COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 24.5.2023

COM(2023) 279 final

2023/0167(COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE, 2011/61/UE, 2014/65/UE și (UE) 2016/97 în ceea ce privește normele Uniunii de protecție a investitorilor de retail

(Text cu relevanță pentru SEE)

{SEC(2023) 330 final} - {SWD(2023) 278 final} - {SWD(2023) 279 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Temeiurile și obiectivele propunerii

Acest obiectiv este împărtășit de colegiuitori: 

–la 3 decembrie 2020, în Concluziile Consiliului cu privire la planul de acțiune al Comisiei privind UPC 2 , Consiliul a invitat Comisia să inițieze punerea în aplicare a părților planului de acțiune care vizează stimularea activității de investiții, în special a investitorilor individuali în cadrul Uniunii Europene, menținând, în același timp, un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și a investitorilor; 

–la 8 octombrie 2020, Parlamentul European a adoptat o rezoluție referitoare la continuarea dezvoltării uniunii piețelor de capital 3 , în care a pledat într-o măsură importantă în favoarea adoptării de măsuri în vederea asigurării unei participări sporite a investitorilor de retail pe piețele de capital. Rezoluția a subliniat faptul că o participare sporită a investitorilor de retail depinde de o schimbare a culturii investiționale și că o astfel de schimbare ar putea să se producă numai atunci când investitorii de retail se conving că investițiile pe piețele de capital sunt de dorit, în același timp fiind expuși unor riscuri acceptabile și clar definite. 

•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

2.TEMEIUL JURIDIC, SUBSIDIARITATEA ȘI PROPORȚIONALITATEA

•Temeiul juridic

–furnizarea de servicii de investiții („MiFID”);

–furnizarea de servicii de distribuție de asigurări sau reasigurări către terți („IDD”);

–accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare în cadrul UE („directiva Solvabilitate II”);

–coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare („directiva OPCVM”);

–administratorii fondurilor de investiții alternative („directiva AFIA”).

Temeiurile juridice ale directivelor sunt articolul 53 alineatul (1) și, în special, în cazul Directivelor (UE) 2009/138/CE și (UE) 2016/97, articolul 62 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Pentru continuarea alinierii normelor actuale sau pentru introducerea de noi norme standardizate, este necesară acțiunea la nivelul UE în conformitate cu aceste articole.

•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)

•Proporționalitatea

•Alegerea instrumentului

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Evaluările ex post/verificarea adecvării legislației existente

Normele actuale de supraveghere și de guvernanță a produselor au stabilit un cadru care reglementează modul în care sunt concepute și distribuite produsele. Cu toate acestea, sunt necesare îmbunătățiri suplimentare pentru a se asigura că investitorilor de retail le sunt oferite numai produse rentabile. Unele produse de investiții de retail de pe piață prevăd în continuare niveluri nejustificat de ridicate ale costurilor și/sau nu oferă valoare investitorilor de retail.

•Consultările cu părțile interesate

•Obținerea și utilizarea cunoștințelor de specialitate

•Evaluarea impactului

–printr-o măsură care vizează interzicerea plății de stimulente în medii care presupun doar executarea ordinelor și în care nu se oferă consultanță;

–printr-un principiu consolidat al „interesului suprem al clientului”, aplicat atât în MiFID, cât și în IDD;

–prin îmbunătățirea prezentării de informații clientului cu privire la plata de stimulente, inclusiv printr-o simplă explicație a stimulentelor. 

Comisia va monitoriza îndeaproape impactul acestor măsuri asupra pieței, bazându-se pe informații aprofundate (furnizate ca parte a obligațiilor din cadrul abordării din perspectiva rentabilității). La trei ani de la adoptarea pachetului, Comisia va evalua efectele acestui regim de stimulente asupra investitorilor de retail în lumina garanțiilor suplimentare adoptate și va prezenta un raport Parlamentului European și Consiliului. În cazul în care evaluarea arată că prejudiciul creat consumatorilor persistă în pofida garanțiilor suplimentare, Comisia va lua în considerare propunerea unor măsuri alternative în conformitate cu normele privind o mai bună legiferare, inclusiv extinderea în continuare a interdicției asupra stimulentelor.

–în ceea ce privește sfera de cuprindere și amploarea problemei, precum și efectele acesteia asupra ecosistemului serviciilor financiare cu amănuntul, contextul economic subiacent este mai bine explicat și justificat cu date în textul final. Prejudiciile create consumatorilor sunt explicate mai bine, la fel ca și descrierea aspectelor care evidențiază în prezent necesitatea de a lua măsuri urgente. Prezentarea principalelor opțiuni de politică și a măsurilor de însoțire din textul final tratează, de asemenea, mai detaliat anumite elemente ale opțiunilor de politică;

–s-au inclus cuantificări și analize suplimentare. S-au adus îmbunătățiri prezentării generale a costurilor și beneficiilor pachetului de opțiuni preferate. Se furnizează estimări suplimentare privind impactul interdicției asupra stimulentelor și al măsurilor privind rentabilitatea. Se explică mai detaliat limitările privind cuantificarea măsurilor referitoare la prezentarea de informații. În plus, textul final tratează mai aprofundat efectele economice calitative, inclusiv, printre altele, modul în care anumite măsuri sunt interconectate. În sfârșit, în anexe s-a adăugat un test pentru IMM-uri;

–în ceea ce privește „măsurile de însoțire” care contribuie la soluționarea problemelor identificate în plus față de măsurile principale, textul final include un tabel suplimentar care prezintă măsurile de însoțire evaluate în anexă, problema pe care acestea urmăresc să o abordeze și obiectivul pe care urmăresc să îl atingă. Textul include, de asemenea, o explicație cu privire la modul în care măsurile de însoțire interacționează cu opțiunile preferate și produc efecte de sinergie. S-a adăugat un paragraf în care se prezintă o combinație alternativă de opțiuni luată în considerare, care nu includea o interdicție asupra stimulentelor. Paragraful respectiv include și o explicație cu privire la motivul pentru care nu s-a adoptat interdicția asupra stimulentelor.

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

–elimină inconsecvențele și suprapunerile cerințelor privind furnizarea de informații clienților care există între directiva Solvabilitate II, IDD și regulamentul privind PRIIP în ceea ce privește produsele de investiții bazate pe asigurări, ceea ce poate fi benefic pentru întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări, menținând, în același timp, un nivel ridicat de protecție a investitorilor de retail;

–introduce simplificări în materie de reglementare în MiFID pentru investitorii care dețin cunoștințe, experiență și capacitate adecvate de a suporta pierderi. Acest lucru implică o reducere a supraîncărcării cu informații pentru astfel de investitori și o utilizare mai eficientă a resurselor pentru firmele care creează produsele și distribuitorii de produse;

–în ceea ce privește gradul de pregătire pentru era digitală, dispozițiile privind prezentarea de informații în scopuri de reglementare și marketingul către clienții de retail sunt adaptate pentru a fi adecvate pentru utilizarea digitală, asigurându-se formatul electronic implicit, clarificându-se modul în care informațiile privind produsele ar trebui prezentate într-un mediu digital și introducându-se garanții suplimentare pentru informațiile publicitare, inclusiv prin intermediul platformelor de comunicare socială și al altor canale digitale.

•Drepturile fundamentale

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

5.ALTE ELEMENTE

•Planurile de punere în aplicare și modalitățile de monitorizare, evaluare și raportare

•Documente explicative (pentru directive)

•Explicații detaliate cu privire la dispozițiile specifice ale propunerii

Articolul 2 alineatul (15) introduce o nouă dispoziție la articolul 23 din IDD [noul articol 23 alineatul (1)] care permite prezentarea de informații implicit în format digital, în conformitate cu o obligație deja existentă în temeiul MiFID. Această normă se va aplica tuturor produselor de asigurare și, prin urmare, nu se limitează doar la produsele de investiții bazate pe asigurări. Articolul 1 alineatul (12) litera (g) introduce un nou alineat la articolul 24 din MiFID, alineatul (5b), și articolul 2 alineatul (15) introduce un nou alineat la articolul 23 din IDD, alineatul (4), mandatând ESMA, respectiv EIOPA, să elaboreze orientări referitoare la prezentarea de informații în format electronic.

Articolul 1 alineatul (13) introduce un nou articol în MiFID, articolul 24b, care se referă exclusiv la prezentarea de informații în scopuri de reglementare de către firmele de investiții cu privire la costuri, cheltuieli asociate și plăți efectuate de terți. Anumite părți din dispozițiile deja existente privind costurile și cheltuielile prevăzute la articolul 24 alineatul (4) din MiFID sunt mutate la articolul 24b alineatul (1) din MiFID. Articolul 24b din MiFID prevede, de asemenea, standardizarea prezentării acestor informații privind costurile, cheltuielile asociate și plățile terților. De asemenea, acesta impune, în special în ceea ce privește plățile terților, o explicație a scopului lor și o cuantificare a impactului lor asupra randamentelor preconizate, într-un mod standardizat și ușor de înțeles. Articolul 2 alineatul (20) modifică articolul 29 din IDD pentru a îmbunătăți și a completa dispozițiile deja existente privind prezentările de informații precontractuale în contextul distribuției de produse de investiții bazate pe asigurări. În cadrul acestui demers, la articolul 29 alineatul (1) din IDD, se adaugă, de asemenea, o cerință de a se prezenta informații cu privire la toate costurile, cheltuielile asociate și plățile terților, precum și cu privire la impactul acestora asupra randamentelor preconizate.

În temeiul articolului 24b alineatul (2) din MiFID și al articolului 29 alineatul (4) din IDD, ESMA, respectiv EIOPA, va trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare pe baza testării prealabile în rândul consumatorilor, care să stabilească formatul și terminologia care ar trebui utilizate de firme pentru prezentarea de informații privind costurile și cheltuielile în temeiul MiFID și pentru informațiile precontractuale în temeiul IDD.

Noul articol 24b alineatele (4) și (5) din MiFID și completările de la articolul 29 alineatele (2) și (3) din IDD includ o cerință pentru firmele de investiții, precum și pentru întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări de a furniza tuturor clienților de retail și tuturor consumatorilor, o situație anuală care să conțină, printre altele, informații privind costurile și cheltuielile, inclusiv privind plățile terților, și performanța. Acestea stabilesc, de asemenea, în funcție de produsele de investiții oferite, cerințele minime de informare care trebuie incluse în situația anuală. Având în vedere caracteristicile intrinseci pe termen lung ale produselor de investiții bazate pe asigurări, care sunt adesea utilizate în scopul pensionării, articolul 29 alineatul (3) din IDD impune elemente suplimentare de informații în situația anuală pentru aceste produse, cum ar fi proiecții individuale ajustate ale rezultatului preconizat la sfârșitul perioadei de deținere contractuale sau recomandate [litera (f)].

Propunerea introduce o serie de noi dispoziții pentru a aborda riscul unor informații publicitare dezechilibrate sau înșelătoare care pun în evidență numai beneficiile și pentru a clarifica responsabilitățile firmelor de investiții și ale distribuitorilor de asigurări în ceea ce privește informațiile publicitare, inclusiv atunci când se utilizează canale digitale și apelează la terți.

Articolul 24c alineatul (4) din MiFID și articolul 26a alineatul (4) din IDD prevăd împărțirea responsabilității în ceea ce privește conținutul și utilizarea informațiilor publicitare între firmele care creează produsele și distribuitorii de produse de investiții și de produse de investiții bazate pe asigurări.

Articolul 24c alineatul (5) din MiFID și articolul 26a alineatul (5) din IDD impun statelor membre să se asigure că organele de conducere ale firmelor primesc rapoarte anuale privind utilizarea informațiilor publicitare și a strategiilor care vizează practicile de marketing, privind respectarea obligațiilor legate de informațiile publicitare și practicile de marketing, precum și privind neregulile semnalate și soluțiile propuse care includ obligații privind informațiile publicitare și practicile de marketing, în temeiul MiFID și, respectiv, al IDD.

Articolul 24c alineatul (7) din MiFID și articolul 26a alineatul (7) din IDD extind obligația existentă de păstrare a evidențelor la toate informațiile publicitare comunicate direct sau indirect de către firmele de investiții, întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări. Obligația vizează o perioadă de cinci ani, permițând o derogare de până la șapte ani la cererea autorităților competente.

Articolul 24c alineatul (6) din MiFID și articolul 26a alineatul (6) din IDD impun statelor membre obligația de a se asigura că autoritățile naționale competente dispun de împuternicirea necesară pentru a lua măsuri prompte și eficace în cazul nerespectării obligațiilor de mai sus.

Modificarea normelor de supraveghere și de guvernanță a produselor pentru a se asigura că nu se percep costuri nejustificate și că produsele sunt rentabile pentru investitorii de retail

–articolul 1 alineatul (16) și articolul 2 alineatul (4) introduc noi articole, și anume articolul 35a din MiFID, respectiv articolul 9a din IDD, pentru a introduce raportarea pentru firmele de investiții și distribuitorii de asigurări cu privire la activitățile lor transfrontaliere. Acest lucru va permite autorităților naționale competente, precum și ESMA și EIOPA să aibă o imagine de ansamblu mai bună asupra amplorii furnizării transfrontaliere de servicii pe piața internă, să identifice domeniile asupra cărora ar trebui să se concentreze supravegherea și în care ar putea fi necesară o cooperare mai strânsă și să codifice raportarea care este deja efectuată în mare măsură la inițiativa AES;

–articolul 1 alineatul (21) și articolul 2 alineatul (7) introduc noi articole, și anume articolul 87a din MiFID, respectiv articolul 12b din IDD, pentru a prevedea instituirea unor platforme de colaborare care să faciliteze o colaborare mai strânsă între autoritățile naționale competente și autoritățile europene de supraveghere în vederea abordării problemelor transfrontaliere. De asemenea, acestea urmăresc să consolideze rolul ESMA și EIOPA în cazurile transfrontaliere complexe în care autoritățile de supraveghere implicate nu reușesc să ajungă la un punct de vedere comun în cadrul unei platforme de cooperare; 

–articolul 86 din MiFID și articolele 5, 8 și 9 din IDD prevăd deja un mecanism care permite statelor membre gazdă să ia măsuri de precauție în cazul unui comportament dăunător care nu este abordat în mod adecvat de autoritatea competentă a statului membru de origine. Articolul 1 alineatul (20) din prezenta directivă de modificare propune modificarea dispozițiilor existente pentru a accelera și a facilita cooperarea dintre ANC, prin facilitarea schimbului de informații și prin simplificarea condițiilor în care o autoritate a statului membru gazdă poate lua măsuri (în cazul în care autoritatea competentă a statului membru de origine nu acționează sau nu acționează în mod adecvat). Autoritățile competente vor putea, de asemenea, să facă trimitere directă la constatările făcute de o autoritate competentă inițiatoare a statului membru gazdă, în cazul în care activități dăunătoare similare sunt observate pe teritoriul lor și nu sunt abordate în mod adecvat de către autoritatea statului membru de origine. Articolul 2 alineatul (3) prevede modificări similare la articolul 5 din IDD.

2023/0167 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE, 2011/61/UE, 2014/65/UE și (UE) 2016/97 în ceea ce privește normele Uniunii de protecție a investitorilor de retail

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 53 alineatul (1) și articolul 62,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 33 ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Un obiectiv central al uniunii piețelor de capital este de a asigura că oportunitățile de investiții oferite de piețele de capital pot fi pe deplin valorificate de către consumatori. Pentru a putea face acest lucru, aceștia trebuie să fie sprijiniți de un cadru de reglementare care să le permită să ia decizii de investiții care să corespundă nevoilor și obiectivelor lor și care să îi protejeze în mod adecvat pe piața unică. Pachetul de măsuri din cadrul strategiei UE privind investițiile de retail urmărește să remedieze deficiențele identificate.

(2)Directivele 2009/65/CE 34 , 2009/138/CE 35 , 2011/61/UE 36 , 2014/65/UE 37 și (UE) 2016/97 38 ale Parlamentului European și ale Consiliului sunt menite să protejeze investitorii de retail și urmăresc să sporească încrederea și capacitatea investitorilor de retail în luarea de decizii financiare importante. Activitatea Comisiei de evaluare a acestui cadru a identificat o serie de probleme importante, inclusiv dificultăți pentru investitorii de retail în a înțelege și a compara ofertele de investiții în baza unor documente de informare care nu sunt suficient de relevante și care nu suscită interes într-o măsură suficientă pentru sprijinirea procesului decizional al acestora. În plus, activitatea Comisiei a evidențiat riscurile tot mai mari legate de informațiile publicitare și practicile de marketing înșelătoare furnizate prin intermediul canalelor digitale și deficiențele în ceea ce privește modul în care sunt create și distribuite produsele, care pot duce la niveluri nejustificat de ridicate ale costurilor pentru investitorii de retail. Activitatea Comisiei a evidențiat, de asemenea, riscul unor atitudini părtinitoare în procesul de consultanță de investiții.

(3)Plățile terților, cum ar fi onorariile, comisioanele sau orice beneficii pecuniare sau nepecuniare plătite către firmele de investiții, întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări de către alte persoane decât clientul sau consumatorul sau primite de acestea de la astfel de persoane, denumite, de asemenea, „stimulente”, joacă un rol semnificativ în distribuția de produse de investiții de retail în Uniune. Normele existente menite să gestioneze conflictele de interese din Directivele 2014/65/UE și (UE) 2016/97, care includ restricții și cerințe de transparență în ceea ce privește plățile de stimulente, nu s-au dovedit suficient de eficace în atenuarea prejudiciilor create consumatorilor și au condus la niveluri diferite de protecție a investitorilor de retail la nivelul segmentelor de produse și al canalelor de distribuție. Prin urmare, este necesar să se consolideze în continuare cadrul de protecție a investitorilor pentru a se asigura că interesul suprem al clienților de retail este protejat în mod uniform în întreaga Uniune. Având în vedere potențialul impact perturbator cauzat de introducerea unei interdicții totale asupra stimulentelor, este oportun să se adopte o abordare etapizată și, în primul rând, să se consolideze cerințele privind plata și primirea de stimulente pentru a aborda potențialele conflicte de interese și să se asigure o mai bună protecție a investitorilor de retail și, într-o a doua etapă, să se revizuiască eficacitatea cadrului și să se propună măsuri alternative în conformitate cu normele privind o mai bună legiferare, inclusiv o eventuală interdicție asupra stimulentelor, dacă este cazul.

(4)Pentru a elimina orice prejudiciu creat consumatorului ca urmare a plății și a primirii de stimulente pentru vânzări fără consultanță, este oportun să se interzică plata și primirea unor astfel de stimulente. În cazul Directivei 2014/65/UE, o astfel de interdicție ar acoperi executarea sau primirea și transmiterea ordinelor, iar în cazul Directivei (UE) 2016/97, vânzările fără consultanță. Pentru a evita restricționarea capacității emitenților de a obține finanțare, această interdicție nu ar trebui să se aplice plăților legate de serviciile de subscriere și de plasament furnizate unui emitent, în cazul în care firma de investiții furnizează, de asemenea, un serviciu de executare a ordinelor sau de primire și transmitere a ordinelor pentru un investitor final. În plus, consultanța de investiții este adesea combinată cu furnizarea unui serviciu de executare sau de primire și transmitere a ordinelor. În astfel de cazuri, principalul serviciu fiind consultanța de investiții, interdicția nu ar trebui să se aplice executării sau primirii și transmiterii ordinelor aferente uneia sau mai multor tranzacții ale clientului respectiv care fac obiectul consultanței respective. Beneficiile nepecuniare minore care nu depășesc 100 EUR sau care, prin dimensiunea și natura lor, nu pot fi considerate ca fiind în măsură să afecteze respectarea obligației de a acționa în interesul suprem al investitorului de retail ar trebui să fie, de asemenea, permise, în măsura în care sunt comunicate în mod clar.

(5)Pentru ca clienții de retail să nu fie induși în eroare, este important să se prevadă în Directiva (UE) 2016/97 că, în conformitate cu normele existente în Directiva 2014/65/UE, intermediarii de asigurări care le declară clienților lor că furnizează consultanță în mod independent nu ar trebui să accepte stimulente pentru astfel de consultanță. Această normă nu ar trebui să împiedice intermediarii de asigurări care oferă consultanță clienților să accepte stimulente, cu condiția ca această consultanță să nu fie prezentată ca fiind independentă, clienții să fie informați cu privire la stimulente în conformitate cu cerințele de transparență aplicabile și ca alte cerințe legale, inclusiv cerința de a acționa în interesul clientului, să fie respectate.

(6)Garanțiile existente care condiționează plata sau primirea de stimulente, care, în temeiul Directivei 2014/65/UE, impun ca stimulentul să aibă scopul de a îmbunătăți calitatea serviciului destinat clientului sau, în temeiul Directivei (UE) 2016/97, să nu aibă efecte negative asupra calității serviciului către consumator, nu au fost suficient de eficace în ceea ce privește atenuarea conflictelor de interese. Prin urmare, este oportun să se elimine aceste criterii și să se introducă un nou test comun, atât în Directiva 2014/65/UE, cât și în Directiva (UE) 2016/97, care să clarifice suplimentar modul în care consultanții financiari ar trebui să aplice principiul de a acționa în interesul suprem al clientului. Consultanții financiari ar trebui să își bazeze consultanța oferită pe o gamă adecvată de produse financiare. După ce au identificat instrumente adecvate pentru clienții lor, aceștia ar trebui să le recomande clienților produsele cele mai eficiente din punctul de vedere al costurilor dintr-o gamă de produse similare. În plus, consultanții financiari ar trebui, de asemenea, să recomande în mod sistematic cel puțin un produs fără caracteristici care ar putea să nu fie necesare pentru atingerea obiectivului de investiții al clientului, astfel încât investitorilor de retail să li se prezinte, de asemenea, opțiuni alternative și, eventual, mai puțin costisitoare de luat în considerare. Astfel de caracteristici pot include, de exemplu, fonduri cu o strategie de investiții care presupun costuri mai mari, o garanție de capital și produse structurate cu elemente de acoperire împotriva riscurilor. În cazul în care consultanții aleg să recomande și un produs care prezintă caracteristici suplimentare ce presupun costuri suplimentare pentru client sau consumator, aceștia ar trebui să indice în mod explicit motivul unei astfel de recomandări și să prezinte costurile suplimentare suportate. În cazul produselor de investiții bazate pe asigurări, consultanții ar trebui, de asemenea, să se asigure că acoperirea asigurării incluse în produs este în concordanță cu cerințele și nevoile de asigurare ale consumatorului. 

(7)Cerințele existente privind comunicarea stimulentelor ar trebui consolidate în continuare pentru a se asigura că investitorii de retail înțeleg conceptul general de stimulente, potențialul de a genera conflicte de interese, precum și impactul stimulentelor asupra costurilor globale și a randamentelor preconizate.

(8)Pentru a permite dezvoltarea unei consultanțe independente la un cost rezonabil, consultanților independenți ar trebui să li se permită să ofere consultanță investitorilor de retail cu privire la produse bine diversificate, care nu sunt complexe și care sunt eficiente din punctul de vedere al costurilor, pe baza unui set mai limitat de date colectate pentru evaluarea caracterului adecvat. Sfera de cuprindere a unei astfel de consultanțe ar trebui să fie comunicată în mod clar investitorilor de retail în timp util înainte de furnizarea consultanței. Având în vedere caracterul diversificat al produselor care fac obiectul consultanței, consultanții financiari independenți nu ar trebui să fie obligați să obțină și să evalueze informații de la clienți cu privire la cunoștințele și experiența lor sau la portofoliile existente ale acestora. 

(9)Pentru a evalua eficacitatea acestor măsuri, la trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive și după consultarea Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe („ESMA”) și a Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale („EIOPA”), Comisia ar trebui să elaboreze un raport privind efectele plăților terților asupra investițiilor de retail, care, dacă este necesar, ar trebui să fie însoțit de propuneri de consolidare în continuare a cadrului.

(10)Nivelul costurilor și al cheltuielilor asociate investițiilor și produselor de investiții bazate pe asigurări poate avea un impact semnificativ asupra randamentelor investițiilor, ceea ce poate să nu fie întotdeauna evident pentru investitorii de retail. Pentru a se asigura că produsele sunt rentabile pentru investitorii de retail, statele membre ar trebui să se asigure că firmele autorizate în temeiul Directivei 2014/65/UE sau al Directivei (UE) 2016/97 să creeze sau să distribuie produse de investiții dispun de procese clare de stabilire a prețurilor care permit identificarea și cuantificarea clară a tuturor costurilor percepute investitorilor de retail și care sunt concepute astfel încât să asigure faptul că respectivele costuri și cheltuieli incluse în produsele de investiții sau legate de distribuția lor sunt justificate și proporționale în raport cu caracteristicile, obiectivele, strategia și performanța preconizată a produsului.

(11)Întrucât structura cheltuielilor produsului de investiții individuale structurat este concepută de firma care creează produsul respectiv, acesteia îi revine sarcina de a evalua dacă respectivele costuri și cheltuieli incluse în produsele de investiții sunt justificate și proporționale. Pe baza acestor evaluări, distribuitorii ar trebui să efectueze evaluări similare, astfel încât costurile de distribuție și alte costuri care nu au fost deja incluse în evaluarea firmei care creează produsele să fie luate suplimentar în considerare. 

(12)Procesul de stabilire a prețurilor, desfășurat atât la nivelul firmei care creează produsele, cât și la nivelul distribuitorului, ar trebui, ca parte a cadrului de guvernanță a produselor, să consolideze conceptul existent potrivit căruia produsele de investiții care vizează o anumită piață-țintă ar trebui să fie concepute astfel încât să aducă valoare respectivei piețe-țintă.

(13)Pentru ca procesul de stabilire a prețurilor să devină mai obiectiv și pentru a pune la dispoziția firmelor care creează produsele, a distribuitorilor și a autorităților competente un instrument care să permită o comparație eficientă a costurilor între produsele de investiții de același tip, atât ESMA, cât și EIOPA ar trebui să elaboreze valori de referință pe baza datelor referitoare la costul și performanța produselor de investiții, care ar trebui să fie luate în considerare de firmele care creează produsele și de distribuitori în procesele lor de stabilire a prețurilor. În cazul în care rezultatul comparației cu o valoare de referință relevantă indică faptul că performanța și costurile pentru investitori nu sunt aliniate la valoarea de referință respectivă, produsul nu ar trebui să fie comercializat investitorilor de retail, cu excepția cazului în care teste și evaluări suplimentare au stabilit că produsul este, totuși, rentabil pe piața-țintă, de exemplu, în cazul unui produs care conține caracteristici speciale suplimentare care ar fi considerate relevante pentru un anumit grup de investitori cu nevoi și obiective specifice identificate, însă nereflectate în descrierea grupului de produse de investiții pentru care a fost elaborată valoarea de referință.

(14)Pentru a sprijini firmele care creează produsele și distribuitorii în evaluările lor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru a specifica criteriile care trebuie utilizate pentru a stabili dacă performanța și costurile sunt justificate și proporționale.

(15)Pentru a permite ESMA și EIOPA să elaboreze valori de referință fiabile bazate pe date fiabile, firmele care creează produse de investiții și distribuitorii de produse de investiții ar trebui să aibă obligația de a raporta datele necesare autorităților competente, în vederea transmiterii lor ulterioare către ESMA și EIOPA. Pentru a limita, în cea mai mare măsură posibilă, costurile legate de noile obligații de raportare și pentru a evita duplicarea inutilă, seturile de date ar trebui să se bazeze, pe cât posibil, pe obligațiile de prezentare de informații și de raportare care decurg din legislația UE. ESMA și EIOPA ar trebui să elaboreze standarde tehnice de reglementare pentru a stabili seturile de date, standardele privind datele, metodele și formatele pentru informațiile care trebuie raportate.

(16)Anumite firme care creează instrumente financiare care se încadrează în definiția produselor individuale structurate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 nu pot face obiectul obligației de raportare prevăzute la articolul 16-a alineatul (2) sau al oricărei alte obligații de raportare echivalente. În astfel de cazuri, o firmă de investiții care oferă sau recomandă astfel de instrumente financiare ar trebui să raporteze detalii privind costurile și cheltuielile și caracteristicile acestor produse autorităților competente ale statului membru de origine. Obligațiile de raportare care vizează datele de mai sus stabilite în pachetul de reglementare care include directiva OPCVM și directiva AFIA ar trebui considerate echivalente.

(17)Având în vedere amploarea diversității ofertelor de produse de investiții de retail, elaborarea de valori de referință de către ESMA și EIOPA ar trebui să fie un proces evolutiv, începând cu produsele de investiții achiziționate cel mai frecvent de investitorii de retail și bazându-se progresiv pe experiența acumulată de-a lungul timpului pentru a extinde acoperirea și a îmbunătăți calitatea acestora.

(18)Directivele 2009/65/CE și 2011/61/UE impun ca societățile de administrare a fondurilor de investiții alternative (FIA) și a organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) să acționeze cu competența, grija și diligența care se impun, în interesul fondului de investiții pe care îl administrează și al investitorilor lor. Prin urmare, societățile de administrare a OPCVM și FIA ar trebui să prevină perceperea unor costuri nejustificate fondurilor de investiții și investitorilor lor. Societățile de administrare a OPCVM și FIA ar trebui să aibă obligația de a institui un proces solid de stabilire a prețurilor, care ar trebui să cuprindă identificarea, analiza și revizuirea costurilor percepute, direct sau indirect, fondurilor de investiții sau deținătorilor de titluri de participare/de unități ale acestora și, prin urmare, suportate de investitori. Costurile ar trebui considerate a fi justificate dacă respectă documentele precontractuale ale OPCVM și FIA, sunt necesare pentru funcționarea acestora și sunt suportate de investitori în mod echitabil.

