Raportori:

doamna Kinga JOÓ și domnul Carlos Manuel TRINDADE

Decizia Adunării Plenare	25.1.2023
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	21.6.2023
Data adoptării în sesiunea plenară	13.7.2023
Sesiunea plenară nr.	580
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	171/19/22

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE aprobă pe deplin rezoluțiile Organizației Națiunilor Unite care afirmă că apa este un drept elementar al omului (1) și că este fundamentală pentru ca indivizii să se poată bucura de viață și de toate drepturile omului (2). Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, la obiectivul 6, și Pilonul european al drepturilor sociale (PEDS) al Uniunii Europene, la principiul 20, stabilesc principiile generale ale dreptului de acces la apă. Într-un context caracterizat de schimbări climatice, sărăcia în domeniul apei capătă o importanță mai mare și necesită politici publice de combatere a acesteia. Într-o situație de deficit de apă, populația vulnerabilă este cea mai afectată.

1.2.

CESE invită Comisia Europeană și statele membre să aplice o abordare bazată pe drepturile omului în toate politicile privind apa și să abordeze sărăcia din domeniul apei, aliniindu-se astfel și la Pilonul european al drepturilor sociale. Serviciile de alimentare cu apă și de salubrizare ar trebui să fie durabile, echitabile, eficace, de înaltă calitate și accesibile ca preț pentru toți, și ar trebui să acorde o atenție deosebită grupurilor sociale vulnerabile.

1.3.

CESE consideră că accesul universal la apă potabilă și la salubritate de înaltă calitate, la prețuri echitabile pentru populație, ar trebui tratat ca un bun public și nu ca o simplă marfă, motiv pentru care acesta nu ar trebui gestionat în conformitate cu normele pieței unice.

1.4.

CESE solicită Comisiei să promoveze o abordare comună pentru a înțelege sărăcia în domeniul apei la nivelul UE și să elaboreze o definiție cuprinzătoare care să permită o înțelegere concretă și comună a sărăciei în domeniul apei (3), și în cadrul căreia fiecare stat membru să își poată elabora propria definiție dependentă de context, în conformitate cu cea europeană.

1.5.

CESE solicită Comisiei să elaboreze orientări comune pentru a monitoriza accesul la servicii de aprovizionare cu apă și de salubritate de calitate și la prețuri accesibile (4) și disparitățile spațiale, sociale și de gen aferente la nivelul statelor membre și al UE, și să cartografieze situația actuală și să monitorizeze periodic evoluțiile. Datele ar trebui să fie fiabile, valide și disponibile publicului. Acest lucru este, de asemenea, necesar pentru a respecta articolul 16 litera (a) din Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2020 privind calitatea apei destinate consumului uman (5), iar CESE se așteaptă ca propunerea Comisiei Europene de reformare a Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale (DTAUR) (6), care introduce un articol 19 privind accesul la salubritate, să fie adoptată.

1.6.

CESE propune Comisiei ca viitoarea revizuire a Directivei privind apa potabilă să includă garanția accesului universal la servicii de aprovizionare cu apă și de salubritate, astfel cum este prevăzut în ODD 6 al ONU. CESE recomandă Comisiei să adopte orientări comune pentru stabilirea prețului apei și a salubrizării, în cadrul cărora statele membre să își poată dezvolta cadrele de reglementare dependente de context. Aceste orientări ar trebui să respecte dreptul omului la apă și principiul nedegradării, similar celui recomandat de ONU cu privire la drepturile omului și accesul la apă potabilă și salubritate.

1.7.

CESE subliniază că plata serviciilor de alimentare cu apă și de salubrizare nu ar trebui să compromită îndeplinirea altor nevoi sociale. Prin urmare, CESE solicită Comisiei să realizeze o prezentare generală a măsurilor aplicate în toate statele membre în ceea ce privește accesibilitatea prețurilor și, în mod specific, în ceea ce-i privește pe consumatorii vulnerabili. Pe baza acestei prezentări generale, Comitetul solicită Comisiei să elaboreze orientări comune pentru statele membre pentru a identifica gospodăriile cu probleme legate de accesibilitatea prețurilor și, în mod specific, pe consumatorii vulnerabili, precum și măsuri de abordare a problemelor respective. Aceste orientări ar trebui să garanteze că niciun utilizator aflat într-o situație de vulnerabilitate nu este deconectat de la alimentarea cu apă (7). Măsurile ar trebui să se bazeze pe o viziune holistică a situațiilor gospodăriilor afectate și ar trebui să aplice instrumente de politică socială, măsuri de politică în domeniul locuințelor și măsuri specifice privind serviciile de alimentare cu apă și de salubrizare într-un mod specific contextului. Principiul solidarității ar trebui să fie luat în considerare în ceea ce privește finanțarea unor astfel de măsuri. Pe lângă finanțarea publică, ar trebui analizate forme inovatoare de finanțare, de exemplu, stabilirea unor fonduri specifice încorporate în facturile de apă.

1.8.

CESE recomandă ca UE să adopte și să consolideze cadrele de reglementare privind contractele de concesiune a apei pentru a gestiona apa ca un bun public și nu ca o marfă care poate fi comercializată. Astfel de cadre de reglementare ar trebui: (a) să fie aliniate la drepturile omului; (b) să promoveze durabilitatea ecosistemelor acvatice; (c) să fie stabilite și puse în aplicare în mod transparent, cu participarea publicului; (d) să completeze cadrul drepturilor de concesiune cu instituțiile publice pentru a recupera drepturile de utilizare a apei în schimbul unei compensații echitabile și să le realoce în timpul crizelor cauzate de secetă utilizatorilor aflați în situații de urgență.

