respectivele informații când au nevoie de ele. Prin urmare, ar trebui efectuate anumite modificări în ceea ce privește cerințele de informare precontractuală, conținutul unui contract privind un pachet de servicii de călătorie și formularele cu informații standard prevăzute în anexele I și II la Directiva (UE) 2015/2302. De exemplu, în formularele cu informații standard din anexa I ar trebui să fie specificat comerciantul responsabil pentru rambursări în cazul pachetelor anulate. Dreptul la rezilierea fără comision a unui contract privind un pachet de servicii de călătorie ca urmare a unor circumstanțe inevitabile și extraordinare ar trebui să fie prezentat alături de posibilitatea de anulare a unui pachet contra unui comision de anulare. În plus, organizatorii ar trebui să aibă obligația de a adăuga la contract formularul cu informații standard, astfel încât acesta să fie disponibil călătorilor după încheierea contractului, împreună cu datele de contact ale comercianților relevanți.

(26)Prin urmare, Directiva (UE) 2015/2302 ar trebui modificată în consecință.

(27)Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume aducerea unei contribuții la funcționarea corespunzătoare a pieței interne în legătură cu pachetele de servicii de călătorie și la atingerea unui nivel ridicat și cât se poate de uniform de protecție a consumatorilor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(28)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Prezenta directivă respectă în special libertatea de a desfășura o activitate comercială, prevăzută la articolul 16 din cartă, asigurând în același timp un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în cadrul Uniunii, în conformitate cu articolul 38 din cartă.

(29)    Comisia ar trebui să înainteze Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive în termen de cinci ani de la intrarea sa în vigoare. Deși s-au evaluat cu atenție efectele prezentei directive asupra întreprinderilor de voiaj, inclusiv asupra organizatorilor care sunt microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii, este indicat să se țină seama în raportul respectiv de impactul aplicării directivei asupra organizatorilor care sunt microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii. Când este necesar, raportul ar trebui să fie însoțit de propuneri legislative,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări aduse Directivei (UE) 2015/2302

Directiva (UE) 2015/2302 se modifică după cum urmează:

(1)Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 1

Obiect

Scopul prezentei directive este de a contribui la funcționarea corespunzătoare a pieței interne și la asigurarea unui nivel ridicat și cât se poate de uniform de protecție a consumatorilor prin apropierea anumitor aspecte ale actelor cu putere de lege și ale actelor administrative ale statelor membre referitoare la contractele încheiate între călători și comercianți privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, precum și a anumitor aspecte ale contractelor încheiate între organizatorii de pachete și furnizorii de servicii.”

(2)La articolul 2, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Prezenta directivă se aplică pachetelor oferite spre vânzare sau vândute călătorilor de către comercianți și serviciilor de călătorie asociate facilitate călătorilor de către comercianți.

Ea se aplică, de asemenea, drepturilor la rambursare pe care organizatorii, astfel cum sunt definiți la articolul 3 punctul 8, le au față de furnizorii de servicii de călătorie în cazul anulării sau nefurnizării unui serviciu care face parte dintr-un pachet de servicii de călătorie.”

(3)Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2. «pachet» înseamnă o combinație a cel puțin două tipuri diferite de servicii de călătorie, astfel cum sunt definite la punctul 1, destinate aceleiași călătorii sau vacanțe, cu condiția ca:

(a)serviciile respective să fie combinate de un singur comerciant, inclusiv la cererea călătorului sau în conformitate cu selecția acestuia, înainte de a se încheia un contract unic cu privire la toate serviciile sau

(b)indiferent dacă se încheie contracte separate cu furnizori individuali de servicii de călătorie și:

(i) respectivele servicii sunt achiziționate de la un singur și același punct de vânzare și

- au fost selectate înainte de acceptarea efectuării plății de către călător sau

- alte tipuri de servicii de călătorie sunt rezervate în termen de 3 ore din momentul în care călătorul a acceptat să efectueze plata pentru primul serviciu de călătorie sau

- alte tipuri de servicii de călătorie sunt rezervate în termen de 24 de ore din momentul în care călătorul a acceptat să efectueze plata pentru primul serviciu de călătorie și cu condiția ca, înainte de acceptarea efectuării plății de către călător pentru primul serviciu de călătorie, comerciantul să fi invitat călătorul să rezerve ulterior unul sau mai multe tipuri suplimentare de servicii de călătorie sau

(ii) sunt oferite, vândute sau plătite la un preț forfetar sau total, indiferent dacă au fost eventual facturate separat sau

(iii) sunt promovate sau vândute sub denumirea de «pachet» sau sub o denumire similară sau

(iv) sunt combinate după încheierea unui contract prin care un comerciant acordă călătorului dreptul să aleagă dintr-o selecție de diferite tipuri de servicii de călătorie sau

(v) sunt achiziționate de la comercianți diferiți prin procese de rezervare online asociate în care numele călătorului, detaliile de plată, adresa de e-mail sau alte date cu caracter personal ale călătorului se transmit de la comerciantul cu care se încheie primul contract către un alt comerciant sau alți comercianți.

O combinație de servicii de călătorie în care nu mai mult decât unul dintre serviciile de călătorie menționate la punctul 1 litera (a), (b) sau (c) este combinat cu unul sau mai multe servicii turistice menționate la punctul 1 litera (d) nu este un pachet dacă aceste din urmă servicii:

(a) nu reprezintă cel puțin 25 % din valoarea combinației și nu sunt promovate drept caracteristică esențială a combinației și nu reprezintă în alt fel o astfel de caracteristică sau

(b) sunt selectate și achiziționate doar după începerea executării unui serviciu de călătorie menționat la punctul 1 litera (a), (b) sau (c);”;

(b)punctul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„5. «serviciu de călătorie asociat» înseamnă o combinație de diferite tipuri de servicii de călătorie care nu se încadrează în definiția unui pachet, astfel cum este prevăzută la punctul 2, în cadrul căreia un comerciant care este parte la un contract privind furnizarea unui serviciu de călătorie și care primește plăți efectuate de un călător sau în numele acestuia invită călătorul respectiv să rezerve un tip suplimentar de servicii de călătorie de la un alt comerciant în scopul aceleiași călătorii sau vacanțe și în cadrul căreia se încheie un contract privind furnizarea unui serviciu de călătorie suplimentar în termen de cel mult 24 de ore de la confirmarea rezervării din primul contract.”