(19)Societățile de administrare a OPCVM și FIA ar trebui să compenseze investitorii în cazul în care au fost percepute costuri nejustificate, inclusiv în cazul în care costurile au fost calculate greșit în detrimentul investitorilor, și să informeze în acest sens autoritățile competente, auditorii financiari ai fondurilor de investiții și administratorii acestora, precum și depozitarul fondurilor respective. Pentru a promova o mai bună asigurare a respectării normelor și pentru a obține rezultate concrete pentru investitorii de retail, este necesară armonizarea competențelor administrative și de sancționare ale statelor membre. Obligația de a compensa investitorii ar trebui adăugată ca o posibilă măsură administrativă și sancțiune, astfel încât această posibilitate să existe în toate statele membre.

(20)Procesul de stabilire a prețurilor în temeiul Directivelor 2009/65/CE și 2011/61/UE ar trebui să asigure faptul că respectivele costuri suportate de investitorii de retail sunt justificate și proporționale cu caracteristicile produsului, în special cu obiectivul și strategia de investiții, cu nivelul de risc și cu randamentele preconizate ale fondurilor, astfel încât OPCVM și FIA să fie rentabile pentru investitori. Societățile de administrare a OPCVM și FIA ar trebui să rămână responsabile pentru calitatea procesului lor de stabilire a prețurilor. În special, acestea ar trebui să se asigure că respectivele costuri sunt comparabile cu standardele pieței, inclusiv prin compararea costurilor fondurilor cu strategii și caracteristici similare de investiții disponibile în baze de date accesibile publicului. Cu toate acestea, pentru ca procesul de stabilire a prețurilor să devină mai obiectiv și pentru a pune la dispoziția societăților de administrare a OPCVM și FIA și a autorităților competente un instrument care să permită o comparație eficientă a costurilor între produsele de investiții de același tip, ESMA ar trebui să elaboreze valori de referință pe baza datelor referitoare la costul și performanța produselor de investiții pe care ESMA le primește în cadrul raportării de supraveghere, în raport cu care se poate efectua o evaluare a rentabilității, alături de celelalte criterii incluse în procesul de stabilire a prețurilor al societăților de administrare a OPCVM și FIA. Având în vedere prioritatea Comisiei de a evita sarcinile administrative inutile și de a simplifica cerințele de raportare, aceste valori de referință ar trebui să se bazeze pe datele existente ca urmare a divulgărilor publice și a raportării de supraveghere, cu excepția cazului în care sunt necesare, în mod excepțional, date suplimentare. Fondurile de investiții care au o rentabilitate scăzută sau care se abat de la valorile de referință ale ESMA nu ar trebui să fie comercializate investitorilor de retail, cu excepția cazului în care o evaluare suplimentară a stabilit că produsul este, totuși, rentabil. Evaluarea și măsurile luate ar trebui să fie documentate și puse la dispoziția autorităților competente, la cererea acestora.

(21)Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate care să precizeze cerințele minime pentru procesul de stabilire a prețurilor pentru a preveni perceperea unor costuri nejustificate OPCVM-ului, FIA și deținătorilor de titluri de participare/de unități ale acestora și pentru efectuarea evaluării rentabilității, precum și, dacă este necesar, pentru luarea de măsuri corective în cazul în care costurile nu sunt justificate sau proporționale cu randamentele preconizate ale OPCVM și FIA, dacă este cazul, cu nivelul de risc, cu obiectivul și cu strategia de investiții ale acestora, precum și pentru documentarea acestor evaluări și măsuri.

(22)Cunoștințele și competențele personalului sunt esențiale pentru asigurarea unei consultanțe de bună calitate. Standardele a ceea ce se consideră necesar variază semnificativ la nivelul consultanților care își desfășoară activitatea în temeiul Directivei 2014/65/UE, al Directivei (UE) 2016/97 și al dreptului intern nearmonizat. Pentru a îmbunătăți calitatea consultanței și pentru a asigura condiții de concurență echitabile în întreaga UE, ar trebui stabilite standarde comune minime consolidate privind cerințele necesare în materie de cunoștințe și competențe. Acest lucru este deosebit de important având în vedere complexitatea sporită și inovarea permanentă în conceperea de instrumente financiare și de produse de investiții bazate pe asigurări, precum și importanța tot mai mare a considerentelor legate de durabilitate. Statele membre ar trebui să impună firmelor de investiții și distribuitorilor de asigurări și reasigurări să se asigure că persoanele fizice care oferă consultanță de investiții în numele firmei de investiții sau în calitate de intermediari de asigurări, precum și angajații în cauză ai întreprinderilor de asigurare și ai intermediarilor de asigurări dețin cunoștințele și competențele necesare pentru a-și îndeplini obligațiile. Pentru a oferi clienților, consumatorilor și autorităților competente asigurări că nivelul cunoștințelor și al competențelor acestor persoane fizice și al intermediarilor de asigurări, precum și al angajaților întreprinderilor de asigurare și ai intermediarilor de asigurări îndeplinește standardele necesare, aceste cunoștințe și competențe ar trebui să fie dovedite printr-un certificat. Dezvoltarea și formarea profesională periodică sunt importante pentru a asigura menținerea și actualizarea cunoștințelor și competențelor personalului care oferă consultanță clienților cu privire la produse de investiții sau care oferă consultanță consumatorilor cu privire la produse de investiții bazate pe asigurări, respectiv vinde astfel de produse. În acest scop, este necesar să se impună ca persoanele fizice care oferă consultanță de investiții să urmeze un program de formare și dezvoltare profesională care să prevadă un număr minim de ore pe an și să facă dovada încheierii cu succes a unui astfel de program de formare și dezvoltare printr-un certificat.

(23)Creșterea ofertei de servicii de investiții prin mijloace digitale creează noi oportunități pentru investitorii de retail. În același timp, aceste servicii permit firmelor de investiții și distribuitorilor de asigurări să distribuie produse și servicii de investiții mai rapid și unui grup mai amplu de investitori de retail, ceea ce poate implica riscuri suplimentare. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să dispună de competențe și proceduri adecvate pentru a aborda prompt orice nerespectare a normelor existente, inclusiv în situația în care produsele sunt oferite prin mijloace digitale și de către entități neautorizate. Prin urmare, este oportun ca autoritățile competente să poată lua măsurile necesare atunci când au motive întemeiate să creadă că o persoană fizică sau juridică furnizează servicii de investiții fără a fi autorizată în mod corespunzător sau că un intermediar de asigurări sau o întreprindere de asigurare distribuie produse de investiții bazate pe asigurări fără a fi înregistrate sau autorizate. În cazul în care acțiunile respective se referă la o persoană fizică, publicarea deciziei luate de autoritatea competentă ar trebui să facă în continuare obiectul unei evaluări de la caz la caz a proporționalității publicării datelor cu caracter personal prevăzute la articolul 71 alineatul (1). Autoritățile competente ar trebui să informeze ESMA și EIOPA cu privire la un astfel de comportament, iar ESMA și EIOPA ar trebui să consolideze și să publice toate deciziile aferente emise de autoritățile competente, astfel încât investitorii de retail să aibă acces la aceste informații și să poată identifica eventualele fraude. În ceea ce privește persoanele fizice, pentru a evita ca o autoritate competentă să considere că divulgarea informațiilor cu caracter personal este disproporționată, atunci când publică lista consolidată a tuturor deciziilor emise de autoritățile competente, ESMA și EIOPA ar trebui să se abțină de la divulgarea oricăror informații suplimentare față de cele divulgate de autoritatea competentă în cauză.

(24)Furnizarea de servicii de investiții transfrontaliere este esențială pentru dezvoltarea uniunii piețelor de capital, iar asigurarea corespunzătoare a respectării normelor este un element-cheie al pieței unice. Statul membru de origine este responsabil pentru supravegherea unei firme de investiții în cazul furnizării transfrontaliere de servicii, iar piața unică se bazează pe încrederea care rezultă din supravegherea adecvată a firmelor de investiții de către autoritățile competente ale statului membru de origine. Principiul recunoașterii reciproce necesită o cooperare eficientă între statul membru de origine și statul membru gazdă pentru a asigura menținerea unui nivel suficient de protecție a investitorilor. Directiva 2014/65/UE prevede deja un mecanism care permite autorităților competente ale statelor membre gazdă, în condiții stricte și în cazul în care statul membru de origine nu ia măsuri adecvate, să ia măsuri de precauție pentru a proteja investitorii. Pentru a facilita cooperarea dintre autoritățile competente și pentru a consolida în continuare eforturile de supraveghere, mecanismul respectiv ar trebui să fie simplificat, iar autoritățile competente care observă pe teritoriul lor comportamente foarte similare sau identice cu cele deja semnalate de o altă autoritate ar trebui să poată avea acces la constatările respectivei autorități inițiatoare pentru a deschide o procedură în temeiul articolului 86 din Directiva 2014/65/UE.

(25)Notificările pașaportului în temeiul Directivelor 2014/65/UE și (UE) 2016/97 nu impun furnizarea de informații cu privire la amploarea serviciilor transfrontaliere. Pentru a oferi ESMA, EIOPA și autorităților competente o înțelegere adecvată a amplorii serviciilor transfrontaliere și pentru a le permite să își adapteze activitățile de supraveghere la serviciile transfrontaliere respective, autoritățile competente ar trebui să colecteze informații cu privire la furnizarea unor astfel de servicii. În cazul în care o firmă de investiții sau un intermediar de asigurări furnizează servicii clienților situați în alt stat membru, firma de investiții sau intermediarul de asigurări ar trebui să furnizeze autorității sale competente informații de bază cu privire la serviciile respective. Din motive de proporționalitate, această cerință de raportare nu ar trebui să se aplice firmelor care deservesc mai puțin de cincizeci de clienți la nivel transfrontalier. Autoritățile competente ar trebui să pună aceste informații la dispoziția ESMA și EIOPA, care, la rândul lor, ar trebui să pună informațiile la dispoziția tuturor autorităților competente și să publice un raport statistic anual privind serviciile transfrontaliere. Pentru a limita, în cea mai mare măsură posibilă, costurile legate de obligațiile de raportare privind activitățile transfrontaliere și pentru a evita duplicarea inutilă, informațiile ar trebui să se bazeze, pe cât posibil, pe obligațiile de prezentare de informații și de raportare existente.

(26)Pentru a promova convergența în materie de supraveghere și a facilita cooperarea dintre autoritățile competente, ESMA ar trebui să poată institui platforme de cooperare din proprie inițiativă sau la inițiativa uneia sau a mai multor autorități competente, în cazul în care există motive de îngrijorare întemeiate cu privire la prejudiciile create investitorilor în legătură cu furnizarea de servicii de investiții transfrontaliere și în cazul în care astfel de activități sunt semnificative pentru piața statului membru gazdă. EIOPA, care are deja competența de a institui platforme de colaborare în temeiul articolului 152b din Directiva 2009/138/CE, ar trebui să aibă aceeași competență în ceea ce privește activitățile de distribuție de asigurări în temeiul Directivei (UE) 2016/97, deoarece în distribuția de asigurări pot apărea probleme similare de supraveghere transfrontalieră. În cazul în care există motive de îngrijorare serioase cu privire la prejudiciul potențial creat investitorilor și în cazul în care autoritățile de supraveghere implicate în platformele de colaborare nu pot ajunge la un acord cu privire la aspecte legate de o firmă de investiții sau de un distribuitor de asigurări care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier, ESMA și EIOPA pot, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliul 39 , respectiv din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului 40 , să emită o recomandare adresată autorității competente a statului membru de origine pentru a lua în considerare preocupările celorlalte autorități competente relevante și pentru a lansa o inspecție comună la fața locului împreună cu alte autorități competente.

(27)Costurile, cheltuielile asociate și plățile terților în legătură cu produsele de investiții pot avea un impact major asupra randamentelor preconizate. Comunicarea unor astfel de costuri, cheltuieli asociate și plăți ale terților reprezintă un aspect esențial al protecției investitorilor. Investitorilor de retail ar trebui să li se prezinte informații clare privind costurile, cheltuielile asociate și plățile terților în timp util înainte de luarea unei decizii de investiții. Pentru a îmbunătăți comparabilitatea acestor costuri, cheltuieli asociate și plăți ale terților, astfel de informații ar trebui furnizate într-un mod standardizat. Standardele tehnice de reglementare ar trebui să specifice și să armonizeze conținutul și formatul prezentărilor de informații referitoare la astfel de costuri, cheltuieli asociate și plăți ale terților, inclusiv explicații pe care firmele de investiții ar trebui să le furnizeze clienților de retail, în special în ceea ce privește plățile terților. 

(28)Pentru a spori și mai mult transparența, clienții de retail și consumatorii ar trebui să primească periodic o situație cu privire la investițiile lor. Din acest motiv, firmele care furnizează servicii de investiții împreună cu un serviciu de păstrare și administrare a instrumentelor financiare sau intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări ar trebui să furnizeze clienților de retail și consumatorilor o situație anuală care ar trebui să includă o prezentare generală a produselor deținute de clienții și consumatorii respectivi, a tuturor costurilor, a cheltuielilor asociate și a plăților terților, precum și a tuturor plăților, inclusiv a dividendelor și a dobânzilor plătite și primite de client și de consumator pe o perioadă de un an, împreună cu o prezentare generală a performanței respectivelor produse financiare. Situația anuală respectivă ar trebui să le permită investitorilor de retail să înțeleagă mai bine impactul acestor elemente asupra performanței portofoliului lor. Pentru serviciile de investiții care constau numai în primirea, transmiterea și executarea ordinelor, situația anuală ar trebui să conțină toate costurile, cheltuielile asociate și plățile terților realizate în legătură cu serviciile și instrumentele financiare. Pentru serviciile care constau numai în păstrarea și administrarea instrumentelor financiare, situația anuală ar trebui să conțină toate costurile, cheltuielile asociate și plățile primite de client în legătură cu serviciile și instrumentele financiare. Pentru toate aceste servicii, furnizorul de servicii ar trebui să pună la dispoziția clientului de retail, la cerere, o defalcare detaliată a informațiilor respective pentru fiecare instrument financiar. Având în vedere caracteristicile pe termen lung ale produselor de investiții bazate pe asigurări, care sunt adesea utilizate în scopul pensionării, situația anuală pentru aceste produse ar trebui să conțină elemente suplimentare, inclusiv proiecții individuale ajustate ale rezultatului preconizat la sfârșitul contractului sau al perioadei de deținere recomandate și un rezumat al acoperirii asigurării.

(29)Cerințele de prezentare de informații divergente sau care se suprapun pentru distribuția de produse de asigurare din diverse acte juridice reprezintă un motiv de insecuritate juridică și determină costuri inutile pentru întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări. Prin urmare, este oportun să se stabilească toate cerințele de prezentare de informații într-un singur act juridic prin eliminarea acestor cerințe din Directiva 2009/138/CE și prin modificarea Directivei (UE) 2016/97. În același timp, pe baza experienței dobândite în urma activității de supraveghere a acestor cerințe, este oportun ca acestea să fie adaptate astfel încât să fie eficace și cuprinzătoare. În completarea documentului de informare privind produsul de asigurare deja consacrat pentru produsele de asigurare generală, ar trebui să existe un document de informare privind produsul de asigurare și pentru produsele de asigurare de viață, altele decât produsele de investiții bazate pe asigurări, pentru a furniza informații standardizate. Pentru produsele de investiții bazate pe asigurări, informațiile standard ar trebui furnizate în documentul cu informații esențiale referitoare la PRIIP în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1286/2014.

(30)Modificarea modului în care firmele de investiții, întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări fac publicitate produselor și serviciilor financiare, inclusiv apelând la influențatori și platforme de comunicare socială și utilizând predilecțiile comportamentale, afectează din ce în ce mai mult comportamentul investitorilor de retail. Prin urmare, este oportun să se introducă cerințe privind informațiile publicitare și practicile de marketing, care pot include, de asemenea, conținuturi ale terților, concepte, promoții, branding, campanii, plasări de produse și sisteme de recompensare. Aceste cerințe ar trebui să specifice, în special, ce implică faptul că informațiile publicitare și practicile de marketing trebuie să fie corecte, clare și neînșelătoare. Cerințele privind o prezentare echilibrată a riscurilor și beneficiilor și adecvarea pentru publicul-țintă vizat ar trebui, de asemenea, să contribuie la îmbunătățirea aplicării principiilor de protecție a investitorilor. Aceste cerințe ar trebui să se extindă la practicile de marketing, în cazul în care practicile respective sunt utilizate pentru a îmbunătăți impactul și eficacitatea informațiilor publicitare sau percepția caracterului relaționabil, a fiabilității sau a comparabilității acestora. Cu toate acestea, pentru a se asigura că furnizorii de produse de investiții nu sunt descurajați sau împiedicați să furnizeze materiale educative în domeniul financiar și să îmbunătățească și să promoveze cunoștințele financiare ale investitorilor, ar trebui să se precizeze că aceste materiale și activități nu se încadrează în definiția informațiilor publicitare și a practicilor de marketing.

(31)Pentru a aborda evoluțiile practicilor de marketing, inclusiv utilizarea terților pentru promovarea indirectă a produselor sau a serviciilor, și pentru a asigura un nivel adecvat de protecție a investitorilor, este necesar să se consolideze cerințele privind informațiile publicitare. Prin urmare, este necesar să se impună ca informațiile publicitare să permită identificarea cu ușurință a firmei de investiții, a întreprinderii de asigurare sau a intermediarului de asigurări în numele căruia sunt comunicate informațiile publicitare respective. Pentru clienții de retail, astfel de informații publicitare ar trebui să conțină, de asemenea, informații esențiale prezentate în mod clar și echilibrat cu privire la produsele și serviciile oferite. Pentru a se asigura că obligațiile de protecție a investitorilor sunt aplicate în mod corespunzător în practică, firmele de investiții ar trebui să dispună de o politică privind informațiile publicitare și practicile de marketing și de proceduri adecvate de control intern și de raportare către organul de conducere al firmelor de investiții pentru a se asigura respectarea acestei politici. Atunci când elaborează informații publicitare și practici de marketing, firmele de investiții, intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare ar trebui să țină seama de publicul-țintă al pieței-țintă în cauză. 

(32)Ritmul rapid în care pot fi furnizate și modificate informațiile publicitare și practicile de marketing, în special prin utilizarea instrumentelor și a canalelor digitale, nu ar trebui să împiedice asigurarea adecvată a respectării cerințelor de reglementare aplicabile. Prin urmare, este necesar ca statele membre să se asigure că autoritățile naționale competente dispun de competențele necesare pentru a supraveghea și, dacă este necesar, pentru a interveni în timp util. În plus, autoritățile competente ar trebui să aibă acces la informațiile publicitare și la informațiile privind practicile de marketing care îi sunt necesare pentru a-și îndeplini sarcinile de supraveghere și de asigurare a respectării normelor, precum și pentru a asigura protecția consumatorilor. În acest scop, firmele de investiții și întreprinderile de asigurare ar trebui să țină evidența informațiilor publicitare furnizate sau puse la dispoziția clienților de retail sau a clienților de retail potențiali, precum și a oricăror elemente conexe relevante pentru autoritățile competente. Pentru a reflecta informațiile publicitare diseminate de terți, cum ar fi, de exemplu, influențatorii și agențiile de publicitate, este necesar ca evidențele să includă și detalii privind identitatea unor astfel de terți. Întrucât problemele legate de produsele și serviciile financiare pot apărea după mai mulți ani de la realizarea investiției, firmele de investiții, întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări ar trebui să păstreze evidența informațiilor de mai sus pentru o perioadă de cinci ani și, la cererea autorității competente, pentru o perioadă de până la șapte ani.

(33)Evaluarea caracterului adecvat și a caracterului corespunzător reprezintă un element esențial al protecției investitorilor. Firmele de investiții, întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări ar trebui să evalueze caracterul adecvat sau caracterul corespunzător al produselor și serviciilor de investiții recomandate clientului sau solicitate de acesta, pe baza informațiilor obținute de la client. În cazul în care este necesar, firma de investiții, întreprinderea de asigurare sau intermediarul de asigurări poate utiliza, de asemenea, eventuale informații obținute în baza altor temeiuri legitime, inclusiv în baza relațiilor existente cu clientul sau cu consumatorul respectiv. Firmele de investiții, întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări ar trebui să le explice clienților și consumatorilor scopul acestor evaluări și importanța furnizării de informații exacte și complete. Acestea ar trebui să informeze clienții și consumatorii, prin intermediul unor avertismente standardizate, că furnizarea de informații inexacte și incomplete poate avea consecințe negative asupra calității evaluării. Pentru a asigura armonizarea și eficiența diverselor avertismente, ESMA și EIOPA ar trebui să elaboreze standarde tehnice de reglementare pentru a preciza conținutul și formatul acestor avertismente.

(34)Pentru a se asigura că, în contextul serviciilor cu consultanță, se acordă atenția cuvenită diversificării portofoliului, consultanților financiari ar trebui să li se impună în mod sistematic să ia în considerare nevoile unei astfel de diversificări pentru clienți sau consumatori, în cadrul evaluărilor caracterului adecvat, inclusiv pe baza informațiilor furnizate de respectivii clienți sau consumatori cu privire la portofoliul lor existent de active financiare și nefinanciare.

(35)Pentru a se asigura că testele privind caracterul corespunzător permit firmelor de investiții, întreprinderilor de asigurare și intermediarilor de asigurări să evalueze în mod eficace dacă un produs sau un serviciu financiar este corespunzător pentru clienți și consumatori, firmele de investiții, întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări în cauză ar trebui să obțină de la aceștia informații nu numai cu privire la cunoștințele și experiența lor cu privire la astfel de instrumente sau servicii financiare, ci, pentru consumatorii sau clienții de retail, și cu privire la capacitatea lor de a suporta pierderi totale sau parțiale și cu privire la toleranța lor la risc. În cazul unei evaluări negative a caracterului corespunzător, o firmă de investiții, o întreprindere de asigurare sau un distribuitor intermediar de asigurări ar trebui, pe lângă obligația de a furniza un avertisment clientului sau consumatorului, să poată efectua tranzacția numai în cazul în care clientul sau consumatorul în cauză solicită acest lucru în mod explicit.

(36)Investitorilor de retail li se poate oferi o mare varietate de instrumente financiare, fiecare instrument financiar implicând niveluri diferite de risc de pierderi potențiale. Prin urmare, investitorii de retail ar trebui să poată identifica ușor produsele de investiții care sunt deosebit de riscante. Prin urmare, este oportun să se impună firmelor de investiții, întreprinderilor de asigurare și intermediarilor de asigurări să identifice produsele de investiții care sunt deosebit de riscante și să includă în informațiile transmise clienților de retail și consumatorilor, inclusiv în informațiile publicitare, avertismente privind riscurile respective. Pentru a sprijini firmele de investiții, întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări să identifice astfel de produse deosebit de riscante, ESMA și EIOPA ar trebui să emită orientări cu privire la modul de identificare a acestor produse, ținând seama în mod corespunzător de diferitele tipuri existente de produse de investiții și de produse de investiții bazate pe asigurări. Pentru a armoniza astfel de avertismente privind riscurile în întreaga UE, ESMA și EIOPA ar trebui să prezinte standarde tehnice în ceea ce privește conținutul și formatul unor astfel de avertismente privind riscurile. Statele membre ar trebui să împuternicească autoritățile competente să impună utilizarea avertismentelor privind riscurile pentru anumite produse de investiții și, în cazul în care utilizarea sau absența utilizării respectivelor avertismente privind riscurile în întreaga UE ar fi inconsecventă sau ar crea un impact semnificativ în ceea ce privește protecția investitorilor, ESMA și EIOPA ar trebui să aibă competența de a impune utilizarea unor astfel de avertismente de către firmele de investiții din întreaga UE.

(37)Îmbunătățirea nivelului de alfabetizare financiară a clienților de retail și a consumatorilor, precum și a clienților de retail și a consumatorilor potențiali este esențială pentru a le oferi respectivilor clienți de retail și consumatori o mai bună înțelegere a modului în care pot investi responsabil, pentru a atinge un echilibru adecvat între riscurile și beneficiile pe care le implică investiția. Prin urmare, statele membre ar trebui să promoveze acțiuni de învățare formală și informală care să sprijine alfabetizarea financiară a clienților de retail și a consumatorilor, precum și a clienților de retail și a consumatorilor potențiali în ceea ce privește investițiile responsabile. Investițiile responsabile se referă la capacitatea investitorilor de retail de a lua decizii de investiții în cunoștință de cauză, în conformitate cu obiectivele lor personale și financiare, cu condiția ca aceștia să cunoască gama de produse și servicii de investiții disponibile, caracteristicile lor esențiale, precum și riscurile și beneficiile pe care le implică investiția respectivă și cu condiția ca aceștia să înțeleagă consultanță de investiții pe care o primesc și să fie în măsură să reacționeze la aceasta în mod corespunzător. Investitorii de retail potențiali ar trebui să poată avea acces în orice moment la materiale educative care să sprijine alfabetizarea financiară a acestora, iar materialele respective ar trebui să țină seama în special de diferențele de vârstă, precum și de nivelurile de educație și abilitățile tehnologice diferite ale investitorilor de retail. Acest lucru este relevant în special pentru clienții de retail și consumatorii care accesează pentru prima dată instrumente financiare, servicii de investiții și produse de investiții bazate pe asigurări, precum și pentru cei care utilizează instrumente digitale.

(38)Este necesar să se asigure că acele criterii prin care se stabilește dacă un client deține experiența, cunoștințele și competențele necesare pentru a fi considerat un client profesional în cazul în care un astfel de client solicită un astfel de tratament sunt corespunzătoare și adecvate scopului. Prin urmare, criteriile de identificare ar trebui să țină seama și de experiența acumulată în afara sectorului serviciilor financiare și de formarea și educația certificată finalizată de client. Criteriile de identificare ar trebui, de asemenea, să fie proporționale și nediscriminatorii în ceea ce privește statul membru de reședință al clientului. Prin urmare, criteriile bazate pe situația financiară și dimensiunea unei entități juridice ar trebui modificate pentru a ține seama de clienții care își au reședința în state membre cu un PIB mediu pe cap de locuitor mai mic.

(39)Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului și a emis un aviz la [XX XX 2023].

(40)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului se aplică prelucrării de date cu caracter personal în sensul prezentei directive. Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului se aplică prelucrării de date cu caracter personal de către instituțiile și organele Uniunii în sensul prezentei directive. Statele membre ar trebui să se asigure că prelucrarea datelor efectuată în aplicarea prezentei directive respectă pe deplin Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului, în cazul în care directiva respectivă este aplicabilă. 

(41)Prin urmare Directivele 2009/65/CE, 2009/138/CE, 2011/61/UE, 2014/65/UE și (UE) 2016/97 ar trebui modificate în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări ale Directivei 2014/65/UE

Directiva 2014/65/UE se modifică după cum urmează:

La articolul 1 alineatul (4), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

     „(a)    articolul 9 alineatul (3), articolul 14, articolul 16 alineatele (2), (3) și (6), articolul 16-a alineatul (1) primul, al doilea și al cincilea paragraf, articolul 16-a alineatul (3), articolul 16-a alineatul (4) primul și al doilea paragraf, articolul 16-a alineatele (7), (8) și (10) și articolul 16-a alineatul (11) litera (b);”.

La articolul 3 alineatul (2), literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text:

„(b) normele de conduită profesională stabilite la articolul 24 alineatele (1) și (1a), la articolul 24 alineatele (3), (4), (5), (7) și (10), la articolul 25 alineatele (2), (4), (5) și (6) și, în cazul în care regimul național permite persoanelor respective să desemneze agenți delegați, la articolul 29, precum și măsurile de punere în aplicare aferente;

(c) cerințele organizatorice prevăzute la articolul 16 alineatele (3), (6) și (7), la articolul 16-a alineatul (1) primul, al doilea și al cincilea paragraf, la articolul 16-a alineatul (3), la articolul 16-a alineatul (4) primul și al doilea paragraf, la articolul 16-a alineatul (7) litera (c), la articolul 16-a alineatele (8) și (10) și la articolul 16 alineatul (11) litera (b) și în actele delegate corespunzătoare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 89.”

La articolul 4 alineatul (1), se adaugă următoarele puncte 66, 67 și 68:

„66. «informații publicitare» înseamnă orice prezentare de informații, alta decât o divulgare impusă de dreptul Uniunii sau de dreptul intern sau alta decât materialele de educație financiară menționate la articolul 88b sau alta decât cercetarea pentru investiții care îndeplinesc condițiile pentru a fi tratate ca atare, care promovează sau încurajează în mod direct sau indirect investițiile în unul sau mai multe instrumente financiare sau în una sau mai multe categorii de instrumente financiare sau utilizarea de servicii de investiții sau servicii auxiliare furnizate de o firmă de investiții și care este efectuată:

(a) de către o firmă de investiții sau un terț remunerat sau stimulat prin compensații nepecuniare din partea unei astfel de firme de investiții; 

(b) către persoane fizice sau juridice; 

(c) sub orice formă și prin orice mijloace;     

67. «practică de marketing» înseamnă orice strategie, utilizare a unui instrument sau tehnică aplicate de o firmă de investiții sau de orice terț remunerat sau stimulat prin compensații nepecuniare de către o astfel de firmă de investiții pentru a:

(a) disemina în mod direct sau indirect informații publicitare;

(b) accelera sau îmbunătăți impactul și eficacitatea informațiilor publicitare;

(c) promova în orice fel firmele de investiții, instrumentele financiare sau serviciile de investiții;

68. «interfață online» înseamnă orice software, inclusiv un site web, o parte a unui site web sau o aplicație;”.

Se introduce următorul articol 5a:

„Articolul 5a

Procedura de abordare a activităților neautorizate oferite prin mijloace digitale

1.Statele membre se asigură că, în cazul în care o persoană fizică sau juridică furnizează online servicii sau activități de investiții care vizează clienți de pe teritoriul lor fără a fi autorizată în temeiul articolului 5 alineatul (1) sau al dreptului intern sau în cazul în care o autoritate competentă are motive rezonabile să suspecteze că entitatea respectivă furnizează astfel de servicii fără a fi autorizată în temeiul articolului 5 alineatul (1) sau al dreptului intern, autoritatea competentă ia toate măsurile corespunzătoare și proporționale pentru a împiedica oferirea de servicii sau activități de investiții neautorizate, inclusiv în legătură cu informațiile publicitare, recurgând la competențele de supraveghere menționate la articolul 69 alineatul (2). Orice astfel de măsuri respectă principiile cooperării dintre statele membre prevăzute în capitolul II. 

