COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 28.6.2023

COM(2023) 364 final

2023/0208(COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

privind statutul de mijloc legal de plată al bancnotelor și monedelor euro

{SEC(2023) 257 final} - {SWD(2023) 233 final} - {SWD(2023) 234 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

Introducerea monedei euro ca monedă unică europeană a reprezentat un important pas înainte pe calea integrării europene. Numerarul în euro este mijlocul de plată preponderent 1 , dat fiind că cetățenii și distribuitorii îl utilizează în tranzacțiile zilnice în zona euro pentru a efectua plăți sau pentru a da restul. Numerarul este singurul mijloc de plată care permite efectuarea de plăți directe în persoană, cu decontare imediată și fără implicarea vreunei părți terțe sau utilizarea de echipamente electronice.

Creșterea incidenței plăților electronice, o tendință accelerată de pandemia de COVID-19, a condus la un declin general al plăților în numerar și la restrângerea rețelelor de bancomate (ATM-uri) în mai multe state membre, ceea ce înseamnă că există accesul la numerar este afectat de riscuri. Astfel, chestiunea domeniului de aplicare și a sensului statutului de mijloc legal de plată al numerarului a dobândit o importanță mai mare pe agenda politică a UE, astfel cum s-a subliniat în strategia Comisiei pentru plățile de mică valoare și având în vedere hotărârea recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene în această privință 2 .

Această hotărâre este semnificativă deoarece stabilește, în jurisprudența Curții, aspectele esențiale ale conceptului de mijloc legal de plată, care, până în prezent, s-au regăsit doar în Recomandarea Comisiei din 22 martie 2010 privind domeniul de aplicare și efectele statutului de mijloc legal de plată al bancnotelor și monedelor euro 3 . Deși dreptul Uniunii atribuie în mod direct statutul de mijloc legal de plată bancnotelor și monedelor euro, nici legislația primară, nici cea secundară a Uniunii nu definesc noțiunea de mijloc legal de plată. În hotărârea pronunțată în cauzele privind statutul de mijloc legal de plată, Curtea de Justiție a statuat că noțiunea de „mijloc legal de plată” al bancnotelor euro, consacrată la articolul 128 alineatul (1) TFUE, este o noțiune de drept al Uniunii care trebuie să primească în întreaga Uniune o interpretare autonomă și uniformă. Conceptul de mijloc legal de plată, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție pentru bancnotele euro, implică: (i) obligația de a accepta, (ii) la valoarea nominală totală și (iii) capacitatea de a stinge obligația de plată 4 , astfel cum se prevede la punctul 1 din Recomandarea Comisiei din 2010.

Prin urmare, prezenta propunere asigură faptul că forma fizică a bazei monetare, adică numerarul în euro, este în continuare prezentă, disponibilă și acceptată de toți rezidenții și întreprinderile din zona euro.

•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat

Cu excepția dispozițiilor relevante din tratate [articolul 3 alineatul (1) litera (c) din TFUE și articolele 127-133 din TFUE], a articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 974/98 privind introducerea euro, care acordă statutul de mijloc legal de plată monedelor euro 5 , a Recomandării Comisiei din 2010 și a Propunerii de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea monedei euro digitale (adoptată împreună cu prezenta propunere) 6 , nu există dispoziții de politică în domeniul de politică vizat, respectiv dreptul monetar, ca parte a politicii monetare a zonei euro.

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

Prezenta propunere este în concordanță cu alte politici urmărite la nivelul Uniunii. În special, aceasta este în concordanță cu strategia Comisiei pentru plățile de mică valoare, adoptată în septembrie 2020.

Prezenta propunere este, de asemenea, în concordanță cu Actul european privind accesibilitatea, care vizează ATM-urile, precum și cu eforturile Uniunii în materie de politici de sprijinire a incluziunii sociale, inclusiv în contextul Pilonului european al drepturilor sociale. Scopul acesteia este de a garanta tuturor celor din zona euro un acces suficient și eficace la numerar. Acest lucru este deosebit de relevant pentru grupurile vulnerabile care depind de utilizarea numerarului pentru plăți și care includ, de regulă, persoanele mai în vârstă, persoanele cu handicap care pot întâmpina dificultăți în accesarea plăților digitale, persoanele cu competențe digitale și/sau venituri limitate. Aceste grupuri tind să aibă o puternică predilecție pentru utilizarea numerarului la decontarea plăților în detrimentul mijloacelor electronice de plată. În plus, persoanele excluse din punct de vedere financiar – cum ar fi persoanele care nu au acces la servicii bancare, solicitanții de azil și migranții – care este posibil să nu poată sau să nu fie dispuse să utilizeze mijloace de plată furnizate de sectorul privat, se bazează și ele pe numerar ca metodă de plată. În plus, dovezile arată că principalele motive pentru care se preferă numerarul sunt următoarele: (i) numerarul este considerat a-l face pe om să fie mai conștient de propriile cheltuieli și (ii) numerarul este perceput ca fiind anonim (și, prin urmare, protejează viața privată) 7 , având totodată caracteristica unică de a permite plăți directe cu decontare imediată, fără a fi necesară o terță parte. În ceea ce privește menținerea numerarului ca opțiune de plată, studiul SPACE efectuat de BCE în 2022 8 arată că 60 % dintre consumatori continuau să considere că opțiunea de a plăti cu numerar este importantă sau foarte importantă. Acesta confirmă faptul că „în pofida impactului pandemiei și a măsurilor conexe de limitare a mișcării persoanelor și al preferințelor autoraportate, o pondere tot mai mare a consumatorilor din zona euro ar dori să aibă numerarul ca opțiune de plată” 9 .

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temeiul juridic

•Subsidiaritatea

În conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din TUE, principiul subsidiarității nu se aplică în domeniile care țin de competența exclusivă a Uniunii. În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (c) din TFUE, UE are competență exclusivă în domeniul politicii monetare pentru statele membre a căror monedă este euro. În acest domeniu, acțiunea statelor membre din zona euro nu este posibilă și, prin urmare, nu se aplică principiul subsidiarității.

