COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 7.6.2023

COM(2023) 294 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU PRIVIND REGULA TAXEI CELEI MAI MICI REVIZUITE ÎN CADRUL INVESTIGAȚIILOR ANTIDUMPING ȘI ANTISUBVENȚIE ÎN UE

Reexaminarea și evaluarea aplicării articolului 7 alineatul (2a), articolului 8 alineatul (1) și articolului 9 alineatul (4) din REGULAMENTUL (UE) 2016/1036 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 8 iunie 2016 și a articolului 12 alineatul (1) al treilea și al patrulea paragraf, articolului 13 alineatul (1) al treilea și al patrulea paragraf și articolului 15 alineatul (1) al treilea și al patrulea paragraf din REGULAMENTUL (UE) 2016/1037 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 8 iunie 2016

Analiza și evaluarea aplicării regulii taxei celei mai mici în cadrul investigațiilor antidumping și antisubvenție

1.Introducere

La 8 iunie 2018, au intrat în vigoare noi norme antidumping și antisubvenție cu scopul modernizării și consolidării instrumentelor de apărare comercială ale UE 1 . Una dintre principalele modificări a vizat modul în care UE aplică o regulă cunoscută sub denumirea de „regula taxei celei mai mici” (lesser duty rule – LDR). În temeiul noului articol 23 alineatul (4) din Regulamentul antidumping de bază 2 (basic Anti-Dumping Regulation – „BADR”) și al articolului 32a alineatul (2) din Regulamentul antisubvenție de bază 3 (basic Anti-Subsidy Regulation – „BASR”), până la 9 iunie 2023, Comisia trebuie să prezinte o analiză și o evaluare a aplicării noilor dispoziții privind regula taxei celei mai mici, care să fie însoțite, dacă este cazul, de o propunere legislativă. Prezenta analiză vizează cazurile inițiate după data de 9 iunie 2018 și finalizate până la sfârșitul lunii martie 2023. Analiza prezintă modul în care au fost aplicate noile dispoziții și impactul, dacă este cazul, asupra nivelului măsurilor.

Context

În conformitate cu normele OMC, nivelul unei taxe antidumping sau al unei taxe compensatorii nu poate fi mai mare decât valoarea dumpingului sau a subvenției, însă este de dorit ca taxa să fie mai mică în cazul în care respectivul nivel ar fi suficient pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei naționale. Această rată se calculează comparând prețurile de import cu costul de producție al industriei UE și o marjă de profit rezonabilă („marja de subcotare”).

Înainte de iunie 2018, UE a aplicat întotdeauna regula taxei celei mai mici în cadrul investigațiilor antidumping și antisubvenție. Cu toate acestea, în vederea consolidării instrumentelor de apărare comercială, colegiuitorii au considerat că anumite tipuri de distorsiuni sunt deosebit de dăunătoare și că, prin urmare, o taxă bazată pe disciplinele LDR existente nu ar reflecta întreaga amploare a prejudiciului cauzat de acestea. Sunt vizate, pe de o parte, practicile de subvenționare și, pe de altă parte, anumite tipuri de măsuri care distorsionează prețul oricărei materii prime (neprelucrate sau prelucrate, inclusiv energia) și care creează foloase necuvenite pentru societățile de pe piața țării în cauză.

În conformitate cu noua legislație, nu mai este posibilă aplicarea LDR în cadrul investigațiilor antisubvenție. Valoarea taxei compensatorii este stabilită la nivelul subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii stabilite. LDR se aplică numai atunci când se poate concluziona în mod clar că nu este în interesul Uniunii ca măsurile să fie stabilite pe baza valorii subvenției. Prin urmare, măsurile antisubvenție vor compensa integral, în mod implicit, subvențiile pe care le primește un exportator, permițând în acest fel abordarea cu o mai mare rigurozitate de către UE a efectelor de distorsionare și prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unor subvenții.