2.Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora autoritățile competente publică orice decizie de impunere a unei măsuri luate în temeiul alineatului (1), în conformitate cu articolul 71. 

Autoritățile competente informează ESMA cu privire la orice astfel de decizie fără întârzieri nejustificate. ESMA creează o bază de date electronică accesibilă tuturor autorităților competente, care include deciziile transmise de acestea. ESMA publică o listă a tuturor deciziilor existente, descriind persoanele fizice sau juridice în cauză și tipurile de servicii sau produse furnizate. Lista este accesibilă publicului prin intermediul unui link de pe site-ul web al ESMA. În ceea ce privește persoanele fizice, această listă nu conduce la publicarea mai multor date cu caracter personal ale persoanelor fizice respective decât cele publicate de autoritatea competentă în temeiul primului paragraf și în conformitate cu articolul 71 alineatul (1).”

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (3), se adaugă următorul paragraf:

„În cazul în care autorizația nu îi este acordată, autoritatea competentă informează ESMA cu privire la motivele neacordării autorizației.”;

(b)se introduce următorul alineat (3a): 

„(3a) ESMA întocmește și pune la dispoziția autorităților competente o listă a tuturor entităților cărora li s-a refuzat autorizarea.

Lista conține informații privind serviciile sau activitățile pentru care fiecare firmă de investiții a solicitat autorizația, precum și motivele refuzului de a acorda autorizația și se actualizează periodic.” 

Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Orice retragere a unei autorizații se notifică ESMA. Autoritatea competentă informează ESMA cu privire la motivele retragerii autorizației.”;

(b)se adaugă următorul alineat:

„Lista menționată la articolul 7 alineatul (3a) conține, de asemenea, toate entitățile cărora li s-a retras autorizația, precum și informații privind serviciile sau activitățile pentru care i s-a retras autorizația fiecărei firmei de investiții și motivele retragerii autorizației.”

Articolul 9 alineatul (3) se modifică după cum urmează:

(a)primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre se asigură că organul de conducere al unei firme de investiții definește, supraveghează și este responsabil pentru punerea în aplicare a mecanismelor de guvernanță care asigură gestionarea eficace și prudentă a firmei de investiții, inclusiv separarea sarcinilor în cadrul firmei de investiții, prevenirea conflictelor de interese și protecția investitorilor, într-un mod care promovează integritatea pieței și interesul suprem al clienților săi.”;

(b)la al doilea paragraf, se adaugă următoarea literă (d): 

„(d) o politică privind informațiile publicitare și practicile de marketing, cu scopul de a asigura respectarea obligațiilor prevăzute la articolul 24c.”

Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Statul membru de origine prevede că firmele de investiții au obligația de a îndeplini cerințele organizatorice prevăzute la alineatele (2)-(10) de la prezentul articol, la articolul 16a și la articolul 17.”;

(b)la alineatul (3), se elimină al doilea, al treilea, al patrulea, al cincilea, al șaselea și al șaptelea paragraf;

(c)se introduce următorul alineat (3a): 

„(3a) O firmă de investiții menține și aplică dispoziții organizatorice și administrative eficiente, în vederea adoptării tuturor măsurilor rezonabile destinate să asigure faptul că informațiile publicitare și practicile de marketing respectă obligațiile prevăzute la articolul 24c.”;

(d)se introduce următorul alineat (7a):

„(7a) Statele membre se asigură că firmele de investiții instituie proceduri și mecanisme corespunzătoare, inclusiv canale de comunicare electronică, pentru a se asigura că drepturile clienților în temeiul prezentei directive pot fi exercitate fără restricții și că reclamațiile clienților, astfel cum se menționează la articolul 75, sunt gestionate în mod corespunzător. Aceste proceduri trebuie să permită investitorilor să înainteze reclamații în orice limbă în care s-au furnizat materiale de comunicare sau servicii sau în limba convenită între firmă și clienții săi înainte de efectuarea unei tranzacții.

În toate cazurile, reclamațiile se înregistrează, iar reclamanții primesc răspuns în termen de 40 de zile lucrătoare.”

După articolul 16, se introduce următorul articol 16-a:

„Articolul 16-a

Cerințe de guvernanță a produselor 

1.Statele membre se asigură că firmele de investiții care creează instrumente financiare pentru a le vinde clienților instituie, mențin, aplică și revizuiesc un proces de aprobare a fiecărui instrument financiar și adaptări semnificative ale instrumentelor financiare existente înainte de comercializarea sau distribuirea acestuia către clienți (procesul de aprobare a produselor).

Procesul de aprobare a produselor cuprinde toate elementele următoare:

(a)o specificare a unei piețe-țintă identificate de clienți finali din cadrul categoriei relevante de clienți pentru fiecare instrument financiar; 

(b)o identificare clară a obiectivelor și nevoilor pieței-țintă; 

(c)o evaluare a măsurii în care instrumentul financiar este conceput în mod corespunzător pentru a îndeplini obiectivele și nevoile pieței-țintă; 

(d)o evaluare a tuturor riscurilor relevante pentru piața-țintă identificată și a coerenței strategiei de distribuție avute în vedere cu piața-țintă identificată; 

(e)în ceea ce privește instrumentele financiare care se încadrează în definiția produselor de investiții individuale structurate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului *, o identificare și o cuantificare clară a tuturor costurilor și cheltuielilor aferente instrumentului financiar și o evaluare a măsurii în care aceste costuri și cheltuieli sunt justificate și proporționale, având în vedere caracteristicile, obiectivele și, dacă este cazul, strategia instrumentului financiar, precum și performanța acestuia («procesul de stabilire a prețurilor»). 

Procesul de stabilire a prețurilor menționat la litera (e) include o comparație cu valoarea de referință relevantă, dacă este disponibilă, privind costurile și performanța publicată de ESMA în conformitate cu alineatul (9).

În cazul în care un instrument financiar se abate de la valoarea de referință relevantă menționată la alineatul (9), firma de investiții efectuează teste și evaluări suplimentare și stabilește dacă respectivele costuri și cheltuieli sunt, totuși, justificate și proporționale. În cazul în care justificarea și proporționalitatea costurilor și a cheltuielilor nu pot fi demonstrate, instrumentul financiar nu este aprobat de firma de investiții.

O firmă de investiții care creează instrumente financiare pune la dispoziția distribuitorilor toate informațiile privind instrumentul financiar și procesul de aprobare a produselor care sunt necesare pentru a înțelege pe deplin instrumentul respectiv și elementele luate în considerare în cursul procesului de aprobare a produselor, inclusiv detalii complete și exacte cu privire la orice costuri și cheltuieli aferente instrumentului financiar.

2.O firmă de investiții care creează instrumente financiare care se încadrează în definiția produselor individuale structurate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 raportează autorităților competente din statul său membru de origine următoarele: 

(a)detalii privind costurile și cheltuielile aferente instrumentului financiar, inclusiv orice costuri de distribuție care sunt incluse în costurile instrumentului financiar, inclusiv plățile terților; 

(b)date privind caracteristicile instrumentului financiar, în special performanța sa și nivelul de risc. 

Autoritățile competente transmit ESMA datele menționate la literele (a) și (b) fără întârzieri nejustificate.

3.O firmă de investiții care oferă sau recomandă instrumente financiare pe care nu le creează instituie mecanisme adecvate pentru a obține informațiile menționate la alineatul (1) și pentru a înțelege caracteristicile și piața-țintă identificată pentru fiecare instrument financiar. 

4.Firma de investiții revizuiește cu regularitate instrumentele financiare oferite sau recomandate, ținând seama de orice eveniment sau risc care ar putea afecta în mod semnificativ piața-țintă identificată, pentru evalua dacă instrumentul financiar este în continuare în concordanță cu obiectivele și nevoile pieței-țintă identificate și dacă strategia de distribuție avută în vedere este în continuare adecvată. 

O firmă de investiții care oferă sau recomandă instrumente financiare care se încadrează în definiția produselor de investiții individuale structurate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 se asigură că:

(a)identifică și cuantifică respectivele costuri de distribuție și orice alte costuri și cheltuieli care nu au fost deja luate în considerare de către firma care creează instrumentele financiare; 

(b)evaluează măsura în care costurile și cheltuielile totale sunt justificate și proporționale, având în vedere obiectivele și nevoile pieței-țintă (procesul de stabilire a prețurilor). 

Procesul de stabilire a prețurilor, astfel cum este menționat la literele (a) și (b), include o comparație cu valoarea de referință relevantă, atunci când este disponibilă, privind costurile și performanța publicată de ESMA în conformitate cu alineatul (9).

În cazul în care un instrument financiar, împreună cu costurile serviciilor suportate de client pentru achiziționarea instrumentului respectiv, se abate de la valoarea de referință relevantă menționată la alineatul (9), firma de investiții care oferă sau recomandă un instrument financiar efectuează teste și evaluări suplimentare și stabilește dacă respectivele costuri și cheltuieli sunt totuși justificate și proporționale. În cazul în care justificarea și proporționalitatea costurilor și a cheltuielilor nu pot fi demonstrate, instrumentul financiar nu este oferit sau recomandat de firma de investiții.

5.O firmă de investiții care oferă sau recomandă instrumente financiare care se încadrează în definiția produselor individuale structurate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 raportează autorităților competente din statul său membru de origine detalii cu privire la costurile de distribuție, inclusiv orice costuri aferente furnizării de consultanță sau orice plăți conexe ale terților.

Autoritățile competente transmit ESMA astfel de detalii cu privire la costurile de distribuție fără întârzieri nejustificate.

6.O firmă de investiții care oferă sau recomandă instrumente financiare care se încadrează în definiția produselor individuale structurate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1286/2014, create de o firmă care nu face obiectul obligației de raportare prevăzute la alineatul (2) sau al oricărei obligații de raportare echivalente, raportează autorităților competente din statul său membru de origine următoarele:

(a)detalii privind costurile și cheltuielile aferente oricărui instrument financiar destinat investitorilor de retail, inclusiv orice costuri de distribuție care sunt incluse în costurile instrumentului financiar, inclusiv plățile terților; 

(b)date privind caracteristicile instrumentelor financiare, în special performanța lor și nivelul de risc.

Autoritățile competente transmit ESMA astfel de date fără întârzieri nejustificate.

7.O firmă de investiții documentează toate evaluările efectuate și, la cerere, transmite aceste evaluări unei autorități competente relevante, inclusiv următoarele:

(a)dacă este cazul, rezultatele comparării instrumentului financiar cu valoarea de referință relevantă;

(b)după caz, motivele care justifică o abatere de la valoarea de referință;

(c)justificarea și demonstrarea proporționalității costurilor și cheltuielilor aferente instrumentului financiar.

8.O firmă de investiții care creează și oferă sau recomandă instrumentul financiar poate institui un singur proces de stabilire a prețurilor atât pentru etapa de creare a instrumentului respectiv, cât și pentru cea de distribuție. 

9.După consultarea EIOPA și a autorităților competente, ESMA elaborează și pune la dispoziția publicului, după caz, valori de referință comune pentru instrumentele financiare care prezintă niveluri similare de performanță, risc, strategie, obiective sau alte caracteristici, pentru a ajuta firmele de investiții să realizeze evaluarea comparativă a costurilor și a performanței instrumentelor financiare care se încadrează în definiția produselor de investiții individuale structurate, atât în etapa de creare a instrumentelor respective, cât și în cea de distribuție. 

Valorile de referință prezintă un interval de costuri și performanțe pentru a facilita identificarea instrumentelor financiare ale căror costuri și performanțe diferă semnificativ de valorile medii.

Costurile utilizate pentru elaborarea valorilor de referință pentru firmele de investiții care creează instrumente financiare permit compararea cu componente individuale ale costului, în plus față de costul total al produsului. Costurile utilizate pentru elaborarea valorilor de referință pentru distribuitori se referă la costul de distribuție, în plus față de costul total al produsului.

ESMA actualizează periodic valorile de referință.

10.Politicile, procesele și mecanismele menționate la alineatele (1)-(9) nu aduc atingere altor cerințe prevăzute de prezenta directivă și de Regulamentul (UE) nr. 600/2014, inclusiv celor cu privire la prezentarea de informații, caracterul adecvat sau caracterul corespunzător, identificarea și gestionarea conflictelor de interese, precum și plățile terților. 

11.Comisia este împuternicită să completeze prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a preciza următoarele: 

(a)metodologia utilizată de ESMA pentru elaborarea valorilor de referință menționate la alineatul (9); 

(b)criteriile pentru stabilirea măsurii în care costurile și cheltuielile sunt justificate și proporționale.

12.După consultarea EIOPA și a autorităților competente și ținând seama de metodologia menționată la alineatul (11) litera (a), ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează următoarele:

(a)conținutul și tipul de date, precum și detalii cu privire la costurile și cheltuielile care trebuie raportate autorităților competente în conformitate cu alineatele (2), (5) și (6), în baza obligațiilor de prezentare de informații și de raportare, cu excepția cazului în care sunt necesare, în mod excepțional, date suplimentare;

(b)standardele privind datele și formatele, metodele și mecanismele, precum și frecvența și data de începere cu privire la informațiile care trebuie raportate în conformitate cu alineatele (2), (5) și (6).

ESMA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [18 luni] de la adoptarea actului delegat menționat la alineatul (11).

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

_____

*    Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind documentele cu informații esențiale referitoare la produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări (PRIIP) (JO L 352, 9.12.2014, p. 1).”

Articolul 16a se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 16a

Derogări de la cerințele de guvernanță a produselor 

O firmă de investiții este exonerată de la cerințele prevăzute la articolul 16-a alineatul (1) și la articolul 24 alineatul (2) în cazul în care serviciul de investiții pe care îl furnizează se referă la obligațiuni care nu încorporează niciun alt instrument derivat decât o clauză de tip make-whole (cu plată integrală) sau în cazul în care instrumentele financiare sunt comercializate sau distribuite exclusiv contrapărților eligibile.”

La articolul 21, se adaugă următoarele alineate (3) și (4):

„(3) ESMA sau autoritatea competentă a oricărui stat membru gazdă pe teritoriul căruia își desfășoară activitatea o firmă poate solicita ca autoritatea competentă a statului membru de origine să examineze dacă firma respectivă îndeplinește în continuare condițiile de autorizare stabilite în capitolul I.

ESMA este informată cu privire la o astfel de solicitare. Autoritatea competentă a statului membru de origine transmite constatările sale autorității competente a statului membru gazdă și ESMA în termen de două luni de la solicitare.

(4) În cazul în care există motive de îngrijorare întemeiate cu privire la potențiale amenințări la adresa protecției investitorilor, ESMA poate să instituie și să coordoneze o platformă de colaborare în condițiile prevăzute la articolul 87a, din proprie inițiativă sau la cererea uneia sau a mai multor autorități competente.”

Articolul 24 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Statele membre impun ca, atunci când furnizează clienților servicii de investiții sau, după caz, servicii auxiliare, firmele de investiții să acționeze într-un mod onest, echitabil și profesionist, în interesul suprem al clienților respectivi și să respecte în special principiile enunțate în prezentul articol și în articolele 24a-25.”;

(b)se introduce următorul alineat (1a):

„(1a) Statele membre se asigură că, pentru a acționa în interesul suprem al clientului, atunci când oferă consultanță de investiții clienților de retail, firmele de investiții au obligația:

(a)să ofere consultanță pe baza unei evaluări a unei game adecvate de instrumente financiare;

(b)să recomande instrumentele financiare cele mai eficiente din punctul de vedere al costurilor dintre instrumentele financiare identificate ca fiind adecvate pentru client în temeiul articolului 25 alineatul (2) și care prezintă caracteristici similare;

(c)să recomande, din gama de instrumente financiare identificate ca fiind adecvate pentru client în temeiul articolului 25 alineatul (2), unul sau mai multe produse fără caracteristici suplimentare care nu sunt necesare pentru atingerea obiectivelor de investiții ale clientului și care generează costuri suplimentare.”;

(c)la alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre se asigură că firmele de investiții care creează instrumente financiare pentru a le vinde clienților:

(a)concep respectivele instrumente financiare pentru a răspunde nevoilor unei piețe-țintă identificate de clienți finali din cadrul categoriei relevante de clienți;

(b)își concep strategia de distribuție a instrumentelor financiare, inclusiv în ceea ce privește informațiile publicitare și practicile de marketing, într-un mod care este compatibil cu piața-țintă identificată;

(c)iau măsuri rezonabile pentru a se asigura că instrumentul financiar este distribuit către piața-țintă identificată.”;

(d)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„Toate informațiile adresate de firma de investiții clienților sau clienților potențiali sunt corecte, clare și neînșelătoare.”;

(e)alineatul (4) se modifică după cum urmează:

(i) primul paragraf se modifică după cum urmează:

— partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Clienților sau clienților potențiali le sunt furnizate, în timp util, înainte de furnizarea oricărui serviciu sau încheierea oricărei tranzacții, informații adecvate privind firma de investiții și serviciile sale, instrumentele financiare și strategiile de investiții propuse, locurile de executare, precum și toate costurile și cheltuielile aferente. Informațiile respective includ următoarele:”;

— la litera (a), se adaugă următoarele puncte (iv) și (v):

„(iv) în cazul în care firma de investiții oferă consultanță independentă unui client de retail, dacă gama de instrumente financiare recomandată este limitată sau nu doar la instrumente financiare bine diversificate, care nu sunt complexe, astfel cum se menționează la articolul 25 alineatul (4) litera (a), și care sunt eficiente din punctul de vedere al costurilor;

(v) modul în care instrumentele financiare recomandate țin seama de diversificarea portofoliului clientului;”

— literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text:

„(b) informațiile privind instrumentele financiare și strategiile de investiții propuse (inclusiv în scopuri de diversificare) trebuie să includă orientări și avertizări adecvate privind riscurile inerente investiției în aceste instrumente sau cu privire la anumite strategii de investiții și să arate dacă instrumentul financiar este destinat clienților de retail sau clienților profesionali, ținând seama de piața-țintă identificată în conformitate cu alineatul (2);

(c) informațiile privind costurile și cheltuielile menționate la articolul 24b;”;

— se adaugă următoarea literă (d):

„(d) în cazul în care serviciile sunt furnizate în temeiul dreptului de stabilire sau al libertății de a presta servicii:

(i) statul membru în care se află sediul firmei de investiții și, după caz, sucursala care oferă serviciul;

(ii) autoritatea națională competentă relevantă a unei astfel de firme de investiții sau, după caz, a sucursalei respective.”;

(ii) al doilea, al treilea și al patrulea paragraf se elimină;

(f)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)     Informațiile menționate la alineatul (4) se furnizează într-o formă comprehensibilă, astfel încât clienții sau clienții potențiali să poată înțelege într-un mod rezonabil natura serviciului de investiții sau a tipului specific de instrument financiar oferit, precum și riscurile aferente acestora și, prin urmare, să poată lua decizii de investiții în cunoștință de cauză. În cazul în care prezenta directivă nu impune utilizarea unui format standardizat pentru furnizarea informațiilor respective, statele membre pot impune ca informațiile respective să fie furnizate într-un format standardizat.”;

(g)se introduc următoarele alineate (5b) și (5c):

„(5b) ESMA elaborează și actualizează periodic, până la [2 ani de la intrarea în vigoare a directivei de modificare], dacă este necesar, pe baza unor teste prealabile efectuate în rândul consumatorilor și la nivelul sectorului și după consultarea EIOPA, orientări pentru a ajuta firmele de investiții care furnizează orice informații clienților de retail în format electronic să conceapă astfel de prezentări de informații într-un mod adecvat pentru un membru obișnuit al grupului căruia îi sunt adresate.

Orientările menționate la primul paragraf precizează următoarele:

(a)modul de prezentare și formatul informațiilor comunicate prin mijloace electronice, având în vedere diferitele modalități și canale pe care firmele de investiții le pot utiliza pentru a-și informa clienții sau clienții potențiali;

(b)garanțiile necesare pentru a asigura ușurința navigabilității și accesibilitatea informațiilor, indiferent de dispozitivul utilizat de client;

(c)garanțiile necesare pentru a asigura extragerea cu ușurință a informațiilor și pentru a facilita stocarea informațiilor de către clienți pe un suport durabil.

(5c) Statele membre se asigură că firmele de investiții afișează avertismente adecvate în materialele informative, inclusiv în informațiile publicitare, puse la dispoziția clienților de retail sau a clienților de retail potențiali pentru a avertiza cu privire la riscurile specifice de pierderi potențiale generate de instrumente financiare deosebit de riscante. 

Până la [18 luni de la intrarea în vigoare a directivei de modificare], ESMA elaborează și actualizează periodic orientări privind conceptul de instrumente financiare deosebit de riscante, ținând seama în mod corespunzător de particularitățile diferitelor tipuri de instrumente.

ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a detalia formatul și conținutul acestor avertismente privind riscurile, ținând seama în mod corespunzător de particularitățile diferitelor tipuri de instrumente financiare și comunicări.

ESMA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [JO: a se introduce data – 18 luni de la data intrării în vigoare].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la al treilea paragraf în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. 

ESMA monitorizează aplicarea coerentă a avertismentelor privind riscurile în întreaga Uniune. În cazul în care există motive de îngrijorare legate de utilizarea sau lipsa utilizării sau supravegherea utilizării unor astfel de avertismente privind riscurile în statele membre, care pot avea un impact semnificativ asupra protecției investitorilor, după consultarea autorităților competente în cauză, ESMA poate impune utilizarea avertismentelor privind riscurile de către firmele de investiții.”;

(h)se introduce următorul alineat (7a):

„(7a) Atunci când oferă consultanță de investiții clienților de retail în mod independent, firma de investiții poate limita evaluarea în ceea ce privește tipul de instrumente financiare menționate la alineatul (7) litera (a) la instrumente financiare bine diversificate, care sunt eficiente din punctul de vedere al costurilor și care nu sunt complexe, menționate la articolul 25 alineatul (4) litera (a). Înainte de a accepta un astfel de serviciu, clientul de retail este informat în mod corespunzător cu privire la posibilitatea și condițiile de a obține acces la consultanță de investiții independentă standard și la beneficiile și constrângerile aferente.”;

(i)alineatele (8), (9) și (9a) se elimină;

(j)la alineatul (13), primul paragraf se modifică după cum urmează:

(i) partea introductivă se înlocuiește cu următorul text: 

„Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 89, pentru a garanta că firmele de investiții respectă principiile prevăzute la prezentul articol, la articolul 24a și la articolul 24b atunci când furnizează servicii de investiții sau servicii auxiliare clienților, inclusiv:”;

(ii) litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d) criteriile pentru evaluarea respectării de către firmele care oferă consultanță de investiții clienților de retail, în special cele care beneficiază de stimulente, a obligației de a acționa în interesul suprem al clienților săi, astfel cum se prevede la alineatele (1) și (1a).”

Se introduc următoarele articole 24a, 24b, 24c și 24d:

„Articolul 24a 

Stimulente 

1.Statele membre se asigură că, atunci când furnizează servicii de administrare de portofolii, firmele de investiții nu plătesc sau nu primesc niciun onorariu sau comision sau nu acordă sau nu primesc niciun beneficiu nepecuniar în legătură cu furnizarea unui astfel de serviciu către sau de la nicio parte, cu excepția clientului sau a unei persoane care acționează în numele clientului. 

2.Statele membre se asigură că, atunci când furnizează servicii de primire și transmitere sau executare a ordinelor către sau în numele clienților de retail, firmele de investiții nu plătesc sau nu primesc niciun onorariu sau comision sau nu acordă sau nu primesc niciun beneficiu nepecuniar în legătură cu furnizarea unor astfel de servicii către sau de la vreun terț responsabil pentru crearea, dezvoltarea, emiterea sau conceperea oricărui instrument financiar cu privire la care firma furnizează astfel de servicii de executare sau primire și transmitere sau către sau de la vreo persoană care acționează în numele terțului respectiv. 

3.Alineatul (2) nu se aplică firmelor de investiții în situația în care furnizează consultanță de investiții în mod neindependent în legătură cu una sau mai multe tranzacții ale clientului respectiv care fac obiectul consultanței respective. 

4.Alineatul (2) nu se aplică onorariilor sau oricărei alte remunerații primite de la un emitent sau plătite acestuia de către o firmă de investiții care prestează pentru emitentul respectiv unul dintre serviciile menționate la punctele 6 și 7 din secțiunea A a anexei I, în cazul în care firma de investiții furnizează, de asemenea, clienților de retail oricare dintre serviciile de investiții menționate la alineatul (2) și legate de instrumentele financiare care fac obiectul serviciilor de plasament sau de subscriere. 

Prezentul alineat nu se aplică instrumentelor financiare care sunt produse de investiții individuale structurate, astfel cum se menționează la articolul 4 punctul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1286/2014.

5.Alineatele (1) și (2) nu se aplică beneficiilor nepecuniare minore cu o valoare totală care nu depășește 100 EUR pe an sau care, prin dimensiunea și natura lor, nu pot fi considerate ca fiind în măsură să afecteze respectarea obligației firmei de investiții de a acționa în interesul suprem al clientului, cu condiția ca acestea să fi fost comunicate în mod clar clientului. 

6.Statele membre se asigură că furnizarea de servicii de cercetare de către terți unor firme de investiții care oferă clienților servicii de administrare de portofolii sau alte servicii de investiții sau auxiliare este considerată ca respectând obligațiile prevăzute la articolul 24 alineatul (1) dacă:

(a)înainte de furnizarea serviciilor de executare sau de cercetare, s-a încheiat un acord între firma de investiții și furnizorul de servicii de cercetare, care prevede ce parte din orice taxe combinate sau plăți comune pentru serviciile de executare și de cercetare poate fi atribuită cercetării; 

(b)firma de investiții își informează clienții cu privire la plățile comune pentru serviciile de executare și de cercetare efectuate în contul furnizorilor terți de servicii de cercetare și

(c)cercetarea căreia îi corespund taxele combinate sau plățile comune privește emitenții a căror capitalizare bursieră pentru perioada de 36 de luni anterioară furnizării cercetării nu a depășit 10 miliarde EUR, exprimată prin cotațiile de sfârșit de an, pentru anii în care sunt sau au fost cotați, sau prin capitalul propriu aferent exercițiilor financiare în care nu sunt sau nu au fost cotați.

În sensul prezentului articol, cercetarea trebuie înțeleasă ca incluzând materialele sau serviciile de cercetare referitoare la unul sau mai multe instrumente financiare sau alte active ori la emitenții sau emitenții potențiali de instrumente financiare ori ca incluzând materialele sau serviciile de cercetare strâns legate de un anumit sector sau de o anumită piață, contribuind la formarea unor opinii despre instrumentele financiare, activele sau emitenții din respectivul sector sau piața respectivă.

Cercetarea include, de asemenea, materiale sau servicii prin care se recomandă sau se sugerează, în mod explicit sau implicit, o strategie de investiții și se exprimă o opinie motivată asupra valorilor sau prețurilor prezente sau viitoare ale instrumentelor financiare ori ale activelor sau se oferă într-un alt mod o analiză și clarificări originale și se ajunge la concluzii bazate pe informații noi sau existente care ar putea fi folosite pentru a fundamenta o strategie de investiții și care ar au relevanță și ar putea să aibă o valoare adăugată pentru deciziile luate de firma de investiții în numele clienților taxați pentru respectiva cercetare.

7.În cazul în care firmei de investiții nu i se interzice să primească onorarii sau beneficii de la un terț sau să plătească astfel de onorarii și beneficii unui terț în legătură cu serviciile furnizate clienților săi, aceasta se asigură că primirea sau plata unor astfel de onorarii sau beneficii nu afectează respectarea obligației firmei de investiții de a acționa într-un mod onest, echitabil și profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor clienților săi. Existența, natura și valoarea unei (unor) astfel de plăți a (ale) terților se comunică în conformitate cu articolul 24b alineatul (1).

După caz, firma de investiții informează, de asemenea, clientul cu privire la mecanismele pentru transferarea către client a onorariilor, comisioanelor și beneficiilor pecuniare sau nepecuniare primite în legătură cu furnizarea serviciului de investiții sau a serviciului auxiliar.

Plățile sau beneficiile care permit sau sunt necesare pentru furnizarea serviciilor de investiții, cum ar fi costurile de custodie, costurile de decontare și de schimb valutar, taxele reglementate sau onorariile juridice, și care, prin natura lor, nu pot genera conflicte cu obligațiile firmei de investiții de a acționa într-un mod onest, echitabil și profesionist, în interesul suprem al clienților săi nu intră sub incidența cerințelor de la primul paragraf.

8.La trei ani de la data intrării în vigoare a Directivei (UE) [OP – a se introduce numărul directivei de modificare] și după consultarea ESMA și EIOPA, Comisia evaluează efectele plăților terților asupra investitorilor de retail, în special având în vedere potențialele conflicte de interese și în ceea ce privește disponibilitatea consultanței independente, și evaluează impactul dispozițiilor relevante din Directiva (UE) [OP – a se introduce numărul directivei de modificare] asupra acesteia. În cazul în care acest lucru este necesar pentru a preveni crearea de prejudicii consumatorilor, Comisia propune modificări legislative Parlamentului European și Consiliului.

Articolul 24b

Informații privind costurile, cheltuielile asociate și plățile terților

1.Statele membre se asigură că firmele de investiții furnizează clienților sau clienților potențiali, în timp util înainte de furnizarea oricăror servicii de investiții și servicii auxiliare și în timp util înainte de încheierea oricărei tranzacții cu instrumente financiare, informații, în formatul necesar, cu privire la toate costurile, cheltuielile asociate și plățile terților în legătură cu aceste servicii, instrumente financiare sau tranzacții. 