•    Proporționalitatea

•    Alegerea instrumentului

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Evaluările ex post/verificarea adecvării legislației existente

•Consultările cu părțile interesate

–O consultare specifică privind moneda euro digitală a fost lansată de Comisie la 5 aprilie 2022 și s-a încheiat la 16 iunie 2022. O secțiune specială a acestei consultări a inclus întrebări specifice privind statutul de mijloc legal de plată al numeralului. Consultarea specifică a colectat informații de la specialiștii din sector, de la prestatorii de servicii de plată (inclusiv instituții de credit, instituții de plată și instituții emitente de monedă electronică), de la furnizorii de infrastructuri de plată, de la dezvoltatorii de soluții de plată, de la comercianți, asociații de comercianți, de la autoritățile de reglementare și autoritățile de supraveghere a plăților de mică valoare, de la autoritățile de supraveghere a combaterii spălării banilor (CSB), de la unitățile de informații financiare și de la alte autorități relevante și experți, precum și de la asociațiile de consumatori, pentru a contribui la evaluarea impactului elaborată de Comisie în vederea propunerii de regulament privind moneda euro digitală și a prezentei propuneri. Principalele constatări ale consultărilor specifice sunt următoarele: asociațiile de consumatori, o serie de asociații de întreprinderi și majoritatea respondenților profesioniști care și-au exprimat opiniile au sprijinit acțiunea legislativă la nivelul UE pentru a spori securitatea juridică și a consacra în legislație statutul de mijloc legal de plată al numerarului în euro. În general, respondenții au sugerat că ar trebui avute în vedere elemente practice atunci când se permit excepții suplimentare de la principiul general al acceptării obligatorii. Respondenții profesioniști au părut să aibă opinii mixte în ceea ce privește aplicarea de sancțiuni administrative pentru neacceptarea de numerar, în timp ce asociațiile de consumatori au sprijinit această dispoziție. Respondenții și-au exprimat sprijinul larg pentru interzicerea costurilor suplimentare la plățile cu bancnote și monede euro în cazul unui regulament al UE. Per ansamblu și în cadrul fiecărui grup relevant de părți interesate, cu excepția instituțiilor financiare, respondenții și-au exprimat, de asemenea, sprijinul pentru o dispoziție care să garanteze disponibilitatea numerarului, cum ar fi o obligație a statelor membre de a adopta norme în vederea asigurării accesului suficient la numerar și de a raporta aceste norme Comisiei și BCE, în caz de regulament al UE. Toate rezultatele au fost analizate și luate în considerare la elaborarea evaluării impactului și a prezentei propuneri.

–Statele membre au avut posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere în cadrul diferitelor reuniuni ale Grupului de experți privind moneda euro ca mijloc legal de plată (Euro Legal Tender Expert Group, ELTEG). Discuțiile au fost sprijinite de consultări specifice cu statele membre, desfășurate prin chestionare. Discuțiile din cadrul ELTEG au confirmat existența unei incertitudini juridice în ceea ce privește statutul de mijloc legal de plată al numerarului în euro și aplicarea diferită a principiilor acestuia în zona euro. ELTEG a identificat o serie de probleme legate de acceptarea și disponibilitatea numerarului pe teren, iar raportul său final include un set de 25 de principii privind statutul de mijloacele legal de plată al numerarului, care au fost luate în considerare la elaborarea prezentei propuneri.

–La 7 noiembrie 2022, Comisia a organizat o conferință la nivel înalt privind moneda euro digitală, care a reunit reprezentanți ai autorităților naționale și ai UE, deputați în Parlamentul European, reprezentanți ai sectorului privat și ai societății civile, precum și reprezentanți ai mediului academic. În timpul discuțiilor, s-a ridicat în mai multe rânduri problema implicațiilor monedei euro digitale asupra numerarului în euro, subliniindu-se în principal faptul că moneda euro digitală ar veni în completarea numerarului.

–Pe parcursul întregului proces, BCE s-a implicat îndeaproape în discuții la nivel tehnic.

•Obținerea și utilizarea expertizei

–Date furnizate în cadrul diferitelor consultări enumerate mai sus.

–Raportul final al ELTEG III 10 .

–Raportul din 2022 al Comitetului pentru plățile de retail în euro (Euro Retail Payments Board, ERPB).

–Sondaje și documente de lucru ale BCE, documente de lucru și statistici ale experților BCE.

–Cercetări ale Comisiei.

•Evaluarea impactului

Există două aspecte principale ale statutului de mijloc legal de plată al numerarului: acceptarea numerarului și accesul la acesta. În absența unei acțiuni la nivelul UE, acceptarea numerarului de către întreprinderi și capacitatea cetățenilor și a întreprinderilor de a avea acces suficient la numerar vor rămâne sub nivelul optim și vor varia în întreaga zonă euro, din cauza absenței unei aplicări și interpretări comune a conceptului de mijloc legal de plată.

Acceptarea numerarului este tratată în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, iar aspectele legate de acceptarea numerarului care fac obiectul hotărârii CJUE sunt codificate și clarificate în prezenta propunere. Acestea sunt: obligația de a îl accepta, în principiu, la valoarea nominală totală, cu capacitatea de a stinge obligația de plată. Evaluarea impactului sugerează, de asemenea, că ar trebui avută în vedere clarificarea mai în detaliu a semnificației statutului de mijloc legal de plată pentru propunerea legislativă, în vederea asigurării valorii adăugate și a securității juridice, respectând totodată jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. De asemenea, evaluarea impactului concluzionează că nivelurile de acceptare a numerarului, inclusiv prevalența excluderilor unilaterale ex ante ale numerarului, ar trebui monitorizate și ar trebui luate măsuri în cazul în care nu se asigură acceptarea numerarului.

Întrucât aceste aspecte se referă la domeniul de aplicare, la efectele și la excepțiile de la aspectele-cheie ale conceptului de mijloc legal de plată care fac obiectul jurisprudenței Curții, legiferarea cu privire la aceste aspecte este în mare parte o chestiune de clarificare și de codificare în interesul coerenței și al unei mai bune legiferări, cu o marjă redusă în materie de opțiuni de politică.

Dat fiind că statele membre ar trebui să precizeze mai în detaliu măsurile pe care le iau pentru a asigura accesul la numerar, să definească standarde geografice suficiente în ceea ce privește cerințele de acces pentru ATM-uri, care să corespundă nevoilor populației și caracteristicilor specifice ale nivelului serviciilor și să evalueze prestatorii de servicii de plată care se încadrează în cerințele și recomandările privind accesul, posibilele implicații în materie de costuri ar fi determinate de nevoile de pe teren și de deciziile corespunzătoare ale statelor membre. Dacă accesul la numerar ar rămâne suficient într-un stat membru, nu ar fi necesare măsuri în statul membru respectiv și prin urmare nu ar exista costuri suplimentare pentru bănci. În statele membre în care accesul la numerar s-a restrâns deja în mod semnificativ, ar putea exista costuri pentru bănci legate de restabilirea unui nivel suficient de acces la numerar, însă amploarea acestor costuri ar depinde de deciziile autorităților naționale privind nivelurile suficiente și eficace de acces, inclusiv în cazul în care Comisia ar adopta un act de punere în aplicare. Regulamentul UE ca atare nu ar impune în mod direct costuri băncilor sau distribuitorilor.