(4)La articolul 5, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d)    modalitățile de plată, inclusiv orice sumă sau procentaj din preț care urmează să fie achitat sub formă de avans și termenul pentru achitarea soldului, în conformitate cu articolul 5a, sau garanțiile financiare care urmează să fie achitate sau furnizate de călător;”;

(b)litera (g) se înlocuiește cu următorul text:

„informații privind posibilitatea călătorului de a rezilia contractul oricând înainte de începerea executării pachetului, cu plata unui comision de reziliere adecvat și justificabil, sau, după caz, a comisioanelor de reziliere standardizate solicitate de organizator, în conformitate cu articolul 12 alineatul (1), și informații privind posibilitatea călătorului de a rezilia contractul privind pachetul de servicii de călătorie fără plata unui comision de reziliere, ca urmare a unor circumstanțe inevitabile și extraordinare, astfel cum se specifică la articolul 12 alineatul (2);”.

(5)Se introduce următorul articol 5a:

„Articolul 5a

Plăți

Statele membre se asigură că, în afara pachetelor definite la articolul 3 punctul 2 litera (b) subpunctul (iv) și a pachetelor rezervate cu mai puțin de 28 de zile înainte de începerea executării pachetului, organizatorul sau, când este cazul, comerciantul cu amănuntul nu solicită avansuri care depășesc 25 % din prețul total al pachetului și nu solicită plata cuantumului rămas cu mai mult de 28 de zile înainte de începerea executării pachetului. Organizatorul sau, când este cazul, comerciantul cu amănuntul poate solicita avansuri mai mari în cazul în care acestea sunt necesare pentru asigurarea organizării și a executării pachetului. Avansurile pot să acopere plățile în avans către furnizorii serviciilor incluse în pachet și costurile suportate de organizator sau, când este cazul, de către comerciantul cu amănuntul, legate în mod specific de organizarea și executarea pachetului, în măsura în care este necesar să se acopere costurile respective în momentul rezervării.”

(6)Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (2), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) informații din care să reiasă:

(i)că organizatorul este responsabil pentru executarea corespunzătoare a tuturor serviciilor de călătorie incluse în contract în conformitate cu articolul 13, pentru eventualele rambursări necesare ca urmare a rezilierii sau modificării unui contract și pentru acordarea de asistență, în conformitate cu articolul 16, în cazul în care călătorul se află în dificultate;

(ii)că, atunci când este cazul, călătorul poate să contacteze și organizatorul prin intermediul comerciantului cu amănuntul.”;

(b)se introduce următorul alineat (2a):

„(2a) Se atașează la contract formularul cu informații relevant prevăzut în anexa I. Contractul conține o trimitere clară la respectivul formular cu informații.”

(7)Articolul 12 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), călătorul are dreptul să rezilieze contractul privind pachetul de servicii de călătorie înainte de începerea executării pachetului fără a plăti vreun comision de reziliere în cazul unor circumstanțe inevitabile și extraordinare care se produc la destinația călătoriei sau în vecinătatea imediată a acesteia, care se produc la locul de reședință sau de plecare al călătorului sau care afectează călătoria spre destinație, în cazul în care astfel de circumstanțe afectează în mod semnificativ executarea pachetului. Călătorul poate să rezilieze contractul în cazul în care se poate preconiza în mod rezonabil că executarea contractului privind pachetul de servicii de călătorie va fi afectată în mod semnificativ de circumstanțe inevitabile și extraordinare. În cazul în care contractul privind pachetul de servicii de călătorie este reziliat în conformitate cu prezentul alineat, călătorul are dreptul la o rambursare completă a oricărei plăți efectuate pentru pachet, dar nu are dreptul la vreo despăgubire suplimentară.”;

(b)se introduce următorul alineat (3a):

„(3a) Avertismentele oficiale de călătorie spre o anumită destinație, emise de autoritățile statului membru din care pleacă sau în care își are reședința călătorul sau de autoritățile țării de destinație, sau restricțiile severe la care vor fi supuși călătorii la destinația călătoriei sau în statul membru de reședință ori de plecare după întoarcerea din călătorie sau vacanță sunt elemente importante de care se ține seama când se verifică dacă se justifică rezilierea contractului în temeiul alineatului (2) și al alineatului (3) litera (b).”;

(c)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Organizatorul efectuează orice rambursare necesară în temeiul alineatelor (2) și (3) sau, în ceea ce privește alineatul (1), rambursează orice plată efectuată de către călător sau în numele acestuia pentru pachetul respectiv, din care se scade comisionul de reziliere adecvat și justificabil. Organizatorul efectuează astfel de restituiri sau rambursări către călător fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, nu mai târziu de 14 zile de la rezilierea contractului privind pachetul de servicii de călătorie, indiferent dacă respectivul călător solicită expres rambursarea sau nu.

Statele membre care introduc sau mențin mecanisme pentru a asigura efectuarea rambursărilor către călători în termenul stabilit la primul paragraf, în urma rezilierii contractelor privind pachete de servicii de călătorie în conformitate cu alineatele (2) și (3), informează Comisia și punctele de contact centrale ale celorlalte state membre, menționate la articolul 18 alineatul (2), cu privire la mecanismele respective. Orice cofinanțare a unor astfel de mecanisme de către statele membre este posibilă numai în circumstanțe excepționale și justificate în mod corespunzător și numai după ce a fost aprobată, astfel cum se prevede în dispozițiile Uniunii privind ajutoarele de stat.”

(8)Se introduce următorul articol 12a:

„Articolul 12a

Vouchere

(1)    Statele membre se asigură că, în cazul în care un contract este reziliat în temeiul articolelor 10, 11 sau 12, organizatorul poate să ofere călătorului posibilitatea de a accepta, în locul rambursării, un voucher care să poată fi utilizat pentru un pachet viitor.

(2)    Înainte să accepte voucherul, călătorul este informat în scris de către organizator, în mod clar și vizibil, cu privire la:

(a) faptul că are dreptul la rambursare în termen de 14 zile și că nu este obligat să accepte un voucher;

(b) perioada de valabilitate a voucherului și drepturile călătorilor în ceea ce privește voucherele, astfel cum sunt stabilite la prezentul articol.