1.9.

CESE observă că există o diferență fundamentală între gestionarea publică și cea privată a apei și că în ambele se pot găsi exemple pozitive și negative. Cu toate acestea, gestionarea privată, din cauza concentrării sale asupra profitului, poate întâmpina dificultăți în îndeplinirea cerinței fundamentale de universalitate a serviciului, adică deservirea populației în proporție de 100 %. CESE consideră că gestionarea publică a apei se află într-o poziție mai bună pentru a garanta accesul universal la apă și la sistemele de canalizare la un preț echitabil și cu standarde de calitate adecvate, precum și refacerea și protejarea ecosistemelor.

1.10.

CESE consideră că UE și toate statele membre ar trebui să adopte o viziune ecologică și să elaboreze programe de finanțare a distribuitorilor de apă pentru a realiza o reducere a scurgerilor și a pierderilor, unul dintre cele mai mari flageluri ale gospodăririi apelor. CESE invită Comisia și statele membre să ia în considerare și să sprijine soluții tehnice noi și inovatoare pentru a combate deficitul de apă, cum ar fi utilizarea sporită a apei gri și a apelor uzate epurate, precum și instalațiile descentralizate, la scară mică, de epurare a apelor uzate.

1.11.

CESE solicită Comisiei și statelor membre să pună la dispoziție finanțare publică pentru dezvoltarea infrastructurii, în special în ceea ce privește proprietarii de proprietăți care nu dispun de resurse și cartierele urbane și rurale defavorizate din punct de vedere social, cu nevoi prelungite de renovare a infrastructurii. Ar trebui luată în considerare dezvoltarea infrastructurii de apă și de salubritate legate de valul de renovări. Mai mult, în amenajarea spațială, ar trebui luată în considerare furnizarea durabilă din punct de vedere ecologic, economic și social a serviciilor de aprovizionare cu apă și de salubrizare.

1.12.

Remarcând cu atenție existența a numeroase bazine hidrografice în Europa, care implică mai multe state membre, CESE recomandă adoptarea unui cadru de guvernanță politică și tehnică și participarea societății civile pentru fiecare dintre bazinele existente în UE (a se vedea punctele 6.4 și 6.5). CESE propune ca Comisia Europeană să evalueze performanța gestionării bazinelor hidrografice și să introducă mecanisme politice, tehnice și participative pentru îmbunătățirea acesteia. Comisia ar trebui să introducă un consiliu al bazinelor hidrografice care să reprezinte toate părțile interesate în calitate de organism care să asiste Autoritatea responsabilă de bazinele hidrografice și să-și asume un rol de mediator în conflictele transfrontaliere.

1.13.

CESE recomandă Comisiei: — să reglementeze proiectele agricole și industriale foarte mari consumatoare de apă în ceea ce privește problemele de mediu și sociale din aval și, în unele cazuri, să elaboreze o etapă de eliminare treptată a acestor proiecte, prin găsirea unor soluții pentru întreprinderile, lucrătorii și teritoriile implicate și prin alocarea fondurilor necesare pentru realizarea unui echilibru în soluția găsită; — să elaboreze o legislație care să asigure un flux minim care să ajungă la mare; — să se asigure că UE adoptă planuri de urgență care să acorde prioritate accesului la apă pentru consumul uman, într-o criză cauzată de deficit.

1.14.

CESE propune ca UE să elaboreze politici de protecție a consumatorilor, asigurându-se că toată lumea are acces la apă potabilă sigură la un preț echitabil și la sisteme adecvate de canalizare. Aceste politici ar trebui să includă participarea diverselor părți interesate (consumatori, lucrători, întreprinderi) în cadrul organismelor de consultare.

1.15.

CESE invită Comisia și statele membre să adopte măsuri pentru a crește mai mult gradul de sensibilizare a cetățenilor UE cu privire la valoarea apei, la importanța accesului la apă și la salubritate pentru toți. Potențialul comunicării și al educației de creștere a gradului de sensibilizare ar trebui utilizat pentru a promova utilizarea mai durabilă a serviciilor de aprovizionare cu apă și de salubritate (8). Copiii și tinerii ar trebui să fie vizați, ei fiind actori esențiali în utilizarea durabilă a serviciilor de aprovizionare cu apă și de salubritate în viitor, însă sensibilizarea ar trebui să includă toate categoriile de vârstă. În cazul gospodăriilor care se confruntă cu sărăcia în domeniul apei, creșterea gradului de sensibilizare ar trebui integrată printre alte măsuri, pentru a îmbunătăți accesul gospodăriilor la servicii de aprovizionare cu apă și de salubritate de calitate și la prețuri accesibile.

1.16.

CESE subliniază că politicile UE și ale statelor membre în domeniul apei ar trebui să fie însoțite de studii sistematice privind cerințele în materie de personal din sectorul apei, inclusiv calificările necesare, dezvoltarea forței de muncă și gestionarea sănătății și securității în muncă. Acestea ar trebui să fie realizate împreună cu partenerii sociali din sector.

2.   Introducere și domeniul de aplicare al avizului

2.1.

Apa este esențială pentru toate aspectele vieții. Aceasta este, de asemenea, o parte esențială a dezvoltării durabile și este crucială pentru pacea civilizației noastre. Schimbările climatice au exacerbat deja problemele legate de apă și vor continua să facă acest lucru în viitor, la o scară și mai mare. Rezervele inadecvate de apă dulce exercită o presiune tot mai mare asupra comunităților umane, în special asupra grupurilor vulnerabile.