Se preconizează că prezenta propunere nu va avea niciun impact asupra mediului și că este în concordanță cu Legea europeană a climei. După cum s-a subliniat mai sus, se preconizează că propunerea va avea un impact social pozitiv, prin consolidarea incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile, care tind să fie mai dependente de numerar sau să fie excluse de la utilizarea mijloacelor electronice de plată.

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

•Drepturile fundamentale

4.IMPLICAȚII BUGETARE

Prezentul regulament nu are implicații bugetare.

5.ALTE ELEMENTE

•Planuri de punere în aplicare și măsuri de monitorizare, evaluare și raportare

Propunerea include un plan general de monitorizare și revizuire a impactului regulamentului. Comisiei i se va solicita să efectueze o revizuire a funcționării și a efectelor prezentului regulament și să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului, în conformitate cu Orientările Comisiei privind o mai bună legiferare. Statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei informațiile necesare pentru întocmirea raportului respectiv.

•Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

Obiect și domeniu de aplicare (articolele 1 și 2)

Propunerea prevede norme detaliate privind domeniul de aplicare și efectele statutului de mijloc legal de plată al numerarului și privind accesul la bancnotele și monedele euro. Normele reglementează plata datoriilor pecuniare în măsura în care acestea trebuie achitate în numerar, în cazul în care există o obligație de plată. De asemenea, propunerea include norme privind derogările admisibile, norme privind monitorizarea acceptării numerarului și, în special, prevalența excluderilor unilaterale ex ante ale numerarului în zona euro, precum și o dispoziție care să asigure accesul eficace la numerar.

Definiția statutului de mijloc legal de plată și excepțiile (articolele 4, 5 și 6)

Propunerea stabilește, pentru prima dată în legislația secundară, o definiție și o reglementare a statutului de mijloc legal de plată al numerarului. Până în acest moment, termenul „mijloc legal de plată” este definit numai în Recomandarea din 2010 a Comisiei și în jurisprudența Curții de Justiție în cauzele conexate C-422/19 și C-423/19, care interpretează noțiunea de mijloc legal de plată, prevăzută la articolul 128 alineatul (1) din TFUE, pentru bancnotele euro. În conformitate cu jurisprudența respectivă, articolul 4 definește statutul de mijloc legal de plată al numerarului ca implicând obligația de a fi acceptat, la valoarea nominală totală, cu capacitatea de a stinge obligația de plată. Beneficiarul plății are obligația de a nu refuza numerarul în euro oferit ca mijloc de plată, cu excepția cazului în care părțile au convenit asupra unui alt mijloc de plată sau a cazului în care se aplică o excepție.

Articolul 5 stabilește condițiile în care refuzul de a accepta numerar în euro ar fi posibil din punct de vedere juridic; un astfel de refuz trebuie să fie efectuat cu bună-credință, să fie întemeiat pe motive legitime și să respecte principiul proporționalității, având în vedere circumstanțele concrete în care urmează să se efectueze o plată. Sarcina probei că aceste condiții sunt îndeplinite pentru astfel de excepții circumstanțiale de bună-credință revine beneficiarului plății. Articolul 5 stabilește două motive legitime pentru care numerarul în euro poate fi refuzat pe acea bază în cadrul unei liste neexhaustive, mai precis oferirea de bancnote a căror valoare este vădit disproporționată în raport cu valoarea sumei care urmează să fie achitată, precum și în cazuri excepționale în care, la momentul respectiv, întreprinderea nu are numerar disponibil pentru a da restul sau în cazul în care întreprinderea nu ar avea suficient numerar rămas ca urmare a plății respective pentru a-și efectua tranzacțiile obișnuite.

Articolul 6 împuternicește Comisia să adopte excepții suplimentare de natură monetară de la principiul acceptării obligatorii, prin intermediul unor acte delegate. Aceste excepții ar trebui să fie justificate și proporționale, nu ar trebui să submineze eficacitatea statutului de mijloc legal de plată al numerarului în euro și ar trebui să fie permise numai cu condiția ca alte mijloace de plată a datoriilor monetare să fie disponibile.

Acceptarea plăților în numerar (articolul 7)

Articolul 7 urmărește să garanteze că principiul fundamental al acceptării obligatorii aferent statutului de mijloc legal de plată nu este subminat de niveluri de neacceptare a numerarului pe scară largă prin excluderea unilaterală și ex ante a numerarului de către întreprinderi.

Statele membre ar avea obligația de a monitoriza nivelul excluderilor unilaterale ex ante ale plăților în numerar și de a asigura acceptarea numerarului, în conformitate cu principiul acceptării obligatorii a numerarului, astfel cum se prevede la articolul 4. Statele membre ar trebui să raporteze anual evaluările către Comisie și Banca Centrală Europeană. Dacă se consideră că nivelurile de neacceptare a numerarului subminează obligația de a accepta bancnotele și monedele euro, statele membre ar trebui să ia măsuri de remediere.

Accesul la numerar (articolul 8)

Articolul 8 stabilește obligația statelor membre de a asigura un acces suficient și eficace la numerar pe întregul lor teritoriu, în toate regiunile lor, inclusiv în zonele urbane și neurbane. Acest lucru este necesar pentru a garanta eficacitatea în practică a statutului de mijloc legal de plată al numerarului în euro.

Statele membre ar avea obligația de a monitoriza accesul la numerar. De asemenea, acestea ar trebui să evalueze anual situația de pe teritoriul lor și să raporteze evaluarea lor Comisiei și Băncii Centrale Europene. În cazul în care nu se asigură un acces suficient și eficace la numerar, statele membre ar trebui să ia măsuri de remediere.

Aspecte procedurale (articolul 9)

Acest articol urmărește să stabilească aspectele procedurale pentru punerea în aplicare în mod eficace a obligațiilor prevăzute la articolele 7 și 8. În acest sens, toate statele membre au obligația de a desemna una sau mai multe autorități naționale competente, care ar dispune de prerogativele administrative și de reglementare necesare în ceea ce privește acceptarea plăților în numerar și accesul la numerar.