(3)    Valoarea voucherului oferit corespunde cel puțin cuantumului rambursării la care are dreptul călătorul. Organizatorul poate oferi un voucher pentru un cuantum mai mare.

(4)    Călătorii își pierd dreptul la rambursare în perioada de valabilitate a voucherului numai dacă acceptă în mod explicit și în scris voucherul în locul unei rambursări. Părțile pot conveni asupra unei rambursări integrale în orice moment înainte de utilizarea sau expirarea unui voucher.

(5)    Voucherele au o perioadă de valabilitate de maximum 12 luni de la data la care au fost acceptate de călător în conformitate cu alineatul (4). Această perioadă poate fi prelungită o singură dată, cu maximum 12 luni, cu acordul explicit și scris al ambelor părți.

(7)    Dacă voucherul nu este utilizat în perioada sa de valabilitate, organizatorul rambursează cuantumul specificat în voucher cât mai curând posibil, în termen de cel mult 14 zile de la sfârșitul perioadei de valabilitate, fără a fi necesară o cerere prealabilă din partea călătorului.

(8)    Voucherele pot fi transferate altui călător, fără costuri suplimentare.

(9)    Voucherele sunt acoperite de protecția în caz de insolvență care trebuie să fie contractată de organizator în temeiul articolului 17 pentru cuantumul plăților primite de la călător.”

(9)Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 17

Eficacitatea și domeniul de aplicare al protecției în caz de insolvență

(1)Statele membre se asigură că organizatorii stabiliți pe teritoriul lor oferă garanții privind rambursarea tuturor plăților efectuate de către călători sau în numele acestora, în cazul insolvenței organizatorilor. Se include protecția plăților efectuate în cazurile în care întregul pachet sau o parte din acesta nu este executată ca urmare a insolvenței organizatorului sau în care un călător avea dreptul la rambursare sau a primit un voucher de la organizator înainte de insolvența acestuia. În legătură cu voucherele, garanția se limitează la cuantumul plăților primite de la călător. În cazul în care în contractul privind pachetul de servicii de călătorie este inclusă călătoria de întoarcere, organizatorii asigură garanții și pentru repatrierea călătorului. Se poate oferi continuarea pachetului.

Organizatorii care nu sunt stabiliți într-un stat membru și care vând sau oferă spre vânzare pachete într-un stat membru sau care, prin orice mijloc, își direcționează activitățile către un stat membru au obligația de a furniza garanția în conformitate cu dreptul statului membru respectiv.

(2) Garanția prevăzută la alineatul (1) este efectivă și acoperă costurile previzibile în mod rezonabil. Aceasta acoperă cuantumul plăților efectuate de către sau în numele călătorilor în legătură cu pachetele, ținând cont de perioada scursă între primirea oricăror plăți și finalizarea pachetelor, precum și de costurile estimate ale repatrierii în caz de insolvență a organizatorului. Garanția trebuie să fie suficientă pentru a acoperi în orice moment costurile rambursărilor și, când este cazul, ale repatrierilor și ale voucherelor. Pentru acoperire se ține seama de perioadele în care organizatorii dețin cele mai mari cuantumuri de plăți și de eventualele variații ale volumului de pachete vândute.

(3) Pentru a asigura eficacitatea protecției în caz de insolvență, statele membre supraveghează acordurile de protecție în caz de insolvență ale organizatorilor stabiliți pe teritoriul lor, monitorizează piața serviciilor de protecție în caz de insolvență și pot, dacă este necesar, să impună un al doilea nivel de protecție. Orice cofinanțare de către statele membre este posibilă numai în circumstanțe excepționale și justificate în mod corespunzător și numai după ce a fost aprobată, astfel cum se prevede în dispozițiile Uniunii privind ajutoarele de stat.

(4)Călătorii beneficiază de protecția în caz de insolvență a organizatorului indiferent de locul lor de reședință, de locul de plecare sau de locul în care se efectuează vânzarea pachetului și indiferent de statul membru în care este situată entitatea responsabilă pentru protecția în caz de insolvență.

(5)Atunci când executarea pachetului este afectată de insolvența organizatorului, garanția este disponibilă gratuit pentru a se asigura repatrierile și, în cazul în care este necesar, plata cazării înainte de repatriere.

(6)Rambursările plăților afectate de insolvența organizatorului se efectuează fără întârzieri nejustificate după depunerea cererii de către călător, în termen de cel mult trei luni de la data la care călătorul a depus documentele necesare pentru examinarea cererii.

(7)În cazurile justificate prin prisma plăților primite de comercianții cu amănuntul, statele membre pot să prevadă ca, pe lângă organizatori, și comercianții cu amănuntul să contracteze o protecție în caz de insolvență, în pofida articolului 13 alineatul (1) al doilea paragraf.”

(10)La articolul 18, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Statele membre desemnează puncte de contact centrale care să faciliteze cooperarea administrativă și supravegherea organizatorilor care desfășoară activități în mai multe state membre și care să facă schimb de informații în legătură cu protecția în caz de insolvență și cu orice mecanism instituit pentru asigurarea eficacității rambursărilor în cazul rezilierii contractelor privind pachetele de servicii de călătorie. Statele membre notifică tuturor celorlalte state membre și Comisiei datele de contact ale respectivelor puncte de contact.”

(11)Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 19

Protecția în caz de insolvență și cerințele în materie de informare în ceea ce privește serviciile de călătorie asociate

(1) În ceea ce privește serviciile de călătorie asociate, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 5, statele membre iau măsurile necesare astfel încât comercianții care invită călătorii să încheie un contract privind un alt tip de serviciu de călătorie să ofere garanții pentru rambursarea tuturor plăților pe care le primesc de la călători. În cazul în care astfel de comercianți sunt responsabili pentru călătoria de întoarcere a călătorului, garanția acoperă și repatrierea călătorului. Articolul 17 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 17 alineatele (2)-(6) și articolul 18 se aplică mutatis mutandis.