Informațiile privind aceste costuri, cheltuieli asociate și plățile ale terților includ toate elementele următoare:

(a)toate cheltuielile asociate explicite și implicite, percepute de firma de investiții sau de alte părți, în cazul în care clientul a fost direcționat către astfel de părți, pentru serviciile de investiții și/sau serviciile auxiliare furnizate clientului sau clientului potențial;

(b)toate costurile și cheltuielile asociate cu crearea și administrarea oricărui instrument financiar recomandat sau comercializat clientului sau clientului potențial;

(c)orice plăți ale terților efectuate sau primite de firma respectivă în legătură cu serviciile de investiții furnizate clientului sau clientului potențial;

(d)modalitatea de plată a acestora de către client.

Statele membre se asigură că firmele de investiții agregă informațiile privind toate costurile și cheltuielile asociate pentru a permite clientului să înțeleagă costul total al instrumentelor financiare și efectul cumulativ asupra randamentului investiției. Statele membre se asigură că firmele de investiții exprimă costul total în termeni monetari și procentaje calculate până la scadența instrumentului financiar sau, pentru instrumentele financiare fără scadență, a perioadei de deținere recomandate de firma de investiții sau, în absența acesteia, a perioadelor de deținere de 1, 3 și 5 ani. La cererea clientului, firmele de investiții furnizează o defalcare detaliată.

Plățile terților efectuate sau primite de firma de investiții în legătură cu serviciul de investiții furnizat clientului se detaliază separat. Firma de investiții comunică impactul cumulativ al acestor plăți ale terților, inclusiv al oricăror plăți recurente ale terților, asupra randamentului net pe perioada de deținere, astfel cum se menționează la paragraful precedent. Scopul plăților terților și impactul acestora asupra randamentului net se explică într-un mod standardizat și într-un limbaj ușor de înțeles pentru un client de retail obișnuit.

În cazul în care valoarea oricăror costuri, cheltuieli asociate sau plăți ale terților nu poate fi stabilită înainte de furnizarea serviciului de investiții sau a serviciului auxiliar relevant, metoda de calcul al acesteia este comunicată cu claritate clientului, într-un mod comprehensibil, exact și ușor de înțeles pentru un client de retail obișnuit.

Firmele de investiții care furnizează servicii de investiții clienților profesionali au dreptul de a conveni cu respectivii clienți asupra unei aplicări limitate a cerințelor detaliate prevăzute la prezentul alineat. Firmele de investiții nu sunt autorizate să accepte asemenea limitări atunci când se furnizează servicii de consultanță de investiții sau de administrare de portofolii sau atunci când, indiferent de serviciul de investiții furnizat, instrumentele financiare în cauză conțin un instrument financiar derivat.

Firmele de investiții care furnizează servicii de investiții contrapărților eligibile au dreptul de a conveni asupra unei aplicări limitate a cerințelor detaliate prevăzute la prezentul alineat, cu excepția cazului în care, indiferent de serviciul de investiții furnizat, instrumentele financiare în cauză conțin un instrument financiar derivat, iar contrapartea eligibilă intenționează să le ofere clienților săi.

2.După efectuarea de teste în rândul consumatorilor și la nivelul sectorului și după consultarea EIOPA, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza toate elementele următoare:

(a)formatul relevant pentru prezentarea oricăror costuri, cheltuieli asociate și plăți ale terților de către firma de investiții către clientul său de retail sau către clientul său de retail potențial, înainte de încheierea oricărei tranzacții cu instrumente financiare;

(b)terminologia standard și explicațiile aferente care trebuie utilizate de firmele de investiții pentru comunicarea și calcularea oricăror costuri, cheltuieli asociate și plăți ale terților, percepute direct sau indirect de către firme clientului sau clientului potențial în legătură cu furnizarea oricărui (oricăror) serviciu (servicii) de investiții sau serviciu (servicii) auxiliar(e) și cu crearea și administrarea instrumentelor financiare care urmează să fie recomandate sau comercializate clientului sau clientului potențial. Explicațiile referitoare la aceste costuri, cheltuieli asociate și plăți ale terților, precum și la impactul lor asupra randamentelor preconizate asigură faptul că acestea pot fi înțelese de orice client de retail obișnuit, care nu deține cunoștințe specifice privind investițiile în instrumente financiare.

ESMA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [JO: 18 luni de la data intrării în vigoare].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta aceste standarde tehnice de reglementare în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

3.În cazul în care contractul de cumpărare sau de vânzare a unui instrument financiar se încheie prin intermediul unor mijloace de comunicare la distanță care nu permit furnizarea prealabilă a informațiilor privind costurile și cheltuielile, firma de investiții poate furniza informațiile privind costurile și cheltuielile fie în format electronic, fie pe suport de hârtie, dacă un client de retail solicită acest lucru, fără întârzieri nejustificate după încheierea tranzacției, cu îndeplinirea următoarelor două condiții:

(a) clientul a fost de acord să primească informațiile fără întârzieri nejustificate după încheierea tranzacției;

(b)firma de investiții i-a oferit clientului opțiunea de a amâna încheierea tranzacției până când clientul va primi informațiile.

Firma de investiții are obligația de a oferi clientului opțiunea de a primi prin telefon informațiile privind costurile și cheltuielile înainte de încheierea tranzacției.

4.Fără a aduce atingere altor cerințe asociate serviciilor de administrare de portofolii, atunci când furnizează orice serviciu de investiții unui client de retail împreună cu un serviciu de păstrare și administrare a instrumentelor financiare în contul clientului de retail, firma de investiții furnizează clientului său de retail, în legătură cu aceste instrumente, o situație anuală care conține următoarele informații, exprimate în termeni monetari și procentaje: 

(a)toate costurile și cheltuielile asociate implicite și explicite plătite sau suportate anual de clientul de retail pentru portofoliul total, cu o defalcare între:

(i) costurile asociate furnizării oricărui serviciu de investiții sau auxiliar, după caz, de către firma de investiții clientului de retail;

(ii) costurile asociate creării și administrării instrumentelor financiare deținute de clientul de retail;

(iii) după caz, plăți primite de firma respectivă de la terți sau efectuate către aceștia în legătură cu serviciile de investiții furnizate clientului de retail;

(b)valoarea totală a dividendelor, a dobânzii și a altor plăți primite anual de clientul de retail pentru portofoliul total;

(c)impozitele totale, inclusiv orice taxă de timbru, impozit asupra tranzacțiilor, impozit reținut la sursă și orice alte taxe percepute de firma de investiții, suportate de clientul de retail pentru portofoliul total;

(d)valoarea de piață anuală sau valoarea estimată, atunci când valoarea de piață nu este disponibilă, a fiecărui instrument financiar inclus în portofoliul clientului de retail;

(e)performanța anuală netă a portofoliului clientului de retail și performanța anuală a fiecăruia dintre instrumentele financiare incluse în acest portofoliu.

În cazul în care furnizează un serviciu de investiții fără un serviciu de păstrare și administrare a instrumentelor financiare în contul clientului de retail, firma de investiții furnizează o situație anuală care include informațiile aplicabile de la litera (a).

În cazul în care furnizează exclusiv un serviciu de păstrare și administrare a instrumentelor financiare în contul clientului de retail, firma de investiții furnizează o situație anuală care include informațiile aplicabile de la literele (a), (b), (c) și (d).

La cererea sa, clientul de retail are dreptul de a primi în fiecare an o defalcare detaliată a informațiilor menționate la literele (a)-(c) de mai sus pentru fiecare instrument financiar deținut în perioada relevantă, precum și pentru fiecare impozit suportat de clientul de retail.

Situația anuală privind costurile și performanța adresată clienților de retail se prezintă într-un mod ușor de înțeles pentru un client de retail obișnuit. Informațiile privind costurile, cheltuielile asociate și orice plăți ale terților se prezintă utilizând terminologia și explicațiile descrise la alineatul (2) din prezentul articol.

5.Situația anuală menționată la alineatul (4) nu se furnizează în cazul în care firma de investiții le oferă clienților săi de retail acces la un sistem online, care îndeplinește condițiile necesare pentru a fi considerat un suport durabil, de unde clientul poate accesa cu ușurință situații actualizate care prezintă informațiile relevante pentru fiecare instrument, astfel cum se prevede la alineatul (4), iar firma dispune de dovezi potrivit cărora respectivul client a avut acces la aceste situații cel puțin o dată pe an.

Articolul 24c

Informațiile publicitare și practicile de marketing

1.Statele membre se asigură că informațiile publicitare sunt clar identificabile ca atare și identifică în mod clar firmele de investiții responsabile pentru conținutul și distribuirea acestora, indiferent dacă informațiile respective sunt transmise direct sau indirect de către firma de investiții.

2.Statele membre se asigură că informațiile publicitare sunt elaborate, concepute și furnizate într-un mod corect, clar, neînșelător și echilibrat în ceea ce privește prezentarea beneficiilor și a riscurilor, precum și într-un mod adecvat în ceea ce privește conținutul și canalele de distribuție pentru publicul-țintă și, atunci când vizează un instrument financiar specific, pentru piața-țintă identificată în temeiul articolului 24 alineatul (2).

Toate informațiile publicitare trebuie să prezinte într-un mod vizibil și concis caracteristicile esențiale ale instrumentelor financiare sau ale serviciilor de investiții și ale serviciilor auxiliare conexe la care se referă.

Prezentarea caracteristicilor esențiale ale instrumentelor și serviciilor financiare incluse în informațiile publicitare furnizate sau puse la dispoziția clienților de retail sau a clienților de retail potențiali asigură faptul că aceștia pot înțelege cu ușurință principalele caracteristici ale instrumentelor sau serviciilor financiare, precum și principalele riscuri asociate acestora.

3.Statele membre se asigură că practicile de marketing sunt elaborate și utilizate într-un mod corect și neînșelător și că sunt adecvate pentru publicul-țintă.

4.În cazul în care o firmă care creează un instrument financiar pregătește și furnizează informații publicitare care urmează să fie utilizate de distribuitor, aceasta este responsabilă pentru conținutul unor astfel de informații publicitare și pentru actualizarea lor. Distribuitorul este responsabil pentru utilizarea acestor informații publicitare și se asigură că ele sunt utilizate numai pentru piața-țintă identificată și în conformitate cu strategia de distribuție identificată pentru piața-țintă.

În cazul în care o firmă de investiții oferă sau recomandă instrumente financiare pe care nu le creează, organizându-și propriile informații publicitare, aceasta este pe deplin responsabilă pentru conținutul, actualizarea și utilizarea corespunzătoare a acestora, în conformitate cu piața-țintă identificată și, în special, cu clasificarea clienților identificați.

5.Statele membre se asigură că firmele de investiții transmit rapoarte anuale organelor de conducere ale acestora privind utilizarea informațiilor publicitare și a strategiilor care vizează practicile de marketing, privind respectarea obligațiilor relevante legate de informațiile publicitare și practicile de marketing în temeiul prezentei directive, precum și privind eventualele nereguli semnalate și soluțiile propuse. 

6.Statele membre se asigură că autoritățile naționale competente pot lua măsuri prompte și eficace în legătură cu orice informație publicitară sau practică de marketing care nu respectă cerințele prevăzute la alineatele (1)-(3).

7.Înregistrările care trebuie păstrate de firma de investiții în conformitate cu articolul 16 alineatul (6) trebuie să includă toate informațiile publicitare furnizate sau puse la dispoziția clienților de retail sau a clienților de retail potențiali de către firma de investiții sau de către orice terț remunerat sau stimulat prin intermediul unei compensații nepecuniare de către firma de investiții. 

Aceste înregistrări se păstrează pentru o perioadă de cinci ani și, la cererea autorității competente, pentru o perioadă de până la șapte ani. Înregistrările respective trebuie să poată fi extrase de firma de investiții la cererea autorității competente.

Înregistrările menționate la primul paragraf trebuie să conțină toate elementele următoare:

(a)conținutul informațiilor publicitare;

(b)detalii cu privire la suportul utilizat pentru informațiile publicitare;

(c)data și durata comunicării informațiilor publicitare, inclusiv orele relevante de începere și de încheiere;

(d)segmentele de clienți de retail vizate sau factorii determinanți pentru stabilirea profilurilor;

(e)statele membre în care sunt puse la dispoziție informațiile publicitare;

(f)identitatea oricărui terț implicat în diseminarea informațiilor publicitare.

Înregistrările cu privire la identitatea menționată la litera (f) trebuie să conțină denumirile juridice, sediile, datele de contact și, după caz, prezența pe platformele de comunicare socială a persoanelor fizice sau juridice în cauză.

8.Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 89, un act delegat de completare a prezentei directive prin care să precizeze: 

(a)caracteristicile esențiale ale instrumentului (instrumentelor) financiar(e) sau ale serviciului (serviciilor) de investiții și auxiliar(e) care trebuie prezentate în toate informațiile publicitare care vizează clienții de retail sau clienți de retail potențiali, precum și orice alte criterii relevante pentru a se asigura că respectivele caracteristici esențiale apar într-un mod vizibil și sunt ușor accesibile pentru un client de retail obișnuit, indiferent de mijloacele de comunicare;

(b)condițiile pe care ar trebui să le respecte informațiile publicitare și practicile de marketing pentru a fi corecte, clare, neînșelătoare, echilibrate în ceea ce privește prezentarea beneficiilor și a riscurilor și adecvate în ceea ce privește conținutul și canalele de distribuție pentru publicul-țintă sau, după caz, pentru piața-țintă.

Articolul 24d

Cerințe profesionale 

(1) Statele membre impun firmelor de investiții să garanteze și să demonstreze autorităților competente, la cerere, că persoanele fizice care furnizează clienților consultanță de investiții sau informații privind instrumente financiare, servicii de investiții sau servicii auxiliare în numele firmei de investiții dețin cunoștințele și competențele necesare pentru a-și îndeplini obligațiile care le revin în conformitate cu articolele 24, 24a, 24b, 24c și 25 și că acestea mențin și actualizează cunoștințele și competențele respective prin desfășurarea de activități periodice de dezvoltare și formare profesională, inclusiv formare specifică, în cazul în care firma respectivă oferă noi instrumente financiare și servicii de investiții. Statele membre instituie și publică criteriile care trebuie utilizate pentru evaluarea cu eficacitate a cunoștințelor și a competențelor respective.

(2) În sensul alineatului (1), statele membre impun firmelor de investiții să garanteze și să demonstreze autorităților competente, la cerere, că persoanele fizice care furnizează clienților consultanță de investiții în numele firmei de investiții dețin și mențin cel puțin cunoștințele și competențele prevăzute în anexa V și efectuează cel puțin 15 ore de formare și dezvoltare profesională pe an. Respectarea criteriilor stabilite în anexa V, precum și finalizarea anuală cu succes a formării și dezvoltării profesionale continue se dovedesc printr-un certificat.

Comisia este împuternicită să modifice prezenta directivă prin adoptarea unui act delegat, în conformitate cu articolul 89, pentru a revizui, dacă este necesar, cerințele prevăzute în anexa V.”

Articolul 25 se modifică după cum urmează:

(a)alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Firma de investiții evaluează caracterul adecvat sau corespunzător al instrumentelor financiare relevante sau al serviciilor de investiții ori al tranzacției (tranzacțiilor) care urmează să fie recomandate clientului său sau clientului său potențial sau solicitate de acesta în timp util înainte de (i) furnizarea consultanței de investiții sau administrarea de portofolii, respectiv înainte de (ii) executarea, primirea și transmiterea ordinului. Fiecare dintre aceste evaluări se stabilește pe baza informațiilor privind clientul sau clientul potențial, astfel cum au fost obținute de firma de investiții, în conformitate cu cerințele de mai jos.

Firma de investiții se asigură că scopul evaluării caracterului adecvat sau a caracterului corespunzător este explicat clientului sau clientului potențial înainte de a i se solicita informații. Clienții și clienții potențiali trebuie să fie avertizați cu privire la următoarele consecințe:

(a)furnizarea de informații inexacte sau incomplete are un impact negativ asupra calității evaluării care urmează să fie efectuată de firma de investiții;

(b)absența informațiilor împiedică firma să stabilească dacă serviciul sau instrumentul financiar avut în vedere este adecvat sau corespunzător pentru aceștia și să dea curs recomandării sau executării ordinului clientului. O astfel de explicație și un astfel de avertisment trebuie furnizate într-un format standardizat. 

La cererea clienților de retail, firma de investiții le furnizează acestora un raport privind informațiile colectate în scopul evaluării caracterului adecvat sau a caracterului corespunzător. Un astfel de raport trebuie prezentat într-un format standardizat. 

ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili explicația și avertismentul menționate la alineatul (1) al doilea paragraf și formatul și conținutul raportului menționat la alineatul (1) al treilea paragraf.

ESMA transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare până la [JO: a se introduce data – 18 luni de la data intrării în vigoare].

Se conferă Comisiei competența de a adopta aceste standarde tehnice de reglementare menționate mai sus la al patrulea paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(2) Sub rezerva celui de al doilea paragraf, atunci când furnizează servicii de consultanță de investiții sau servicii de administrare de portofolii, firma de investiții obține informațiile necesare privind cunoștințele și experiența clientului sau ale clientului potențial în domeniul de investiții relevant pentru tipul specific de produs sau de serviciu, situația financiară a clientului, inclusiv structura eventualelor portofolii existente, capacitatea sa de a suporta pierderi totale sau parțiale, nevoile și obiectivele sale de investiții, inclusiv preferințele în materie de durabilitate, dacă este cazul, precum și toleranța sa la risc, astfel încât să îi poată recomanda serviciile de investiții sau instrumentele financiare care îi sunt adecvate persoanei respective și, în special, care corespund toleranței sale la risc, capacității sale de a suporta pierderi și nevoii de diversificare a portofoliului.

Atunci când furnizează clienților de retail consultanță de investiții independentă limitată la instrumente financiare bine diversificate, care nu sunt complexe și care sunt eficiente din punctul de vedere al costurilor, firma independentă nu are obligația de a obține informații privind cunoștințele și experiența clientului de retail sau a clientului de retail potențial referitoare la instrumentele financiare sau serviciile de investiții avute în vedere sau privind structura portofoliilor existente ale clientului de retail. 

Statele membre se asigură că, în cazul în care o firmă de investiții furnizează consultanță de investiții prin care recomandă un pachet de servicii sau de produse combinate în conformitate cu articolul 24 alineatul (11), pachetul combinat în ansamblul său este adecvat. 

Atunci când oferă fie servicii de consultanță de investiții, fie servicii de administrare de portofolii care implică realocarea instrumentelor financiare, firmele de investiții obțin informațiile necesare despre investiția clientului și analizează costurile și beneficiile realocării instrumentelor financiare. Atunci când oferă servicii de consultanță de investiții, firmele de investiții informează clientul dacă beneficiile realocării instrumentelor financiare sunt sau nu mai mari decât costurile implicate de această realocare.

(3) Atunci când firmele de investiții furnizează alte servicii de investiții decât cele menționate la alineatul (2), statele membre se asigură că acestea solicită clientului sau clientului potențial furnizarea de informații privind cunoștințele și experiența sa în materie de investiții în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu oferit sau solicitat și, pentru clientul de retail sau clientul de retail potențial, privind capacitatea de a suporta pierderi totale sau parțiale și toleranța acestuia la risc, astfel încât acestea să fie în măsură să stabilească dacă serviciul (serviciile) de investiții sau instrumentul (instrumentele) financiar (financiare) avut (avute) în vedere este (sunt) corespunzător (corespunzătoare) pentru clientul respectiv.

În cazul în care se are în vedere un pachet de servicii sau de produse combinate în conformitate cu articolul 24 alineatul (11), evaluarea analizează dacă pachetul combinat în ansamblul său este corespunzător.

În cazul în care firma de investiții estimează, pe baza informațiilor primite în conformitate cu primul paragraf, că produsul sau serviciul nu este corespunzător pentru client sau pentru clientul potențial, aceasta avertizează clientul sau clientul potențial în legătură cu acest aspect. Avertismentul respectiv trebuie furnizat într-un format standardizat și se înregistrează.

Firma de investiții nu efectuează o tranzacție care face obiectul unui avertisment care indică faptul că produsul de servicii nu este corespunzător, cu excepția cazului în care clientul îi solicită să efectueze tranzacția respectivă în pofida unui astfel de avertisment. Atât solicitarea clientului, cât și acceptarea firmei se înregistrează.

ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili formatul și conținutul avertismentului menționat la al treilea paragraf.

ESMA transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare până la [JO: a se introduce data – 18 luni de la data intrării în vigoare].

Se conferă Comisiei competența de a adopta aceste standarde tehnice de reglementare în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(b)la alineatul (4) se adaugă următoarele paragrafe:

„ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili formatul și conținutul avertismentului menționat la litera (c) primul paragraf.

ESMA înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare până la [JO: a se introduce data – 18 luni de la data intrării în vigoare].

Se conferă Comisiei competența de a adopta aceste standarde tehnice de reglementare astfel cum se menționează mai sus în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(c)la alineatul (6) al doilea paragraf se adaugă următoarea teză:

„Furnizarea unei astfel de declarații se face cu suficient timp înainte de încheierea tranzacției pentru a se asigura, cu excepția cazului în care se emit instrucțiuni contrare, că respectivul clientul dispune de suficient timp pentru a o examina și, dacă este necesar, pentru a obține informații sau clarificări suplimentare din partea firmei de investiții.”;

(d)alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8) Comisia este împuternicită să completeze prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a garanta că firmele de investiții respectă principiile prevăzute la alineatele (1)-(6) de la prezentul articol atunci când furnizează servicii de investiții sau servicii auxiliare clienților, inclusiv în ceea ce privește informațiile care trebuie obținute atunci când evaluează caracterul adecvat sau corespunzător al serviciilor și al instrumentelor financiare pentru clienții lor, criteriile de evaluare a instrumentelor financiare care nu sunt complexe în sensul alineatului (4) litera (a) punctul (vi) de la prezentul articol, precum și conținutul și formatul înregistrărilor și acordurilor privind furnizarea de servicii către clienți și ale rapoartelor periodice referitoare la serviciile furnizate adresate clienților. Aceste acte delegate țin seama de următoarele:

(a)natura serviciilor oferite sau furnizate clientului sau clientului potențial, în funcție de tipul, obiectul, amploarea, costurile, riscurile, complexitatea, prețul și frecvența tranzacțiilor;

(b)natura produselor oferite sau avute în vedere, inclusiv diversele tipuri de instrumente financiare;

(c)tipul clienților sau al clienților potențiali, și anume dacă aceștia sunt clienți de retail sau clienți profesionali sau, în cazul alineatului (6), clasificarea acestora drept contrapărți eligibile.”

Articolul 30 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre se asigură că firmele de investiții autorizate să execute ordine în numele clienților și/sau să tranzacționeze pe cont propriu și/sau să primească și să transmită ordine au posibilitatea de a antrena tranzacții cu contrapărți eligibile sau de a încheia tranzacții cu aceste contrapărți fără a trebui să respecte obligațiile prevăzute la articolul 16 alineatul (3a), la articolul 24, cu excepția alineatelor (5), (5a) și (5c), la articolul 24a, la articolul 24b, cu excepția alineatului (1), la articolul 24c, la articolul 25, la articolul 27 și la articolul 28 alineatul (1), în ceea ce privește tranzacțiile respective sau orice serviciu auxiliar legat direct de aceste tranzacții.”;

(b)la alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Clasificarea drept contraparte eligibilă în conformitate cu primul paragraf nu aduce atingere dreptului entităților în cauză să solicite, fie în mod general, fie pentru fiecare tranzacție, să fie tratate drept clienți ale căror relații de afaceri cu firma de investiții intră sub incidența articolelor 24, 24a, 24b, 24c, 25, 27 și 28.”

Se introduce următorul articol 35a:

„Articolul 35a

Raportarea activităților transfrontaliere

1.Statele membre prevăd că firmele de investiții și instituțiile de credit care furnizează servicii sau activități de investiții trebuie să raporteze anual următoarele informații autorității competente a statului lor membru de origine atunci când furnizează servicii de investiții unui număr de peste 50 de clienți la nivel transfrontalier:

(a)lista statelor membre gazdă în care firma de investiții își desfășoară activitatea în temeiul libertății de a presta servicii și de a exercita activități, în urma unei notificări transmise în temeiul articolului 34 alineatul (2); 

(b)tipul, sfera de cuprindere și amploarea serviciilor prestate și a activităților exercitate în fiecare stat membru gazdă în temeiul libertății de a presta servicii de investiții și servicii auxiliare și de a exercita activități de investiții;

(c)pentru fiecare stat membru gazdă, numărul total și categoriile de clienți care corespund serviciilor și activităților menționate la litera (b) furnizate în perioada relevantă care se încheie la 31 decembrie, precum și o defalcare pe clienți profesionali și neprofesionali;

(d)numărul de reclamații menționate la articolul 75 primite de la clienți și părți interesate în fiecare stat membru gazdă; 

(e)tipul de informații publicitare utilizate în statele membre gazdă. 

Autoritățile competente comunică ESMA toate informațiile colectate de la firmele de investiții.

2.ESMA creează o bază de date electronică accesibilă tuturor autorităților competente, care include informațiile colectate în conformitate cu alineatul (1). 

3.ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare privind detalierea informațiilor menționate la alineatul (1) pe care firmele de investiții trebuie să le raporteze autorităților competente.

ESMA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [JO: a se introduce data – 18 luni de la data intrării în vigoare].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta aceste standarde tehnice de reglementare, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

4.ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care precizează standardele privind datele și formatele, metodele și mecanismele de transfer, precum și frecvența și data de începere cu privire la informațiile care trebuie raportate. 

ESMA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de [JO: a se introduce data – 18 luni de la data intrării în vigoare].

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

5.Pe baza informațiilor comunicate în temeiul alineatului (2), ESMA publică în fiecare an un raport care conține statistici anonimizate și agregate privind serviciile de investiții prestate și activitățile exercitate în Uniune în temeiul libertății de a presta servicii și de a exercita activități de investiții, precum și o analiză a tendințelor.”

Articolul 69 alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(a)se introduce următoarea literă (ca):

„(ca) desfășoară activități de tip „client misterios;”;

(b)se introduce următoarea literă (ka):

„(ka) suspendă sau interzice, pentru o durată maximă de un an, comunicarea de informații publicitare sau practicile de marketing utilizate de o firmă de investiții în statul lor membru, în cazul în care există motive rezonabile să se considere că au fost încălcate dispozițiile prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014;”;

(c)se introduc următoarele litere (v) și (w): 

„(v) ia toate măsurile necesare, inclusiv solicitând unui terț sau unei alte autorități publice să pună în aplicare astfel de măsuri, temporar sau permanent, pentru a: 

(i) îndepărta conținutul unei interfețe online sau pentru a restricționa accesul la aceasta sau pentru a dispune afișarea explicită a unui avertisment către clienți în momentul accesării interfeței online; 

(ii) impune unui furnizor de servicii de găzduire să înlăture, să dezactiveze sau să restricționeze accesul la o interfață online;

(iii) dispune ca registrele de domenii sau operatorii de registre să șteargă un nume de domeniu pe deplin calificat și să permită autorității competente în cauză să îl înregistreze;

(w) impune utilizarea avertismentelor privind riscurile de către firmele de investiții în materiale informative, inclusiv în informațiile publicitare, referitoare la instrumente financiare deosebit de riscante, în cazul în care instrumentele respective ar putea reprezenta o amenințare gravă la adresa protecției investitorilor.”;

(d)se adaugă următoarele paragrafe:

„Atunci când face uz de competențele menționate la litera (ka), autoritatea competentă notifică ESMA. În cazul în care astfel de practici sau informații sunt utilizate în mai multe state membre, ESMA coordonează, la cererea a cel puțin unei autorități competente, acțiunile întreprinse de autoritățile competente în temeiul literei (ka).

Punerea în aplicare și exercitarea competențelor prevăzute la prezentul alineat trebuie să fie proporționale și în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern, inclusiv cu garanțiile procedurale aplicabile și cu principiile Cartei privind drepturile fundamentale a Uniunii Europene. Măsurile de investigație și de asigurare a respectării normelor adoptate în temeiul prezentei directive trebuie să fie adecvate naturii și prejudiciului global real sau potențial al încălcării.”

La articolul 70 alineatul (3) litera (a), se adaugă următoarele puncte (xxxvii)-(xxxxii):

„(xxxvii) articolul 16-a alineatele (1)-(8);

(xxxviii) articolul 24 alineatele (5a)-(5c) și alineatul (11a);

(xxxix) articolul 24a alineatele (1)-(2) și alineatele (6)-(7);

(xxxx) articolul 24b alineatele (1), (3) și (4);

(xxxxi) articolul 24c alineatele (1)-(5) și (7);

(xxxxii) articolul 35a alineatul (1);”.

Articolul 73 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)primul paragraf se înlocuiește cu următorul text: 

„Statele membre se asigură că autoritățile competente instituie mecanisme eficace pentru a permite raportarea către autoritățile competente a încălcărilor potențiale sau reale ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 și ale dispozițiilor de drept intern adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive, inclusiv de către firmele care nu sunt autorizate în mod corespunzător în temeiul prezentei directive.”;

(b)la al doilea paragraf, litera (a) se înlocuiește cu următorul text: 

„(a) proceduri specifice de primire a rapoartelor privind încălcările potențiale sau reale și măsurile luate ca răspuns la acestea, inclusiv stabilirea unor canale de comunicație sigure pentru asemenea rapoarte. Aceste proceduri includ, de asemenea, crearea, pe prima pagină a site-ului web al fiecărei autorități competente, a unui link către un formular simplu de raportare care să permită oricărei persoane să raporteze încălcarea sau eventuala încălcare a dreptului Uniunii sau a dreptului intern. Statele membre impun autorităților competente să analizeze, fără întârzieri nejustificate, toate rapoartele transmise prin intermediul acestui formular de raportare;”.

Articolul 86 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În cazul în care autoritatea competentă a statului membru gazdă (în sensul prezentului articol „autoritatea inițiatoare”) are motive rezonabile să considere că o firmă de investiții care își desfășoară activitatea pe teritoriul său în temeiul libertății de a presta servicii încalcă obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă sau că o firmă de investiții care deține o sucursală pe teritoriul său încalcă obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă care nu conferă prerogative autorității competente a statului membru gazdă, ea comunică aceste aspecte autorității competente a statului membru de origine. 