Autoritățile naționale competente desemnate ar avea dreptul să evalueze dacă principiul acceptării obligatorii a numerarului nu este subminat de niveluri de neacceptare a numerarului pe scară largă prin excluderea unilaterală și ex ante a numerarului de către întreprinderi și dacă accesul la numerar este suficient și eficace pe teritoriile statelor membre. Evaluarea se va baza pe un set de indicatori comuni adoptați de Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Această evaluare ar urma să fie raportată Comisiei, astfel cum se prevede la articolul 13. În cazul în care statele membre ar lua măsuri de remediere în ceea ce privește obligațiile care le revin în temeiul articolelor 7 și 8, măsurile de remediere respective ar trebui să fie indicate în raportul anual. Statelor membre nu ar urma să li se solicite să adopte măsuri de punere în aplicare dacă evaluarea efectuată de acestea arată că principiul acceptării obligatorii a numerarului nu este subminat de niveluri de neacceptare a numerarului pe scară largă prin excluderea unilaterală și ex ante a numerarului de către întreprinderi și dacă se asigură un acces suficient și eficace la numerar pe teritoriul lor.

Cu toate acestea, dacă acțiunile unui stat membru par insuficiente sau în cazul în care Comisia consideră că acceptarea plăților în numerar și/sau accesul suficient și eficace la numerar într-un stat membru nu sunt conforme cu obligațiile prevăzute la articolele 7 și 8, în pofida constatărilor din raportul anual, Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare care să prevadă măsuri adecvate și proporționale care ar trebui adoptate de statul membru în cauză.

Acte delegate și acte de punere în aplicare (articolele 10 și 11)

Comisia va avea competența de a adopta acte delegate. Articolul 10 clarifică procedura care trebuie urmată atunci când se adoptă acte delegate, prevăzută la articolul 6.

Articolul 11 arată că, în ceea ce privește procedura actelor de punere în aplicare prevăzută la articolul 9, Comisia este asistată de un comitet.

Sancțiuni (articolul 12)

Pentru a asigura punerea în aplicare a dispozițiilor regulamentului, permițând totodată statelor membre un nivel de flexibilitate privind natura sancțiunilor aplicabile, articolul 12 prevede ca statele membre să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării regulamentului.

Raportarea (articolul 13)

Articolul 13 prevede ca fiecare stat membru să prezinte Comisiei și BCE un raport anual privind excepțiile de la obligația de a accepta și aplicarea acestora, datele detaliate și analiza situației din statul membru în materie de acces la numerar și de acceptare a numerarului, precum și privind măsurile de remediere care trebuie luate în temeiul articolelor 7 și 8 și sancțiunile aplicate.

Căi de atac (articolul 14)

Articolul 14 obligă statele membre să informeze persoanele fizice și întreprinderile cu privire la canalele și căile de atac de care dispun pentru a depune plângeri pe lângă autoritățile competente cu privire la cazurile de refuz ilegal de a accepta numerar și de acces insuficient la numerar.

Interacțiunea dintre bancnotele și monedele euro și moneda euro digitală (articolul 15)

Articolul 15 prevede convertibilitatea dintre numerar și moneda euro digitală la paritate, iar, pentru a evita orice îndoială, plătitorul are dreptul de a alege să plătească în numerar sau în moneda euro digitală în cazul în care se aplică obligația de a le accepta pe ambele instrumente în conformitate cu prezentul regulament, inclusiv, în special, cu dispozițiile care afectează obligația de a accepta (și anume articolele 4, 5, 6 și 7), precum și cu Regulamentul privind moneda euro digitală.

Revizuire (articolul 16)

Articolul 16 prevede obligația Comisiei de a efectua o revizuire a regulamentului la cinci ani de la intrarea în vigoare a acestuia și de a prezenta un raport Parlamentului și Consiliului. Statele membre furnizează Comisiei informațiile necesare pentru întocmirea acestui raport.

Intrarea în vigoare (Articolul 17)

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

2023/0208 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

privind statutul de mijloc legal de plată al bancnotelor și monedelor euro

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 133,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea are competență exclusivă în ceea ce privește politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro.

(2)În conformitate cu articolul 128 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și cu articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 974/98 11 al Consiliului, bancnotele euro sunt singurele bancnote care au statut de mijloc legal de plată în statele membre a căror monedă este euro. În conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 974/98, monedele euro sunt singurele monede care au statut de mijloc legal de plată în statele membre a căror monedă este euro.

(3)Recomandarea Comisiei privind domeniul de aplicare și efectele statutului de mijloc legal de plată al bancnotelor și monedelor euro 12 prevede o definiție comună a statutului de mijloc legal de plată al bancnotelor și monedelor euro.

(4)Într-o hotărâre din 26 ianuarie 2021 13 , Curtea de Justiție a Uniunii Europene a clarificat faptul că noțiunea de „mijloc legal de plată” menționată la articolul 128 alineatul (1) TFUE este o noțiune de drept al Uniunii care trebuie să primească în întreaga Uniune o interpretare autonomă și uniformă 14 . În al doilea rând, Curtea a statuat că noțiunea de „statut de mijloc legal de plată” al unui mijloc de plată exprimat într-o unitate monetară înseamnă că „acest mijloc de plată nu poate în general să fie refuzat la achitarea unei datorii exprimate în aceeași unitate monetară, la valoarea sa nominală, cu efect de stingere a obligației de plată” 15 . În al treilea rând, Curtea a precizat că o obligație de acceptare a bancnotelor și monedelor euro poate, în principiu, să fie restrânsă de statele membre a căror monedă este euro pentru motive de interes public și în temeiul competențelor lor din afara domeniului dreptului și politicii monetare, precum și al altor competențe exclusive ale Uniunii, cu condiția ca aceste limitări să fie justificate de un obiectiv de interes public și să fie proporționale cu acesta 16 .

(5)Acceptarea bancnotelor și monedelor euro oferite ca mijloc de plată poate fi refuzată, în mod excepțional, în cazul în care refuzul se produce cu bună-credință, pe baza unor motive legitime și a unor circumstanțe concrete, care nu pot fi controlate de beneficiarul plății și dacă refuzul este proporționat. De exemplu, refuzul poate fi justificat în cazul în care, pentru achitarea unei datorii monetare, bancnota euro oferită ca mijloc de plată este disproporționată în comparație cu suma datorată beneficiarului plății, cum ar fi oferirea ca mijloc de plată a unei bancnote de două sute de euro pentru achitarea unei datorii mai mici de cinci euro. În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 974/98 al Consiliului, cu excepția autorității emitente și a acelor persoane desemnate în mod special prin legislația internă a statului membru emitent, nici o parte nu ar trebui să fie obligată să accepte mai mult de 50 de monede în oricare plată singulară.