(2) Când invită călătorul să încheie un contract privind un alt tip de serviciu de călătorie, comerciantul, inclusiv în cazul în care nu este stabilit într-un stat membru, dar direcționează, prin orice mijloc, astfel de activități către un stat membru, îi furnizează călătorului formularul relevant cu informații standard, prevăzut în anexa II, completat după caz. Formularul se furnizează în mod clar și vizibil.

(3) În cazul în care comercianții nu îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, se aplică drepturile și obligațiile prevăzute la articolele 9 și 12 și în capitolul IV în raport cu serviciile de călătorie incluse în serviciul de călătorie asociat.

(4) În cazul în care se formează un serviciu de călătorie asociat, comerciantul care încheie un contract privind un alt tip de serviciu de călătorie aduce acest fapt la cunoștința comerciantului care l-a invitat pe călător să încheie un astfel de contract.”

(12)Articolul 22 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 22

Dreptul la despăgubiri și drepturile la rambursare ale organizatorilor

(1) În cazurile în care un organizator sau, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf sau cu articolul 20, un comerciant cu amănuntul plătește o despăgubire, acordă o reducere de preț sau îndeplinește alte obligații care îi revin în temeiul prezentei directive, statele membre se asigură că organizatorul sau comerciantul cu amănuntul are dreptul de a pretinde despăgubiri de la orice terț care a contribuit la evenimentul care a generat compensarea, reducerea prețului sau alte obligații.

(2) Statele membre se asigură că, atunci când un furnizor de servicii anulează sau nu furnizează un serviciu care face parte dintr-un pachet, respectivul furnizor de servicii rambursează organizatorului, în termen de 7 zile, toate plățile efectuate de organizator pentru serviciul respectiv. Termenul de 7 zile începe să curgă din ziua următoare anulării serviciului sau datei la care ar fi trebui executat serviciul, luându-se în considerare data cea mai apropiată.”

(13)Anexa I se înlocuiește cu textul din anexa I la prezenta directivă.

(14)Anexa II se înlocuiește cu textul din anexa II la prezenta directivă.

Articolul 2

Rapoartele Comisiei și reexaminarea

Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive în termen de [5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive]. În acest raport se ține seama, de asemenea, de impactul asupra organizatorilor care sunt microîntreprinderi sau întreprinderi mici și mijlocii.

Raportul este însoțit, după caz, de propuneri legislative.

Articolul 3

Transpunere

(1)În termen de cel mult [18 luni de la intrarea în vigoare a directivei], statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Statele membre aplică aceste acte începând cu [6 luni de la termenul de transpunere].

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

(1)     https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Tourism_industries_-_economic_analysis .

(2)    Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2011/83/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului (JO L 326, 11.12.2015, p. 1). Toate trimiterile la articole specifice din directivă sunt trimiteri la directiva din 2015.

(3)    Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite (JO L 158, 23.6.1990, p. 59).

(4)    Recomandarea (UE) 2020/648 a Comisiei din 13 mai 2020 privind voucherele oferite pasagerilor și călătorilor în locul rambursării pachetelor turistice și serviciilor de transport anulate în contextul pandemiei de COVID-19 (JO L 151, 14.5.2020, p. 10).

(5)    Raportul privind aplicarea Directivei (UE) 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, COM(2021) 90 final, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=COM%3A2021%3A90%3AFIN .

(6)    Raportul special 15/2021 intitulat „Drepturile pasagerilor din transportul aerian în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19: drepturi esențiale care nu au fost protejate, în pofida eforturilor Comisiei”, https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR21_15/SR_passenger-rights_covid_RO.pdf .

(7)     https://commission.europa.eu/law/law-making-process/evaluating-and-improving-existing-laws/refit-making-eu-law-simpler-less-costly-and-future-proof/fit-future-platform-f4f/adopted-opinions_en#adoptedopinions2022 .

(8)    COM(2020) 696 final, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:52020DC0696 .

(9)     https://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/have-your-say/initiatives/13290-Calatorii-O-mai-buna-protectie-a-pasagerilor-si-a-drepturilor-acestora_ro .

(10)    https://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/have-your-say/initiatives/13255-Revizuirea-Regulamentului-privind-serviciile-aeriene_ro.

(11)    Plățile în avans efectuate pentru pachete înainte de începerea călătoriei sunt deseori denumite de către părțile interesate și plăți anticipate. Avansurile sunt plăți în avans efectuate de călător în momentul rezervării pachetului sau la scurt timp după aceasta.

(12)     https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=COM:2019:270:FIN .

(13)     https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=COM:2021:90:FIN .

(14)     https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:52020DC0696 .

(15)     https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32020H0648 .

(16)    Practicile curente variază de la un stat membru la altul. În șase state membre care au răspuns la întrebările adresate de Comisie în cadrul procesului de consultare, voucherele și/sau cererile de rambursare sunt deja acoperite, într-o anumită măsură, prin dispoziții de protecție în caz de insolvență, ceea ce nu se întâmplă în alte șase state membre.

(17)    Directiva PSC lasă în mod intenționat la latitudinea statelor membre stabilirea detaliilor sistemelor naționale de protecție în caz de insolvență, cu condiția ca sistemele în cauză să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 17 și în considerentele 39-40. Prin urmare, sistemele de protecție în caz de insolvență se pot baza pe fonduri (publice sau private), asigurări sau garanții bancare, ceea ce creează un peisaj eclectic de sisteme de protecție în caz de insolvență în UE.

(18)    Raportul reuniunii punctelor centrale de contact din 10 noiembrie 2022, https://ec.europa.eu/transparency/expert-groups-register/screen/meetings/consult?lang=ro&meetingId=45937&fromExpertGroups=true .

(19)    Răspunsurile la întrebarea 6 din sondajul specific pentru ANC-uri (Insolvență), din care reiese că prețurile soluțiilor bazate pe asigurări au crescut.

(20)    Conceptul este definit la articolul 3 punctul 2 litera (b) subpunctul (v) după cum urmează: „o combinație a cel puțin două tipuri diferite de servicii de călătorie destinate aceleiași călătorii sau vacanțe, cu condiția ca […] serviciile respective să fie […] achiziționate de la comercianți diferiți prin procese de rezervare online asociate în care numele călătorului, detaliile de plată și adresa de e-mail se transmit de la comerciantul cu care se încheie primul contract către un alt comerciant sau alți comercianți, iar contractul se încheie cu acest din urmă comerciant sau cu acești comercianți în cel târziu 24 de ore după confirmarea rezervării primului serviciu de călătorie”.