2.2.

În 2010 (9), Adunarea Generală a ONU a recunoscut în mod explicit dreptul omului la apă și la salubritate, consolidat de Conferința ONU din 2023 privind apa (10). ONU recunoaște, de asemenea, că apa potabilă curată și salubritatea sunt esențiale pentru respectarea tuturor drepturilor omului. Printre cele 17 obiective de dezvoltare durabilă ale ONU convenite la nivel internațional se numără obiectivul 6 – „Asigurarea disponibilității și gestionării durabile a apei și salubrității pentru toți”. Pe lângă aceste angajamente globale, principiul 20 al Pilonului european al drepturilor sociale prevede că „orice persoană are dreptul de a avea acces la servicii esențiale de bună calitate, inclusiv la apă și salubritate”.

2.3.

UE a instituit un cadru juridic și de guvernanță cuprinzător pentru a asigura gospodărirea durabilă a apelor sale și a înregistrat progrese în punerea în aplicare a acestuia (11), (12). Avizele anterioare ale CESE pledează pentru corelarea provocărilor asociate cu apa cu combaterea sărăciei și cu obiectivul de eradicare a acesteia (13), pentru promovarea furnizării de apă și salubritate ca servicii publice vitale pentru toți (14) și pentru facilitarea accesului la apă potabilă pentru grupurile vulnerabile și persoanele care trăiesc în locuri izolate și în zone rurale defavorizate sau periferice (15).

2.4.

Prezentul aviz din proprie inițiativă atrage atenția asupra provocărilor actuale privind accesul la apă curată și la salubritate. De asemenea, avizul analizează măsurile care trebuie adoptate la nivel european, național și local, precum și rolul societății civile organizate în combaterea sărăciei în domeniul apei și a efectelor acesteia, în special asupra celor mai vulnerabili. În cele din urmă, avizul analizează modalitățile de atenuare a efectelor sociale, politice și economice ale sărăciei în domeniul apei și a impactului acesteia asupra sănătății umane.

2.5.

Sărăcia în domeniul apei este prezentă în UE, în pofida situației relativ favorabile a UE în general. Lipsa accesului la apă și la salubritate de bună calitate și la prețuri accesibile, situație care poate fi descrisă ca sărăcie în domeniul apei, face parte din cotidianul a milioane de cetățeni ai UE. Cu alte cuvinte, milioane de europeni sunt privați de dreptul de acces la apă și la salubritate de bună calitate și la prețuri accesibile.

2.6.

Cu toate acestea, sărăcia în domeniul apei are consecințe sociale, economice și de mediu profunde, care includ riscuri pentru sănătate la nivel individual și comunitar, scăderea capacității de inserție profesională și deteriorarea economiei locale, excluziunea socială, poluarea mediului, mișcările/migrația populației și instabilitatea politică. Astfel de consecințe sunt foarte disproporționate în raport cu ponderea consumului de apă și a producției de ape uzate ale gospodăriilor în comparație cu industria și agricultura. Acest lucru se reflectă în faptul că prima inițiativă cetățenească europeană reușită a vizat accesul la apă și la salubritate, cerând servicii garantate de aprovizionare cu apă și de salubritate pentru toți cetățenii UE, plasarea drepturilor omului deasupra intereselor pieței în furnizarea apei și eforturi sporite ale UE pentru a asigura accesul universal la apă și la salubritate (16). Abordarea sărăciei în domeniul apei este necesară pentru a îndeplini prioritățile politice ale CE, în special în ceea ce privește Pactul verde și promisiunea sa de a nu lăsa pe nimeni în urmă.

2.7.

Directiva privind apa potabilă stabilește obligația statelor membre de a adopta toate măsurile necesare pentru a asigura accesul la apă potabilă al grupurilor vulnerabile și marginalizate. Totuși, aceasta nu recunoaște dreptul universal de acces la apă potabilă sigură și la salubritate, așa cum este specificat în ODD. CESE solicită Comisiei să includă această recunoaștere în următoarea revizuire a Directivei privind apa potabilă.

2.8.

CESE observă cu regret că datele disponibile sunt limitate și fragmentate, ceea ce face dificilă obținerea unei imagini de ansamblu cuprinzătoare a amplorii și caracteristicilor fenomenului.

3.   Accesul la apă de calitate și la salubritate

3.1.

O proporție de 2,2 % din populația UE, aproximativ 9,8 milioane de persoane, nu utilizează apă potabilă gestionată în condiții de siguranță dintr-o sursă îmbunătățită, accesibilă în domiciliile lor (17). Alte 2 % (aproximativ 9,4 milioane de persoane) pot accesa servicii de bază de apă potabilă doar în afara locuințelor lor (18). Aproximativ 450 000 de persoane rezidente în UE (19) nu au acces nici măcar la serviciile de bază de apă potabilă. Un număr de 6,7 milioane de persoane din UE – 1,5 % din populație –, trăiesc fără instalații sanitare, adică într-o gospodărie fără baie, duș sau toaletă interioară, în timp ce 84,5 milioane de persoane, – 19 % din populație –, trăiesc fără acces la măcar o epurare secundară a apelor uzate (20).

3.2.