Informațiile cu privire la înaintarea unei astfel de sesizări se transmit ESMA. ESMA transmite aceste informații autorităților competente ale tuturor celorlalte state membre gazdă în care firma de investiții furnizează servicii de investiții sau desfășoară activități. 

Fără întârzieri nejustificate și în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data la care autoritatea inițiatoare și-a prezentat constatările, autoritatea competentă a statului membru de origine ia măsurile necesare sau inițiază procesul administrativ necesar în vederea luării unor astfel de măsuri. Autoritatea competentă a statului membru de origine comunică toate informațiile necesare cu privire la orice măsură luată autorității inițiatoare, precum și ESMA și autorităților competente ale tuturor celorlalte state membre pe teritoriul cărora își desfășoară activitatea firma de investiții respectivă. 

În cazul în care, în pofida măsurilor adoptate de autoritatea competentă a statului membru de origine sau din cauza faptului că aceste măsuri se dovedesc a fi inadecvate sau în absența vreunei măsuri, firma de investiții respectivă continuă să acționeze într-un mod care prejudiciază clar interesele investitorilor statului membru gazdă sau funcționarea ordonată a piețelor, se aplică următoarele: 

(a)după ce a informat autoritatea competentă a statului membru de origine, autoritatea competentă a statului membru gazdă ia toate măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii și pentru a menține buna funcționare a piețelor, ceea ce include posibilitatea de a împiedica firmele de investiții care încalcă normele să inițieze alte tranzacții pe teritoriul său. Comisia și ESMA, precum și toate autoritățile competente ale statelor membre gazdă în care își desfășoară activitatea firma de investiții care încalcă normele sunt informate fără întârzieri nejustificate cu privire la aceste măsuri; și 

(b)autoritatea competentă a statului membru gazdă poate sesiza ESMA, care poate acționa în conformitate cu competențele care îi sunt atribuite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(b)se introduc următoarele alineate (1a) și (1b):

„(1a) În cazul în care autoritatea inițiatoare a luat măsuri de precauție împotriva unei firme de investiții care încalcă normele în conformitate cu alineatul (1), autoritatea competentă a oricărui alt stat membru gazdă poate, în cazul în care aceeași firmă de investiții provoacă preocupări sau încălcări foarte similare sau identice cu cele menționate în constatările autorității inițiatoare, să adopte măsuri foarte similare sau identice cu privire la întreprinderea respectivă, cu condiția ca autoritatea competentă respectivă să aibă, de asemenea, motive rezonabile de a considera că pe teritoriul său a avut loc o încălcare similară. 

Autoritatea competentă a celuilalt stat membru gazdă poate acționa astfel fără a transmite în prealabil constatări autorității competente a statului membru gazdă, însă trebuie să informeze autoritatea competentă a statului membru de origine cu cel puțin cinci zile lucrătoare înainte de a lua astfel de măsuri de precauție. 

Comisia, ESMA și toate autoritățile competente ale statelor membre gazdă în care își desfășoară activitatea firma de investiții care încalcă normele sunt informate fără întârzieri nejustificate cu privire la aceste măsuri. 

(1b) În cazul în care, în termen de 12 luni, una sau mai multe autorități competente ale statelor membre gazdă au luat măsuri în temeiul alineatului (1) litera (a) al patrulea paragraf cu privire la una sau mai multe firme de investiții din același stat membru de origine sau în cazul în care un stat membru de origine nu este de acord cu constatările unui stat membru gazdă, ESMA poate institui o platformă de cooperare în conformitate cu articolul 87a.”

Se introduce următorul articol 87a:

„Articolul 87a

Platformele de colaborare

1.În cazul în care are motive de îngrijorare întemeiate cu privire la efectele negative asupra investitorilor, din proprie inițiativă sau la cererea uneia sau mai multor autorități competente, ESMA poate să instituie și să coordoneze o platformă de colaborare pentru a consolida schimbul de informații și a îmbunătăți colaborarea dintre autoritățile de supraveghere relevante în cazul în care o firmă de investiții desfășoară sau intenționează să desfășoare activități în baza libertății de a presta servicii sau a libertății de stabilire și dacă astfel de activități prezintă relevanță pentru piața statului membru gazdă. În cazul în care o platformă de colaborare este instituită la cererea unei autorități competente, autoritatea competentă respectivă notifică autorității competente a statului membru de origine motivele sale de îngrijorare justificate cu privire la efectele negative asupra investitorilor.

2.Alineatul (1) nu aduce atingere dreptului autorităților de supraveghere relevante de a institui o platformă de colaborare în cazul în care toate aceste autorități își dau acordul în acest sens. 

3.Instituirea unei platforme de colaborare în temeiul alineatelor (1) și (2) nu aduce atingere mandatului de supraveghere care le revine autorităților de supraveghere ale statului membru de origine și ale statului membru gazdă prevăzut în prezenta directivă. 

4.Fără a aduce atingere articolului 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, la cererea ESMA, autoritățile competente relevante trebuie să furnizeze toate informațiile necesare în timp util. 

5.În cazul în care două sau mai multe autorități competente din cadrul unei platforme de colaborare nu sunt de acord cu privire la procedura sau conținutul unei acțiuni care trebuie întreprinsă ori cu privire la lipsa de acțiune, la cererea oricărei autorități competente relevante sau din proprie inițiativă, ESMA poate să acorde asistență autorităților competente pentru a ajunge la un acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. 

6.În cazul unui dezacord în cadrul platformei și în cazul în care există motive serioase de îngrijorare cu privire la efectele negative asupra investitorilor sau conținutul unei acțiuni care trebuie întreprinsă ori cu privire la lipsa de acțiune în legătură cu o firmă de investiții, ESMA poate emite, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, o recomandare prin care invită autoritatea competentă a statului membru de origine să ia în considerare motivele de îngrijorare ale altor autorități competente și să lanseze o inspecție comună la fața locului împreună cu alte autorități competente.”

Se introduce titlul VIa:

„TITLUL VIa

EDUCAȚIA FINANCIARĂ 

Articolul 88a

Educația financiară a clienților de retail și a clienților de retail potențiali 

Statele membre promovează măsuri care sprijină educația clienților de retail și a clienților de retail potențiali cu privire la investițiile responsabile atunci când accesează servicii de investiții sau servicii auxiliare.

Articolul 88b

Educația financiară și informațiile publicitare 

Materialele de educație financiară care au scopul de a sprijini alfabetizarea financiară a persoanelor prin dobândirea de competențe financiare și care nu promovează sau nu stimulează în mod direct investițiile în unul sau mai multe instrumente financiare sau categorii de instrumente financiare sau în servicii de investiții specifice nu sunt considerate a constitui informații publicitare în sensul prezentei directive.”

Articolul 89 se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Competența de a adopta acte delegate i se conferă Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2) Delegarea de competențe menționată la articolul 2 alineatul (3), articolul 2 alineatul (4), articolul 4 alineatul (1) punctul 2 al doilea paragraf, articolul 4 alineatul (2), articolul 13 alineatul (1), articolul 16 alineatul (12), articolul 16-a alineatul (11), articolul 16-a alineatul (12), articolul 23 alineatul (4), articolul 24 alineatul (5c), articolul 24 alineatul (13), articolul 24b alineatul (2), articolul 24c alineatul (8), articolul 24d alineatul (2), articolul 25 alineatul (8), articolul 27 alineatul (9), articolul 28 alineatul (3), articolul 30 alineatul (5), articolul 31 alineatul (4), articolul 32 alineatul (4), articolul 33 alineatul (8), articolul 35a alineatul (3), articolul 35a alineatul (4), articolul 52 alineatul (4), articolul 54 alineatul (4), articolul 58 alineatul (6), articolul 64 alineatul (7), articolul 65 alineatul (7) și articolul 79 alineatul (8) i se conferă Comisiei pentru o durată nedeterminată, de la 2 iulie 2014. 

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 2 alineatul (3), articolul 2 alineatul (4), articolul 4 alineatul (1) punctul 2 al doilea paragraf, articolul 4 alineatul (2), articolul 13 alineatul (1), articolul 16 alineatul (12), articolul 16-a alineatul (11), articolul 16-a alineatul (12), articolul 23 alineatul (4), articolul 24 alineatul (5c), articolul 24 alineatul (13), articolul 24b alineatul (2), articolul 24c alineatul (8), articolul 24d alineatul (2), articolul 25 alineatul (8), articolul 27 alineatul (9), articolul 28 alineatul (3), articolul 30 alineatul (5), articolul 31 alineatul (4), articolul 32 alineatul (4), articolul 33 alineatul (8), articolul 35a alineatul (3), articolul 35a alineatul (4), articolul 52 alineatul (4), articolul 54 alineatul (4), articolul 58 alineatul (6), articolul 64 alineatul (7), articolul 65 alineatul (7) și articolul 79 alineatul (8) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. 

(4) Înainte de a adopta un act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016.

(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului. 

(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatul (3), al articolului 2 alineatul (4), al articolului 4 alineatul (1) punctul 2 al doilea paragraf, al articolului 4 alineatul (2), al articolului 13 alineatul (1), al articolului 16 alineatul (12), al articolului 16-a alineatul (11), al articolului 16-a alineatul (12), al articolului 23 alineatul (4), al articolului 24 alineatul (5c), al articolului 24 alineatul (13), al articolului 24b alineatul (2), al articolului 24c alineatul (8), al articolului 24d alineatul (2), al articolului 25 alineatul (8), al articolului 27 alineatul (9), al articolului 28 alineatul (3), al articolului 30 alineatul (5), al articolului 31 alineatul (4), al articolului 32 alineatul (4), al articolului 33 alineatul (8), al articolului 35a alineatul (3), al articolului 35a alineatul (4), al articolului 52 alineatul (4), al articolului 54 alineatul (4), al articolului 58 alineatul (6), al articolului 64 alineatul (7), al articolului 65 alineatul (7) și al articolului 79 alineatul (8) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

Anexa II se modifică în conformitate cu anexa I la prezenta directivă.

Anexa V se modifică în conformitate cu anexa II la prezenta directivă.

Articolul 2

Modificări ale Directivei (UE) 2016/97

Directiva (UE) 2016/97 se modifică după cum urmează:

(1)Articolul 2 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)la punctul 4, litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c) produsele de asigurare în cauză nu cuprind asigurări de viață și nu acoperă riscuri de răspundere civilă, cu excepția acoperirii aferente riscurilor de răspundere civilă complementare unui bun sau unui serviciu pe care intermediarul îl oferă ca parte a activității sale profesionale principale;”;

(b)punctul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„8. «distribuitor de asigurări» înseamnă orice intermediar de asigurări, intermediar de asigurări auxiliare sau întreprindere de asigurare care desfășoară activități de distribuție de asigurări;”;

(c)se adaugă următoarele puncte 19-22:

„19. «format electronic» înseamnă orice suport durabil, altul decât hârtia;

20. «informații publicitare» înseamnă orice prezentare de informații, alta decât o divulgare impusă de dreptul Uniunii sau de dreptul intern sau alta decât materialele de educație financiară menționate la articolul 16b, care promovează în mod direct sau indirect produse de asigurare sau încurajează în mod direct sau indirect investițiile în produse de investiții bazate pe asigurări și care este efectuată:

(a) de către o întreprindere de asigurare sau un intermediar de asigurări sau un terț remunerat sau stimulat prin compensații nepecuniare din partea unei astfel de întreprinderi de asigurare sau a unui astfel de intermediar de asigurări;

(b) către persoane fizice sau juridice;

(c) sub orice formă și prin orice mijloace;

21. «practică de marketing» înseamnă orice strategie, utilizare a unui instrument sau tehnică aplicate de o întreprindere de asigurare sau de un intermediar de asigurări sau de orice terț remunerat sau stimulat prin compensații nepecuniare de către o astfel de întreprindere de asigurare sau un astfel de intermediar de asigurări pentru a:

(a) disemina în mod direct sau indirect informații publicitare;

(b) accelera sau îmbunătăți impactul și eficacitatea informațiilor publicitare;

(c) promova în orice fel întreprinderile de asigurare, intermediarii de asigurări sau produsele de asigurare;

22. «interfață online» înseamnă orice software, inclusiv un site web, o parte a unui site web sau o aplicație.”

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (4) al șaselea paragraf, a doua teză se înlocuiește cu următorul text:

„Dacă este cazul, statul membru de origine informează imediat statul membru gazdă în legătură cu o astfel de radiere.”;

(b)la alineatul (5), se adaugă următorul paragraf:

„În cazul în care înregistrarea este refuzată sau în cazul în care un intermediar de asigurări, reasigurări sau asigurări auxiliare este radiat din registru, autoritatea competentă comunică decizia sa solicitantului sau intermediarului de asigurări, reasigurări sau asigurări auxiliare în cauză într-un document justificat în mod corespunzător și informează EIOPA cu privire la motivele refuzului înregistrării sau ale radierii din registru.”;

(c)se introduce următorul alineat (5a): 

„(5a) EIOPA întocmește și pune la dispoziția autorităților competente o listă a tuturor intermediarilor de asigurări, reasigurări sau asigurări auxiliare cărora li s-a refuzat înregistrarea sau care au fost radiați din registru de o autoritate competentă.

Lista menționată la primul paragraf conține, după caz, informații privind serviciile sau activitățile pentru care fiecare intermediar de asigurări, reasigurări sau asigurări auxiliare a solicitat înregistrarea, precum și motivele refuzului înregistrării sau ale radierii din registru și se actualizează periodic.”

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) O autoritate competentă a statului membru gazdă care are motive rezonabile să considere că un intermediar de asigurări, reasigurări sau asigurări auxiliare care își desfășoară activitatea pe teritoriul său în temeiul libertății de a presta servicii încalcă obligațiile care decurg din dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive informează autoritatea competentă a statului membru de origine în acest sens.

Autoritatea competentă a statului membru gazdă informează EIOPA cu privire la faptul că a transmis considerațiile sale statului membru de origine. EIOPA transmite aceste informații autorităților competente ale tuturor celorlalte state membre gazdă în care intermediarul de asigurări, reasigurări sau asigurări auxiliare își desfășoară activitatea în temeiul libertății de a presta servicii.

După evaluarea informațiilor primite în temeiul primului paragraf, autoritatea competentă a statului membru de origine ia, dacă este cazul, măsurile care se impun pentru remedierea situației cât mai curând posibil și în termen de cel târziu 30 de zile lucrătoare de la primirea comunicării din partea autorității competente a statului membru gazdă. Autoritatea competentă a statului membru de origine informează autoritatea competentă a statului membru gazdă în legătură cu orice astfel de măsuri luate. Autoritatea competentă a statului membru de origine comunică toate informațiile relevante privind măsurile luate autorității competente a statului membru gazdă și autorităților competente ale tuturor celorlalte state membre pe teritoriul cărora intermediarul de asigurări, reasigurări și asigurări auxiliare își desfășoară activitatea în temeiul libertății de a presta servicii.

În cazul în care, în pofida măsurilor luate de autoritatea competentă a statului membru de origine sau din cauză că măsurile respective se dovedesc a fi inadecvate sau nu au fost luate măsuri, intermediarul de asigurări, reasigurări sau asigurări auxiliare continuă să acționeze de o manieră care aduce, în mod evident, prejudicii intereselor consumatorilor din statul membru gazdă pe o scară largă sau bunei funcționări a piețelor de asigurări și reasigurări, autoritatea competentă a statului membru gazdă poate adopta, după ce a informat autoritatea competentă a statului membru de origine, măsuri adecvate pentru a preveni alte nereguli, inclusiv, în măsura în care este strict necesar, pentru a împiedica intermediarul în cauză să desfășoare noi activități pe teritoriul său.”;

(b)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„Autoritățile competente ale statului membru gazdă comunică intermediarului de asigurări, reasigurări sau asigurări auxiliare în cauză orice măsură adoptată în temeiul alineatelor (1) și (2) într-un document justificat în mod corespunzător și notifică măsurile respective autorității competente a statului membru de origine fără întârzieri nejustificate. Autoritatea competentă a statului membru gazdă notifică, de asemenea, măsurile respective Comisiei, EIOPA și autorităților competente ale statelor membre gazdă în care intermediarul de asigurări, reasigurări sau asigurări auxiliare își desfășoară activitatea în temeiul libertății de a presta servicii.”;

(c)se adaugă următorul alineat (4):

„(4) În cazul în care, în termen de 12 luni, două sau mai multe autorități competente ale statelor membre gazdă au luat măsuri în temeiul alineatului (1) cu privire la unul sau mai mulți intermediari de asigurări, reasigurări sau asigurări auxiliare din același stat membru de origine sau în cazul în care un stat membru de origine nu este de acord cu constatările unui stat membru gazdă, EIOPA poate institui o platformă de cooperare în conformitate cu articolul 12b.”

Se introduce următorul articol 9a:

„Articolul 9a

Raportarea activităților transfrontaliere

1.Statele membre prevăd că distribuitorii de asigurări trebuie să raporteze anual următoarele informații autorității competente a statului lor membru de origine atunci când desfășoară activități de distribuție de asigurări cu peste 50 de consumatori la nivel transfrontalier:

(a)lista statelor membre gazdă în care distribuitorul de asigurări își desfășoară activitatea în temeiul libertății de a presta servicii sau al libertății de stabilire;

(b)amploarea și sfera de cuprindere a activităților de distribuție de asigurări desfășurate în fiecare stat membru gazdă;

(c)tipul de produse de asigurare distribuite în fiecare stat membru gazdă;

(d)pentru fiecare stat membru gazdă, numărul total de consumatori pentru perioada relevantă care se încheie la 31 decembrie;

(e)numărul de reclamații primite de la consumatori și părți interesate în fiecare stat membru gazdă.

Autoritățile competente comunică EIOPA toate informațiile raportate de distribuitorii de asigurări în temeiul primului paragraf.

2.EIOPA creează o bază electronică de date, care include informațiile raportate în temeiul alineatului (1) al doilea paragraf. Această bază de date este accesibilă tuturor autorităților competente.

3.EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare privind detalierea informațiilor menționate la alineatul (1).

EIOPA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [JO: a se introduce data – 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

4.EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care precizează standardele privind datele și formatele, metodele și mecanismele de transfer, precum și frecvența și data de începere cu privire la informațiile care trebuie raportate și comunicate în temeiul alineatului (1).

EIOPA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de [JO: a se introduce data – 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

5.Pe baza informațiilor comunicate în temeiul alineatului (2), EIOPA publică în fiecare an un raport care conține statistici anonimizate și agregate privind activitățile de distribuție de asigurări desfășurate în Uniune în temeiul libertății de a presta servicii, precum și o analiză a tendințelor.”

Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Statele membre de origine se asigură că distribuitorii de asigurări și reasigurări și angajații întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care desfășoară activități de distribuție de asigurări sau reasigurări dețin cunoștințele și competențele necesare pentru a-și îndeplini sarcinile și îndatoririle în mod adecvat.

(b) alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i) primul, al doilea și al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

„Statele membre de origine se asigură că intermediarii de asigurări și reasigurări, angajații întreprinderilor de asigurare și de reasigurare și angajații intermediarilor de asigurări și reasigurări își mențin și își actualizează cunoștințele și competențele prin dezvoltarea și formarea profesională periodică, inclusiv prin formare specifică în cazul în care întreprinderile de asigurare sau de reasigurare și intermediarii de asigurări și reasigurări oferă noi produse sau servicii de asigurare.

În sensul primului paragraf, statele membre de origine instituie și fac publice mecanisme care să le permită să controleze efectiv și să evalueze cunoștințele și competențele intermediarilor de asigurări și reasigurări, ale angajaților întreprinderilor de asigurare și de reasigurare și ale angajaților intermediarilor de asigurări și reasigurări, astfel cum se prevede în anexa I, pe baza a cel puțin 15 ore de formare sau dezvoltare profesională pe an, ținând seama de natura produselor vândute, tipul de distribuitor, rolul pe care îl îndeplinesc și activitatea desfășurată în cadrul distribuitorului de asigurări și reasigurări.

Statele membre de origine impun ca respectarea criteriilor stabilite în anexa I, precum și finalizarea anuală cu succes a formării și dezvoltării profesionale continue să se dovedească printr-un certificat.

(ii)     se adaugă următorul paragraf:

„Comisia este împuternicită să modifice prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate, în conformitate cu articolul 38, pentru a revizui, dacă este necesar, cerințele prevăzute în anexa I.”;

(c)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)     Intermediarii de asigurări și reasigurări trebuie să dețină o asigurare de răspundere civilă profesională care să acopere întregul teritoriu al Uniunii sau altă garanție comparabilă pentru răspunderea care decurge din neglijența profesională, în valoare de cel puțin 1 250 000 EUR pentru fiecare solicitare de compensații și în valoare globală de 1 850 000 EUR pe an pentru totalitatea solicitărilor de compensații, cu excepția cazului în care o astfel de asigurare sau garanție comparabilă le este pusă la dispoziție de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau de altă întreprindere în numele căreia intermediarul de asigurări sau reasigurări acționează sau este împuternicit să acționeze sau dacă întreprinderea respectivă și-a asumat întreaga răspundere pentru acțiunile intermediarului.”;

(d)la alineatul (6), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) cerința ca intermediarul să aibă o capacitate financiară care să fie în permanență la nivelul de 4 % din valoarea primelor anuale încasate, cu condiția să fie de minimum 18 750 EUR;”.

La articolul 12 alineatul (3) se adaugă următoarele paragrafe:

„Competențele menționate la primul paragraf prima teză includ competența de a:

(a)avea acces la orice document sau la alte date în orice formă despre care autoritatea competentă consideră că ar putea fi pertinente și necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale și de a primi sau de a face o copie a documentului sau a datelor respective;

(b)impune sau solicita oricărei persoane să furnizeze informații și, în cazul în care este necesar, de a convoca și audia orice persoană pentru a obține informații;

(c)desfășura inspecții la fața locului sau investigații;

(d)desfășura activități de tip „client misterios;

(e)solicita indisponibilizarea sau punerea sub sechestru a activelor sau ambele;

(f)solicita interzicerea temporară a exercitării activității profesionale;

(g)solicita auditorilor întreprinderilor de asigurare sau ai intermediarilor de asigurări să furnizeze informații;

(h)sesiza autoritățile judiciare în vederea urmăririi penale;

(i)permite efectuarea de verificări sau investigații de către auditori sau experți;

(j)suspenda sau interzice, pentru o durată maximă de un an, comunicarea de informații publicitare sau practicile de marketing utilizate în statul lor membru, în cazul în care există motive rezonabile să se considere că au fost încălcate dispozițiile prezentei directive;

(k)solicita încetarea temporară sau permanentă a oricărei practici sau a oricărui comportament care, potrivit autorității competente, contravine dispozițiilor adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive și de a preveni repetarea practicii sau a comportamentului în cauză;

(l)adopta orice alt tip de măsură pentru a se asigura că întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări continuă să respecte cerințele legale;

(m)suspenda sau interzice distribuirea unui produs de investiții bazat pe asigurări;

(n)suspenda distribuția unui produs de investiții bazat pe asigurări în cazul în care întreprinderea de asigurare sau distribuitorul de asigurări nu a respectat articolul 25;

(o)solicita retragerea unei persoane fizice din consiliul de administrație al unei întreprinderi de asigurare sau al unui distribuitor de asigurări;

(p)lua toate măsurile necesare, inclusiv solicitând unui terț sau unei alte autorități publice să pună în aplicare astfel de măsuri, temporar sau permanent, pentru a:

(i) îndepărta conținutul unei interfețe online sau pentru a restricționa accesul la aceasta sau pentru a dispune afișarea explicită a unui avertisment către consumatori în momentul accesării interfeței online;

(ii) impune unui furnizor de servicii de găzduire să înlăture, să dezactiveze sau să restricționeze accesul la o interfață online;

(iii) dispune ca registrele de domenii sau operatorii de registre să șteargă un nume de domeniu pe deplin calificat și să permită autorității competente în cauză să îl înregistreze;

(q)impune utilizarea avertismentelor privind riscurile pentru produsele de investiții bazate pe asigurări în materiale informative, inclusiv în informațiile publicitare, referitoare la produse de investiții bazate pe asigurări și, după caz, active suport ale investiției deosebit de riscante, în cazul în care produsele și activele respective ar putea reprezenta o amenințare gravă la adresa protecției investitorilor.

Atunci când face uz de competențele menționate la litera (j), autoritatea competentă notifică EIOPA. În cazul în care astfel de practici sau informații sunt utilizate în mai multe state membre, EIOPA coordonează, la cererea a cel puțin unei autorități competente, acțiunile întreprinse de autoritățile competente în temeiul literei (j).

Punerea în aplicare și exercitarea competențelor prevăzute la prezentul alineat trebuie să fie proporționale și conforme cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern, inclusiv cu garanțiile procedurale aplicabile și cu principiile Cartei privind drepturile fundamentale a Uniunii Europene. Măsurile de investigație și de asigurare a respectării normelor adoptate în temeiul prezentei directive trebuie să fie adecvate naturii încălcării și prejudiciului global real sau potențial cauzat de aceasta.”

Se introduc următoarele articole 12a și 12b:

„Articolul 12a

Cooperarea și schimbul de informații cu EIOPA

1.Autoritățile competente cooperează cu EIOPA în scopul aplicării prezentei directive.

2.Autoritățile competente furnizează EIOPA, fără întârzieri nejustificate, toate informațiile de care are nevoie EIOPA pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul prezentei directive.

   Articolul 12b 

Platformele de colaborare

1.În cazul în care are motive de îngrijorare întemeiate cu privire la efectele negative asupra titularilor de polițe, din proprie inițiativă sau la cererea uneia sau mai multor autorități competente, EIOPA poate să instituie și să coordoneze o platformă de colaborare pentru a consolida schimbul de informații și a îmbunătăți colaborarea dintre autoritățile de supraveghere relevante în cazul în care un distribuitor de asigurări sau reasigurări desfășoară sau intenționează să desfășoare activități de distribuție de asigurări în baza libertății de a presta servicii sau a libertății de stabilire și dacă astfel de activități prezintă relevanță pentru piața statului membru gazdă. În cazul în care o platformă de colaborare este instituită la cererea unei autorități competente, autoritatea competentă respectivă notifică autorității competente a statului membru de origine motivele sale de îngrijorare justificate cu privire la efectele negative asupra investitorilor.

2.Alineatul (1) nu aduce atingere dreptului autorităților de supraveghere relevante de a institui o platformă de colaborare în cazul în care toate aceste autorități își dau acordul în acest sens.

3.Instituirea unei platforme de colaborare în temeiul alineatelor (1) și (2) nu aduce atingere mandatului de supraveghere care le revine autorităților de supraveghere ale statului membru de origine și ale statului membru gazdă prevăzut în prezenta directivă.

4.Fără a aduce atingere articolului 35 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, la cererea EIOPA, autoritățile competente relevante trebuie să furnizeze toate informațiile necesare în timp util.

5.În cazul în care două sau mai multe autorități competente din cadrul unei platforme de colaborare nu sunt de acord cu privire la procedura sau conținutul unei acțiuni care trebuie întreprinsă ori cu privire la lipsa de acțiune, EIOPA poate, la cererea oricărei autorități competente relevante sau din proprie inițiativă, să acorde asistență autorităților competente pentru a ajunge la un acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

6.În cazul unui dezacord în cadrul platformei și în cazul în care există motive serioase de îngrijorare cu privire la efectele negative asupra titularilor de polițe sau conținutul unei acțiuni care trebuie întreprinsă ori cu privire la lipsa de acțiune în legătură cu un distribuitor de asigurări sau reasigurări, EIOPA poate emite, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, o recomandare autorității competente a statului membru de origine ca aceasta să ia în considerare motivele de îngrijorare ale altor autorități competente și să lanseze o inspecție comună la fața locului împreună cu alte autorități competente.”

Articolul 14 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 14

Reclamații

Statele membre se asigură că distribuitorii de asigurări și reasigurări instituie proceduri și mecanisme corespunzătoare, inclusiv canale de comunicare electronică, pentru a se asigura că reclamațiile consumatorilor și ale altor părți interesate, în special ale asociațiilor de consumatori, sunt gestionate în mod corespunzător, precum și că nu există restricții asupra consumatorilor și a altor părți interesate care își exercită drepturile în temeiul prezentei directive. Aceste proceduri și mecanisme trebuie să permită consumatorilor și altor părți interesate să înainteze reclamații și să primească răspunsuri în aceeași limbă în care s-au furnizat materiale de comunicare sau orice documente contractuale. În toate cazurile, reclamanții primesc răspuns în termen de 40 de zile lucrătoare.”

Se introduc următoarele articole 16a și 16b:

„Articolul 16a

Educația financiară a consumatorilor

Statele membre promovează măsuri care sprijină educația consumatorilor cu privire la achiziția responsabilă de produse de asigurare atunci când accesează servicii de asigurare sau servicii auxiliare.

Articolul 16b

Educația financiară a consumatorilor și informațiile publicitare

Materialele de educație financiară care au scopul de a sprijini alfabetizarea financiară a persoanelor prin dobândirea de competențe financiare și care nu promovează sau nu stimulează în mod direct investițiile în unul sau mai multe produse de asigurare sau categorii de produse de asigurare sau în servicii de asigurare specifice nu sunt considerate a constitui informații publicitare în sensul prezentei directive.”

La articolul 17, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

   „(2) Statele membre se asigură că toate informațiile legate de obiectul prezentei directive, inclusiv informațiile publicitare, sunt corecte, clare și neînșelătoare.

   Informațiile publicitare trebuie să fie clar identificabile ca atare și să identifice în mod clar întreprinderea de asigurare responsabilă sau distribuitorul de asigurări responsabil pentru conținutul și distribuirea acestora, indiferent dacă informațiile respective sunt transmise direct sau indirect de către întreprinderea de asigurare sau distribuitorul de asigurări în cauză.”