Au fost aduse, de asemenea, modificări în ceea ce privește aplicarea LDR în cadrul investigațiilor antidumping. Deși LDR se aplică în continuare în aceste cazuri, în anumite circumstanțe speciale (și anume, prezența unor distorsiuni semnificative legate de materiile prime), Comisia poate să instituie măsuri la nivelul întregii marje de dumping și nu la nivelul marjei de subcotare potențial mai scăzute, deoarece se consideră necesară eliminarea prejudiciului suplimentar suferit de industrie ca urmare a distorsiunilor legate de materiile prime. Condițiile cumulative relevante sunt următoarele:

otrebuie să existe distorsiuni semnificative legate de materiile prime. Acestea constau în: sisteme tarifare duale, taxe la export, suprataxe la export, contingente la export, interdicții la export, drepturi fiscale aplicate exporturilor, cerințe de obținere a unei autorizații, prețuri minime de export, reducerea sau anularea rambursării taxei pe valoarea adăugată (TVA), restricții privind punctele de vămuire accesibile exportatorilor, liste cu exportatori agreați, obligații legate de piața internă, drepturi exclusive de exploatare minieră în cazul în care prețul materiei prime respective este semnificativ mai redus în comparație cu prețurile de pe piețele internaționale reprezentative. Această listă poate fi modificată în cazul în care „Inventarul privind restricțiile la exportul de materii prime industriale” al OCDE sau oricare altă bază de date a OCDE care înlocuiește acest inventar identifică alte tipuri de măsuri;

oaceste distorsiuni trebuie să vizeze cel puțin o materie primă care reprezintă, individual, peste 17 % din costul de producție al produsului în cauză, în țara exportatoare;

oprețul materiei prime care face obiectul distorsiunilor trebuie să fie semnificativ mai mic decât prețurile de pe piețele internaționale reprezentative;

oComisia trebuie să stabilească dacă un nivel mai ridicat al măsurilor este în concordanță cu interesul Uniunii prin examinarea tuturor informațiilor pertinente, cum ar fi capacitățile neutilizate în țara exportatoare, concurența pentru materiile prime și efectul asupra lanțurilor de aprovizionare pentru întreprinderile din Uniune. 

2.Aplicarea regulii taxei celei mai mici în cadrul investigațiilor antidumping – articolul 7 alineatul (2a) din BADR

2.1.Procedura

Pentru a examina modul în care ar trebui să se aplice LDR, Comisia trebuie să dispună de suficiente elemente de probă referitoare la „distorsiunile semnificative legate de materiile prime” care îndeplinesc condițiile menționate anterior. Aceste distorsiuni sunt examinate în cadrul investigației numai după ce Comisia a stabilit că marjele de dumping sunt mai mari decât marjele de subcotare. În conformitate cu normele generale ale OMC și ale UE, nivelul taxelor instituite nu poate fi mai mare decât marja de dumping constatată și, prin urmare, analiza existenței distorsiunilor și a condițiilor juridice ar deveni irelevantă în aceste circumstanțe.

2.2.Investigațiile

Comisia a instituit taxe antidumping definitive în 34 de cazuri inițiate care fac obiectul prezentei analize. O listă a cazurilor este inclusă în anexa 1.

Dintre cele 34 de investigații, problema distorsiunilor semnificative legate de materiile prime a fost semnalată în 13 cazuri.

2.2.1.Marje de dumping mai mici decât marjele de subcotare – distorsiuni semnificative care nu au fost examinate

În cadrul a patru investigații [extrudate din aluminiu originare din China (2021), produse plate laminate la cald din fier/din oțel originare din Turcia (2021), produse plate din oțeluri inoxidabile laminate la rece originare din Indonezia (2021) și electrozi de grafit originari din China (2022)], marjele de dumping constatate au fost mai mici decât marjele de subcotare. Prin urmare, Comisia nu a examinat distorsiunile legate de materiile prime, întrucât măsurile puteau fi instituite numai la nivelul marjelor de dumping.

2.2.2.Marje de subcotare mai mici decât marja de dumping – distorsiuni semnificative examinate

Pentru celelalte nouă cazuri, marjele de dumping au fost mai mari, pentru unele întreprinderi, decât marjele de subcotare. Prin urmare, Comisia a examinat dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (2a) din BADR.

În trei dintre aceste nouă cazuri [silicocalciu (2022), produse laminate plate din aluminiu (2021) și folii convertoare de aluminiu (2021) – toate originare din China], materiile prime au reprezentat, individual, peste 17 % din costurile de producție ale produsului în cauză. Cu toate acestea, în cazul silicocalciului, Comisia nu a găsit niciun element de probă care să susțină afirmațiile potrivit cărora prețul energiei electrice în provinciile din nordul Republicii Populare Chineze a fost distorsionat de un sistem tarifar dual și, în plus, niciun producător-exportator cooperant nu era situat în regiunea respectivă. Unul dintre producători a furnizat, de asemenea, dovezi potrivit cărora tarifele la energia electrică sunt mult mai ridicate în regiunea sa decât în cele identificate în plângere. În ceea ce privește cele două cazuri privind produsele din aluminiu, prețurile de pe piața internă ale lingourilor de aluminiu, pentru care au fost invocate distorsiuni, nu au fost semnificativ mai mici decât prețurile de pe piețele internaționale reprezentative. În cazul foliilor convertoare de aluminiu, prețurile au fluctuat peste și sub prețurile de referință de pe piețele internaționale. Prin urmare, în cazul acestor trei investigații, nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (2a) din BADR, iar măsurile au fost instituite la nivelul marjei de subcotare.

