—

având în vedere cererea de ridicare a imunității deputatei Beata Mazurek, transmisă la data de 13 decembrie 2022 de către Secția a XIV-a penală a Tribunalului Districtual Varșovia-Mokotów, în cadrul unei proceduri penale deschise ca urmare a depunerii unei cereri de acuzare privată și comunicată în ședința plenară din 13 februarie 2023,

—

având în vedere că Beata Mazurek a renunțat la dreptul de a fi audiată, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,

—

având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

—

având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011, 17 ianuarie 2013 și 19 decembrie 2019  (1),

—

având în vedere articolul 105 alineatul (2) și articolul 108 din Constituția Republicii Polone, precum și articolul 7b alineatul (1) și articolul 7c alineatul (1) din legea polonă din 9 mai 1996 privind exercitarea funcțiilor unui deputat în parlament sau ale unui senator în senatul Poloniei,

—

având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0347/2023),

A.

întrucât, la 13 decembrie 2022, judecătorul Secției a XIV-a penală a Tribunalului Districtual Varșovia-Mokotów a depus o cerere de ridicare a imunității parlamentare a Beatei Mazurek, aleasă în Polonia, care a fost chemată în judecată de o persoană privată din cauza unei publicări difuzate pe contul Twitter al Partidului „Drept și Justiție”, care ar fi avut un conținut care incită la ură națională, etnică, rasială și religioasă; întrucât, la 17 noiembrie 2021, la Tribunalul Districtual Varșovia-Mokotów a fost depus acest act de acuzare introdus de către avocatul acuzatorului privat; întrucât avocatul a solicitat, de asemenea, tribunalului să transmită Parlamentului European cererea sa de admitere a declanșării unei proceduri penale împotriva Beatei Mazurek;

B.

întrucât respectiva cerere de ridicare a imunității parlamentare a fost transmisă de autoritatea judiciară în conformitate cu articolul 9 alineatul (12) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European; întrucât, cu toate acestea, este necesar să se sublinieze că articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul de procedură prevede că orice cerere de ridicare a imunității trebuie să fie transmisă „de către o autoritate competentă a unui stat membru”, cele două noțiuni nefiind identice; întrucât sensul termenului „autoritate competentă a unui stat membru” se stabilește pe baza dispozițiilor relevante din dreptul intern; întrucât, în cazul Poloniei, ar trebui să se facă trimitere la dispozițiile articolului 7b alineatul (1) din Legea poloneză din 9 mai 1996 privind exercitarea funcțiilor unui deputat în parlament sau ale unui senator în senatul Poloniei, care prevede că o cerere de admitere a declanșării procedurii penale împotriva unui deputat sau a unui senator în cazul unei infracțiuni urmărite de Ministerul Public este înaintată de către Procurorul General; întrucât, în această speță, cererea a fost adresată Procurorului General, care a returnat cererea pe motiv că „urmărirea penală privată” include, de asemenea, „urmărirea penală subsidiară”, iar competența de a adresa o cerere de ridicare a imunității unui deputat îi revine instanței care audiază cauza;

C.

întrucât avocatul acuzatorului privat a solicitat Tribunalului să admită inițierea procedurii penale împotriva Beatei Mazurek, printre altele, pentru o faptă care intră sub incidența articolului 256 alineatul (2) din Codul penal polonez;

D.

întrucât, la 17 octombrie 2018, pe platformele de comunicare socială, pe contul Twitter al Partidului „Dreptate și Justiție”, a fost publicat un clip electoral intitulat „Bezpieczny samorząd” („O administrație locală sigură”), în cadrul alegerilor municipale care au avut loc la 21 octombrie 2018 în Polonia; întrucât la difuzarea sa a participat, printre alții, și Beata Mazurek; întrucât se presupune că publicarea a instigat la ură împotriva imigranților musulmani;

E.

întrucât Beata Mazurek este una dintre persoanele aflate într-o situație similară de acuzare pentru presupusa infracțiune în cauză, singura diferență fiind că ea beneficiază în prezent de imunitate în calitate de deputată în Parlamentul European; întrucât, prin urmare, trebuie avut în vedere faptul că Beata Mazurek nu este singura persoană care poate fi acuzată în cazul respectiv;

F.

întrucât Beata Mazurek a fost aleasă în Parlamentul European la alegerile din 26 mai 2019;

G.

întrucât presupusa infracțiune nu constituie opinii sau voturi exprimate de Beata Mazurek în exercitarea funcțiilor sale de deputată în Parlamentul European în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene; întrucât, în speță, cererea de ridicare a imunității privește fapte care se referă la activități cu caracter local, anterioare dobândirii statutului și, prin urmare, a imunității de deputată în Parlamentul European;

H.

întrucât scopul imunității parlamentare este acela de a proteja Parlamentul și pe deputații acestuia de proceduri judiciare deschise în legătură cu activități desfășurate în exercitarea funcțiilor parlamentare și care nu pot fi disociate de aceste funcții;

I.

întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor parlamentului propriului stat;

J.

întrucât, în conformitate cu articolul 105 alineatul (2) și articolul 108 din Constituția Republicii Polone din 2 aprilie 1997, precum și cu articolul 7 alineatul (1), alineatele (2) și (4), articolul 7b alineatul (1) și articolul 7c alineatul (1) din Legea din 9 mai 1996 privind exercitarea funcțiilor de deputat și de senator (2), un deputat nu poate fi audiat ca suspect și nu poate fi tras la răspundere penală fără autorizarea Parlamentului European;

K.

întrucât, pe de o parte, Parlamentul nu poate fi echivalat cu un tribunal și, pe de altă parte, în contextul unei proceduri de ridicare a imunității, deputatul în cauză nu poate fi considerat drept „acuzat” (3);

L.

întrucât, în cazul de față, Parlamentul nu a găsit nicio dovadă de fumus persecutionis, și anume elemente de fapt care să indice că intenția care stă la baza procedurii judiciare ar putea fi subminarea activității politice a unui deputat și, prin urmare, a Parlamentului European,