(6)Pentru a se asigura că principiul acceptării obligatorii a plăților în bancnote și monede euro nu este subminat efectiv de refuzurile structurale și pe scară largă ale plăților în numerar, este necesar ca statele membre să monitorizeze nivelul excluderilor unilaterale ex ante ale plăților în numerar atunci când tranzacțiile sunt efectuate în spații fizice. Prin urmare, statele membre ar trebui să monitorizeze periodic nivelul excluderilor ex ante unilaterale ale plăților în numerar atunci când plățile sunt efectuate în spații fizice de pe întregul lor teritoriu, în toate regiunile lor, inclusiv în zonele urbane și neurbane, pe baza unor indicatori comuni care să permită comparații între statele membre. În cazul în care, având în vedere evaluarea efectuată de statele membre, acceptarea plăților în numerar este asigurată pe teritoriul acestora, statele membre nu ar trebui să adopte măsuri specifice în legătură cu respectiva obligație care le revine. Cu toate acestea, ele ar trebui să continue monitorizarea situației. În cazul în care un stat membru ajunge la concluzia că excluderile unilaterale ex ante ale numerarului subminează obligația de a accepta plăți în bancnote și monede euro pe întregul său teritoriu sau într-o anumită parte a acestuia, statul membru respectiv ar trebui să ia măsuri eficace și proporționate pentru remedierea situației, cum ar fi o interdicție sau limitări privind excluderile unilaterale ex ante ale numerarului pe întregul său teritoriu sau în anumite părți ale acestuia, de exemplu în zonele rurale sau în anumite sectoare considerate esențiale, cum ar fi oficiile poștale, supermarketurile, farmaciile sau asistența medicală sau pentru anumite tipuri de plăți care sunt considerate esențiale.

(7)În vederea unei puneri în aplicare eficace a obligației lor de a asigura un acces suficient și eficace la numerar, statele membre ar trebui să monitorizeze periodic nivelul de acces la numerar pe întregul lor teritoriu, în toate regiunile lor, inclusiv în zonele urbane și neurbane, pe baza unor indicatori comuni care să permită comparații între statele membre. Indicatorii comuni ar putea include factori care afectează accesul la numerar, cum ar fi densitatea punctelor de acces la numerar în raport cu populația, condițiile de retragere și de depunere, inclusiv taxele, existența unor rețele diferite cu modalități de acces diferite pentru clienți, variații urban-rural și socioeconomice și dificultăți de acces pentru anumite grupuri de populație. În cazul în care, în urma evaluării efectuate de statele membre, accesul la numerar este considerat suficient și eficace pe teritoriul lor, nu ar exista necesitatea ca statele membre să adopte măsuri specifice în legătură cu respectiva obligație care le revine. Cu toate acestea, ar fi necesar ca ele să continue monitorizarea situației. Dacă un stat membru ajunge la concluzia că accesul la numerar nu este suficient și eficace pe întregul său teritoriu sau într-o anumită parte a acestuia sau riscă să se deterioreze în absența unor măsuri, ar trebui să se ia măsuri de remediere adecvate în vederea îndreptării situației, cum ar fi cerințe geografice privind accesul, impuse prestatorilor de servicii de plată care furnizează servicii de retragere de numerar, pentru păstrarea serviciilor de numerar în cadrul unui număr suficient din sucursalele acolo unde aceștia își desfășoară activitatea sau prin intermediul unui agent desemnat pentru instituțiile de credit cu activitate exclusiv online sau în vederea menținerii unei densități suficiente a bancomatelor (ATM-urilor) acolo unde aceștia își desfășoară activitatea, ținând seama de o bună distribuție geografică în raport cu populația și luând în considerare și o posibilă punere în comun a bancomatelor. Alte măsuri de remediere ar putea include recomandări adresate instituțiilor financiare nebancare, cum ar fi operatorii independenți de ATM-uri, distribuitorii sau oficiile poștale, care să încurajeze suplimentarea serviciilor de numerar ale băncilor.

(8)Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare privind un set de indicatori comuni cu aplicabilitate generală în zona euro, care să permită statelor membre să monitorizeze și să evalueze în mod eficace acceptarea plăților în numerar și accesul la numerar pe întregul lor teritoriu, în toate regiunile lor, inclusiv în zonele urbane și neurbane. În vederea pregătirii unor astfel de acte de punere în aplicare, Comisia ar trebui să se consulte cu Banca Centrală Europeană. 

(9)Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare adresate unui anumit stat membru atunci când măsurile propuse de statul membru respectiv par insuficiente sau în cazurile în care, în pofida constatărilor din raportul anual trimis de statul membru respectiv, excluderile unilaterale ex ante ale numerarului subminează principiul acceptării obligatorii a plăților în bancnote și monede euro și/sau în cazul în care accesul la numerar nu este suficient și eficace. Un astfel de act de punere în aplicare ar putea impune statului membru în cauză să ia măsuri precum cele prezentate în considerentele 7 și 8 sau măsuri care au fost considerate eficace în alte state membre pentru a se asigura că principiile acceptării obligatorii a plăților în numerar sau accesului suficient și eficace la numerar nu sunt subminate.

(10)În conformitate cu principiul cooperării loiale, Comisia, Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale competente desemnate, care dețin prerogativele necesare în ceea ce privește acceptarea plăților în numerar și accesul la numerar, precum și în ceea ce privește activitățile de piață legate de numerar ale sectorului numerarului, ar trebui să colaboreze îndeaproape cu privire la aspecte legate de acceptarea plăților în numerar și accesul la numerar. Un dialog periodic între aceste instituții și autorități, bazat în special pe rapoartele anuale ale statelor membre către Comisie și Banca Centrală Europeană, ar trebui să vizeze identificarea cazurilor de excludere unilaterală ex ante pe scară largă a numerarului și de acces inadecvat la numerar în anumite teritorii sau regiuni naționale. Acesta ar viza, de asemenea, conceperea și adoptarea unor măsuri de remediere pe care statele membre ar trebui să le adopte ca mijloc de a-și respecta obligațiile de a asigura acceptarea numerarului și accesul suficient și eficace la numerar.