(21)     https://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/have-your-say/initiatives/13117-Pachetele-de-servicii-de-calatorie-revizuirea-normelor-UE_ro .

(22)     https://ec.europa.eu/transparency/expert-groups-register/screen/expert-groups/consult?lang=en&groupId=3617&fromMeetings=true&meetingId=45600 .

(23)     https://commission.europa.eu/law/law-making-process/evaluating-and-improving-existing-laws/refit-making-eu-law-simpler-less-costly-and-future-proof/fit-future-platform-f4f/adopted-opinions_ro#adoptedopinions2022 .

(24)    În curs de publicare.

(25)    SWD(2023) 906, în curs de publicare.

(26)    SEC(2023) 540, în curs de publicare.

(27)    Această măsură ar corespunde practicii actuale din Germania, unde, pe baza jurisprudenței naționale în materie de clauze contractuale abuzive, avansurile sunt limitate la 20 % în momentul rezervării, iar suma rămasă este scadentă cu cel mult 30 de zile înainte de începerea călătoriei. O excepție de la această regulă generală este că avansul poate fi mai mare de 20 % în circumstanțe justificate în mod corespunzător de către organizator, ca urmare a unor cheltuieli existente în momentul încheierii contractului.

(28)     https://consultations.caa.co.uk/corporate-communications/atol-reform-request-for-further-information/user_uploads/atol-reform-request-for-further-information--cap2496-.pdf .

(29)    Răspunsurile oferite de BEUC, VZV și DECO la întrebarea1 din consultarea publică deschisă.

(30)    Documentul de poziție al BEUC, p. 11, https://www.beuc.eu/sites/default/files/publications/beuc-x-2021-115_package_travel_directive_beuc_s_views_on_how_to_regain_consumer_trust_in_the_tourism_sector.pdf .

(31)    De remarcat totuși că, având în vedere elasticitatea ridicată a prețurilor serviciilor de călătorie, nu se poate exclude cu totul un anumit impact asupra vânzărilor către călători cu buget scăzut. A se vedea și anexa 8.

(32)    Regulamentul (UE) 2021/1119.

(33)    „A nu aduce prejudicii semnificative” înseamnă a nu sprijini sau a nu desfășura activități economice care prejudiciază în mod semnificativ orice obiectiv de mediu, după caz, în înțelesul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2020/852.

(34)    JO C , , p. .

(35)    JO C , , p. .

(36)    Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2011/83/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului (JO L 326, 11.12.2015, p. 1).

(37)    Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite ( JO L 158, 23.6.1990, p. 59 ).

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 29.11.2023

COM(2023) 905 final

ANEXE

la

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului

de modificare a Directivei (UE) 2015/2302 pentru o protecție mai eficace a călătorilor și pentru simplificarea și clarificarea anumitor aspecte ale directivei

{SEC(2023) 540 final} - {SWD(2023) 905 final} - {SWD(2023) 906 final} - {SWD(2023) 907 final} - {SWD(2023) 908 final}

ANEXA I

Partea A

Formular cu informații standard pentru contractele privind pachete de servicii de călătorie atunci când este posibilă utilizarea de hyperlinkuri

Făcând clic pe hyperlink, călătorul va primi următoarele informații:

Principalele drepturi în temeiul Directivei (UE) 2015/2302

Informații

—    Călătorii vor primi toate informațiile esențiale referitoare la pachet înainte de încheierea contractului privind pachetul de servicii de călătorie.

—    Sunt incluse informații referitoare la preț și la plățile datorate în momentul rezervării. În principiu, nu se poate cere călătorilor să achite (un avans de) peste 25 % din prețul total în momentul rezervării și restul sumei cu mai mult de 28 de zile înainte de plecare. Cu toate acestea, organizatorii pot să solicite avansuri mai mari de 25 % când astfel de avansuri sunt necesare pentru asigurarea organizării și executării pachetului.

—    După încheierea contractului privind un pachet de servicii de călătorie, călătorii vor primi contractul pe un suport durabil (de exemplu, pe hârtie sau prin e-mail).

Comerciantul răspunzător și punctele de contact

—    Există întotdeauna cel puțin un comerciant care răspunde pentru executarea corespunzătoare a tuturor serviciilor de călătorie incluse într-un pachet. Acest comerciant este organizatorul pachetului, astfel cum este identificat în textul din caseta de mai sus și în contract. Contractul trebuie să conțină datele de contact ale organizatorului.

—    Când pachetul este vândut prin intermediul unui comerciant cu amănuntul, călătorii au întotdeauna și posibilitatea de a contacta comerciantul cu amănuntul în cazul unor probleme sau pentru a transmite mesaje organizatorului. Datele de contact ale comerciantului cu amănuntul sunt furnizate, de asemenea, în contract. În funcție de dreptul intern aplicabil, și comercianții cu amănuntul pot fi răspunzători pentru executarea pachetului.

—    Călătorilor li se va pune la dispoziție un număr de telefon de urgență sau datele de contact ale unui punct de contact pentru a putea lua legătura cu organizatorul sau comerciantul cu amănuntul (agentul de turism) în timp ce se află în călătorie sau vacanță.

Transferul contractului

—    Călătorii pot transfera pachetul unei alte persoane, eventual contra unui comision. Călătorul trebuie să înștiințeze în mod rezonabil organizatorul sau, dacă este cazul, comerciantul cu amănuntul.

Majorările de prețuri

—    Prețul pachetului poate fi majorat, cu cel puțin 20 de zile înainte de începerea executării pachetului, numai în cazul în care cresc costurile specifice (de exemplu, prețurile carburanților) și dacă posibilitatea de majorare este prevăzută în mod expres în contract. Dacă majorarea este mai mare de 8 % din prețul pachetului, călătorii pot să rezilieze contractul, urmând, în acest caz, să își primească banii înapoi. Dacă organizatorul își rezervă, în contract, dreptul de a majora prețul, călătorii au dreptul la o reducere de preț în cazul unei scăderi a costurilor relevante.