Sărăcia în domeniul apei afectează în special persoanele și gospodăriile vulnerabile. — Gospodăriile care se confruntă cu sărăcia sunt de trei ori mai predispuse să trăiască fără instalații sanitare (21). — Lipsa accesului la apă, salubrizare și igienă (WASH) are un impact disproporționat asupra femeilor în mai multe moduri, de exemplu din cauza rolului lor disproporționat în efectuarea sarcinilor casnice și din cauza problemelor asociate cu gestionarea igienei menstruale. — Copiii sunt afectați în mod disproporționat, fiind mai vulnerabili la consecințele unei igiene necorespunzătoare. — Persoanele care trăiesc cu un handicap sau cu nevoi specifice se confruntă, de asemenea, cu o expunere crescută la consecințele sărăciei în domeniul apei. — Persoanele fără adăpost, în special oamenii străzii, sunt grav afectate de lipsa accesului la apă, salubrizare și igienă, din cauza sărăciei lor extreme în ceea ce privește locuința. — Cea mai mare minoritate etnică din Europa, romii, este foarte afectată de lipsa accesului la apă potabilă și la salubritate sigure și la prețuri accesibile. Fiecare a treia persoană de etnie romă trăiește într-o locuință fără apă curentă (22) și puțin peste jumătate dispun de o toaletă interioară sau un duș (23). Există exemple de comunități marginalizate, în care romii sunt suprareprezentați, cărora li se refuză chiar și serviciile de bază de apă potabilă, prin închiderea fântânilor publice (24) și care trăiesc în zone afectate de contaminarea apelor subterane din cauza activităților economice (25). — Migranții, în special migranții fără forme legale aflați în locuințe de urgență și în locuințe informale, se pot în special confrunta cu un acces deficitar la apă, salubrizare și igienă. — Lipsa accesului la apă și salubritate la prețuri accesibile poate avea un impact asupra afacerilor familiale ale gospodăriilor vulnerabile, creând probleme sociale și economice.

3.3.

Disparitățile spațiale în infrastructura de apă și salubritate sunt un factor important – deși nu singurul – în accesul inegal din punct de vedere social. În multe domenii, problemele de infrastructură și problemele sociale se intersectează. Comunitățile rurale marginalizate se pot afla într-o situație deosebit de dezavantajată. În plus, în cartierele sărace în resurse, cu îndelungi nevoi de renovare, infrastructura de slabă calitate contribuie la sărăcia în domeniul apei și la problemele de mediu.

3.4.

Între timp, schimbările demografice afectează distribuția spațială a cererii de servicii de aprovizionare cu apă și de salubritate în viitor. Urbanizarea crește presiunea asupra serviciilor de aprovizionare cu apă și de salubritate în multe zone urbane dens populate. În alte părți ale UE, în special – dar nu exclusiv – în zonele rurale, scăderea populației reprezintă o provocare pentru funcționarea rețelelor.

3.5.

Deși problemele menționate anterior, legate de lipsa accesului la aprovizionarea cu apă și la salubritate, afectează în principal grupurile sociale, o proporție mult mai mare a populației UE – în medie, 30 % – este afectată de o anumită formă de stres hidric, și anume o neconcordanță între cererea și oferta de apă (26). Persoanele din sudul Europei se confruntă cu probleme grave de stres hidric pe tot parcursul anului. În alte părți ale Europei, deficitele de apă apar ocazional și în anumite puncte critice. În total, 8 milioane de persoane din Europa trăiesc în zone cu o frecvență ridicată a secetei sau cu stres hidric (27). Se preconizează că schimbările climatice vor provoca o reducere sezonieră suplimentară a disponibilității apei în majoritatea părților Europei.

3.6.

Mai mult decât atât, prin modificarea ciclurilor hidrologice, modificarea tiparelor de precipitații și creșterea temperaturilor, schimbările climatice sunt un factor major care afectează stresul hidric și au un impact direct asupra WASH în mai multe moduri. Seceta, creșterea temperaturii și chiar precipitațiile extreme reduc disponibilitatea și calitatea apei și deteriorează infrastructura, conducând la dificultăți în menținerea comportamentelor în materie de igienă și salubritate. Creșterea nivelului mării poate reduce disponibilitatea apei potabile din cauza inundațiilor și a intruziunii saline. Dovezile specifice pentru Europa sunt limitate; cu toate acestea, pe baza tendințelor globale, se poate presupune în mod rezonabil că schimbările climatice au efecte disproporționate asupra persoanelor, gospodăriilor și comunităților vulnerabile (28).

3.7.

Cantitatea de apă utilizată de gospodării variază considerabil în funcție de statul membru, fiind cuprinsă între 77 și 220 de litri pe zi pe cap de locuitor (29). În statele membre din Est, consumul tinde să fie mai scăzut decât cel din statele membre din Vest, unele state membre din Sud fiind cele mai mari consumatoare, deși există și cazuri atipice (30).

3.8.

Deși calitatea apei în UE este, în general, bună, problemele de calitate persistă în unele zone, după cum arată reclamațiile de neconformitate lansate împotriva unor state membre pe baza Directivei privind apa potabilă. În plus, lipsa accesului la apă potabilă gestionată în condiții de siguranță, în special la serviciile de bază de apă, prezintă un risc ridicat de utilizare nesigură a apei potabile.

3.9.