În cazul produselor plate din oțeluri inoxidabile laminate la rece originare din India (2021), distorsiunile legate de crom au reprezentat peste 17 % din costurile de producție. Marja de subcotare pentru un producător-exportator din India, și anume Chromeni, a fost mai mică decât marja de dumping. Cu toate acestea, Chromeni nu a utilizat în fapt materia primă care face obiectul distorsiunilor și, prin urmare, nu a fost necesară o analiză suplimentară în ceea ce privește aplicarea articolului 7 alineatele (2a) și (2b) din BADR.

În cadrul a două investigații suplimentare [anumite folii și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald originare din Indonezia și din China (2020)], problema distorsiunilor legate de materiile prime a fost următoarea: în cazul Indoneziei, au existat distorsiuni legate de minereul de nichel, care a reprezentat peste 17 % din costurile de producție. Aceste distorsiuni au inclus o interdicție la export, o taxă la export, o cerință de obținere a unei autorizații și un contingent la export de facto. Prețul plătit pentru minereul de nichel a fost semnificativ mai mic (cu peste 30 %) decât prețul de pe piața internațională reprezentativă (Filipine). În ceea ce privește China, s-au constatat distorsiuni semnificative, inclusiv o taxă la export sau o cerință de obținere a unei autorizații pentru anumite materii prime (resturi de oțel inoxidabil, ferosiliciu, fontă brută cu conținut de nichel și ferocrom, vanadiu și feronichel). S-a constatat că cel puțin una dintre aceste materii prime reprezenta peste 17 % din costul de producție al produsului care face obiectul investigației. Prețurile pentru aceste materii prime principale au fost semnificativ mai mici decât prețurile de pe piețele internaționale reprezentative și, prin urmare, au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (2a) din BADR. Cu toate acestea, după aplicarea criteriului privind interesul Uniunii în temeiul articolului 7 alineatul (2b) din BADR s-a constatat că impactul măsurilor asupra importurilor din RPC și din Indonezia, la nivelul marjei de dumping, ar fi disproporționat, având în vedere efectele negative puternice anticipate asupra lanțurilor de aprovizionare și asupra viabilității financiare a unui utilizator important, care reprezenta între 30 % și 40 % din consumul de la nivelul UE. În ceea ce privește impactul asupra lanțurilor de aprovizionare, Comisia a observat că alți producători din Uniune ai produsului în cauză, deși dispuneau de capacități neutilizate semnificative, nu aprovizionaseră aproape deloc utilizatorul în cauză. În plus, volumele potențiale ale importurilor din alte țări exportatoare au fost limitate. De asemenea, utilizatorul afectat ar trebui deja să reorganizeze lanțurile valorice pentru a atenua impactul măsurilor bazate pe marja de subcotare mai scăzută, având în vedere impactul probabil al acestor măsuri asupra rentabilității. Comisia a observat că capacitatea utilizatorului de a transfera creșteri mari ale costurilor asupra clienților săi era discutabilă, deoarece principalii concurenți ai utilizatorului de pe piața din aval erau aceiași producători de FROI (folii și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald) din Uniune. Prin urmare, nu era în interesul Uniunii să se aplice o rată mai ridicată a taxei și, prin urmare, măsurile au fost instituite la o rată mai mică pentru a elimina prejudiciul adus industriei UE.

În celelalte trei cazuri, LDR a fost modulată pentru anumiți exportatori sau pentru toți exportatorii.