Articolul 18 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 18

Informații generale care trebuie furnizate consumatorului 

1.Statele membre se asigură că, în timp util înainte ca un consumator să își asume obligații în temeiul unui contract sau al unei oferte de asigurare, consumatorului respectiv i se comunică următoarele informații cu privire la întreprinderea de asigurare care este parte la contractul propus:

(a)denumirea întreprinderii și forma sa juridică;

(b)în cazul în care contractul de asigurare este propus în temeiul libertății de stabilire sau al libertății de a presta servicii, statul membru în care se află sediul întreprinderii de asigurare și, după caz, sucursala care propune contractul;

(c)adresa sediului și, după caz, a sucursalei care propune contractul;

(d)informații cu privire la autorizarea întreprinderii de asigurare în temeiul articolului 14 din Directiva 2009/138/CE, autoritatea națională competentă care a acordat autorizația și mijloacele de verificare a autorizației;

(e)o referință la raportul privind solvabilitatea și situația financiară prevăzut la articolul 51 din Directiva 2009/138/CE, care să îi permită consumatorului un acces ușor la aceste informații.

2.În cazul în care contractul de asigurare este propus de un intermediar de asigurări, intermediarul de asigurări respectiv transmite consumatorului, în timp util înainte ca acesta să își asume obligații în temeiul contractului sau al ofertei, următoarele informații suplimentare:

(a)denumirea intermediarului de asigurări, forma sa juridică și adresa sa, precum și faptul că este un intermediar de asigurări;

(b)în cazul în care intermediarul de asigurări își desfășoară activitatea în temeiul libertății de stabilire sau al libertății de a presta servicii, statul membru în care se află sediul intermediarului de asigurări și, după caz, sucursala care propune contractul;

(c)dacă intermediarul de asigurări oferă consultanță cu privire la contractul de asigurare propus;

(d)procedurile prevăzute la articolul 14 care permit consumatorilor și altor părți interesate să înainteze reclamații împotriva intermediarilor de asigurări și informații privind procedurile de soluționare extrajudiciară a reclamațiilor și a litigiilor prevăzute la articolul 15;

(e)registrul în care a fost înscris intermediarul de asigurări și modalitățile prin care se poate verifica înscrierea sa;

(f)dacă intermediarul de asigurări reprezintă consumatorul sau acționează pentru și în numele întreprinderii de asigurare.

3.În cazul în care contractul de asigurare este propus de o întreprindere de asigurare, întreprinderea de asigurare respectivă transmite consumatorului, în timp util înainte ca acesta să își asume obligații în temeiul contractului sau al ofertei, următoarele informații suplimentare:

(a)denumirea întreprinderii de asigurare, forma sa juridică și adresa sa, precum și faptul că este o întreprindere de asigurare, în măsura în care aceste informații nu au fost deja comunicate în conformitate cu alineatul (1) litera (a);

(b)dacă aceasta oferă consultanță cu privire la contractul de asigurare propus;

(c)procedurile prevăzute la articolul 14 care permit consumatorilor și altor părți interesate să înainteze reclamații împotriva întreprinderilor de asigurare și informații privind procedurile de soluționare extrajudiciară a reclamațiilor și a litigiilor prevăzute la articolul 15;

(d)informații cu privire la autorizarea întreprinderii de asigurare în temeiul articolului 14 din Directiva 2009/138/CE, autoritatea națională competentă care a acordat autorizația și mijloacele de verificare a autorizației, cu excepția situației în care aceste informații au fost deja comunicate în conformitate cu alineatul (1) litera (d);

(e)dacă întreprinderea de asigurare a creat contractul propus sau dacă distribuie contractul propus în numele unei alte întreprinderi de asigurare.”

Articolul 19 se modifică după cum urmează:

(a)titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Prezentarea de informații”;

(b)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)    partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre se asigură că, în timp util înainte ca un consumator să își asume obligații în temeiul unui contract sau al unei oferte de asigurare, un intermediar de asigurări îi furnizează consumatorului respectiv cel puțin următoarele informații:

(ii)    la litera (c), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„în legătură cu produsele de asigurare, altele decât produsele de investiții bazate pe asigurări:”;

(iii)    litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d) natura remunerației primite în legătură cu contractul de asigurare, în special dacă acesta își desfășoară activitatea:

(i) pe baza unui onorariu, și anume remunerația plătită direct de consumator;

(ii) pe baza unui comision de orice fel, și anume remunerația inclusă în prima de asigurare;

(iii) pe baza oricărui alt tip de remunerație, inclusiv pe baza unor beneficii economice de orice natură, oferite sau date în legătură cu contractul de asigurare sau

(iv) pe baza unei combinații dintre oricare dintre tipurile de remunerație de la punctele (i), (ii) și (iii).”;

(iv)    litera (e) se elimină;

(c)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)    Statele membre se asigură că, în timp util înainte ca un consumator să își asume obligații în temeiul unui contract sau al unei oferte de asigurare, o întreprindere de asigurare informează consumatorul respectiv cu privire la natura remunerației primite de angajații săi în legătură cu contractul de asigurare.”

Articolul 20 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În timp util înainte ca un consumator să își asume obligații în temeiul unui contract sau al unei oferte de asigurare, distribuitorul de asigurări specifică, pe baza informațiilor obținute de la consumator, cerințele și nevoile consumatorului respectiv și îi furnizează acestuia informații obiective privind produsul de asigurare, într-o formă ușor de înțeles, pentru a-i permite consumatorului să ia o decizie în cunoștință de cauză.”;

(b)alineatele (3), (4) și (5) se înlocuiesc cu următorul text:

„(3) În cazul în care un intermediar de asigurări care distribuie alte produse de asigurare decât produsele de investiții bazate pe asigurări informează consumatorul că, atunci când îi acordă consultanță, se bazează pe o analiză imparțială și personală, acesta oferă consultanța după ce a analizat un număr suficient de mare de contracte de asigurare disponibile pe piață pentru a-i putea face o recomandare personală, potrivit unor criterii profesionale, privind contractul de asigurare care ar răspunde cel mai bine nevoilor consumatorului.

(4) În timp util înainte ca un consumator să își asume obligații în temeiul unui contract sau al unei oferte de asigurare, indiferent dacă se acordă sau nu consultanță și indiferent dacă produsul de asigurare face sau nu parte dintr-un pachet în conformitate cu articolul 24 din prezenta directivă, distribuitorul de asigurări îi furnizează consumatorului informațiile relevante despre produsul de asigurare, într-o formă ușor de înțeles, care să îi permită consumatorului să ia o decizie în cunoștință de cauză, ținând seama de complexitatea produsului de asigurare și de tipul de consumator.

(5) În legătură cu distribuția produselor de asigurare generală enumerate în anexa I la Directiva 2009/138/CE și a produselor de asigurare de viață enumerate în anexa II la Directiva 2009/138/CE, altele decât produsele de investiții bazate pe asigurări, informațiile menționate la alineatul (4) de la prezentul articol se transmit consumatorilor de retail utilizând un document de informare standardizat privind produsul de asigurare, pe suport de hârtie sau pe un alt suport durabil.”

(c)alineatul (8) se modifică după cum urmează:

(i) partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Pentru produsele de asigurare generală, documentul de informare privind produsul de asigurare conține următoarele informații:”;

(ii) se adaugă următoarea literă (j):

„(j) legea aplicabilă contractului în cazul în care părțile nu au posibilitatea de a alege legea aplicabilă sau, în cazul în care părțile pot alege legea aplicabilă contractului, legea pe care o propune întreprinderea de asigurare, precum și jurisdicția competentă.”;

(d)se introduce următorul alineat (8a):

„(8a) Pentru produsele de asigurare de viață, altele decât produsele de investiții bazate pe asigurări, documentul de informare privind produsul de asigurare conține următoarele informații:

(a)informații cu privire la tipul de asigurare;

(b)un rezumat al acoperirii asigurării, inclusiv detalii privind beneficiile și opțiunile de asigurare și circumstanțele care le-ar declanșa, precum și, după caz, un rezumat al riscurilor excluse;

(c)metodele de plată a primelor și durata plăților;

(d)informații privind primele pentru fiecare beneficiu, atât pentru cele principale, cât și pentru cele suplimentare, după caz;

(e)după caz, metodele de calculare și de distribuire a bonusurilor;

(f)principalele excluderi pentru care nu se pot face solicitări de compensații; 

(g)obligații la începutul contractului; 

(h)obligații pe durata contractului; 

(i)obligații în cazul solicitării de compensații;

(j)indicarea valorilor de răscumpărare și a celor vărsate și măsura în care sunt garantate;

(k)informații privind dreptul de anulare în temeiul articolului 186 din Directiva 2009/138/CE, în special detalii privind termenele și condițiile de exercitare a dreptului respectiv;

(l)informații generale privind normele fiscale care se aplică tipului de poliță de asigurare;

(m)durata contractului de asigurare, inclusiv data de începere și de încheiere a contractului;

(n)metode de reziliere a contractului;

(o)legea aplicabilă contractului în cazul în care părțile nu au posibilitatea de a alege legea aplicabilă sau, în cazul în care părțile pot alege legea aplicabilă contractului, legea pe care o propune întreprinderea de asigurare, precum și jurisdicția competentă.”;

(e)alineatul (9) se modifică după cum urmează:

(i) la primul paragraf, „alineatul (8)” se înlocuiește cu „alineatul (8a)”;

(ii) la al doilea paragraf, „23 februarie 2017” se înlocuiește cu [A SE STABILI DATA ÎN CONFORMITATE CU DATA ADOPTĂRII];

la articolul 22 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Informațiile prevăzute la articolele 18, 19 și 20 nu trebuie prezentate în cazul în care distribuitorul de asigurări desfășoară activități de distribuție de asigurări de riscuri mari sau cu consumatori care îndeplinesc criteriile pentru a fi considerați clienți profesionali, astfel cum sunt definiți la articolul 4 alineatul (1) punctul 10 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului*.

_______________________________________________________________________

*Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).”

Articolul 23 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 23

Transmiterea electronică și alte mijloace durabile

1.Distribuitorii de asigurări furnizează consumatorilor toate informațiile prevăzute de prezenta directivă în format electronic.

Prin derogare de la primul paragraf, distribuitorii de asigurări furnizează, la cererea consumatorului de retail, informațiile menționate la primul paragraf, în mod gratuit, pe suport de hârtie.

2.Distribuitorii de asigurări informează consumatorii de retail că au opțiunea de a primi informațiile în mod gratuit pe suport de hârtie.

3. Distribuitorii de asigurări informează consumatorii de retail existenți că au posibilitatea de a alege fie să primească în continuare informațiile în mod gratuit pe suport de hârtie, fie să primească informațiile numai în format electronic. Distribuitorii de asigurări informează consumatorii de retail existenți că trecerea automată la formatul electronic va avea loc după o perioadă de cel puțin opt săptămâni, în cazul în care nu solicită continuarea furnizării informațiilor pe suport de hârtie în această perioadă de opt săptămâni. Consumatorii de retail existenți care primesc deja în format electronic informațiile menționate la alineatul (1) nu trebuie să fie informați în acest sens.

4.Până la [2 ani de la intrarea în vigoare a directivei de modificare], EIOPA elaborează și actualizează periodic, după consultarea ESMA și după efectuarea de teste în rândul consumatorilor și la nivelul sectorului, orientări care să precizeze prezentarea informațiilor furnizate în format electronic într-un mod adecvat pentru un consumator obișnuit căruia îi sunt adresate informațiile. 

   Orientările menționate la primul paragraf precizează următoarele: 

(a)modul de prezentare și formatul informațiilor comunicate prin mijloace digitale, având în vedere diferitele modalități și canale pe care distribuitorii de asigurări le pot utiliza pentru a informa consumatorii; 

(b)garanțiile necesare pentru a asigura ușurința navigabilității și accesibilitatea informațiilor, indiferent de dispozitivul utilizat de consumator;

(c)garanțiile necesare pentru a asigura extragerea cu ușurință a informațiilor și pentru a facilita stocarea informațiilor de către consumatori pe un suport durabil.”

Articolul 25 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 25

Cerințe de supraveghere și de guvernanță a produselor

1.Statul membru de origine al întreprinderii care creează produsele impune întreprinderilor de asigurare și intermediarilor de asigurări care creează un produs de asigurare pentru a-l comercializa consumatorilor să mențină, să aplice și să revizuiască un proces de aprobare a fiecărui produs de asigurare sau a adaptărilor importante ale produselor de asigurare existente, înainte de a fi comercializate sau distribuite către consumatori («procesul de aprobare a produselor»).

Procesul de aprobare a produselor este proporțional cu natura produsului de asigurare și adecvat acesteia. Procesul de aprobare a produselor cuprinde toate elementele următoare:

(a)o specificare a unei piețe-țintă identificate pentru fiecare produs de asigurare;

(b)o identificare clară a obiectivelor și nevoilor pieței-țintă;

(c)o evaluare a măsurii în care produsul de asigurare este conceput în mod corespunzător pentru a îndeplini obiectivele și nevoile pieței-țintă;

(d)o evaluare a tuturor riscurilor relevante pentru piața-țintă identificată și a coerenței strategiei de distribuție avute în vedere cu piața-țintă identificată;

(e)măsurile rezonabile pentru a se asigura că produsul de asigurare este distribuit către piața-țintă identificată;

(f)în ceea ce privește produsele de investiții bazate pe asigurări, o identificare și o cuantificare clară a tuturor costurilor și cheltuielilor aferente produsului și o evaluare a măsurii în care aceste costuri și cheltuieli sunt justificate și proporționale, având în vedere caracteristicile, obiectivele, strategia și performanța produsului, precum și garanțiile și acoperirea prin asigurare a riscurilor biometrice și de altă natură (procesul de stabilire a prețurilor);

(g)în ceea ce privește produsele de investiții bazate pe asigurări, o evaluare a riscului de neînțelegere a principalelor caracteristici, costuri și riscuri ale produsului de investiții bazat pe asigurări de către consumatorii de pe piața-țintă.

Procesul de stabilire a prețurilor menționat la litera (f) conține o comparație cu valoarea de referință relevantă, dacă este disponibilă, privind costurile și performanța publicată de EIOPA în conformitate cu alineatul (8).

2.În cazul în care un produs de investiții bazat pe asigurări se abate de la valoarea de referință relevantă menționată la alineatul (8), întreprinderea care creează produsele efectuează teste și evaluări suplimentare și stabilește dacă respectivele costuri și cheltuieli sunt totuși justificate și proporționale. În cazul în care justificarea și proporționalitatea costurilor și a cheltuielilor nu pot fi demonstrate, produsul de investiții bazat pe asigurări nu este aprobat de întreprinderea care creează produsele. În cazul în care nu există o valoare de referință relevantă pentru un produs de investiții bazat pe asigurări, întreprinderea care creează produsele aprobă produsul numai dacă a stabilit, prin teste și evaluări ale produselor, că respectivele costuri și cheltuieli sunt justificate și proporționale și că produsul îndeplinește obiectivele și nevoile pieței-țintă.

3.Întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări care creează produse de asigurare înțeleg și revizuiesc periodic produsele de asigurare pe care le oferă, ținând cont de orice eveniment sau risc care ar putea afecta în mod semnificativ piața-țintă identificată, și evaluează dacă produsul respectă în continuare obiectivele și nevoile pieței-țintă identificate, precum și dacă strategia de distribuție preconizată este în continuare adecvată.

Întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări care creează produse de asigurare pun la dispoziția distribuitorilor toate informațiile privind produsul de asigurare și procesul de aprobare a produselor care sunt necesare pentru a înțelege pe deplin produsul respectiv și elementele luate în considerare în cursul procesului de aprobare a produselor, inclusiv detalii complete și exacte cu privire la orice costuri și cheltuieli aferente produsului de asigurare.

În cazul produselor de investiții bazate pe asigurări, informațiile puse la dispoziția distribuitorilor conțin toate elementele menționate la alineatul (1) al treilea paragraf literele (f) și (g), orice alte date relevante și o explicație din care să reiasă că justificarea și proporționalitatea costurilor și a cheltuielilor și că produsul îndeplinește obiectivele și nevoile consumatorilor de pe piața-țintă.

4.Întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări care creează produse de investiții bazate pe asigurări raportează autorităților statului lor membru de origine toate elementele următoare:

(a)detalii complete și exacte privind costurile și cheltuielile aferente produsului de investiții bazat pe asigurări, inclusiv costurile de distribuție incluse în costurile produsului, cu includerea plăților terților;

(b)date privind caracteristicile produsului de investiții bazat pe asigurări, în special performanța și nivelul de risc al acestuia.

Autoritățile competente transmit EIOPA datele menționate la primul paragraf fără întârzieri nejustificate.

5.Un distribuitor de asigurări care oferă consultanță cu privire la produse de asigurare pe care nu le creează el însuși sau propune astfel de produse instituie mecanisme adecvate pentru a obține informațiile menționate la alineatul (3) al doilea paragraf și pentru a înțelege caracteristicile și piața-țintă identificată pentru fiecare produs de asigurare.

Intermediarii de asigurări sau întreprinderile de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări:

(a)se asigură că obțin și înțeleg pe deplin informațiile menționate la alineatul (3) al treilea paragraf; 

(b)identifică și cuantifică orice alte costuri și cheltuieli, în special costuri de distribuție, care nu au fost deja luate în considerare la calculul costurilor și al cheltuielilor totale de către întreprinderea care creează produsele; 

(c)evaluează măsura în care costurile și cheltuielile totale sunt justificate și proporționale, având în vedere obiectivele și nevoile pieței-țintă (procesul de stabilire a prețurilor).

Procesul de stabilire a prețurilor menționat la litera (c) include, dacă este disponibilă, o comparație cu valoarea de referință relevantă privind costurile și performanța publicată de EIOPA în conformitate cu alineatul (8).

Distribuitorul furnizează periodic întreprinderii de asigurare sau intermediarului de asigurări care creează produsul de investiții bazat pe asigurări toate informațiile relevante cu privire la rezultatele procesului său de stabilire a prețurilor. În cazul în care distribuitorul constată că există costuri și cheltuieli, în special costuri de distribuție, care nu au fost pe deplin luate în considerare în procesul de stabilire a prețurilor al întreprinderii care creează produsele, acesta informează imediat întreprinderea în cauză.

6.În cazul în care un produs de investiții bazat pe asigurări se abate de la valoarea de referință relevantă menționată la alineatul (8), intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare care distribuie produsele de investiții bazate pe asigurări efectuează teste și evaluări suplimentare și stabilește dacă respectivele costuri și cheltuieli sunt, totuși, justificate și proporționale. În cazul în care justificarea și proporționalitatea costurilor și a cheltuielilor nu pot fi demonstrate, intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare nu oferă consultanță cu privire la produsul respectiv de investiții bazat pe asigurări sau nu propune produsul respectiv consumatorilor de retail. În cazul în care nu există o valoare de referință relevantă pentru un produs de investiții bazat pe asigurări, distribuitorii oferă consultanță cu privire la produsul respectiv sau propun produsul respectiv numai dacă au stabilit, prin teste și evaluări ale produselor, că respectivele costuri și cheltuieli sunt justificate și proporționale și că produsul îndeplinește obiectivele și nevoile pieței-țintă.

7.Un intermediar de asigurări sau o întreprindere de asigurare care creează sau distribuie produse de investiții bazate pe asigurări documentează toate evaluările efectuate, inclusiv următoarele:

(a)dacă este cazul, rezultatele comparării produsului de investiții bazat pe asigurări cu valorile de referință relevante;

(b)după caz, motivele care justifică o abatere de la valoarea de referință; 

(c)justificarea și demonstrarea proporționalității costurilor și cheltuielilor aferente produsului de investiții bazat pe asigurări.

8.După consultarea ESMA și a autorităților competente, EIOPA elaborează și pune la dispoziția publicului, după caz, valori de referință comune pentru produsele de investiții bazate pe asigurări care prezintă niveluri similare de performanță, risc, strategie, obiective sau alte caracteristici, pentru a ajuta întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări care creează sau distribuie produse de investiții bazate pe asigurări să realizeze evaluarea comparativă a costurilor și a performanței produselor de investiții bazate pe asigurări.

Valorile de referință prezintă un interval de costuri și performanțe pentru a facilita identificarea produselor de investiții bazate pe asigurări ale căror costuri și performanțe diferă semnificativ de valorile medii.

Costurile utilizate pentru elaborarea valorilor de referință includ, de asemenea, în plus față de costul total al produsului, toate costurile de distribuție, inclusiv stimulentele. Acestea permit compararea cu componente individuale ale costurilor.

EIOPA actualizează periodic aceste valori de referință.

9.Comisia este împuternicită să completeze prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 38 pentru a detalia principiile prevăzute la prezentul articol, inclusiv, în ceea ce privește produsele de investiții bazate pe asigurări: 

(a)metodologia care urmează să fie utilizată de EIOPA pentru elaborarea valorilor de referință menționate la alineatul (8);

(b)criteriile pentru stabilirea măsurii în care costurile și cheltuielile sunt justificate și proporționale.

Actele delegate respective țin seama în mod proporțional de activitățile desfășurate, de natura produselor de asigurare vândute și de natura distribuitorului.

10.După consultarea ESMA și a autorităților competente, precum și după efectuarea de teste la nivelul sectorului și ținând seama de metodologia menționată la alineatul (9) litera (a), EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili următoarele:

(a)conținutul și tipul de date care trebuie raportate autorităților statului membru de origine în conformitate cu alineatul (4), în baza obligațiilor de prezentare de informații și de raportare, cu excepția cazului în care sunt necesare, în mod excepțional, date suplimentare; 

(b)standardele privind datele și formatele, metodele și mecanismele, precum și frecvența și data de începere cu privire la informațiile care trebuie raportate în conformitate cu alineatul (4).

EIOPA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [9 luni de la adoptarea actului delegat menționat la alineatul (2)].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

11.Politicile, procesele și mecanismele menționate la prezentul articol nu aduc atingere celorlalte cerințe din prezenta directivă, inclusiv celor cu privire la prezentarea de informații, caracterul adecvat sau corespunzător, identificarea și gestionarea conflictelor de interese, precum și plățile terților.

12.Prezentul articol nu se aplică produselor de asigurare care constau în asigurarea de riscuri mari.”

Articolul 26 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 26

Domeniul de aplicare al cerințelor suplimentare

„Prezentul capitol stabilește cerințe suplimentare față de cele aplicabile pentru activitățile de distribuție de asigurări, în cazul în care distribuția de asigurări este realizată în legătură cu vânzarea de produse de investiții bazate pe asigurări.

Produsele de investiții bazate pe asigurări pot fi distribuite numai prin intermediul:

(a)unui intermediar de asigurări;

(b)unei întreprinderi de asigurare.”

Se introduce următorul articol 26a:

„Articolul 26a

Informațiile publicitare și practicile de marketing

1.Prin derogare de la articolul 17 alineatul (2), statele membre se asigură că informațiile publicitare aferente produselor de investiții bazate pe asigurări sunt clar identificabile ca atare și identifică în mod clar intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare responsabil(ă) pentru conținutul și distribuirea acestora, indiferent dacă informațiile respective sunt transmise direct sau indirect de către intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare.

2.Statele membre se asigură că informațiile publicitare aferente produselor de investiții bazate pe asigurări sunt elaborate, concepute și furnizate într-un mod corect, clar, neînșelător și echilibrat în ceea ce privește prezentarea beneficiilor și a riscurilor, precum și într-un mod adecvat în ceea ce privește conținutul și canalele de distribuție pentru publicul-țintă și, atunci când vizează un produs specific de investiții bazat pe asigurări, pentru piața-țintă identificată în temeiul articolului 25 alineatul (1).

Toate informațiile publicitare aferente produselor de investiții bazate pe asigurări trebuie să prezinte într-un mod vizibil și concis caracteristicile esențiale ale produselor de investiții bazate pe asigurări la care se referă.

Prezentarea caracteristicilor esențiale ale informațiilor publicitare aferente produselor de investiții bazate pe asigurări asigură faptul că investitorii de retail pot înțelege cu ușurință principalele caracteristici ale produsului de investiții bazat pe asigurări, precum și principalele riscuri asociate acestora.

3.Statele membre se asigură că practicile de marketing sunt elaborate și utilizate într-un mod corect și neînșelător și că sunt adecvate pentru publicul-țintă. 

4.În cazul în care o întreprindere care creează un produs de investiții bazat pe asigurări pregătește și furnizează informații publicitare care urmează să fie utilizate de un distribuitor, aceasta este responsabilă pentru conținutul unor astfel de informații publicitare și pentru actualizarea lor. Distribuitorul este responsabil pentru utilizarea acestor informații publicitare și se asigură că ele sunt utilizate numai pentru piața-țintă identificată și în conformitate cu strategia de distribuție identificată pentru piața-țintă respectivă.

În cazul în care o întreprindere de asigurare sau un intermediar de asigurări care oferă sau recomandă produse de investiții bazate pe asigurări pe care nu le creează, organizându-și propriile informații publicitare, aceasta este pe deplin responsabilă pentru conținutul, actualizarea și utilizarea corespunzătoare a acestora, în conformitate cu piața-țintă identificată.

5.Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări transmit rapoarte anuale organelor de conducere ale acestora privind utilizarea informațiilor publicitare și a strategiilor care vizează practicile de marketing, privind respectarea obligațiilor relevante legate de informațiile publicitare și practicile de marketing în temeiul prezentei directive, precum și privind eventualele nereguli semnalate și soluțiile propuse.

6.Statele membre se asigură că autoritățile naționale competente pot lua măsuri prompte și eficace în legătură cu orice informație publicitară sau practică de marketing care nu respectă cerințele prevăzute la alineatele (1)-(3). 

7.Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări țin evidența tuturor informațiilor publicitare proprii aferente produselor de investiții bazate pe asigurări sau a informațiilor publicitare proprii comunicate de orice terț remunerat sau stimulat prin compensații nepecuniare.

Aceste evidențe se păstrează pentru o perioadă de cinci ani și, la cererea autorității competente, pentru o perioadă de până la șapte ani. Evidențele respective trebuie să poată fi extrase de întreprinderea de asigurare sau de distribuitorul de asigurări la cererea autorității competente.

Evidențele menționate la primul paragraf trebuie să conțină toate elementele următoare:

(a)    conținutul informațiilor publicitare;

(b)    detalii cu privire la suportul utilizat pentru informațiile publicitare;

(c)    data și durata comunicării informațiilor publicitare, inclusiv orele relevante de începere și de încheiere;

(d)    segmentele de consumatori de retail vizate sau factorii determinanți pentru stabilirea profilurilor;

(e)    statele membre în care au fost puse la dispoziție informațiile publicitare;

(f)    identitatea oricărui terț implicat în diseminarea informațiilor publicitare.

Evidențele cu privire la identitatea menționată la litera (f) trebuie să conțină denumirile juridice, sediile, datele de contact și, după caz, prezența pe platformele de comunicare socială a persoanelor fizice sau juridice în cauză.

8. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 38, un act delegat de completare a prezentei directive prin care să precizeze:

(a)caracteristicile esențiale ale produselor de investiții bazate pe asigurări care trebuie prezentate în toate informațiile publicitare care vizează consumatorii de retail sau consumatorii de retail potențiali, precum și orice alte criterii relevante pentru a se asigura că respectivele caracteristici esențiale apar într-un mod vizibil și sunt ușor accesibile pentru un consumator de retail obișnuit, indiferent de mijloacele de comunicare;

(b)condițiile pe care ar trebui să le respecte informațiile publicitare și practicile de marketing aferente produselor de investiții bazate pe asigurări pentru a fi corecte, clare, neînșelătoare, echilibrate în ceea ce privește prezentarea beneficiilor și a riscurilor și adecvate în ceea ce privește conținutul și canalele de distribuție pentru publicul-țintă sau, după caz, pentru piața-țintă.”

La articolul 28, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care dispozițiile organizatorice sau administrative adoptate de intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare în conformitate cu articolul 27 pentru a gestiona conflictele de interese nu sunt suficiente pentru a garanta, cu o certitudine rezonabilă, că riscul de a aduce atingere intereselor consumatorului va fi evitat, intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare comunică în mod clar consumatorului natura generală sau sursele conflictelor de interese, în timp util înainte ca respectivul consumator să își asume obligații în temeiul unui contract sau al unei oferte de asigurare.”

Articolul 29 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 29

Informarea consumatorilor și a titularilor de polițe

1.Fără a aduce atingere articolului 18 și articolului 19 alineatele (1) și (2), statele membre se asigură că intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări oferă consumatorilor, în timp util înainte ca aceștia să își asume obligații în temeiul unui contract sau al unei oferte de asigurare, informații adecvate, într-o formă personalizată, cu privire la produsele de investiții bazate pe asigurări propuse consumatorilor respectivi. Informațiile respective trebuie să conțină toate elementele următoare:

(a)în cazul în care se oferă consultanță:

(i) dacă respectiva consultanță este sau nu este furnizată în mod independent;

(ii) dacă respectiva consultanță se bazează pe o analiză largă sau pe o analiză mai restrânsă a diferitelor tipuri de produse de investiții bazate pe asigurări și, după caz, a activelor suport ale investiției și, în special, dacă gama acestora este limitată la produsele și activele create sau furnizate de entitățile care au, cu intermediarul de asigurări și cu întreprinderea de asigurare, legături strânse sau orice alte relații juridice și economice, cum ar fi relațiile contractuale, suficient de strânse încât să poată afecta independența consultanței oferite; 

(iii) dacă intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare va furniza consumatorului o evaluare periodică a adecvării produselor de investiții bazate pe asigurări recomandate consumatorului respectiv; 

(iv) în cazul în care intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare oferă consultanță independentă unui consumator de retail, dacă gama de produse de investiții bazate pe asigurări recomandată este limitată sau nu doar la produse de investiții bazate pe asigurări bine diversificate, care nu sunt complexe [astfel cum se menționează la articolul 30 alineatul (3)] și care sunt eficiente din punctul de vedere al costurilor; 

(v) modul în care produsele de investiții bazate pe asigurări recomandate țin seama de diversificarea portofoliului consumatorului; 

(b)o descriere a principalelor caracteristici ale produsului de investiții bazat pe asigurări propus și, după caz, ale oricăror active suport ale investiției și strategii de investiții recomandate, inclusiv orientări adecvate și avertismente privind riscurile asociate produselor de investiții bazate pe asigurări și, după caz, activelor suport ale investiției recomandate sau în ceea ce privește anumite strategii de investiții urmate de produsul respectiv;

(c)informații privind acoperirea propusă a asigurării, inclusiv detalii privind beneficiile și opțiunile de asigurare și circumstanțele care le-ar declanșa, precum și, după caz, un rezumat al riscurilor excluse și al excluderilor, în cazul în care nu se pot înainta solicitări de compensare;

(d)informații privind toate costurile, cheltuielile asociate și plățile terților explicite și implicite, inclusiv toate costurile și cheltuielile legate de distribuirea produsului de investiții bazat pe asigurări, precum și costul consultanței și, după caz, modalitatea de plată a acestora de către consumator și durata plăților;

(e)legea aplicabilă contractului și jurisdicția competentă;

(f)informații generale privind normele fiscale care se aplică tipului de produs de investiții bazat pe asigurări.