Satisfacția cu privire la calitatea apei potabile este în general ridicată, deși nu unanimă. Datele sondajului realizat la jumătatea anilor 2010 arată că 82 % dintre rezidenții UE au considerat drept bună (31) calitatea apei potabile în zona în care trăiesc, aproximativ 7 % nefiind de acord cu această afirmație. Evaluarea generală a apei potabile în UE a fost mult mai puțin favorabilă, doar 27 % fiind de acord cu afirmația că există un acces bun la apă potabilă sănătoasă și curată în întreaga UE.

3.10.

Deși majoritatea covârșitoare a rezidenților UE utilizează apă de robinet pentru spălare, igienă personală și gătit, proporția persoanelor care utilizează apă de robinet ca apă potabilă este relativ mai redusă. La jumătatea anilor 2010, peste 90 % dintre respondenți au raportat că au folosit apă de robinet pentru gătit, în timp ce doar 55 % au afirmat că folosesc întotdeauna apă de robinet pentru consumul direct, iar 10 % au băut întotdeauna apă de robinet după filtrare.

3.11.

De-a lungul ultimelor decenii, apa a trecut printr-un proces de mercantilizare, iar serviciile de aprovizionare cu apă și de salubritate au trecut printr-un proces de privatizare și financiarizare. În ultimii ani, aceste procese au fost puse sub semnul întrebării și există deja exemple de municipalități care au preluat înapoi serviciile de apă. Apa este esențială pentru viață, reprezintă un bun comun și un drept al omului. În acest context, CESE consideră că, în calitate de servicii de interes public, serviciile de aprovizionare cu apă și de salubritate ar trebui să facă obiectul unei reglementări clare care să garanteze obligațiile de serviciu, pentru a se asigura că gestionarea apei și a apelor uzate este realizată în mod universal la un preț accesibil și la o calitate suficientă a serviciilor. Comisia ar trebui să mențină derogările pentru apă și apele uzate din Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului (32) (Directiva privind concesiunile) acordate ca urmare a succesului inițiativei cetățenești europene privind „Right2Water”. CESE recomandă Comisiei să scutească serviciile de aprovizionare cu apă de la normele pieței unice.

4.   Accesibilitatea prețurilor

4.1.

Accesibilitatea serviciilor de aprovizionare cu apă și de salubritate reprezintă o preocupare din ce în ce mai mare pentru rezidenții UE – printre alte motive, din cauza recentei creșteri a prețurilor la energie – și se preconizează o creștere a cheltuielilor pentru aceste servicii. Deși, în general, costurile aferente serviciilor de aprovizionare cu apă și de salubritate nu reprezintă o povară excesivă pentru gospodării, acestea sunt o povară pentru gospodăriile cu venituri mici, iar numărul gospodăriilor afectate este probabil să crească. Aplicând un prag de 3 %, în 13 țări ale UE, proporția de 5 % din populație corespunzător celei mai sărace categorii se confruntă cu probleme de accesibilitate a prețurilor pentru serviciile de aprovizionare cu apă și de salubritate, iar în unele țări chiar 10 % din populație, reprezentând cea mai săracă categorie, este afectată (33). Între timp, o astfel de abordare a măsurării problemelor legate de accesibilitatea prețurilor poate fi dezbătută, poate fi dificil de măsurat și poate să nu indice amploarea reală a problemei, deoarece nu ia în considerare gospodăriile care consumă foarte puțin, diferențele de prețuri pentru apă (34) și situația veniturilor relative ale gospodăriilor.

4.2.

Prețul aferent serviciilor de aprovizionare cu apă și de salubritate arată un grad ridicat de disparitate spațială între și în interiorul țărilor (35) și, din cauza lipsei de statistici detaliate, nu se poate realiza o imagine de ansamblu cuprinzătoare. Cu toate acestea, sistemele de distribuție din zonele rurale se caracterizează prin rețele mai lungi și cheltuieli de funcționare mai mari, ceea ce duce la tarife mai mari.

4.3.

În plus față de veniturile mai mici, gospodăriile vulnerabile pot fi mai predispuse la probleme de accesibilitate a prețurilor din cauza calității mai slabe, a echipamentelor mai puțin eficiente și a unei perioade mai îndelungate de timp petrecut acasă. Femeile, copiii și tinerii marginalizați, precum și șomerii sunt afectați în mod disproporționat.

4.4.

Deși problemele predominante legate de accesibilitatea prețurilor necesită măsuri sociale specifice și eficace, în prezent nu se poate obține o imagine cuprinzătoare privind măsurile statelor membre ale UE menite să abordeze problemele legate de accesibilitatea prețurilor, inclusiv măsurile privind consumatorii vulnerabili. În plus, nu este disponibilă o imagine cuprinzătoare cu privire la posibilitatea întreruperii serviciului – sau lipsa acestei posibilități – și la un serviciu minim. Cu toate acestea, unele țări (36) dispun de informații parțiale, ceea ce arată o varietate de astfel de măsuri pentru a aborda aspecte legate de accesibilitatea prețurilor.

4.5.

Directiva-cadru privind apa a aprofundat conceptul principiului „poluatorul plătește” prin obiectivul recuperării integrale a costurilor pentru a garanta sănătatea ecosistemelor. Cu toate acestea, aplicarea acestui principiu contravine principiului accesului universal la apă potabilă de înaltă calitate la prețuri accesibile și, în practică, produce consecințe sociale grave, în special o creștere a inegalităților, întrucât populațiile cele mai sărace fie se confruntă cu tarife proporțional mai mari, fie nu fac obiectul principiului enunțat anterior. CESE consideră că aplicarea principiului accesului universal la apă potabilă de înaltă calitate la prețuri accesibile ar trebui să fie fundamentală și să fie avută în vedere, împreună cu preocupările legate de mediu care stau la baza principiilor „poluatorul plătește” și „recuperarea integrală a costurilor”.