Primul caz antidumping din UE în care a fost modulată LDR a fost cel referitor la uree și nitrat de amoniu („UAN”) originare din Rusia (2019). Au fost constatate distorsiuni legate de gazele naturale, care constituie principala materie primă utilizată în procesul de fabricație a UAN, și anume taxele la export, cerințele de obținere a unei autorizații și tarifarea dublă. Prețurile gazelor naturale au fost semnificativ mai mici decât prețul Waidhaus (prețul gazelor rusești exportate la frontiera germană-cehă). Pentru toate societățile exportatoare cooperante, marjele de dumping au fost mai mari decât marjele de subcotare. După aplicarea criteriului privind interesul Uniunii, Comisia a concluzionat că un nivel de dumping mai ridicat al măsurilor nu ar influența în mod negativ lanțul de aprovizionare din UE și că orice impact ar fi limitat și nu ar fi disproporționat. Prin urmare, Comisia a constatat că, la momentul respectiv, îngrășămintele reprezentau 1 % din costurile agricole. Pentru fermele specializate care se bazează într-o mai mare măsură pe UAN, acestea ar putea reprezenta până la 10 % din costurile de producție, iar o creștere a taxelor, chiar și la cel mai înalt nivel propus, ar avea un impact de aproximativ 3 % asupra costurilor. Având în vedere că producătorii din Uniune nu au fost afectați numai de dumping, ci și de distorsiuni suplimentare ale comerțului în comparație cu producătorii-exportatori din Rusia, Comisia a concluzionat că o taxă mai mică decât marja de dumping nu ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei Uniunii. Prin urmare, măsurile bazate pe marjele de dumping au variat între 20 % și 31,9 %, în comparație cu marjele de subcotare cuprinse între 13,7 % și 16,3 % care s-ar fi aplicat în absența distorsiunilor legate de materiile prime.

În cadrul altor două investigații [produse din oțel acoperit electrolitic cu crom (ECCS) originare din China (2022) și acizi grași originari din Indonezia (2023)], LDR a fost modulată pentru un exportator cooperant și pentru „toți ceilalți” în fiecare dintre cazuri.

În ceea ce privește China, în cadrul investigației privind ECCS, Comisia a examinat existența unor distorsiuni semnificative în ceea ce privește o singură societate (Handan Jintai), având în vedere că marja sa de dumping a fost mai mare decât marja de subcotare. Investigația a arătat că au existat distorsiuni semnificative sub forma rambursărilor de TVA pentru rulourile laminate la cald și că prețurile pentru materia primă respectivă observate pe o piață reprezentativă nedistorsionată au fost cu 30 %-50 % mai mari decât cele plătite de Handan Jintai. În China exista o capacitate neutilizată semnificativă, cu potențialul de a crește oferta la nivel mondial, de a scădea prețurile și de a submina eficacitatea măsurii dacă aceasta nu ar fi fost stabilită la nivelul dumpingului. De asemenea, utilizatorii ar avea acces la ECCS produse de industria Uniunii sau de alte țări terțe, chiar dacă importurile din China ar scădea din cauza taxei mai mari. Prin urmare, Comisia a concluzionat că era în interesul Uniunii să instituie taxe mai mari pentru societatea respectivă (53,9 % în loc de 23,9 %). Taxa la nivel național pentru producătorii-exportatori necooperanți s-a bazat pe marja de dumping mai mare constatată în cazul societății Handan Jintai. Din motive legate de interesul Uniunii în temeiul articolului 21 din BADR, Comisia a decis că măsurile ar trebui să ia forma unei sume fixe pe tonă.

În cadrul investigației privind acizii grași, marja de dumping pentru un exportator cooperant, P.T. Musim Mas, a fost mai mare decât marja de subcotare. În cazul societății respective, au fost identificate în cadrul investigației distorsiuni semnificative sub forma unei taxe la export în legătură cu uleiul brut de palmier și uleiul brut de sâmburi de palmier. Aceste materii prime în cauză au reprezentat peste 40 % și, respectiv, 50 % din costul de producție, în timp ce prețurile s-au dovedit a fi semnificativ mai mici decât prețurile predominante pe piața internațională. Atunci când a aplicat criteriul privind interesul Uniunii prevăzut la articolul 7 alineatul (2b) din BADR, Comisia a constatat că în Indonezia exista o capacitate neutilizată semnificativă care ar fi putut crește oferta la nivel mondial, ar fi putut scădea prețurile și ar fi putut submina eficacitatea măsurii dacă aceasta nu ar fi fost stabilită la nivelul dumpingului. Comisia a concluzionat, de asemenea, că producătorii din Uniune sau din alte țări terțe ar putea aproviziona utilizatorii, chiar dacă importurile din Indonezia ar scădea. Prin urmare, era oportună instituirea unor măsuri la un nivel mai ridicat (46,4 % față de 30,5 %) pentru P.T. Musim Mas.