Rezilierea contractului înainte de începerea executării unui pachet

—    Călătorii pot rezilia contractul fără plata unui comision de reziliere și pot obține rambursarea completă a oricăror plăți dacă oricare dintre elementele esențiale ale pachetului s-a modificat în mod semnificativ sau dacă prețul a fost majorat cu peste 8 % din prețul pachetului.

—    În cazul în care, înainte de începerea executării pachetului, comerciantul responsabil pentru pachet anulează pachetul, călătorii au dreptul la rambursare și, când este cazul, la o despăgubire.

—    Călătorii pot rezilia contractul fără plata unui comision de reziliere, înainte de începerea executării pachetului, în cazul în care călătoria sau vacanța este afectată semnificativ de circumstanțe inevitabile și extraordinare. Constituie circumstanțe extraordinare, de exemplu, dezastrele naturale, problemele grave de securitate sau riscurile pentru sănătatea publică care sunt în mod rezonabil susceptibile să afecteze pachetul.

—    În plus, călătorii pot rezilia contractul în orice moment înainte de începerea executării pachetului, inclusiv din motive personale, în schimbul achitării unui comision de reziliere adecvat și justificabil. Comisioanele de reziliere aplicabile trebuie să fie aduse la cunoștința călătorilor înainte de încheierea contractului și trebuie să fie indicate în contract.

Rambursările

—    În toate cazurile în care organizatorul sau călătorul anulează pachetul, călătorilor trebuie să li se ramburseze, în termen de 14 zile, sumele plătite (cu aplicarea eventualelor comisioane de reziliere). Organizatorul pachetului este responsabil pentru rambursare. În cazul în care este implicat un comerciant cu amănuntul și dacă dreptul intern aplicabil prevede acest lucru, și comerciantul cu amănuntul este responsabil pentru rambursări.

—    În cazul în care organizatorul oferă un voucher spre utilizare pentru o călătorie viitoare în locul unei rambursări în termen de 14 zile, călătorii vor primi informații cu privire la drepturile pe care le au în legătură cu voucherul, pe care sunt liberi să îl accepte sau nu.

Problemele apărute în timpul călătoriei sau al vacanței

—    Organizatorul este obligat să remedieze problemele apărute în cursul executării pachetului. Călătorii trebuie să informeze organizatorul cu privire la problemele cu care se confruntă.

—    În cazul în care elemente importante ale pachetului nu pot fi executate astfel cum s-a convenit, organizatorul trebuie să ofere servicii alternative corespunzătoare, fără costuri suplimentare. Călătorii pot rezilia contractul fără plata vreunui comision, în cazul în care serviciile nu sunt executate conform contractului, în cazul în care aceasta afectează în mod substanțial executarea pachetului și în care organizatorul nu remediază problema.

—    Călătorii au, de asemenea, în condițiile prevăzute în Directiva (UE) 2015/2302, dreptul la o reducere a prețului și/sau la despăgubiri pentru daune în cazul în care serviciile de călătorie nu sunt executate sau sunt executate în mod necorespunzător.

—    Organizatorul trebuie să acorde asistență în cazul în care călătorul se află în dificultate, oferind, de exemplu, informații despre serviciile de sănătate, autoritățile locale și asistența consulară și posibilitatea efectuării unor comunicări la distanță.

Protecția în caz de insolvență

—    În cazul în care organizatorul devine insolvabil, se rambursează sumele plătite de călători. În unele state membre există o protecție în caz de insolvență și pentru plățile către comercianții cu amănuntul. Dacă organizatorul sau, când este cazul, comerciantul cu amănuntul devine insolvabil după începerea executării pachetului și dacă în pachet este inclusă călătoria de întoarcere, repatrierea călătorilor este garantată. XY a contractat protecție în caz de insolvență la YZ (entitatea responsabilă pentru protecție în caz de insolvență, de exemplu un fond de garantare sau o societate de asigurări). Călătorii pot contacta această entitate sau, când este cazul, autoritatea competentă (datele de contact, inclusiv numele, adresa geografică, adresa de e-mail și numărul de telefon) dacă serviciile sunt refuzate din cauza insolvenței societății XY.

Partea B

Formular cu informații standard pentru contractele privind pachete de servicii de călătorie în alte situații decât cele care fac obiectul părții A

Principalele drepturi în temeiul Directivei (UE) 2015/2302

Informații

—    Călătorii vor primi toate informațiile esențiale referitoare la pachet înainte de încheierea contractului privind pachetul de servicii de călătorie.

—    Sunt incluse informații referitoare la preț și la plățile datorate în momentul rezervării. În principiu, nu se poate cere călătorilor să achite (un avans de) peste 25 % din prețul total în momentul rezervării și restul sumei cu mai mult de 28 de zile înainte de plecare. Cu toate acestea, organizatorii pot să solicite avansuri mai mari de 25 % când astfel de avansuri sunt necesare pentru asigurarea organizării și executării pachetului.

—    După încheierea contractului privind un pachet de servicii de călătorie, călătorii vor primi contractul pe un suport durabil (de exemplu, pe hârtie sau prin e-mail).

Comerciantul răspunzător și punctele de contact

—    Există întotdeauna cel puțin un comerciant care răspunde pentru executarea corespunzătoare a tuturor serviciilor de călătorie incluse în contract. Acest comerciant este organizatorul pachetului, astfel cum este identificat în textul din caseta de mai sus și în contract. Contractul trebuie să conțină datele de contact ale organizatorului.

 —    Când pachetul este vândut prin intermediul unui comerciant cu amănuntul, călătorii au întotdeauna și posibilitatea de a contacta comerciantul cu amănuntul în cazul unor probleme sau pentru a transmite mesaje organizatorului. Datele de contact ale comerciantului cu amănuntul sunt furnizate, de asemenea, în contract. În funcție de dreptul intern aplicabil, și comercianții cu amănuntul pot fi răspunzători pentru executarea pachetului.

—    Călătorilor li se va pune la dispoziție un număr de telefon de urgență sau datele de contact ale unui punct de contact pentru a putea lua legătura cu organizatorul sau comerciantul cu amănuntul (agentul de turism) în timp ce se află în călătorie sau vacanță.