4.6.

Pentru a respecta dreptul omului la apă, protecția ecosistemelor și preocupările sociale, structura tarifară a apei constituie o pârghie importantă pentru accesibilitate din punctul de vedere al prețurilor, eficiență, echitate și conservarea apei. În acest scop multiplu, există diverse structuri tarifare, inclusiv cea a Raportorului special (37) privind drepturile omului la apă potabilă sigură și la salubritate în cadrul celei de a 76-a Adunări Generale a ONU (38).

5.   Durabilitatea

5.1.

În cadrul prezentului aviz, Comitetul nu examinează problemele de mediu, cum ar fi intruziunea salină sau poluarea, care ar putea fi, în cele din urmă, responsabile pentru problemele sociale. Accentul este pus pe activitățile umane care duc la supraexploatare și care provoacă conflicte în materie de utilizare. Cea mai cunoscută problemă similară este atunci când utilizarea apei de către o persoană împiedică utilizarea apei de către o altă persoană. Legislația europeană și cea națională încearcă să rezolve această chestiune prin gestionarea bazinelor hidrografice (39), care a înregistrat niveluri diferite de punere în aplicare și realizare în întreaga Europă.

5.2.

Supraexploatarea duce la o creștere a deficitului și a degradării calității apei și a calității serviciilor. Cu toate acestea, degradarea calității apei crește și deficitul, nu prin lipsa cantității de apă în sine, ci prin scăderea cantității de apă adecvată pentru orice scop sau, cel puțin, prin creșterea fondurilor necesare pentru a readuce apa la standarde acceptabile. Pentru a aborda problema supraexploatării, ar trebui să ne concentrăm asupra cauzelor mai degrabă decât asupra consecințelor, care au fost discutate la punctul anterior. Supraexploatarea cauzează probleme de mediu, care sunt responsabile de probleme sociale, întrucât activitățile umane depind de ecosisteme, în special de cele sănătoase.

5.3.

O problemă deosebită apare, și anume elaborarea de proiecte agricole și industriale foarte mari consumatoare de apă în zone cu deficit de apă, unde aceste proiecte sunt posibile numai prin transferul de apă din alte bazine și prin supraexploatarea apelor de suprafață, conducând la probleme de mediu și sociale în aval. De exemplu, supraexploatarea unui râu duce la o scădere a sedimentelor și a nutrienților care ajung în mare, crescând degradarea zonelor costiere și reducând stocurile de pește. În ansamblu, supraexploatarea duce la epuizarea ecosistemelor, ceea ce afectează cel mai mult populațiile cele mai vulnerabile.

5.4.

Problemele sociale apar din cauza diminuării pescuitului și, eventual, din cauza scăderii turismului de litoral. Deși putem atenua problemele de degradare a zonelor costiere pentru a susține turismul prin investiții ample, nu se poate spune același lucru despre stocurile de pește. Pe de altă parte, dacă UE legiferează astfel încât să se stopeze proiectele responsabile de supraexploatare, aceasta va fi forțată să se confrunte cu șomajul lucrătorilor implicați.

5.5.

Scurgerile și pierderile (40) nu înseamnă supraexploatare, dar constituie o utilizare ineficientă și inacceptabilă a apei. Totuși, aceasta este o problemă care necesită o viziune unică. În ceea ce privește scurgerile și pierderile, viziunea principală a distribuitorilor de apă pentru consumul uman este una economică (41). Scurgerile și pierderile sunt abordate până la punctul în care este mai costisitor să fie combătute decât să se trăiască cu ele. De obicei, acest punct reprezintă aproximativ 15 % din scurgeri și pierderi (42). O altă viziune este posibilă și, în prezent, odată cu creșterea deficitului, o astfel de viziune este, de asemenea, deosebit de necesară pentru a depăși 15 %.

6.   Guvernanța

6.1.

CESE observă că, la nivel mondial, distribuția apei și salubritatea sunt o competență municipală, cu diferite tipuri de distribuitori (întreprinderi sau servicii municipale) care deservesc una sau mai multe municipalități, precum și că, în Uniunea Europeană și în întreaga lume, majoritatea covârșitoare a cetățenilor sunt deserviți de întreprinderi publice din domeniul alimentării cu apă. Pe lângă diferitele forme pe care le pot lua distribuitorii de apă, există o distincție esențială: gestionarea publică și cea privată. Pentru fiecare dintre acestea, putem găsi diferite tipuri de gestionare. Putem găsi, de asemenea, exemple bune și rele ale gestionării publice și private. Cu toate acestea, conducerea privată, axată pe profit, poate întâmpina dificultăți în îndeplinirea cerințelor privind universalitatea serviciului, o dimensiune pe care serviciul public este mai în măsură să o realizeze în mod eficient, la un preț accesibil și cu o calitate suficientă a serviciului. CESE observă că această concluzie este susținută de exemplele de remunicipalizare a serviciilor de aprovizionare cu apă și de salubritate în ultimele două decenii.

6.2.