2.3.Evaluarea

În conformitate cu legislația revizuită și consolidată privind instrumentele de apărare comercială („IAC”), UE a considerat necesar să abordeze distorsiunile semnificative legate de materiile prime în țările exportatoare, care oferă unor producători-exportatori foloase necuvenite considerabile în ceea ce privește costurile factorilor de producție importanți. Aceste practici agravează prejudiciul cauzat industriei UE de importurile care fac obiectul unui dumping. Modificările introduse ca parte a pachetului de modernizare garantează că disciplinele LDR revizuite oferă o protecție suficientă împotriva unor astfel de practici dăunătoare cu efecte de distorsionare în țara exportatoare. Este important ca instrumentul antidumping să fie adecvat pentru a aborda prejudiciile suplimentare care decurg din foloasele necuvenite și artificiale care oferă avantaje unor exportatori și denaturează condițiile de concurență echitabile.

Punerea în aplicare a noilor norme arată că acestea sunt practice, funcționale și au un impact atunci când sunt îndeplinite condițiile. În același timp, normele au fost concepute pentru a garanta că aplicarea LDR, piatra de temelie a normelor antidumping ale UE, nu poate fi exclusă decât în circumstanțe foarte speciale, în cazul în care acest lucru se justifică.

Analiza cazurilor vizate a arătat că:

·normele sunt suficient de detaliate și nuanțate pentru a aborda numeroasele scenarii diferite care pot apărea în acest context;

·investigațiile care fac obiectul reexaminării nu au arătat că pragul de 17 % (și anume, regula conform căreia materiile prime trebuie să reprezinte în mod individual peste 17 % din costurile de producție) nu ar mai fi adecvat. Într-adevăr, acest prag a permis industriei să invoce dispozițiile în etapa examinării plângerilor în 38 % dintre cazurile antidumping inițiate în perioada de reexaminare. În plus, toate investigațiile au confirmat că afirmațiile cuprinse în plângeri cu privire la atingerea pragului erau corecte;

·analiza, deși specifică, are un domeniu de aplicare suficient de larg și abordează toate distorsiunile legate de materiile prime care au un impact concret asupra costurilor de producție, permițând astfel Comisiei să acționeze în cazul în care acest lucru se justifică. În același timp, nu sunt sancționate societățile care nu beneficiază de pe urma unor distorsiuni legate de materiile prime, de exemplu atunci când societățile exportatoare nu utilizează materiile prime în cauză;

·criteriul privind interesul Uniunii prevăzut la articolul 7 alineatul (2b) este o garanție suplimentară esențială pentru a se asigura că nu vor fi instituite măsuri mai stricte în cazul în care acestea ar avea un impact negativ, de exemplu, asupra utilizatorilor sau a lanțului valoric. O examinare a celor două cazuri în care măsurile nu au fost instituite la un nivel de dumping mai mare din motive legate de interesul Uniunii (anumite folii și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald originare din Indonezia și din China) a arătat că nivelul mai mic al măsurilor a avut un impact semnificativ asupra volumelor importurilor, dar le-a permis totodată unui utilizator major și unui angajator important din Uniune să continue să importe, fără să fie afectați de nivelul mai ridicat al taxelor;

·normele sunt nediscriminatorii, după cum o demonstrează faptul că modularea regulii taxei celei mai mici a fost aplicată în cazurile referitoare la Rusia, China și Indonezia.

3.Aplicarea regulii taxei celei mai mici în cadrul investigațiilor antisubvenție – articolul 12 alineatul (1) și articolul 15 alineatul (1) din BASR

3.1.Procedura

Modificările introduse în iunie 2018 la articolul 12 alineatul (1) și la articolul 15 alineatul (1) din BASR au limitat efectiv aplicarea LDR la cazurile în care Comisia constată că nu este în interesul Uniunii să stabilească valoarea măsurilor la nivelul subvențiilor constatate care fac obiectul unor măsuri compensatorii. În cazul în care, atunci când aplică criteriul privind interesul Uniunii, ținând seama de toate diversele interese implicate, inclusiv de cele ale industriei Uniunii, ale importatorilor și ale utilizatorilor, Comisia constată că este în interesul Uniunii să se aplice măsuri antisubvenție, aceasta instituie taxe compensatorii la acest nivel (mai ridicat).