(11) Pentru a se asigura faptul că, într-o etapă ulterioară, pot fi introduse excepții suplimentare de la acceptarea obligatorie a numerarului în euro, dacă acestea sunt necesare, Comisiei ar trebui să i se delege competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE pentru a completa prezentul regulament prin introducerea unor excepții suplimentare de la principiul acceptării obligatorii pentru zona euro în ansamblu. Comisia poate adopta astfel de excepții suplimentare numai dacă ele sunt necesare, proporționale cu scopul lor și dacă mențin eficacitatea statutului de mijloc legal de plată al numerarului în euro. Competența Comisiei de a adopta acte delegate pentru introducerea unor excepții suplimentare de la acceptarea obligatorie a numerarului în euro nu ar trebui să aducă atingere posibilității ca statele membre, în temeiul propriilor prerogative în domeniile de competență partajată, să adopte o legislație națională care să introducă excepții de la acceptarea obligatorie care decurge din statutul de mijloc legal de plată, în conformitate cu condițiile stabilite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea pronunțată în cauzele conexate C-422/19 și C-423/19. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(12)În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru dispozițiile privind acceptarea plăților în numerar și accesul suficient și eficace la numerar, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului 17 . Procedura de consultare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare privind acceptarea numerarului și accesul la numerar, întrucât acestea se referă la măsuri cu impact redus, și anume indicatori de monitorizare a acceptării numerarului și a accesului la numerar sau acte adresate statelor membre care, în anumite circumstanțe, ar putea fi nevoite să adopte măsuri adecvate care să reflecte particularitățile teritoriilor lor naționale, ale regiunilor și ale zonelor lor urbane, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului.

(13)Prezentul regulament asigură respectarea deplină a dreptului fundamental la libertatea de a desfășura o activitate comercială și a dreptului fundamental la protecția consumatorilor, consacrate la articolul 16 și, respectiv, la articolul 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Prezentul regulament se referă la caracterul de metodă preferată de plată pe care îl are moneda cu statut de mijloc legal de plată, pe care cetățenii o pot alege în mod legitim pentru a își achita datoriile. Astfel, măsurile din prezentul regulament se referă numai la modul în care întreprinderile primesc plățile. Prin urmare, ingerința în aceste drepturi fundamentale este indirectă și foarte limitată. Ea este justificată de obiectivul de interes general de a asigura eficacitatea statutului de mijloc legal de plată și este proporțională cu acest obiectiv.

(14)Ponderea plăților în numerar comparativ cu cea a plăților electronice este mai mare în cazul anumitor grupuri vulnerabile, inclusiv al persoanelor în vârstă, al persoanelor cu handicap și al persoanelor cu competențe digitale limitate și cu niveluri mai scăzute ale veniturilor. Prezenta propunere este în concordanță cu Actul european privind accesibilitatea 18 , care reglementează bancomatele (ATM-urile). În plus, persoanele excluse din punct de vedere financiar, cum ar fi persoanele care nu au acces la servicii bancare, solicitanții de azil și migranții, care s-ar putea să nu fie în măsură sau să nu fie dispuse să utilizeze mijloace de plată furnizate de sectorul privat, se bazează pe numerar ca metodă de plată. Se consideră că numerarul oferă o imagine de ansamblu clară a cheltuielilor, cu un grad ridicat de ușurință de utilizare, viteză, siguranță și confidențialitate. Aceste grupuri vulnerabile sunt mai expuse riscului de a-și pierde accesul la o metodă de plată în cazul în care li se restrânge acces la numerar. Astfel, prezentul regulament ar urmări să mențină incluziunea financiară a grupurilor vulnerabile care depind de plățile în numerar, asigurându-se că toți cetățenii din zona euro ar avea libertatea de a-și alege metoda de plată preferată și ar avea acces la servicii de bază în numerar, sprijinind totodată statele membre să își continue eforturile în materie de politici de promovare a incluziunii financiare digitale, de exemplu prin măsuri menite să sporească alfabetizarea financiară și, în mod specific, alfabetizarea financiară digitală în cadrul sistemelor de educație și formare, precum și să remedieze lacunele din infrastructura digitală, inclusiv în zonele rurale.

(15)În conformitate cu principiul proporționalității, este necesar și adecvat, în vederea realizării obiectivului fundamental de asigurare a acceptării numerarului și a accesului la numerar să se stabilească normele necesare. Prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește norme detaliate privind domeniul de aplicare și efectele statutului de mijloc legal de plată al bancnotelor și monedelor euro, precum și accesul la acestea, astfel cum se prevede la articolul 128 alineatul (1) din TFUE, respectiv la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 974/98, pentru a asigura utilizarea eficace a acestora ca monedă unică.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1)Prezentul regulament se aplică plății datoriilor pecuniare în măsura în care acestea trebuie achitate în numerar, integral sau parțial, atunci când există o obligație de plată în conformitate cu legislația aplicabilă sau cu practicile juridice consacrate. Pentru a asigura eficacitatea statutului de mijloc legal de plată al numerarului, prezentul regulament se aplică, de asemenea, excluderii unilaterale ex ante a plăților în numerar, precum și accesului la numerar.

(2)Prezentul regulament nu se aplică plăților pentru bunuri sau servicii achiziționate la distanță, inclusiv online.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.„numerar” înseamnă bancnote și monede euro;

2.„sectorul numerarului” înseamnă instituțiile de credit care oferă conturi de plăți clienților și prestatorilor de servicii de numerar implicați în gestionarea distribuirii și circulației bancnotelor și monedelor euro;

3.„instituție de credit” înseamnă o instituție de credit în sensul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 19 al Parlamentului European și al Consiliului;

4.„excludere unilaterală ex ante a numerarului” înseamnă o situație în care un distribuitor sau un prestator de servicii exclude unilateral numerarul ca metodă de plată, de exemplu prin afișarea unei mențiuni „Nu se acceptă plăți în numerar”. În acest caz, plătitorul și beneficiarul plății nu acceptă în mod liber un mijloc de plată pentru o achiziție;

5.„plătitor” înseamnă orice persoană care efectuează o plată în numerar în euro;

6.„beneficiar al plății” înseamnă orice persoană care este destinatarul vizat al fondurilor care au făcut obiectul unei operațiuni de plată în numerar în euro;

7.„valoare nominală” înseamnă valoarea nominală în euro a unei bancnote sau a unei monede euro, astfel cum este tipărită pe bancnota respectivă sau bătută pe moneda respectivă;

8.„întreprindere” înseamnă o persoană care desfășoară o activitate economică, indiferent de forma juridică a acesteia, inclusiv parteneriatele sau asociațiile care desfășoară în mod regulat o activitate economică.

Articolul 4

Statutul de mijloc legal de plată

(1)Statutul de mijloc legal de plată al bancnotelor și monedelor euro implică obligația de a le accepta, la valoarea nominală totală, cu capacitatea de a stinge obligația de plată.