Pentru a asigura calitatea serviciilor, accesibilitatea prețurilor și serviciile universale, participarea tuturor părților interesate, la nivel de management și în cadrul organismelor de reglementare, este cel mai bun mijloc de a menține distribuția apei și salubritatea pe calea cea bună pentru atingerea ODD 6 într-un scenariu de deficit în creștere și de majorare a prețurilor. La nivelul distribuitorilor de apă, un exemplu de succes este orașul Córdoba, unde compania municipală EMACSA are un consiliu comun care implică părțile interesate, fiind un model de management participativ (43). Organismele de reglementare, în loc să fie conduse de o singură persoană, ar trebui să aibă un consiliu care să implice părțile interesate, pentru a asigura o reglementare mai eficientă.

6.3.

Râurile și corpurile de apă internaționale pot constitui o sursă de tensiuni și, în cele din urmă, de conflicte între state, chiar și în interiorul UE. CESE consideră că UE ar trebui să se implice în segmentul guvernanței bazinelor hidrografice în care sunt implicate mai multe state membre și propune ca UE să se implice în acest sens, definind principii generale, obiective tangibile și o monitorizare calificată, ca fiind cea mai bună modalitate de a contribui la gestionarea apei în perioade de deficit, care provoacă crize de diferite tipuri.

6.4.

În prezent, modelul de guvernanță a apei (caracterizat de dispersia și lipsa organismelor ierarhice de supraveghere și de opacitate birocratică) este ineficient. Există o nevoie urgentă de a găsi un nou model de guvernanță pentru ecosistemele hidraulice, în special pentru cele care implică mai multe state membre. Există numeroase autorități din sectorul apei cu responsabilități în diferite etape ale ciclului apei, cu viziuni și obiective contradictorii și, uneori, cu responsabilități suprapuse. CESE propune Comisiei crearea unui cadru de guvernanță a bazinelor hidrografice cu organisme politice și tehnice la nivel de bazin hidrografic, pentru a asigura, cu o eficiență maximă, orientări politice generale și o gestionare tehnică, precum și implicarea tuturor părților interesate prin mecanisme eficace de participare.

6.5.

În special, CESE propune un model de guvernanță care să fie atât politic, cât și tehnic, democratic și deschis, orientat spre punerea în practică a principiului accesului universal la apă potabilă de calitate, la prețuri accesibile pentru public. CESE sugerează că ar trebui să existe „comitete de guvernanță” alcătuite din membri din toate țările implicate, care să aibă sarcina de a asigura gestionarea politică și de a rezolva orice conflict de interese între țări. Aceste comitete de guvernanță a bazinelor hidrografice ar trebui să fie asistate de un comitet tehnic de experți și să se ocupe de gestionarea tehnică a bazinelor hidrografice. „Comitetul de guvernanță” ar trebui să stabilească în mod public și riguros ierarhia responsabilităților între acesta și diversele entități care există în țările implicate în bazinul hidrografic, astfel încât să nu existe incompatibilități și confuzii în ceea ce privește responsabilitățile. Un „consiliu consultativ” ar trebui să funcționeze alături de „comitetul de guvernanță a bazinului hidrografic”. Acest consiliu va fi alcătuit din organizații ale societății civile, în special organizații de mediu, organizații climatice, asociații de consumatori și parteneri sociali, și va avea rolul de a purta un dialog civil structurat cu „consiliul de guvernanță” și de a contribui la soluționarea eventualelor conflicte de interese.

---

(1)  https://www.ohchr.org/en/water-and-sanitation

(2)  https://digitallibrary.un.org/record/687002

(3)  A se vedea, de asemenea, Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Combaterea sărăciei energetice și reziliența UE: provocări din punct de vedere economic și social” (aviz exploratoriu solicitat de Președinția cehă) (JO C 486, 21.12.2022, p. 88).

(4)  Completarea monitorizării prevăzute în Directiva privind apa potabilă [Directiva (UE) 2020/2184].

(5)   JO L 435, 23.12.2020, p. 1. „Identifică persoanele care nu au acces sau care au acces limitat la apa destinată consumului uman, inclusiv grupurile vulnerabile și marginalizate, precum și motivele pentru o astfel de lipsă de acces” https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32020L2184

(6)  Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind epurarea apelor uzate urbane [COM(2022) 541 final, 2022/0345 (COD)].

(7)  A se vedea și: https://www.aquapublica.eu/article/news/access-water-and-sanitation-must-be-priority-commission-action-plan-implement-pillar

(8)  Astfel cum s-a subliniat, printre altele, în mesajele și recomandările politice ale Reuniunii la nivel înalt privind apa de la Budapesta din 2016 https://www.budapestwatersummit.hu/hu/Vilagtalalkozo/Letoltheto_dokumentumok și în Apelul din cadrul Reuniunii la nivel înalt privind apa de la Budapesta din 2019: https://www.budapestwatersummit.hu/en/Summit/Budapest_Appeal

(9)  Rezoluția 64/292: The human right to water and sanitation (2010) (Dreptul omului la apă și salubritate), https://www.un.org/waterforlifedecade/human_right_to_water.shtml

(10)  https://sdgs.un.org/sites/default/files/2023-03/Closing%20press%20release_waterconference_FINAL_24Mar.pdf

(11)  Reformarea Directivei privind apa potabilă (2018).

(12)  Propunere de revizuire a Directivei privind epurarea apelor uzate urbane (2022).

(13)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind integrarea politicii în domeniul apei în celelalte politici europene (aviz exploratoriu) (JO C 248, 25.8.2011, p. 43).

(14)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei privind inițiativa cetățenească europeană „Apa și salubritatea sunt un drept al omului! Apa este un bun public, nu o marfă!” [COM(2014) 177 final] (aviz din proprie inițiativă) (JO C 12, 15.1.2015, p. 33).