3.2.Investigațiile

Comisia a instituit măsuri compensatorii în opt cazuri inițiate începând cu 8 iunie 2018. În șase dintre aceste cazuri, Comisia a efectuat investigații antidumping separate cu privire la aceleași produse de aceeași origine. O listă a cazurilor este inclusă în anexa 2.

În toate cazurile, în temeiul criteriului privind interesul Uniunii prevăzut la articolul 15 alineatul (1), Comisia a conchis că nu existau motive imperioase pentru a concluziona că nu era în interesul Uniunii să se instituie măsuri compensatorii la nivelul valorii totale a subvențiilor care făceau obiectul unor măsuri compensatorii. În două dintre aceste cazuri [biomotorină originară din Indonezia (2019) și produse din fibră de sticlă cu filament continuu originare din Egipt (2020)], se ajunsese deja la această concluzie în etapa provizorie în temeiul articolului 12 alineatul (1).

Analizând cele două cazuri antisubvenție pentru care nu au fost efectuate investigații antidumping separate cu privire la aceleași produse de aceeași origine, Comisia a constatat că valoarea subvenției a fost mai mică decât marjele de subcotare constatate; prin urmare, valoarea totală a subvenției ar fi fost instituită și în temeiul normelor anterioare modernizării.

Situația în cazul celor șase investigații pentru care au fost efectuate investigații antidumping și antisubvenție separate indică rezultate diferite.

Înainte de revizuirea/consolidarea IAC, LDR aplicabilă în cadrul investigațiilor antidumping și antisubvenție însemna că exista un singur nivel de eliminare a prejudiciului pentru ambele proceduri, deoarece acestea acopereau aceleași importuri. Prin urmare, măsurile antidumping și măsurile compensatorii combinate au fost plafonate la nivelul de eliminare a prejudiciului. Această situație s-a schimbat odată cu modificările introduse în iunie 2018. În general, cu excepția cazurilor în care considerente legate de interesul Uniunii impun altfel, măsurile compensatorii instituite în prezent se adaugă oricăror taxe antidumping separate, care acoperă deja întreaga marjă de prejudiciu stabilită în cazurile respective.

Acest lucru a fost demonstrat în cazul investigațiilor antidumping și antisubvenție privind foliile de aluminiu originare din China. Măsurile antidumping au fost instituite la nivelurile marjelor de subcotare cuprinse între 23,6 % și 28,5 %. Înainte de modernizare, nivelul maxim atât al măsurilor antidumping, cât și al măsurilor antisubvenție instituite ar fi fost plafonat la nivelul respectiv de eliminare a prejudiciului. Cu toate acestea, în temeiul normelor actuale, Comisia a instituit măsuri antisubvenție la nivelurile maxime ale subvențiilor constatate, fără a reduce în consecință măsurile antidumping separate 4 , acest lucru nefiind contrar interesului Uniunii. Rezultatul în acest caz este o protecție suplimentară cuprinsă între 0,7 % și 18,2 %. 

În cadrul investigațiilor antidumping și antisubvenție separate privind produsele plate din oțeluri inoxidabile laminate la rece (SSCR) originare din India (2022) și materialele din fibre de sticlă (MFS) originare din China (2020), a existat, de asemenea, un impact asupra nivelului măsurilor. Modificările legislative au condus la un nivel mai ridicat al măsurilor pentru unii exportatori decât cel care ar fi fost aplicat în temeiul normelor anterioare. În cazul SSCR, nivelul final al măsurilor pentru Chromeni Steels Private Ltd. a inclus valoarea totală a subvențiilor de 7,5 % și un nivel al taxei antidumping de 35,3 % care acoperea deja marja de prejudiciu. În mod similar, pentru MFS, s-a aplicat întreaga valoare a subvențiilor de 17 % în cazul grupului Yuntianhua și un nivel al taxei antidumping de 37,6 % care acoperea, de asemenea, întreaga marjă de prejudiciu. În ambele cazuri, înainte de modificări, nivelul final general al măsurilor ar fi fost plafonat la nivelurile de eliminare a prejudiciului.

Pe de altă parte, în cadrul investigațiilor antidumping și antisubvenție privind cablurile din fibre optice originare din China (2022), măsurile antidumping și compensatorii combinate instituite s-au bazat pe valoarea dumpingului și valoarea subvențiilor și, deși semnificative (variind între 19,7 % și 44 %), acestea s-au situat sub marja de prejudiciu. Prin urmare, noile norme nu ar fi putut avea niciun impact, întrucât nivelul măsurii corespundea nivelului maxim de protecție permis în temeiul normelor OMC.