(2)În concordanță cu obligația de a accepta numerarul, beneficiarul plății trebuie să nu refuze bancnotele și/sau monedele euro oferite la plată pentru a respecta această obligație.

(3)În conformitate cu acceptarea la valoarea nominală totală a numerarului, valoarea monetară a bancnotelor și/sau monedelor euro oferite ca mijloace de plată pentru achitarea unei datorii trebuie să fie egală cu suma în euro indicată pe bancnote și/sau monede. Se interzice aplicarea de costuri suplimentare la achitarea unei datorii cu bancnote și monede euro.

(4)În conformitate cu prerogativa de a stinge o obligație de plată, plătitorul poate să stingă o obligație de plată oferind beneficiarului plății, ca mijloace de plată, bancnote și monede euro.

Articolul 5

Excepții de la principiul acceptării obligatorii a bancnotelor și monedelor euro

(1)Prin derogare de la articolul 4 alineatul (2), beneficiarul plății are dreptul de a refuza bancnotele și monedele euro în oricare dintre următoarele cazuri:

(a)în cazul în care refuzul se face cu bună-credință și dacă un astfel de refuz se bazează pe motive legitime și temporare, în concordanță cu principiul proporționalității, date fiind circumstanțe concrete independente de voința beneficiarului plății;

(b)în cazul în care, înainte de efectuarea plății, beneficiarul plății a convenit cu plătitorul cu privire la un alt mijloc de plată.

În sensul literei (a), sarcina probei pentru a se stabili că au existat astfel de motive legitime și temporare într-un anumit caz și că refuzul a fost proporțional îi revine beneficiarului plății.

(2)În sensul aplicării alineatului (1), astfel de motive legitime pot include:

(i)în ceea ce privește bancnotele cu valoare nominală ridicată, faptul că valoarea bancnotei oferite ca mijloc de plată este în mod evident disproporționată comparativ cu valoarea sumei care urmează să fie achitată;

(ii)în cazuri excepționale, faptul că întreprinderea nu are numerar disponibil pentru a da restul în momentul în care numerarul este oferit ca mijloc de plată sau faptul că nu ar rămâne suficient numerar disponibil ca urmare a plății respective pentru ca întreprinderea să își desfășoare tranzacțiile comerciale zilnice obișnuite.

Articolul 6

Excepții suplimentare, de natură monetară, de la principiul acceptării obligatorii a bancnotelor și monedelor euro

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 10, pentru a completa prezentul regulament, prin identificarea unor excepții suplimentare, de natură monetară, de la principiul acceptării obligatorii. Aceste excepții trebuie să fie justificate de un obiectiv de interes public, să fie proporționale cu obiectivul respectiv și să nu submineze eficacitatea statutului de mijloc legal de plată al numerarului în euro, iar ele sunt permise numai cu condiția ca alte mijloace de plată a datoriilor monetare să fie disponibile. Atunci când pregătește actele delegate sus-menționate, Comisia se consultă cu Banca Centrală Europeană.

Articolul 7

Acceptarea plăților în numerar

(1)Pentru a asigura acceptarea numerarului în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), statele membre monitorizează acceptarea plăților în numerar și nivelul excluderilor unilaterale ex ante ale plăților în numerar pe întregul lor teritoriu, în toate regiunile lor, inclusiv în zonele urbane și neurbane, pe baza indicatorilor comuni adoptați de Comisie și evaluează situația.

(2)Statele membre notifică rezultatele monitorizării și evaluării situației în ceea ce privește nivelul de acceptare a plăților în numerar în conformitate cu articolul 9 alineatul (3).

(3)În cazul în care un stat membru consideră că nivelul de acceptare a plăților în numerar pe teritoriul său sau în anumite părți ale acestuia subminează acceptarea obligatorie a bancnotelor și monedelor euro, acesta stabilește măsurile de remediere pe care se angajează să le ia în conformitate cu articolul 9 alineatul (4).

Articolul 8

Accesul la numerar

(1)Statele membre asigură un acces suficient și eficace la numerar pe întregul lor teritoriu, în toate regiunile lor, inclusiv în zonele urbane și neurbane. Pentru a asigura un acces suficient și eficace la numerar, statele membre monitorizează accesul la numerar pe întregul lor teritoriu, în toate regiunile lor, inclusiv în zonele urbane și neurbane, pe baza indicatorilor comuni adoptați de Comisie și evaluează situația.

(2)Statele membre notifică rezultatele monitorizării și evaluării situației în ceea ce privește accesul la numerar în conformitate cu articolul 9 alineatul (3).

(3)În cazul în care un stat membru consideră că nu este asigurat un acces suficient și eficace la numerar, acesta stabilește măsurile de remediere pe care se angajează să le ia în conformitate cu articolul 9 alineatul (4).

Articolul 9

Aspecte procedurale

(1)În vederea punerii în aplicare a obligațiilor prevăzute la articolele 7 și 8, statele membre desemnează una sau mai multe autorități naționale competente, care dețin prerogativele necesare în ceea ce privește acceptarea plăților în numerar și accesul la numerar, precum și în ceea ce privește activitățile de piață legate de numerar ale sectorului numerarului.

(2)În sensul articolelor 7 și 8, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate generală cu privire la un set de indicatori comuni pe care statele membre îi utilizează pentru a monitoriza și a evalua acceptarea plăților în numerar și accesul la numerar pe întregul lor teritoriu, în toate regiunile lor, inclusiv în zonele urbane și neurbane. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă [în termen de X luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 11. Atunci când pregătește actele de punere în aplicare susmenționate, Comisia se consultă cu Banca Centrală Europeană.

(3)Autoritățile naționale competente desemnate notifică rezultatele monitorizării și evaluării situației în ceea ce privește nivelurile de acceptare a plăților în numerar și de acces la numerar, indicând motivele și datele pentru evaluarea acestora, într-un raport anual care urmează să fie adresat Comisiei și Băncii Centrale Europene, astfel cum se menționează la articolul 13.

(4)În cazul în care un stat membru consideră că nivelul de acceptare a plăților în numerar subminează acceptarea obligatorie a bancnotelor și monedelor euro sau că nu se asigură un acces suficient și eficace la numerar, acesta indică în raportul său anual măsurile de remediere pe care se angajează să le ia pentru a respecta obligațiile prevăzute la articolele 7 și 8. Măsurile de remediere trebuie să intre în vigoare fără întârzieri nejustificate. 