Informațiile menționate la litera (d) primul paragraf trebuie însoțite de o explicație corespunzătoare, într-un limbaj standardizat și ușor de înțeles pentru un consumator de retail obișnuit, cu privire la impactul costurilor, al cheltuielilor și al oricăror plăți ale terților asupra randamentului preconizat.

Statele membre se asigură că intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare prezintă informațiile privind toate costurile, cheltuielile și plățile terților menționate la litera (d) primul paragraf în formă agregată pentru a permite consumatorului să înțeleagă costul total și efectul cumulativ asupra randamentului investiției. Costul total se exprimă în termeni monetari și procentaje calculate pe durata produsului de investiții bazat pe asigurări. La cererea consumatorului, intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare furnizează o defalcare detaliată a informațiilor respective.

Plățile terților efectuate sau primite de intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare în legătură cu furnizarea sau distribuirea produsului de investiții bazat pe asigurări se detaliază separat. Intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare comunică impactul cumulativ al acestor plăți ale terților, inclusiv al oricăror plăți recurente ale terților, asupra randamentului net pe durata produsului de investiții bazat pe asigurări. Scopul plăților terților și impactul acestora asupra randamentului net se explică într-un mod standardizat și într-un limbaj ușor de înțeles pentru un consumator de retail obișnuit.

2.Statele membre se asigură că întreprinderile care creează produse de investiții bazate pe asigurări elaborează un document personalizat concis, care conține informații esențiale ce trebuie furnizate anual fiecărui consumator de retail care deține produsul («situația anuală»).

Data exactă la care se referă informațiile din situația anuală se precizează în mod vizibil.

Informațiile conținute în situația anuală trebuie să fie exacte și actualizate.

Întreprinderile care creează produsele pun situația anuală la dispoziția fiecărui titular de polițe de retail în mod gratuit, în format electronic. La cerere, se transmite un exemplar pe suport de hârtie în plus față de orice informații primite prin mijloace electronice.

Nu este necesar să se furnizeze situația anuală în cazul în care întreprinderea care creează produsele le oferă titularilor săi de polițe de retail acces la un sistem online, care îndeplinește condițiile necesare pentru a fi considerat un suport durabil, de unde se pot accesa cu ușurință situații actualizate care prezintă informațiile relevante prevăzute la alineatul (3), iar întreprinderea respectivă dispune de dovezi potrivit cărora respectivii titulari de polițe au avut acces la aceste situații cel puțin o dată în ultimele 12 luni.

3.Situația anuală trebuie să conțină cel puțin următoarele informații esențiale:

(a)toate costurile, cheltuielile asociate și plățile terților, exprimate în mod detaliat în termeni monetari și procentaje, plătite sau suportate, direct sau indirect, de către titularii de polițe de retail în ultimele 12 luni și pe o bază combinată de la începutul duratei contractuale în legătură cu produsul de investiții bazat pe asigurări în cauză;

(b)performanța anuală a fiecăruia dintre activele suport ale investiției aferente produsului de investiții bazat pe asigurări și performanța anuală globală a portofoliului, fiecare în comparație cu performanțele din anii anteriori;

(c)impozitele totale, inclusiv taxele de timbru, impozitul asupra tranzacțiilor, impozitul reținut la sursă și orice alte taxe percepute de întreprinderea de asigurare, defalcate în funcție de tipul de impozit, suportate de consumatorul de retail în legătură cu produsul de investiții bazat pe asigurări; 

(d)după caz, valoarea de piață sau valoarea estimată, atunci când valoarea de piață nu este disponibilă, a fiecărui activ suport al investiției aferent produsului de investiții bazat pe asigurări;

(e)plățile efectuate de titularii de polițe de retail cu privire la produsul de investiții bazat pe asigurări, inclusiv investițiile, depozitele, contribuțiile, primele și comisioanele, în ultimele 12 luni, din care se deduc eventualele retrageri efectuate;

(f)proiecții individuale ajustate ale rezultatului preconizat la sfârșitul perioadei de deținere contractuale sau recomandate, pe baza valorii curente a investiției și a evoluției performanței sale până în prezent și legate de scenariile de performanță precontractuală din documentul cu informații esențiale prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1286/2014, precum și o declarație de declinare a responsabilității conform căreia aceste proiecții pot fi diferite de valoarea finală reală a investiției;

(g)informații privind condițiile și consecințele financiare ale încetării anticipate a investiției sau ale schimbării furnizorilor, inclusiv privind valoarea de răscumpărare și condițiile de răscumpărare a poliței de asigurare;

(h)un scurt rezumat privind acoperirea asigurării, în special privind beneficiile de asigurare și orice opțiuni și informații cu privire la circumstanțele în care persoana asigurată decedează sau are loc un alt eveniment asigurat;

(i)în cazul produselor de investiții bazate pe asigurări pentru care termenii și condițiile polițelor prevăd revizuiri periodice ale primelor, primele estimate necesare pentru a menține beneficiile de protecție existente până la vârsta de 55, 65, 75 și 85 de ani.

4.Informațiile descrise la alineatul (1) și situația anuală menționată la alineatele (2) și (3) se pun la dispoziția consumatorilor de retail și a titularilor de polițe prin utilizarea unei terminologii și a unui format standardizate la nivelul Uniunii. 

După consultarea ESMA și după efectuarea de teste în rândul consumatorilor și la nivelul sectorului, EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

(a)formatul relevant pentru furnizarea informațiilor enumerate la alineatele (1) și (3), inclusiv forma și lungimea documentului, precum și conținutul fiecăruia dintre elementele informațiilor; 

(b)terminologia standardizată la nivelul Uniunii și explicațiile aferente care trebuie utilizate pentru furnizarea informațiilor enumerate la alineatele (1) și (3). Explicațiile asigură faptul că acestea pot fi înțelese de orice consumator de retail fără cunoștințe specifice privind produsele de investiții bazate pe asigurări.

EIOPA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [JO: a se introduce data – 18 luni de la data intrării în vigoare].

Se conferă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la al treilea paragraf în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

5.Statele membre se asigură că intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări afișează avertismente adecvate în materialul informativ, inclusiv în informațiile publicitare, pus la dispoziția consumatorilor de retail pentru a-i avertiza cu privire la riscurile specifice de pierderi potențiale generate de produsele de investiții bazate pe asigurări și, după caz, de activele suport ale investiției deosebit de riscante.

Până la [18 luni de la intrarea în vigoare a directivei de modificare], EIOPA elaborează și actualizează periodic orientări privind conceptul de produse de investiții bazate pe asigurări deosebit de riscante, ținând seama în mod corespunzător de particularitățile diferitelor tipuri de produse de investiții bazate pe asigurări.

EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a detalia formatul și conținutul acestor avertismente privind riscurile, ținând seama în mod corespunzător de particularitățile diferitelor tipuri de produse de investiții bazate pe asigurări și de diferitele tipuri de comunicări.

EIOPA transmite Comisiei aceste standarde tehnice de reglementare până la [JO: a se introduce data – 18 luni de la data intrării în vigoare].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la al treilea paragraf în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

EIOPA monitorizează aplicarea coerentă a avertismentelor privind riscurile în întreaga Uniune. În cazul în care există motive de îngrijorare legate de utilizarea sau absența utilizării sau supravegherea utilizării unor astfel de avertismente privind riscurile în statele membre, care pot avea un impact semnificativ asupra protecției investitorilor, după consultarea autorităților competente în cauză, EIOPA poate impune utilizarea avertismentelor privind riscurile de către intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări.”

Se introduc următoarele articole 29a și 29b:

„Articolul 29a

Stimulente

1.Statele membre se asigură că intermediarii de asigurări sau întreprinderile de asigurare care creează produse de investiții bazate pe asigurări sau distribuie astfel de produse în conformitate cu articolul 30 alineatele (2) și (3) nu plătesc sau nu primesc niciun onorariu sau comision sau nu acordă sau nu primesc niciun beneficiu nepecuniar în legătură cu furnizarea sau distribuirea unui produs de investiții bazat pe asigurări către sau de la nicio parte, cu excepția consumatorului sau a unei persoane care acționează în numele consumatorului.

Interdicția de la primul paragraf nu se aplică beneficiilor nepecuniare minore cu o valoare totală care nu depășește 100 EUR pe an sau care, prin dimensiunea și natura lor, nu afectează respectarea obligației intermediarului de asigurări sau a întreprinderii de asigurare de a acționa în interesul suprem al consumatorului, cu condiția ca acestea să fi fost comunicate în mod clar consumatorului.

Orice plată sau beneficiu care permite sau este necesară pentru furnizarea serviciilor, inclusiv taxele reglementate sau onorariile juridice, și care, prin natura sa, nu poate genera conflicte cu obligațiile intermediarului de asigurări sau ale întreprinderii de asigurare de a acționa într-un mod onest, echitabil și profesionist, în interesul suprem al consumatorilor nu intră sub incidența cerințelor de la primul paragraf.

2.Statele membre se asigură că, atunci când distribuie produse de investiții bazate pe asigurări în conformitate cu articolul 30 alineatul (1), intermediarii de asigurări sau întreprinderile de asigurare primesc onorarii sau beneficii de la un terț sau plătesc astfel de onorarii și beneficii terțului respectiv numai cu condiția ca respectivii intermediari de asigurări sau întreprinderi de asigurare să se asigure că primirea sau plata unor astfel de onorarii sau beneficii nu afectează respectarea obligației lor de a acționa cu onestitate, corectitudine și profesionalism, în interesul suprem al clienților lor. Intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare comunică existența, natura și valoarea unor astfel de plăți ale terților în conformitate cu articolul 29.

3.Statele membre se asigură că intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare informează, după caz, consumatorul cu privire la mecanismele de transfer către acesta al oricăror onorarii, comisioane, beneficii pecuniare sau nepecuniare primite în legătură cu distribuirea produsului bazat pe asigurări.

4.Statele membre pot impune intermediarilor de asigurări și întreprinderilor de asigurări cerințe mai stricte în legătură cu aspectele reglementate de prezentul articol. În special, statele membre pot, în plus, să interzică sau să restricționeze suplimentar oferirea sau acceptarea de onorarii, comisioane ori beneficii nepecuniare de la terți în legătură cu furnizarea de consultanță în materie de asigurări.

Cerințele mai stricte pot include obligația ca onorariile, comisioanele sau beneficiile nepecuniare în cauză să îi fie returnate consumatorului sau deduse din onorariile plătite de consumator.

Atunci când încheie contracte de asigurare cu consumatori care își au reședința obișnuită sau sunt stabiliți în respectivul stat membru, toți intermediarii de asigurări și toate întreprinderile de asigurare, inclusiv cei (cele) care își desfășoară activitatea în temeiul libertății de a presta servicii sau al libertății de stabilire, trebuie să respecte cerințele mai stricte ale statului membru menționate în prezentul alineat.

5.Comisia este împuternicită să completeze prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 38 pentru a preciza:

(a)modul în care intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare trebuie să respecte principiile prevăzute la prezentul articol;

(b)criteriile pentru evaluarea respectării de către intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care plătesc sau primesc stimulente a obligației de a acționa onest, corect și profesionist, în interesul suprem al consumatorului.

6.La trei ani de la data intrării în vigoare a Directivei (UE) [OP – a se introduce numărul directivei de modificare] și după consultarea ESMA și EIOPA, Comisia evaluează efectele plăților terților asupra investitorilor de retail, în special având în vedere potențialele conflicte de interese și în ceea ce privește disponibilitatea consultanței independente, și evaluează impactul dispozițiilor relevante din Directiva (UE) [OP – a se introduce numărul directivei de modificare] asupra investitorilor de retail. În cazul în care acest lucru este necesar pentru a preveni crearea de prejudicii consumatorilor, Comisia propune modificări legislative Parlamentului European și Consiliului.

                       Articolul 29b

Interesul suprem al consumatorilor

1.Statele membre se asigură că, pentru a acționa în interesul suprem al consumatorului în conformitate cu articolul 17 alineatul (1), atunci când oferă consultanță consumatorilor cu privire la produse de investiții bazate pe asigurări, întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări au obligația:

(a)să ofere o astfel de consultanță pe baza unei evaluări a unei game adecvate de produse de investiții bazate pe asigurări și, după caz, de active suport ale investiției; 

(b)să recomande produsul de investiții bazat pe asigurări și, după caz, activele suport ale investiției cele mai eficiente din punctul de vedere al costurilor dintre produsele de investiții bazate pe asigurări identificate ca fiind adecvate pentru client în temeiul articolului 30 alineatul (1), cu caracteristici similare;

(c)să recomande, din gama de produse de investiții bazate pe asigurări identificate ca fiind adecvate pentru client în temeiul articolului 30 alineatul (1), unul sau mai multe produse de investiții bazate pe asigurări și, după caz, unul sau mai multe active suport ale investiției, unul sau mai multe produse fără caracteristici suplimentare care nu sunt necesare pentru atingerea obiectivelor de investiții ale consumatorului și care generează costuri suplimentare;

(d)să recomande produse de investiții bazate pe asigurări ale căror acoperire a asigurării este în concordanță cu cerințele și nevoile de asigurare ale consumatorului.

2.Comisia este împuternicită să completeze prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 38 pentru a detalia modul în care intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare trebuie să respecte principiile prevăzute la prezentul articol.

Actele delegate respective țin seama de natura serviciilor oferite sau furnizate consumatorului și de natura produselor oferite sau avute în vedere, inclusiv de diferite tipuri de produse de investiții bazate pe asigurări.”

Articolul 30 se modifică după cum urmează:

(a)se introduce următorul alineat (-1):

„(-1) Statele membre impun intermediarilor de asigurări și întreprinderilor de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări să evalueze caracterul adecvat sau corespunzător al produselor de investiții bazate pe asigurări și, după caz, al activelor suport ale investiției care urmează să fie recomandate consumatorilor sau solicitate de consumatori în timp util înainte ca aceștia să își asume obligații în temeiul unui contract sau al unei oferte de asigurare. Fiecare dintre aceste evaluări se realizează pe baza informațiilor proporționale și necesare despre consumator, astfel cum au fost obținute de intermediarul de asigurări sau de întreprinderea de asigurare în conformitate cu cerințele prevăzute la prezentul articol.

Statele membre se asigură că intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări explică scopul evaluării caracterului adecvat sau a caracterului corespunzător consumatorilor înainte de a le solicita informații. Statele membre se asigură că intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări avertizează consumatorii, într-un format standardizat, cu privire la toate elementele următoare:

(a)că furnizarea de informații inexacte sau incomplete poate avea un impact negativ asupra calității evaluării care urmează să fie efectuată de intermediarul de asigurări sau de întreprinderea de asigurare;

(b)că absența informațiilor împiedică intermediarii de asigurări și întreprinderea de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări să stabilească dacă serviciul sau instrumentul financiar avut în vedere este adecvat sau corespunzător pentru consumator și să ofere consultanță. 

Statele membre se asigură că intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări furnizează consumatorilor, la cererea acestora, un raport privind informațiile colectate pentru evaluarea caracterului adecvat sau a caracterului corespunzător. Raportul respectiv trebuie prezentat într-un format standardizat, elaborat de EIOPA.

EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili explicația și avertismentul menționate la al doilea paragraf și formatul și conținutul raportului menționat la al treilea paragraf.

EIOPA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [JO: a se introduce data – 18 luni de la data intrării în vigoare].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta aceste standarde tehnice de reglementare în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.”;

(b)alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

(1) Fără a aduce atingere articolului 20 alineatul (1), atunci când oferă consultanță cu privire la produse de investiții bazate pe asigurări, intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare obține informații privind cunoștințele și experiența consumatorului în domeniul de investiții relevant pentru tipul specific de produs de investiții bazat pe asigurări sau, după caz, de active suport ale investiției oferite sau solicitate, situația financiară a consumatorului respectiv, inclusiv structura eventualelor portofolii existente, capacitatea sa de a suporta pierderi totale sau parțiale, nevoile și obiectivele sale de investiții, inclusiv orice preferințe în materie de durabilitate și toleranța sa la risc, astfel încât intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare să îi poată recomanda consumatorului produse de investiții bazate pe asigurări care îi sunt adecvate și, în special, care corespund toleranței sale la risc, capacității sale de a suporta pierderi, precum și nevoii de diversificare a portofoliului.

Atunci când furnizează consumatorilor de retail consultanță independentă limitată la produse de investiții bazate pe asigurări bine diversificate, care nu sunt complexe și care sunt eficiente din punctul de vedere al costurilor, intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare nu are obligația de a obține informații cu privire la cunoștințele și experiența consumatorului referitoare la produsele de investiții bazate pe asigurări în cauză sau la structura portofoliilor acestuia.

Atunci când oferă consultanță care implică schimbarea activelor suport ale investiției, intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare colectează, de asemenea, informațiile necesare cu privire la activele suport existente ale investiției consumatorului și la noile active de investiții recomandate și efectuează o analiză a costurilor și a beneficiilor estimate ale schimbării, astfel încât să fie în mod rezonabil în măsură să demonstreze că beneficiile preconizate ale schimbării sunt mai mari decât costurile.

(2) Fără a aduce atingere articolului 20 alineatul (1), statele membre se asigură că, în cazul în care nu se oferă consultanță în legătură cu produsele de investiții bazate pe asigurări, intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare solicită consumatorului să furnizeze informații cu privire la cunoștințele și experiența persoanei respective în domeniul de investiții relevant pentru tipul specific de produs de investiții bazat pe asigurări sau, după caz, de active suport ale investiției oferite sau solicitate, precum și la capacitatea persoanei de a suporta pierderi totale sau parțiale și toleranța sa la risc, astfel încât să permită intermediarului de asigurări sau întreprinderii de asigurare să evalueze dacă produsul sau produsele de investiții bazate pe asigurări este (sunt) corespunzătoare pentru client.

În cazul în care intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare consideră, pe baza informațiilor primite în conformitate cu primul paragraf, că produsul nu este corespunzător pentru consumator, intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare avertizează consumatorul în acest sens. Avertismentul respectiv trebuie furnizat într-un format standardizat și se înregistrează.

Intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare nu distribuie un produs de investiții bazat pe asigurări care face obiectul unui avertisment care indică faptul că produsul de servicii nu este corespunzător, cu excepția cazului în care consumatorul îi solicită să distribuie produsul respectiv în pofida unui astfel de avertisment, iar întreprinderea de asigurare acceptă să încheie contractul la cererea consumatorului. Se înregistrează atât cererea consumatorului, cât și acceptarea acesteia de către întreprinderea de asigurare.

EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili formatul și conținutul avertismentului menționat la al doilea paragraf.

EIOPA transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare până la [JO: a se introduce data – 18 luni de la data intrării în vigoare].

Se conferă Comisiei competența de a adopta aceste standarde tehnice de punere în aplicare în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(3) Fără a aduce atingere articolului 20 alineatul (1), atunci când nu se oferă consultanță în legătură cu produsele de investiții bazate pe asigurări, statele membre pot să prevadă derogări de la obligațiile menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, permițând intermediarilor de asigurări sau întreprinderilor de asigurare să desfășoare pe teritoriul lor activități de distribuție de asigurări în legătură cu produsele de investiții bazate pe asigurări fără a fi necesar să obțină informațiile sau să facă evaluarea prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(a)activitățile de distribuție de asigurări se referă la oricare dintre următoarele:

(i) produse de investiții bazate pe asigurări care prevăd doar expunerea investițiilor la instrumente financiare considerate a nu fi complexe potrivit Directivei 2014/65/UE și nu includ o structură care face dificilă înțelegerea de către consumator a riscurilor implicate;

(ii) alte produse de investiții bazate pe asigurări care nu sunt complexe în sensul prezentului alineat;

(b)activitatea de distribuție de asigurări se desfășoară la inițiativa consumatorului;

(c)consumatorul a fost informat în mod clar cu privire la faptul că, în cadrul respectivei activități de distribuție de asigurări, intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare nu are obligația de a evalua dacă produsul de investiții bazat pe asigurări sau activitatea de distribuție de asigurări prestată sau oferită este corespunzătoare și că respectivul consumator nu beneficiază de protecția aferentă a normelor relevante de conduită profesională. Un astfel de avertisment se transmite într-un format standardizat;

(d)intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare îndeplinește obligațiile de la articolele 27 și 28.

Atunci când distribuie produse de investiții bazate pe asigurări consumatorilor care își au reședința obișnuită sau sunt stabiliți într-un stat membru care nu utilizează derogarea prevăzută la prezentul alineat, toți intermediarii de asigurări sau toate întreprinderile de asigurare, inclusiv cei sau cele care își desfășoară activitatea în temeiul libertății de a presta servicii sau al libertății de stabilire, respectă dispozițiile aplicabile în statul membru în cauză.

EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili formatul și conținutul avertismentului menționat la litera (c) primul paragraf.

EIOPA transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare până la [JO: a se introduce data – 18 luni de la data intrării în vigoare].

Se conferă Comisiei competența de a adopta aceste standarde tehnice de punere în aplicare în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1094/201039.”;

(c) alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Statele membre se asigură că intermediarii de asigurări sau întreprinderile de asigurare furnizează consumatorului rapoarte adecvate privind activitățile de distribuție de asigurări pe un suport durabil. Aceste rapoarte conțin comunicări periodice către consumatori, luând în considerare tipul și complexitatea produselor de investiții bazate pe asigurări în cauză și natura serviciului furnizat consumatorului și conțin, după caz, costurile asociate tranzacțiilor și serviciilor efectuate în numele consumatorului.

Statele membre se asigură că, atunci când oferă consultanță cu privire la produse de investiții bazate pe asigurări, intermediarii de asigurări sau întreprinderile de asigurare pun la dispoziția consumatorului cu suficient timp înainte de încheierea contractului și pe un suport durabil, o declarație privind caracterul adecvat care precizează consultanța oferită și modul în care consultanța respectivă corespunde preferințelor, obiectivelor și altor caracteristici ale consumatorului în cauză. Furnizarea unei astfel de declarații se face cu suficient timp înainte ca respectivul consumator să își asume obligații în temeiul unui contract sau al unei oferte de asigurare pentru a se asigura că respectivul consumator dispune de suficient timp pentru a o examina și, dacă este necesar, pentru a obține informații sau clarificări suplimentare din partea intermediarului de asigurări sau a întreprinderii de asigurare.

Statele membre se asigură că, în cazul în care contractul de asigurare se încheie prin intermediul unor mijloace de comunicare la distanță care nu permit furnizarea prealabilă a declarației privind caracterul adecvat, intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare poate furniza declarația privind caracterul adecvat pe un suport durabil imediat după ce consumatorul își asumă obligații în temeiul unui contract de asigurare, cu condiția să fie îndeplinite cumulativ următoarele două condiții:

(a)consumatorul a consimțit să primească declarația privind caracterul adecvat fără întârzieri nejustificate după încheierea contractului;

(b)intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare i-a oferit consumatorului opțiunea de a întârzia încheierea contractului pentru a primi declarația privind caracterul adecvat înainte de încheierea contractului.

Statele membre se asigură că, în cazul în care un intermediar de asigurări sau o întreprindere de asigurare a informat consumatorul că va realiza o evaluare periodică a caracterului adecvat, raportul periodic conține o declarație actualizată cu privire la modul în care produsul de investiții bazat pe asigurări corespunde preferințelor, obiectivelor și altor caracteristici ale consumatorului de retail.”;

(d)se introduc următoarele alineate (5a), (5b) și (5c):

„(5a) Statele membre pot impune distribuitorilor cerințe mai stricte în legătură cu aspectele reglementate de prezentul articol. În special, statele membre pot impune obligativitatea furnizării consultanței menționate la articolul 30 pentru vânzarea oricăror produse de investiții bazate pe asigurări sau pentru vânzarea anumitor tipuri de astfel de produse.

Statele membre se asigură că, atunci când încheie contracte de asigurare cu consumatori care își au reședința obișnuită sau sunt stabiliți în respectivul stat membru, toți intermediarii de asigurări și toate întreprinderile de asigurare, inclusiv cei (cele) care își desfășoară activitatea în temeiul libertății de a presta servicii sau al libertății de stabilire, respectă cerințele mai stricte ale acestora menționate la primul paragraf.

(5b) Statele membre impun ca, în cazul în care un intermediar de asigurări sau o întreprindere de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări informează consumatorul cu privire la furnizarea în mod independent a consultanței, intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare:

(a)evaluează un număr suficient de mare de produse de asigurare disponibile pe piață, care sunt suficient de diversificate în ceea ce privește tipul și furnizorii de produse, pentru a se asigura că obiectivele consumatorului pot fi atinse în mod adecvat și nu sunt limitate la produsele de asigurare emise sau furnizate de entitățile care au legături strânse cu intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare;

(b)nu acceptă și nu reține niciun fel de onorarii, comisioane sau beneficii pecuniare sau nepecuniare plătite sau acordate de terți sau de persoane care acționează în numele unor terți în legătură cu furnizarea serviciului respectiv către consumatori.

(5c) Atunci când oferă consultanță de investiții consumatorilor de retail în mod independent, intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare poate limita evaluarea în ceea ce privește tipul de produse de investiții bazate pe asigurări menționate la alineatul (5b) litera (a) la produse de investiții bazate pe asigurări bine diversificate, care sunt eficiente din punctul de vedere al costurilor și care nu sunt complexe. Înainte de a accepta un astfel de serviciu, consumatorul de retail este informat în mod corespunzător cu privire la posibilitatea și condițiile de a obține acces la consultanță independentă standard și la beneficiile și constrângerile aferente.”;

(e)alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) Comisia este împuternicită să completeze prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 38 pentru a detalia modul în care intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare trebuie să respecte principiile prevăzute la prezentul articol atunci când desfășoară activități de distribuție de asigurări în legătură cu produse de investiții bazate pe asigurări, inclusiv în ceea ce privește:

(a)informațiile care trebuie obținute atunci când evaluează caracterul adecvat și corespunzător al produselor de investiții bazate pe asigurări pentru consumatori;

(b)criteriile de evaluare a produselor de investiții bazate pe asigurări care nu sunt complexe în sensul alineatului (3) litera (a) punctul (ii) de la prezentul articol;

(c)conținutul și formatul evidențelor și acordurilor pentru prestarea de servicii către consumatori și ale rapoartelor periodice adresate consumatorilor cu privire la serviciile furnizate.

Actele delegate respective țin seama de natura serviciilor oferite sau furnizate consumatorului și de natura produselor oferite sau avute în vedere, inclusiv de diferite tipuri de produse de investiții bazate pe asigurări, precum și de tipul de consumator, respectiv de retail sau profesional.”

Articolul 35 alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(a)litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) proceduri specifice de primire a rapoartelor privind încălcările potențiale sau reale și măsurile luate ca răspuns la acestea, inclusiv stabilirea unor canale de comunicație sigure pentru asemenea rapoarte. ”;

(b)se adaugă următorul paragraf:

   Procedurile specifice menționate la litera (a) includ, de asemenea, crearea, pe prima pagină a site-ului web al fiecărei autorități competente, a unui link către un formular simplu de raportare care să permită oricărei persoane să raporteze încălcarea sau eventuala încălcare a dreptului Uniunii. Statele membre impun autorităților competente să analizeze, fără întârzieri nejustificate, toate rapoartele transmise prin intermediul acestui formular de raportare;”.

Se introduce următorul articol 35a:

„Articolul 35a

Procedura de abordare a activităților oferite prin mijloace digitale fără autorizare sau înregistrare

1.Statele membre se asigură că, în cazul în care o persoană fizică sau juridică desfășoară activități de distribuție de asigurări online care vizează consumatori de pe teritoriul lor fără a fi înregistrată în conformitate cu articolul 3 din prezenta directivă sau autorizată în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2009/138/CE sau în cazul în care o autoritate competentă suspectează că entitatea respectivă desfășoară astfel de activități fără a fi înregistrată în conformitate cu articolul 3 din prezenta directivă sau fără a fi autorizată în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2009/138/CE, autoritatea competentă ia toate măsurile adecvate și proporționale pentru a preveni desfășurarea acestor activități de distribuție, inclusiv în legătură cu informațiile publicitare, recurgând la competențele de supraveghere menționate la articolul 12 alineatul (3). Orice astfel de măsuri respectă principiile cooperării dintre statele membre prevăzute în prezenta directivă.

2.Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora autoritățile competente publică orice decizie de impunere a unei măsuri luate în temeiul alineatului (1), în conformitate cu articolul 32.

Autoritățile competente informează EIOPA cu privire la orice decizie menționată la alineatul (2) fără întârzieri nejustificate. EIOPA creează o bază de date electronică accesibilă tuturor autorităților competente, care include deciziile transmise de acestea. EIOPA publică o listă a tuturor deciziilor existente, descriind persoanele fizice sau juridice în cauză și tipurile de servicii sau produse furnizate. Lista este accesibilă publicului prin intermediul unui link de pe site-ul web al EIOPA. În ceea ce privește persoanele fizice, această listă nu conduce la publicarea mai multor date cu caracter personal ale persoanelor fizice respective decât cele publicate de autoritatea competentă în temeiul primului paragraf și în conformitate cu articolul 32.”

Articolul 38 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 38

                   Acte delegate

   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 39 privind articolele 10, 25, 26a, 28, 29a, 29b și 30.”