3.3.Evaluarea

Subvențiile din partea țărilor terțe reprezintă o preocupare din ce în ce mai mare și este important să se demonstreze că, în cazul în care astfel de practici aduc prejudicii producătorilor din Uniune, acestea sunt abordate cu fermitate. Prin instituirea de măsuri compensatorii la un nivel care să reflecte pe deplin valoarea subvențiilor, UE demonstrează că abordează cu rigurozitate efectele prejudiciabile grave ale acestei practici comerciale neloiale și că asigură o protecție adecvată a industriei UE și condiții de concurență echitabile.

Acest lucru este evident în special atunci când există măsuri antidumping și antisubvenție separate instituite pentru aceleași produse de aceeași origine. Astfel cum se arată în secțiunea 1.5.4, această dispoziție a făcut o diferență semnificativă într-o serie de investigații antidumping și antisubvenție separate referitoare la aceleași produse de aceeași origine, în special în cazul foliilor convertoare de aluminiu, al SSCR și al MFS, prin creșterea nivelului combinat de protecție pentru industria UE. Prin urmare, industria beneficiază acum de avantajul clar de a depune o plângere antisubvenție în plus față de plângerile antidumping, ceea ce ar putea conduce la o protecție suplimentară, dar, în același timp, adecvată.

În plus, este clar că, după modernizare, în cadrul investigațiilor antisubvenție au fost identificate modalități din ce în ce mai complexe de acordare a subvențiilor, inclusiv prin intermediul sprijinului financiar transfrontalier. Având în vedere evoluția acestor practici extrem de prejudiciabile, Comisia consideră că este imperativ să continue să aplice măsuri compensatorii pentru a compensa valoarea totală a subvențiilor constatate, în cazul în care acest lucru se justifică. În același timp, criteriul privind interesul Uniunii menține un echilibru și o flexibilitate esențiale în cadrul sistemului, permițând Comisiei să țină seama de interesul tuturor operatorilor economici.

4.Aplicarea regulii taxei celei mai mici în cazul întreprinderilor – articolul 8 alineatul (1) din BADR și articolul 13 alineatul (1) din BASR

Comisia nu a acceptat niciun angajament nou în materie de preț în cadrul investigațiilor antidumping și antisubvenție inițiate după intrarea în vigoare a pachetului de modernizare.

5.Analiza aplicării articolului 9 alineatul (4) din BADR – perioada de informare prealabilă

Modificările aduse în cadrul modernizării au introdus obligația pentru Comisie de a informa toate părțile interesate cu trei săptămâni în prealabil (termen modificat la patru săptămâni în iunie 2020 în urma unei reexaminări 5 ) dacă intenționează să instituie sau nu măsuri antidumping provizorii (informare prealabilă) 6 . În această perioadă, Comisia poate înregistra importurile pentru a evita constituirea de stocuri care ar putea submina efectul corectiv al taxelor, permițând colectarea retroactivă a taxelor pentru perioada respectivă, dacă este necesar.

Articolul 9 alineatul (4) din BADR a fost, de asemenea, modificat pentru a permite Comisiei să analizeze, în cazurile în care importurile nu au fost înregistrate, dacă a existat o creștere substanțială a importurilor în perioada de informare prealabilă, care a cauzat un prejudiciu suplimentar. În cazul în care analiza a indicat o astfel de creștere, Comisia ar putea reflecta respectivul prejudiciu suplimentar prin ajustarea în sens ascendent a marjei de prejudiciu.

Comisia a instituit taxe antidumping definitive în 34 de cazuri inițiate după 8 iunie 2018. Comisia a instituit măsuri provizorii în 22 dintre aceste cazuri și nu a înregistrat importurile în 11 cazuri. Ultima coloană din anexa 1 oferă detalii cu privire la aceste cazuri.