Transferul contractului

—    Călătorii pot transfera pachetul unei alte persoane, eventual contra unui comision. Călătorul trebuie să înștiințeze în mod rezonabil organizatorul sau, dacă este cazul, comerciantul cu amănuntul.

Majorările de prețuri

—    Prețul pachetului poate fi majorat, cu cel puțin 20 de zile înainte de începerea executării pachetului, numai în cazul în care cresc costurile specifice (de exemplu, prețurile carburanților) și dacă posibilitatea de majorare este prevăzută în mod expres în contract. Dacă majorarea este mai mare de 8 % din prețul pachetului, călătorii pot să rezilieze contractul. Dacă organizatorul își rezervă dreptul de a majora prețul, călătorii au dreptul la o reducere de preț în cazul unei scăderi a costurilor relevante.

Rezilierea contractului înainte de începerea executării unui pachet

—    Călătorii pot rezilia contractul fără plata unui comision de reziliere și pot obține rambursarea completă a oricăror plăți dacă oricare dintre elementele esențiale ale pachetului s-a modificat în mod semnificativ sau dacă prețul a fost majorat cu peste 8 % din prețul pachetului.

—    În cazul în care, înainte de începerea executării pachetului, comerciantul responsabil pentru pachet anulează pachetul, călătorii au dreptul la rambursare și, când este cazul, la o despăgubire.

—    Călătorii pot rezilia contractul fără plata unui comision de reziliere, înainte de începerea executării pachetului, în cazul în care călătoria sau vacanța este afectată semnificativ de circumstanțe inevitabile și extraordinare. Constituie circumstanțe extraordinare, de exemplu, dezastrele naturale, problemele grave de securitate sau riscurile pentru sănătatea publică care sunt în mod rezonabil susceptibile să afecteze pachetul.

—    În plus, călătorii pot rezilia contractul în orice moment înainte de începerea executării pachetului, inclusiv din motive personale, în schimbul achitării unui comision de reziliere adecvat și justificabil. Comisioanele de reziliere aplicabile trebuie să fie aduse la cunoștința călătorilor înainte de încheierea contractului și trebuie să fie indicate în contract.

Rambursările

—    În toate cazurile în care organizatorul sau călătorul anulează pachetul, călătorilor trebuie să li se ramburseze, în termen de 14 zile, sumele plătite (cu aplicarea eventualelor comisioane de reziliere). Organizatorul pachetului este responsabil pentru rambursare. În cazul în care este implicat un comerciant cu amănuntul și dacă dreptul intern aplicabil prevede acest lucru, și comerciantul cu amănuntul este responsabil pentru rambursări.

—    În cazul în care organizatorul oferă un voucher spre utilizare pentru o călătorie viitoare în locul unei rambursări în termen de 14 zile, călătorii vor primi informații cu privire la drepturile pe care le au în legătură cu voucherul, pe care sunt liberi să îl accepte sau nu.

Problemele apărute în timpul călătoriei sau al vacanței

—    Organizatorul este obligat să remedieze problemele apărute în cursul executării pachetului. Călătorii trebuie să informeze organizatorul cu privire la problemele cu care se confruntă.

—    În cazul în care elemente importante ale pachetului nu pot fi executate astfel cum s-a convenit, organizatorul trebuie să ofere servicii alternative corespunzătoare, fără costuri suplimentare. Călătorii pot rezilia contractul fără plata vreunui comision, în cazul în care serviciile nu sunt executate conform contractului și acest lucru afectează în mod substanțial executarea pachetului și organizatorul nu remediază problema.

—    Călătorii au, de asemenea, dreptul la o reducere a prețului și/sau la despăgubiri pentru daune în cazul în care serviciile de călătorie nu sunt executate sau sunt executate în mod necorespunzător.

—    Organizatorul trebuie să acorde asistență în cazul în care călătorul se află în dificultate, oferind, de exemplu, informații despre serviciile de sănătate, autoritățile locale și asistența consulară și posibilitatea efectuării unor comunicări la distanță.

Protecția în caz de insolvență

—    În cazul în care organizatorul devine insolvabil, se rambursează sumele plătite de călători. În unele state membre există o protecție în caz de insolvență și pentru plățile către comercianții cu amănuntul. Dacă organizatorul sau, când este cazul, comerciantul cu amănuntul devine insolvabil după începerea executării pachetului și dacă în pachet este inclus transportul, repatrierea călătorilor este garantată. XY a contractat protecție în caz de insolvență la YZ (entitatea responsabilă pentru protecție în caz de insolvență, de exemplu un fond de garantare sau o societate de asigurări). Călătorii pot contacta această entitate sau, când este cazul, autoritatea competentă (datele de contact, inclusiv numele, adresa geografică, adresa de e-mail și numărul de telefon) dacă serviciile sunt refuzate din cauza insolvenței societății XY.

[Site-ul pe care este accesibilă Directiva (UE) 2015/2302, astfel cum a fost transpusă în dreptul intern.]

Partea C

Formular cu informații standard pentru cazul în care organizatorul transmite date unui alt comerciant în conformitate cu articolul 3 punctul 2 litera (b) subpunctul (v)

Făcând clic pe hyperlink, călătorul va primi următoarele informații:

Principalele drepturi în temeiul Directivei (UE) 2015/2302

Informații

—    Călătorii vor primi toate informațiile esențiale referitoare la pachet înainte de încheierea contractului privind pachetul de servicii de călătorie.

—    Sunt incluse informații referitoare la preț și la plățile datorate în momentul rezervării. În principiu, nu se poate cere călătorilor să achite (un avans de) peste 25 % din prețul total în momentul rezervării și restul sumei cu mai mult de 28 de zile înainte de plecare. Cu toate acestea, organizatorii pot să solicite avansuri mai mari de 25 % când astfel de avansuri sunt necesare pentru asigurarea organizării și executării pachetului.

—    După încheierea contractului privind un pachet de servicii de călătorie, călătorii vor primi contractul pe un suport durabil (de exemplu, pe hârtie sau prin e-mail).