Articolul 39 se modifică după cum urmează:

(a)alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolele 10, 25, 26a, 28, 29a, 29b și 30 se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 22 februarie 2016.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolele 10, 25, 26a, 28, 29a, 29b și 30 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.”;

(b)se introduce următorul alineat (3a):

„(3a) Înainte de a adopta un act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016.”;

(c)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 10, 25, 26a, 28, 29a, 29b și 30 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

Anexa I se modifică în conformitate cu anexa III la prezenta directivă.

Articolul 3

Modificări ale Directivei 2009/138/CE

Secțiunea 5 din titlul II din capitolul 1 din Directiva 2009/138/CE se modifică după cum urmează:

(1)Titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Secțiunea 5

Dreptul de anulare”;

Se elimină următorul text:

„Subsecțiunea 1

Asigurarea generală”;

Se elimină articolele 183 și 184.

Se elimină următorul text:

„Subsecțiunea 1

Asigurarea de viață”;

Se elimină articolul 185.

Articolul 4

Modificări ale Directivei 2009/65/CE

Directiva 2009/65/CE se modifică după cum urmează:

(1) Articolul 14 se modifică după cum urmează:

(a)se introduc următoarele alineate (1a)-(1f):

„(1a) În sensul alineatului (1), statele membre impun societăților de administrare să acționeze astfel încât să prevină perceperea unor costuri nejustificate OPCVM-urilor și deținătorilor de titluri de participare.

Costurile care îndeplinesc următoarele condiții sunt considerate justificate:

(a) costurile sunt în conformitate cu informațiile din prospect menționate la articolul 69 și cu informațiile cheie destinate investitorilor menționate la articolul 78;

(b) costurile sunt necesare pentru ca OPCVM-ul să funcționeze în conformitate cu strategia și obiectivul său de investiții sau să îndeplinească anumite cerințe de reglementare;

(c) costurile sunt suportate de investitori într-un mod care asigură tratamentul echitabil al investitorilor.

(1b) Statele membre impun societăților de administrare să mențină, să aplice și să revizuiască un proces eficace de stabilire a prețurilor, care să permită identificarea și cuantificarea tuturor costurilor suportate de OPCVM sau de deținătorii de titluri de participare. Înainte de autorizarea OPCVM-ului și pe toată durata sa de viață, acest proces de stabilire a prețurilor asigură îndeplinirea următoarelor condiții:

(a) costurile nu sunt nejustificate;

(b) costurile suportate de investitorii de retail sunt justificate și proporționale, având în vedere caracteristicile OPCVM-ului, inclusiv obiectivul de investiții, strategia, randamentele preconizate, nivelul riscurilor și alte caracteristici relevante.

(1c) Statele membre se asigură că societățile de administrare sunt responsabile pentru eficacitatea și calitatea procesului lor de stabilire a prețurilor. Procesul de stabilire a prețurilor se documentează în mod clar, stabilește cu claritate responsabilitățile organelor de conducere ale societății de administrare în ceea ce privește stabilirea și revizuirea costurilor suportate de investitori și face obiectul unei revizuiri periodice. Evaluarea costurilor se bazează pe criterii și metodologii obiective, inclusiv pe o comparație cu standardele pieței.

(1d) Statele membre impun societăților de administrare să evalueze cel puțin o dată pe an dacă au fost percepute costuri nejustificate OPCVM-ului sau deținătorilor de titluri de participare.

Statele membre impun societăților de administrare să restituie investitorilor sumele aferente în cazul în care au fost percepute costuri nejustificate OPCVM-ului sau deținătorilor de titluri de participare.

Statele membre impun societăților de administrare să raporteze autorităților competente ale statului lor membru de origine și autorităților competente ale statului membru de origine al OPCVM-ului, depozitarului și auditorilor financiari ai OPCVM-ului situațiile în care au fost percepute costuri nejustificate OPCVM-ului sau deținătorilor de titluri de participare.

(1e) Statele membre impun societăților de administrare să evalueze cel puțin o dată pe an condițiile menționate la alineatul (1b) litera (b). Evaluarea ține seama de criteriile stabilite în procesul de stabilire a prețurilor și include o comparație cu valoarea de referință relevantă privind costurile și performanța publicată de AEVMP în conformitate cu alineatul (1f).

În cazul în care un OPCVM sau clasele sale de acțiuni, atunci când au structuri diferite ale costurilor, se abate/se abat de la valoarea de referință relevantă menționată la alineatul (1f), societatea de administrare efectuează teste și evaluări suplimentare și stabilește dacă respectivele costuri și cheltuieli sunt, totuși, justificate și proporționale. În cazul în care justificarea și proporționalitatea costurilor și cheltuielilor nu pot fi demonstrate sau în cazul în care OPCVM-ul sau clasele sale de acțiuni nu respectă alte criterii stabilite de societatea de administrare în procesul de stabilire a prețurilor, titlurile de participare ale OPCVM-ului respectiv sau clasele sale de acțiuni nu pot fi comercializate către investitorii de retail de către societatea de administrare.

(1f) După consultarea EIOPA și a autorităților competente, AEVMP elaborează și pune la dispoziția publicului, după caz, valori de referință care să permită evaluarea comparativă a costurilor și a performanței OPCVM-urilor sau a claselor lor de acțiuni, în cazul în care acestea au structuri diferite ale costurilor, și care să fie utilizate pentru evaluarea prevăzută la alineatul (1e).

Atunci când acest lucru este fezabil, se elaborează valori de referință comune pentru titlurile de participare ale OPCVM-urilor sau clasele lor de acțiuni, în cazul în care acestea au structuri diferite ale costurilor, comercializate către investitori de retail care prezintă niveluri similare de performanță, risc, strategie, obiective sau alte caracteristici.

Aceste valori de referință prezintă un interval de costuri și performanțe, în special în cazul în care costurile și performanțele respective diferă semnificativ de valorile medii. Valorile de referință se actualizează periodic.”;

(b)alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i) partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Fără a aduce atingere articolului 116, Comisia adoptă măsuri, prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 112a, pentru a se asigura că societatea de administrare respectă obligațiile prevăzute la alineatele (1)-(1e), în special pentru:”;

(ii) litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) a specifica principiile necesare pentru a se asigura că societățile de administrare utilizează cu eficacitate resursele și procedurile necesare pentru buna desfășurare a activităților lor;”;

(iii) se adaugă următoarele litere (d) și (e):

„(d) a preciza cerințele minime pentru procesul de stabilire a prețurilor cu scopul de a evita perceperea unor costuri nejustificate OPCVM-ului și deținătorilor de titluri de participare, în special prin:

(i) asigurarea identificării și a cuantificării corecte a costurilor și a respectării cerințelor prevăzute la alineatul (1a) litera (a);

(ii) identificarea costurilor care pot fi percepute OPCVM-ului și deținătorilor de titluri de participare, ținând seama de nivelul costurilor și de natura lor, prin trimitere la o listă de costuri eligibile care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1a) literele (b) și (c) și condițiile în care autoritățile competente pot autoriza, de la caz la caz, costuri care nu sunt incluse în lista costurilor eligibile, dar care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1a) literele (b) și (c);

(iii) identificarea potențialelor conflicte de interese și a măsurilor de atenuare a apariției conflictelor de interese;

(iv) instituirea unei proceduri de stabilire a cuantumului compensației în cazul în care investitorilor le-au fost percepute costuri nejustificate;

(e) a prevedea criterii cu scopul de a stabili justificarea și proporționalitatea costurilor în conformitate cu alineatul (1b) litera (b) și pentru luarea măsurilor corective menționate la alineatul (1e), precum și pentru a specifica metodologia utilizată de AEVMP la elaborarea valorilor sale de referință.”;

(c)se adaugă următorul alineat (4):

„(4) Până la …[OP: a se introduce data = cinci ani de la data menționată la articolul 7 alineatul (2) din prezenta directivă], după consultarea AEVMP, Comisia prezintă Consiliului și Parlamentului un raport privind punerea în aplicare a prezentului articol. Raportul evaluează cel puțin:

(a)dacă și în ce măsură prezentul articol a avut un impact pozitiv asupra costurilor și a performanței OPCVM-urilor oferite investitorilor de retail;

(b)dacă evaluarea prevăzută la alineatul (1e) este proporțională în ceea ce privește complexitatea și costurile suportate de societățile de administrare.”

Se introduce următorul articol 20a:

„Articolul 20a

Pentru fiecare OPCVM pe care îl administrează, societatea de administrare furnizează autorității competente a statului său membru de origine informații privind costurile suportate de investitori și performanțele OPCVM-ului, la nivelul fiecărui fond sau la nivelul claselor de acțiuni ale OPCVM-ului, în cazul în care respectivele clase de acțiuni au structuri diferite ale costurilor.”

La articolul 30, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În sensul articolelor menționate la primul paragraf, «societate de administrare» înseamnă o «societate de investiții», cu excepția articolului 14 alineatul (1d) al doilea paragraf.”

La articolul 90, se adaugă următorul alineat:

„Prezentul articol nu aduce atingere aplicării articolului 14.”

La articolul 98 alineatul (2), se adaugă următoarea literă (n):

„(n) de a solicita compensarea investitorilor în cazul în care au fost percepute costuri nejustificate OPCVM-ului sau deținătorilor de titluri de participare.”

La articolul 99 alineatul (6), se adaugă următoarea literă:

„(h) cerința de compensare a investitorilor în cazul în care au fost percepute costuri nejustificate OPCVM-ului sau deținătorilor de titluri de participare.”;

La articolul 112a alineatul (2), după al patrulea paragraf, se introduce următorul paragraf:

„Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 14 este conferită Comisiei pentru o perioadă de patru ani de la [JO: a se introduce data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].”

Articolul 5

Modificarea Directivei 2011/61/UE

Directiva 2011/61/UE se modifică după cum urmează:

(1)Articolul 12 se modifică după cum urmează:

(a)se introduc următoarele alineate (1a)-(1f):

„(1a) În sensul alineatului (1), statele membre impun AFIA să acționeze astfel încât să prevină perceperea unor costuri nejustificate FIA și deținătorilor de unități.

Costurile care îndeplinesc următoarele condiții sunt considerate justificate:

(a) costurile sunt în conformitate cu informațiile din prospect menționate la articolul 23 alineatul (3), cu regulile fondului sau actul constitutiv al acestuia menționate la articolul 23 alineatul (1) și cu documentul cu informații esențiale menționat la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1286/2014;

(b) costurile sunt necesare pentru ca FIA să funcționeze în conformitate cu strategia și obiectivul său de investiții sau să îndeplinească anumite cerințe de reglementare;

(c) costurile sunt suportate de investitori într-un mod care asigură tratamentul echitabil al investitorilor, cu excepția cazurilor menționate la articolul 12 alineatul (1), în care regulile sau actul constitutiv al FIA prevăd/prevede un tratament preferențial.

(1b) Statele membre impun AFIA să mențină, să aplice și să revizuiască un proces eficace de stabilire a prețurilor, care să permită identificarea și cuantificarea tuturor costurilor suportate de FIA sau de deținătorii de unități. Acest proces de stabilire a prețurilor asigură îndeplinirea următoarelor condiții:

(a) costurile nu sunt nejustificate;

(b) costurile suportate de investitorii de retail sunt justificate și proporționale, având în vedere caracteristicile FIA, inclusiv obiectivul de investiții, strategia, randamentele preconizate, nivelul riscurilor și alte caracteristici relevante.

(1c) Statele membre se asigură că AFIA sunt responsabili pentru eficacitatea și calitatea procesului lor de stabilire a prețurilor. Procesul de stabilire a prețurilor se documentează în mod clar, stabilește cu claritate responsabilitățile organelor de conducere ale AFIA în ceea ce privește stabilirea și revizuirea costurilor suportate de investitori și face obiectul unei revizuiri periodice. Evaluarea costurilor se bazează pe criterii și metodologii obiective, inclusiv pe o comparație cu standardele pieței.

(1d) Statele membre impun AFIA să evalueze cel puțin o dată pe an dacă au fost percepute costuri nejustificate FIA sau deținătorilor de unități.

Statele membre impun AFIA să restituie investitorilor sumele aferente în cazul în care au fost percepute costuri nejustificate FIA sau deținătorilor de unități.

Statele membre impun AFIA să raporteze autorităților competente ale statului lor membru de origine și autorității competente a statului membru de origine al FIA, după caz, depozitarului și auditorilor financiari ai AFIA și FIA, după caz, situațiile în care au fost percepute costuri nejustificate FIA sau deținătorilor de unități.

(1e) Statele membre impun AFIA să evalueze cel puțin o dată pe an condițiile menționate la alineatul (1b) litera (b). Evaluarea ține seama de criteriile stabilite în procesul de stabilire a prețurilor și, pentru unitățile sau acțiunile FIA distribuite investitorilor de retail, include o comparație cu valoarea de referință relevantă privind costurile și performanța publicată de AEVMP în conformitate cu alineatul (1f).

În cazul în care un FIA sau clasele sale de acțiuni, atunci când au structuri diferite ale costurilor, se abate/se abat de la valoarea de referință relevantă menționată la alineatul (1f), AFIA efectuează teste și evaluări suplimentare și stabilește dacă respectivele costuri și cheltuieli sunt, totuși, justificate și proporționale. În cazul în care justificarea și proporționalitatea costurilor și cheltuielilor nu pot fi demonstrate sau în cazul în care FIA sau clasele sale de acțiuni nu respectă alte criterii stabilite de AFIA în procesul de stabilire a prețurilor, unitățile sau acțiunile FIA respectiv sau clasele sale de acțiuni nu pot fi distribuite investitorilor de retail de către AFIA.

(1f) După consultarea EIOPA și a autorităților competente, AEVMP elaborează și pune la dispoziția publicului, după caz, valori de referință care să permită evaluarea comparativă a costurilor și a performanței FIA sau a claselor lor de acțiuni, în cazul în care acestea au structuri diferite ale costurilor, și care să fie utilizate pentru evaluarea prevăzută la alineatul (1e).

Atunci când acest lucru este fezabil, se elaborează valori de referință comune pentru unitățile sau acțiunile FIA sau clasele lor de acțiuni, în cazul în care acestea au structuri diferite ale costurilor, distribuite investitorilor de retail care prezintă niveluri similare de performanță, risc, strategie, obiective sau alte caracteristici.

Aceste valori de referință prezintă un interval de costuri și performanțe, în special în cazul în care costurile și performanțele respective diferă semnificativ de valorile medii. Valorile de referință se actualizează periodic.”;

(b)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Comisia adoptă, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 56 și în condițiile prevăzute la articolele 57 și 58, măsuri care precizează criteriile care trebuie utilizate de autoritățile competente relevante pentru a stabili dacă AFIA își respectă obligațiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și măsuri pentru a se asigura că AFIA respectă obligațiile prevăzute la alineatele (1)­(1e) din prezentul articol, în special pentru:

(a) a preciza cerințele minime pentru procesul de stabilire a prețurilor cu scopul de a evita perceperea unor costuri nejustificate FIA și deținătorilor de titluri de participare, în special prin:

(i) asigurarea identificării și a cuantificării corecte a costurilor și a respectării condițiilor prevăzute la alineatul (1a) litera (a);

(ii) identificarea costurilor care pot fi percepute FIA și deținătorilor de unități, ținând seama de nivelul costurilor și de natura lor, prin trimitere la o listă de costuri eligibile care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1a) literele (b) și (c) și condițiile în care autoritățile competente pot autoriza, de la caz la caz, costuri care nu sunt incluse în lista costurilor eligibile, dar care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1a) literele (b) și (c);

(iii) identificarea potențialelor conflicte de interese și a măsurilor de atenuare a apariției conflictelor de interese;

(iv) instituirea unei proceduri de stabilire a cuantumului compensației în cazul în care investitorilor le-au fost percepute costuri nejustificate.

(b) a prevedea criterii cu scopul de a stabili justificarea și proporționalitatea costurilor în conformitate cu alineatul (1b) litera (b) și pentru luarea măsurilor corective menționate la alineatul (1e), precum și pentru a specifica metodologia utilizată de AEVMP la elaborarea valorilor sale de referință.”;

(c)se adaugă următorul alineat (4):

„(4) Până la …[OP: a se introduce data = cinci ani de la data menționată la articolul 7 alineatul (2) din prezenta directivă], după consultarea AEVMP, Comisia prezintă Consiliului și Parlamentului un raport privind punerea în aplicare a prezentului articol. Raportul evaluează cel puțin:

(a)dacă și în ce măsură prezentul articol a avut un impact pozitiv asupra costurilor și a performanței FIA oferite investitorilor de retail;

(b)dacă evaluarea prevăzută la alineatul (1e) este proporțională în ceea ce privește complexitatea și costurile suportate de AFIA.”

La articolul 24 alineatul (2), se adaugă următoarea literă (f):

„(f) informații privind costurile suportate de investitori și performanțele FIA, la nivelul fiecărui FIA sau la nivelul claselor de acțiuni ale FIA, în cazul în care respectivele clase de acțiuni au structuri diferite ale costurilor.”

La articolul 46 alineatul (2), se adaugă următoarea literă (n):

„(n) de a solicita compensarea investitorilor în cazul în care au fost percepute costuri nejustificate FIA sau deținătorilor de unități.”.

   La articolul 56 alineatul (1), după prima teză, se introduce următoarea teză:

„Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 12 este conferită Comisiei pentru o perioadă de patru ani de la [JO: a se introduce data intrării în vigoare a directivei de modificare].”

Articolul 6

Transpunere

1.Statele membre adoptă și publică, cel târziu până la … [OP: a se introduce data = 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

2.Statele membre aplică actele respective începând cu … [OP: a se introduce data = 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

3.Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

4.Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 7

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 8

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

Fișă financiară legislativă – strategia privind investițiile de retail

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Titlul propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică vizat(e)

1.3.Obiectul propunerii

1.4.Obiectiv(e)

1.4.1.Obiectiv(e) general(e)

1.4.2.Obiectiv(e) specific(e)

1.4.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

1.4.4.    Indicatori de performanță

1.5.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru punerea în aplicare a inițiativei

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției Uniunii (aceasta poate rezulta din diferiți factori, de exemplu, mai buna coordonare, securitatea juridică, o mai mare eficacitate sau complementaritate). În sensul prezentului punct, „valoarea adăugată a intervenției Uniunii” este valoarea ce rezultă din intervenția Uniunii care depășește valoarea ce ar fi fost obținută dacă ar fi acționat doar statele membre.

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual și posibilele sinergii cu alte instrumente corespunzătoare

1.5.5.Evaluarea diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, inclusiv a posibilităților de realocare a creditelor

1.6.Durata și impactul financiar ale propunerii/inițiativei

1.7.Metoda (metodele) de execuție a bugetului planificată (planificate)

2.MĂSURI DE GESTIUNE

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

2.2.Sistemul (sistemele) de gestiune și de control

2.2.1.Justificarea modului (modurilor) de gestiune, a mecanismului (mecanismelor) de punere în aplicare a finanțării, a modalităților de plată și a strategiei de control propuse

2.2.2.Informații privind riscurile identificate și sistemul (sistemele) de control intern instituit(e) pentru atenuarea lor

2.2.3.Estimarea și justificarea raportului cost-eficacitate al controalelor (raportul dintre costurile controalelor și valoarea fondurilor aferente gestionate) și evaluarea nivelurilor preconizate ale riscurilor de eroare (la plată și la închidere)

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

3.2.Impactul estimat asupra cheltuielilor

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

3.2.2.Impactul estimat asupra creditelor EIOPA și ESMA

3.2.3.Impactul estimat asupra resurselor umane ale EIOPA și ESMA

3.2.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual

3.2.5.Contribuțiile terților

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 

1.1.Titlul propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică vizat(e)

1.3.Obiectul propunerii 

◻ o acțiune nouă

◻ o acțiune nouă întreprinsă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare 41  

☑ prelungirea unei acțiuni existente 

◻ o fuziune a uneia sau mai multor acțiuni către o altă/o nouă acțiune 

1.4.Obiectiv(e)

1.4.1.Obiectiv(e) general(e) 

1.4.2.Obiectiv(e) specific(e) 

1.4.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care ar trebui să le aibă propunerea/inițiativa asupra beneficiarilor vizați/grupurilor vizate.

1.4.4.Indicatori de performanță 

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea progreselor și a realizărilor obținute.

1.5.Motivele propunerii/inițiativei 

1.5.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru punerea în aplicare a inițiativei

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției Uniunii (aceasta poate rezulta din diferiți factori, de exemplu, mai buna coordonare, securitatea juridică, o mai mare eficacitate sau complementaritate). În sensul prezentului punct, „valoarea adăugată a intervenției Uniunii” este valoarea ce rezultă din intervenția Uniunii care depășește valoarea ce ar fi fost obținută dacă ar fi acționat doar statele membre.

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual și posibilele sinergii cu alte instrumente corespunzătoare

1.5.5.Evaluarea diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, inclusiv a posibilităților de realocare a creditelor

1.6.Durata și impactul financiar ale propunerii/inițiativei

◻ durată limitată

–◻    Propunere/inițiativă în vigoare din [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

–◻    Impact financiar din AAAA până în AAAA

☑ durată nelimitată

–Punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate din 2025 până în 2027,

–urmată de o perioadă de funcționare la capacitate maximă.

1.7.Metoda (metodele) de execuție a bugetului planificată (planificate) 42  

◻ Gestiune directă asigurată de Comisie prin

–◻    agenții executive

◻ Gestiune partajată cu statele membre

☑ Gestiune indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție bugetară:

◻ organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza);

◻BEI și Fondului european de investiții;

☑ organismelor menționate la articolele 70 și 71;

◻ organismelor de drept public;

◻ organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să li se furnizeze garanții financiare adecvate;

◻ organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și care beneficiază de garanții financiare adecvate;

◻ organismelor sau persoanelor care sunt responsabile cu executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din TUE, și care sunt identificate în actul de bază relevant.

Observații

2.MĂSURI DE GESTIUNE 

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare 

A se preciza frecvența și condițiile aferente monitorizării și raportării.

2.2.Sistemul (sistemele) de gestiune și de control 

2.2.1.Justificarea modului (modurilor) de gestiune, a mecanismului (mecanismelor) de punere în aplicare a finanțării, a modalităților de plată și a strategiei de control propuse

Pe lângă activitatea Serviciului de Audit Intern, EIOPA și ESMA fac obiectul unui audit extern, inclusiv de către Curtea de Conturi a Uniunii Europene, care, în conformitate cu articolul 104 din Regulamentele financiare ale EIOPA și ESMA, întocmește în fiecare an rapoarte anuale specifice privind EIOPA și ESMA, în conformitate cu cerințele articolului 287 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. 2.2.2.Informații privind riscurile identificate și sistemul (sistemele) de control intern instituit(e) pentru atenuarea lor

2.2.3.Estimarea și justificarea raportului cost-eficacitate al controalelor (raportul dintre costurile controalelor și valoarea fondurilor aferente gestionate) și evaluarea nivelurilor preconizate ale riscurilor de eroare (la plată și la închidere) 

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor 

A se preciza măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate, de exemplu din strategia antifraudă.

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate) 

·Linii bugetare existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

·Noile linii bugetare solicitate

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

3.2.Impactul estimat asupra cheltuielilor 

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor 

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.2.Impactul estimat asupra creditelor EIOPA și ESMA 

–◻    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

–☑    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

Credite de angajament în milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.3.Impactul estimat asupra resurselor umane ale EIOPA și ESMA 

3.2.3.1.Rezumat

–◻    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite cu caracter administrativ

–☑    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite cu caracter administrativ, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

Cerințe privind personalul (ENI):

milioane EUR (cu trei zecimale)

Cerințe privind personalul (ENI):

3.2.3.2.Necesarul de resurse umane estimat pentru DG-ul sub tutela căruia se află agenția

–☑    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane.

–◻    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Estimarea se exprimă în numere întregi (sau cel mult cu o zecimală)

Necesarul de resurse umane va fi asigurat din efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate deja pentru gestionarea acțiunii și/sau redistribuite intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, cu resurse suplimentare ce ar putea fi acordate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii anuale de alocare și ținând seama de constrângerile bugetare.

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate:

Descrierea metodei de calcul al costului pentru unitățile ENI ar trebui inclusă în anexa V secțiunea 3.

3.2.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual 

–☑    Propunerea/inițiativa este compatibilă cu cadrul financiar multianual existent.

–☑    Propunerea/inițiativa necesită o reprogramare a rubricii corespunzătoare din cadrul financiar multianual.

–◻    Propunerea/inițiativa necesită recurgerea la instrumentul de flexibilitate sau la revizuirea cadrului financiar multianual 52 .

3.2.5.Contribuțiile terților 

–◻ Propunerea/inițiativa nu prevede cofinanțare din partea terților.

–☑    Propunerea/inițiativa prevede cofinanțare, estimată în cele ce urmează:

milioane EUR (cu trei zecimale)

–

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor 

–☑ Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

–◻    Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

–◻    asupra resurselor proprii

–◻    asupra altor venituri

– vă rugăm să precizați dacă veniturile sunt alocate unor linii de cheltuieli ◻

milioane EUR (cu trei zecimale)

Pentru veniturile diverse „alocate”, a se preciza linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

A se preciza metoda de calcul al impactului asupra veniturilor.

Apendice la Fișa financiară legislativă

Ipoteze generale:

·Legislația intră în vigoare în 2025.

·Costul aferent cheltuielilor suplimentare cu personalul (titlul 1) a fost calculat pe baza costurilor medii cu personalul aplicabile începând cu ianuarie 2023, în valoare de 142 000 EUR pentru fiecare agent temporar și de 62 000 EUR pentru fiecare agent contractual (și anume costurile medii standard totale pentru fiecare agent temporar și pentru fiecare agent contractual după scăderea costurilor standard legate de clădiri și IT în valoare de 29 000 EUR aferente ENI suplimentare, cunoscute sub denumirea de „habillage”). 

Coeficienții corectori actuali aplicabili pentru EIOPA în Frankfurt (100,6) și ESMA în Paris (116,8) au fost aplicați acestor costuri standard, care au fost ulterior indexate la 2 % din 2024 (în conformitate cu practica standard la programarea bugetului Uniunii pe baza faptului că, în unii ani, inflația poate fi mai mică, iar, în alții, poate fi mai mare).

·Costul aferent infrastructurii suplimentare și cheltuielilor de funcționare (titlul 2) a fost calculat prin aplicarea costurilor standard de „habillage” legate de clădiri și IT în valoare de 29 000 EUR aferente ENI aplicabile AFM calculate în 2023, la care se adaugă o indemnizație standard de 2 500 EUR per ENI pentru alte costuri administrative care nu sunt acoperite de alocarea pentru costurile de „habillage” (și anume 31 500 EUR per ENI). În ceea ce privește costurile aferente cheltuielilor cu personalul de la titlul 1, suma de 31 500 EUR per ENI se indexează cu 2 % începând din 2024.

Justificarea nivelurilor de resurse solicitate (cheltuieli cu personalul și cheltuieli de funcționare)

Resursele solicitate sunt necesare pentru îndeplinirea următoarelor sarcini de către EIOPA și ESMA:

1.furnizarea de consultanță tehnică de către ESMA și EIOPA privind elaborarea unui model UE pentru prezentarea de informații privind costurile în temeiul MiFID II și IDD;

2.elaborarea de către ESMA și EIOPA a unor orientări privind utilizarea „informațiilor vitale” în cadrul comunicărilor de informații publicitare în temeiul MiFID și IDD;

3.furnizarea de consultanță tehnică de către ESMA și EIOPA privind criteriile de evaluare a rentabilității, inclusiv în ceea ce privește metodologia de comparare (valori de referință) și compilarea informațiilor pentru obținerea acestor valori de referință (atât pentru distribuitori, cât și pentru firmele care creează produsele);

4.colectarea de date privind costurile și performanța produselor de investiții de retail (în scopul compilării valorilor de referință);

5.elaborarea și actualizarea, dacă este necesar, a modelelor de raportare;

6.împuternicirea ESMA și EIOPA să impună firmelor utilizarea sistematică a avertismentelor privind riscurile;

7.instituirea și gestionarea platformelor de colaborare de către ESMA (și EIOPA);

8.raportarea de către ANC a datelor consolidate privind activitatea transfrontalieră către EIOPA și mandatarea EIOPA să elaboreze o raportare limitată, însă clară și armonizată a activităților transfrontaliere.

Acestea vor fi sarcini noi pentru EIOPA și ESMA. Atât ESMA, cât și EIOPA intenționează să redistribuie ENI actuale pentru gestionarea unora dintre sarcini (4 și, respectiv, 1.3 ENI). Cu toate acestea, nevoile de resurse corespunzătoare sarcinilor avute în vedere nu pot fi acoperite integral prin realocarea personalului existent sau prin cheltuieli operaționale deja planificate. Se estimează că ambele AES vor trebui să își asume aceste sarcini începând cu 2025.

Având în vedere caracterul temporar al sarcinilor 1, 2, 3, 5, 6 și 8, s-au prevăzut, în principal, posturi de agenți contractuali pentru executarea acestora.

Au fost luate în considerare anumite creșteri ale eficienței ca urmare a grupării următoarelor sarcini:

–sarcinile 1, 2, 6,

–sarcinile 3, 5, 8,

–sarcinile 4, 7,

care pot fi executate de același personal, fie simultan, fie în mod secvențial.

Bugetele de personal și IT pentru sarcina 4 (colectarea de date privind costurile și performanța produselor de investiții de retail) sunt semnificativ mai mari pentru ESMA, deoarece se preconizează că aceasta va îndeplini sarcina la o scară mai largă (colectarea de informații cu privire la un număr mai mare de produse).

Costurile de achiziție pentru testarea în rândul consumatorilor au fost estimate la 500 000 EUR atât pentru EIOPA, cât și pentru ESMA, cu posibile sinergii în cazul în care se urmează o procedură comună de achiziții publice.

Costul estimat al ANC pentru activitățile care urmează să fie desfășurate de EIOPA

Milioane EUR

Costul estimat al ANC pentru activitățile care urmează să fie desfășurate de ESMA

Milioane EUR