Analiza celor 11 cazuri a evidențiat următoarele:

oÎn cadrul investigațiilor privind foliile convertoare de aluminiu (2021) și silicocalciul (2022), ambele originare din China, importurile din perioada de informare prealabilă au scăzut în medie cu 47 % și, respectiv, 36 %. În cadrul investigației privind monoetilenglicolul originar din Arabia Saudită (2021), volumul importurilor a fost cu 15,3 % mai mic în perioada respectivă.

oÎn cadrul investigațiilor privind roțile din oțel (2020) și produsele laminate plate din aluminiu (2021), ambele originare din China, nu a existat nicio creștere a importurilor în perioada de informare prealabilă.

oÎn cadrul investigației privind sistemele de electrozi de grafit din China (2022), deși importurile din perioada de informare prealabilă au crescut cu 5,5 %, această creștere nu a fost substanțială.

oÎn cadrul celorlalte cinci investigații [anumite tipuri de hârtie termică cu greutate mare originară din Coreea (2020), monoetilenglicol originar din SUA (2021), placaj din lemn de mesteacăn originar din Rusia (2021), produse din oțel acoperit electrolitic cu crom (ECCS) originare din China și din Brazilia (2022)], Comisia a constatat o creștere substanțială a importurilor în perioada de informare prealabilă. Creșterile au variat între 39 % pentru monoetilenglicol și aproape 99 % pentru placajul din lemn de mesteacăn. Pentru a aborda prejudiciul suplimentar cauzat de aceste creșteri substanțiale ale importurilor, Comisia a efectuat ajustările adecvate pentru a crește nivelurile de eliminare a prejudiciului. Cu excepția măsurilor privind ECCS originare din China și Brazilia, măsurile instituite în celelalte cazuri s-au bazat pe marja de dumping. Prin urmare, ajustarea nivelului de eliminare a prejudiciului nu a avut un impact asupra nivelului măsurilor instituite, întrucât taxele au fost plafonate de marjele de dumping respective, care reprezintă protecția maximă permisă în temeiul legislației OMC și a UE. În cazurile privind ECCS, ajustarea de 4,1 % pentru a aborda prejudiciul suplimentar în perioada de informare prealabilă a avut un impact asupra nivelului măsurilor finale. 

6.Concluzie

Analiza și evaluarea dispozițiilor modernizate relevante în ceea ce privește revizuirea aplicării LDR arată că acestea și-au îndeplinit pe deplin obiectivele urmărite de a oferi suficiente măsuri corective împotriva dumpingului și a subvenționării.

Modificările legislative respective au fost elaborate cu atenție pentru a oferi o protecție mai solidă împotriva tipurilor deosebit de dăunătoare de distorsiuni semnificative legate de materiile prime și împotriva practicilor generale de subvenționare. În 38 % dintre cazurile antidumping inițiate în perioada de reexaminare, industria UE a semnalat distorsiuni semnificative legate de materiile prime, astfel cum sunt definite în noua legislație. În unele dintre aceste cazuri, Comisia ar putea adopta o măsură la un nivel mai ridicat decât cel care ar fi fost instituit înainte de modificările legislative respective. O reexaminare a practicii arată că domeniul de aplicare și pragurile actuale sunt suficiente și adecvate pentru a asigura o protecție adecvată și echilibrată împotriva distorsiunilor legate de materiile prime. De asemenea, eliminarea LDR în practica antisubvenție a oferit o protecție mai mare producătorilor din UE expuși importurilor care fac obiectul unor subvenții.

Criteriul privind interesul Uniunii a asigurat faptul că practica consolidată de apărare comercială rămâne direcționată și echilibrată.

Pe această bază, Comisia nu a considerat oportun să elaboreze o propunere legislativă care să însoțească prezenta analiză și evaluare, astfel cum se prevede la articolul 23 alineatul (4) din BADR și la articolul 32a alineatul (2) din BASR. În concordanță cu mandatul care i-a fost conferit prin dispozițiile menționate anterior, Comisia va continua să monitorizeze îndeaproape situația, ținând seama de evoluția priorităților de politică și de contextul geopolitic din ce în ce mai dificil.

Anexa 1

MĂSURI ANTIDUMPING

Anexa 2

MĂSURI COMPENSATORII

(1)      Regulamentul (UE) 2018/825 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1036 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene și a Regulamentului (UE) 2016/1037 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO L 143, 7.6.2018, p. 1).

(2)      Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (text codificat) (JO L 176, 30.6.2016, p. 21).

(3)      Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (text codificat) (JO L 176, 30.6.2016, p. 55).

(4)  Cu excepția unei societăți, Daching Group, marja de dumping finală a fost redusă pentru a se asigura că nivelul final al măsurilor nu depășeștemarja de dumping constatată.

(5)      Regulamentul delegat (UE) 2020/1173 al Comisiei din 4 iunie 2020 de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1036 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene și a Regulamentului (UE) 2016/1037 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene în ceea ce privește perioada de informare prealabilă.

(6)      Aceste informații sunt disponibile pe pagina web a DG Comerț..