(15)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind calitatea apei destinate consumului uman (reformare) [COM(2017) 753 final – 2017/0332 (COD)] (JO C 367, 10.10.2018, p. 107).

(16)  https://right2water.eu/

(17)  https://data.worldbank.org/indicator/SH.H2O.SMDW.ZS?locations=EU (anul de referință: 2020). Procentul de persoane care nu utilizează apă potabilă dintr-o sursă îmbunătățită, care este accesibilă în locuință, disponibilă atunci când este necesară și necontaminată cu materii fecale și cu substanțe chimice prioritare. Sursele de apă îmbunătățite includ apa curentă, forajele sau fântânile, fântânile protejate săpate, izvoarele protejate și apa îmbuteliată sau livrată.

(18)  https://data.worldbank.org/indicator/SH.H2O.BASW.ZS?locations=EU (anul de referință: 2020). Acest indicator cuprinde atât persoanele care utilizează servicii de bază de apă, cât și persoanele care utilizează servicii de apă gestionate în condiții de siguranță. Serviciile de bază de apă potabilă sunt definite ca apă potabilă dintr-o sursă îmbunătățită, cu condiția ca timpul de colectare să nu fie mai mare de 30 de minute pe întregul circuit. Sursele de apă îmbunătățite includ apa curentă, forajele sau fântânile, fântânile protejate săpate, izvoarele protejate și apa îmbuteliată sau livrată.

(19)  Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/sdg_06_10/default/table?lang=en; https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/demo_pjan/default/table?lang=en

(20)  Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/sdg_06_20/default/table?lang=en; https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/demo_pjan/default/table?lang=en

(21)  https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/ilc_mdho05/default/table?lang=en

(22)  https://fra.europa.eu/en/content/fra-opinions-eu-midis-ii-roma

(23)  https://www.europarl.europa.eu/news/en/headlines/society/20200918STO87401/roma-what-discrimination-do-they-face-and-what-does-eu-do

(24)  http://www.errc.org/uploads/upload_en/file/thirsting-for-justice-march-2017.pdf

(25)  https://eeb.org/wp-content/uploads/2020/04/Pushed-to-the-Wastelands.pdf

(26)  https://www.eea.europa.eu/publications/water-resources-across-europe-confronting

(27)  Prima audiere pe tema „Ora Pactului albastru”, 27 februarie 2023.

(28)  https://www.preventionweb.net/understanding-disaster-risk/risk-drivers/poverty-inequality

(29)  Eureau, The governance of water services in Europe, 2020 (Guvernanța serviciilor legate de utilizarea apei în Europa, 2020) https://www.eureau.org/resources/publications/5268-the-governance-of-water-services-in-europe-2020-edition-2/file

(30)  https://smartwatermagazine.com/news/locken/water-ranking-europe-2020

(31)  https://circabc.europa.eu/sd/a/0070b535-5a6c-4ee4-84ba-6f6eb1682556/Public%20Consultation%20Report.pdf

(32)  Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).

(33)  https://www.eesc.europa.eu/sites/default/files/files/blue_deal_fiasconaro.pdf

(34)  https://www.oecd-ilibrary.org/sites/e1b8a4b6-en/index.html?itemId=/content/component/e1b8a4b6-en

(35)  https://www.eureau.org/resources/publications/eureau-publications/5824-europe-s-water-in-figures-2021/file

(36)  https://www.wareg.org/documents/affordability-in-european-water-systems/, https://www.oecd.org/env/resources/15425332.pdf

(37)  Propunerea sa constă într-un tarif eșalonat, prin care primul nivel tarifar ar trebui să fie accesibil din punct de vedere financiar – și chiar gratuit în anumite circumstanțe –, respectând dreptul omului la apă; al doilea nivel tarifar ar trebui să fie un tarif de recuperare a costurilor; iar al treilea nivel tarifar ar trebui să includă prețuri mult mai ridicate, generând o subvenție încrucișată de la utilizările de lux la cele de bază și prevenind supraexploatarea. CESE consideră că valorile corespunzătoare fiecărui nivel tarifar ar trebui să fie stabilite de fiecare stat membru sau chiar de fiecare serviciu de aprovizionare cu apă și de salubritate.

(38)   Riscurile și impactul mercantilizării și financiarizării apei asupra drepturilor omului la apă potabilă sigură și la salubritate, raport prezentat în cadrul celei de a 76-a Adunări Generale a ONU de către Raportorul special pentru drepturile omului la apă potabilă sigură și la salubritate, Pedro Arrojo Agudo, A/76/159.

(39)  Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1) (Directiva-cadru privind apa).

(40)  În ansamblu, scurgerile și pierderile se referă la apa pierdută fizic și la apa nefacturată, ținând cont de faptul că o parte din apa nefacturată este totuși autorizată. Pentru mai multe detalii, a se consulta un bilanț hidric.

(41)  La acest punct, în cazul pierderilor, nu ne referim la consumul autorizat nefacturat.

(42)  Aceasta este valoarea-țintă tipică utilizată în Portugalia. Alte țări ale UE pot avea valori-țintă diferite, dar valoarea în sine nu are nicio relevanță pentru dezvoltarea ideii noastre.

(43)  Enrique Ortega de Miguel și Andrés Sanz Mulas, Water Management in Córdoba (Spain): A Participative, efficient and Effective Public Model [Gestionarea apei în Córdoba (Spania): un model public participativ, eficient și eficace] în Reclaiming Public Water, TNI ed., 2005.