Comerciantul răspunzător și punctele de contact

—    Există întotdeauna cel puțin un comerciant care răspunde pentru executarea corespunzătoare a tuturor serviciilor de călătorie incluse într-un pachet. Acest comerciant este organizatorul pachetului, astfel cum este identificat în textul din caseta de mai sus și în contract. Contractul trebuie să conțină datele de contact ale organizatorului.

—    Călătorilor li se va pune la dispoziție un număr de telefon de urgență sau datele de contact ale unui punct de contact pentru a putea lua legătura cu organizatorul sau agentul de turism.

Transferul contractului

—    Călătorii pot transfera pachetul unei alte persoane, eventual contra unui comision. Călătorul trebuie să înștiințeze în mod rezonabil organizatorul sau, dacă este cazul, comerciantul cu amănuntul.

Majorările de prețuri

—    Prețul pachetului poate fi majorat, cu cel puțin 20 de zile înainte de începerea executării pachetului, numai în cazul în care cresc costurile specifice (de exemplu, prețurile carburanților) și dacă posibilitatea de majorare este prevăzută în mod expres în contract. Dacă majorarea este mai mare de 8 % din prețul pachetului, călătorii pot să rezilieze contractul. Dacă organizatorul își rezervă dreptul de a majora prețul, călătorii au dreptul la o reducere de preț în cazul unei scăderi a costurilor relevante.

Rezilierea contractului înainte de începerea executării unui pachet

—    Călătorii pot rezilia contractul fără plata unui comision de reziliere și pot obține rambursarea completă a oricăror plăți dacă oricare dintre elementele esențiale ale pachetului s-a modificat în mod semnificativ sau dacă prețul a fost majorat cu peste 8 % din prețul pachetului.

—    În cazul în care, înainte de începerea executării pachetului, comerciantul responsabil pentru pachet anulează pachetul, călătorii au dreptul la rambursare și, când este cazul, la o despăgubire.

—    Călătorii pot rezilia contractul fără plata unui comision de reziliere, înainte de începerea executării pachetului, în eventualitatea în care călătoria sau vacanța este afectată semnificativ de circumstanțe inevitabile și extraordinare. Constituie circumstanțe extraordinare, de exemplu, dezastrele naturale, problemele grave de securitate sau riscurile pentru sănătatea publică care sunt în mod rezonabil susceptibile să afecteze pachetul.

—    În plus, călătorii pot rezilia contractul în orice moment înainte de începerea executării pachetului, inclusiv din motive personale, în schimbul achitării unui comision de reziliere adecvat și justificabil. Comisioanele trebuie să fie aduse la cunoștința călătorilor înainte de încheierea contractului și trebuie să fie indicate în contract.

Rambursările

—    În toate cazurile în care organizatorul sau călătorul anulează pachetul, călătorilor trebuie să li se ramburseze, în termen de 14 zile, sumele plătite (cu aplicarea eventualelor comisioane de reziliere). Organizatorul pachetului este responsabil pentru rambursare. În cazul în care este implicat un comerciant cu amănuntul și dacă dreptul intern aplicabil prevede acest lucru, și comerciantul cu amănuntul este responsabil pentru rambursări.

—    În cazul în care organizatorul oferă un voucher spre utilizare pentru o călătorie viitoare în locul unei rambursări în termen de 14 zile, călătorii vor primi informații cu privire la drepturile pe care le au în legătură cu voucherul, pe care sunt liberi să îl accepte sau nu.

Problemele apărute în timpul călătoriei sau al vacanței

—    Organizatorul este obligat să remedieze problemele apărute în cursul executării pachetului. Călătorii trebuie să informeze organizatorul cu privire la problemele cu care se confruntă.

—    În cazul în care elemente importante ale pachetului nu pot fi executate astfel cum s-a convenit, organizatorul trebuie să ofere servicii alternative corespunzătoare, fără costuri suplimentare. Călătorii pot rezilia contractul fără plata vreunui comision, în cazul în care serviciile nu sunt executate conform contractului și acest lucru afectează în mod substanțial executarea pachetului și organizatorul nu remediază problema.

—    Călătorii au, de asemenea, în condițiile prevăzute în Directiva (UE) 2015/2302, dreptul la o reducere a prețului și/sau la despăgubiri pentru daune în cazul în care serviciile de călătorie nu sunt executate sau sunt executate în mod necorespunzător.

—    Organizatorul trebuie să acorde asistență în cazul în care călătorul se află în dificultate, oferind, de exemplu, informații despre serviciile de sănătate, autoritățile locale și asistența consulară și posibilitatea efectuării unor comunicări la distanță.

Protecția în caz de insolvență

—    În cazul în care organizatorul devine insolvabil, se rambursează sumele plătite de călători. În unele state membre există o protecție în caz de insolvență și pentru plățile către comercianții cu amănuntul. Dacă organizatorul sau, când este cazul, comerciantul cu amănuntul devine insolvabil după începerea executării pachetului și dacă în pachet este inclus transportul, repatrierea călătorilor este garantată. XY a contractat protecție în caz de insolvență la YZ [entitatea responsabilă pentru protecție în caz de insolvență, de exemplu un fond de garantare sau o societate de asigurări]. Călătorii pot contacta această entitate sau, când este cazul, autoritatea competentă (datele de contact, inclusiv numele, adresa geografică, adresa de e-mail și numărul de telefon) dacă serviciile sunt refuzate din cauza insolvenței societății XY.

ANEXA II

Partea A

Formular cu informații standard pentru cazul în care comerciantul care facilitează un serviciu de călătorie asociat în înțelesul articolului 3 punctul 5 este un transportator responsabil pentru călătoria de întoarcere a călătorului

Făcând clic pe hyperlink, călătorul va primi următoarele informații:

Partea B

Formular cu informații standard pentru cazul în care comerciantul care facilitează un serviciu de călătorie asociat în înțelesul articolului 3 punctul 5 este un comerciant, altul decât transportatorul responsabil pentru călătoria de întoarcere a călătorului

Făcând clic pe hyperlink, călătorul va primi următoarele informații:

(1)    Alternativa corectă se stabilește de către statele membre prin transpunerea directivei.

(2)    A se vedea nota de subsol 1.

(3)    Alternativa corectă se stabilește de către statele membre prin transpunerea directivei.

(4)    A se vedea nota de subsol 1.