(5)Comisia examinează rapoartele anuale în strânsă consultare cu Banca Centrală Europeană. În cazul în care măsurile de remediere propuse de un stat membru în temeiul alineatului (4) par insuficiente sau în cazul în care Comisia consideră că acceptarea plăților în numerar sau accesul suficient și eficace la numerar într-un stat membru nu este în concordanță cu obligațiile prevăzute la articolele 7 și 8, în pofida constatărilor din raportul anual, Comisia adoptă acte de punere în aplicare care prevăd măsuri adecvate și proporționate, pe care statul membru în cauză le adoptă în termenul stabilit în respectivul act de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare susmenționate se adoptă în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 11.

Articolul 10

Exercitarea delegării de competențe

(1)Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 6 se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului regulament].

(3)Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 6 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Ea produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu trebuie să aducă atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 6 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu a formulat nicio obiecție în termen de o lună de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu o lună la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 11

Procedura comitetului

(1)Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 12

Sancțiuni

Statele membre adoptă regimul sancțiunilor [inclusiv al sancțiunilor financiare și al amenzilor nepenale] care se aplică în cazul nerespectării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționate și disuasive. În termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, statele membre notifică normele și măsurile respective Comisiei și îi comunică fără întârziere orice modificare ulterioară a acestora.

Articolul 13

Rapoarte anuale

(1)Statele membre prezintă anual Comisiei și Băncii Centrale Europene un raport care include informații cu privire la următoarele aspecte:

(a)excepțiile stabilite de la principiul acceptării obligatorii și aplicarea acestora;

(b)date detaliate și evaluarea situației din statul membru în ceea ce privește acceptarea plăților în numerar și accesul la numerar, precum și măsurile de remediere care trebuie luate în temeiul articolelor 7 și 8;

(c)sancțiunile aplicate, inclusiv sancțiunile financiare și amenzile nepenale.

(2)Primul raport anual se prezintă la un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. Rapoartele anuale ulterioare se prezintă anual după data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(3)Comisia examinează rapoartele anuale în strânsă consultare cu Banca Centrală Europeană.

Articolul 14

Obligația statelor membre de a informa cu privire la căile de atac

Statele membre pun la dispoziția persoanelor fizice și a întreprinderilor informații clare cu privire la canalele și căile de atac efective de care dispun pentru a depune plângeri pe lângă autoritățile naționale competente cu privire la cazurile de refuz ilegal de a accepta numerar și de acces insuficient și ineficace la numerar.

Articolul 15

Interacțiunea dintre bancnotele și monedele euro și moneda euro digitală

(1)Bancnotele și monedele euro și moneda euro digitală sunt convertibile între ele la paritate.

(2)Beneficiarii unei datorii monetare exprimate în euro trebuie să accepte plăți în bancnote și monede euro în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, indiferent dacă acceptă sau nu plăți în moneda euro digitală în conformitate cu Regulamentul [XXX privind instituirea monedei euro digitale]. În cazul în care acceptarea bancnotelor și monedelor euro și a monedei euro digitale este obligatorie în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament și ale Regulamentului (XXX privind instituirea monedei euro digitale), plătitorul are dreptul de a alege mijloacele de plată.

Articolul 16

Revizuire

Până la [data: cinci ani de la intrarea în vigoare], Comisia efectuează o revizuire a funcționării și a efectelor prezentului regulament și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului. Statele membre furnizează Comisiei informațiile necesare pentru întocmirea raportului respectiv.

Articolul 17

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Bruxelles,

(1)     https://www.ecb.europa.eu/euro/cash_strategy/cash_role/html/index.ro.html .

(2)    A se vedea Hotărârea din 26 ianuarie 2021 în cauzele conexate C‑422/19 și C‑423/19, Dietrich și Häring (EU:C:2021:63).

(3)    Recomandarea Comisiei din 22 martie 2010 privind domeniul de aplicare și efectele statutului de mijloc legal de plată al bancnotelor și monedelor euro (2010/191/UE).

(4)    A se vedea Hotărârea din 26 ianuarie 2021 în cauzele conexate C-422/19 și C-423/19, Dietrich și Häring (EU:C:2021:63, punctul 49).

(5)    Regulamentul (CE) nr. 974/98 al Consiliului din 3 mai 1998 privind introducerea euro (JO L 139, 11.5.1998, p. 1).

(6)     Recomandarea Comisiei din 22 martie 2010 privind domeniul de aplicare și efectele statutului de mijloc legal de plată al bancnotelor și monedelor euro (europa.eu) .

(7)    Banca Centrală Europeană (2022), „Study on the payment attitudes of consumers in the euro area (SPACE)” [Studiu privind atitudinile în materie de plăți ale consumatorilor din zona euro (SPACE)]   https://www.ecb.europa.eu/stats/ecb_surveys/space/html/ecb.spacereport202212~783ffdf46e.en.html#toc7 .

(8)

    „Study on the payment attitudes of consumers in the euro area (SPACE)” – 2022 [Studiu privind atitudinile în materie de plăți ale consumatorilor din zona euro (SPACE)] (europa.eu) .

(9)    Banca Centrală Europeană (2022), „Study on the payment attitudes of consumers in the euro area (SPACE) – [Studiu privind atitudinile în materie de plăți ale consumatorilor din zona euro (SPACE)]” , p. 59 https://www.ecb.europa.eu/stats/ecb_surveys/space/html/ecb.spacereport202212~783ffdf46e.en.html#toc7 .

(10)    A se vedea raportul final din cadrul celei de a cincea reuniuni a ELTEG III.

(11)    Regulamentul (CE) nr. 974/98 al Consiliului din 3 mai 1998 privind introducerea euro (JO L 139, 11.5.1998, p. 1).

(12)    JO L 83, 30.3.2010, p. 70.

(13)    A se vedea hotărârea din 26 ianuarie 2021 în cauzele conexate C-422/19 și C-423/19, Hessischer Rundfunk, EU:C:2021:63.

(14)    A se vedea hotărârea din 26 ianuarie 2021 în cauzele conexate C-422/19 și C-423/19, Hessischer Rundfunk, EU:C:2021:63, punctul 45.

(15)    A se vedea hotărârea din 26 ianuarie 2021 în cauzele conexate C-422/19 și C-423/19, Hessischer Rundfunk, EU:C:2021:63, punctul 46.

(16)    A se vedea hotărârea din 26 ianuarie 2021 în cauzele conexate C-422/19 și C-423/19, Hessischer Rundfunk, EU:C:2021:63, punctele 67 și 68.

(17)    JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

(18)    Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor (JO L 151, 7.6.2019, p. 70).

(19)    Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, JO L 176, 27.6.2013, p. 1.