Raportor:	Stefano PALMIERI
Coraportor:	Dimitris DIMITRIADIS

Sesizare	Comisia Europeană, 2.5.2023
Temei juridic	Articolul 34 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea responsabilă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	30.5.2023
Adoptat în sesiunea plenară	14.6.2023
Sesiunea plenară nr.	579
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	169/1/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) recunoaște că strategiile macroregionale (SMR) joacă un rol important în coeziunea socială, teritorială și economică a regiunilor și contribuie la integrarea europeană a țărilor învecinate.

1.2.

CESE subliniază că SMR abordează aspecte care necesită cooperarea mai multor țări (și a diferiți actori din cadrul acestora), pe baza unei abordări de guvernanță transsectorială și pe mai multe niveluri. Astfel, diferiții actori ar trebui să încerce: să facă posibilă coexistența dintre interesul național și principiul cooperării, reducând totodată procedurile birocratice și complexe care fac ca SMR să fie mai puțin atractive.

1.3.

CESE consideră că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a consolida SMR, astfel încât acestea să poată deveni catalizatoare ale schimbării, să inspire încredere și să promoveze valorile europene, în special în ceea ce privește coeziunea socială, teritorială și economică a regiunilor și integrarea țărilor învecinate, precum și Agenda 2030.

1.4.

CESE observă că SMR au fost instrumente utile în gestionarea crizei sanitare și a efectelor invadării Ucrainei de către Rusia. Mai precis, EUSDR și EUSBR au jucat un rol important în consolidarea legăturilor dintre Ucraina și UE pentru integrarea refugiaților ucraineni și pentru crearea unor coridoare de transport de marfă sigure.

1.5.

Având în vedere tranziția verde, cea digitală și cea socială, CESE observă că procesul de punere în aplicare variază între diferitele SMR din cauza nivelurilor și capacităților diferite de punere în aplicare a politicilor sectoriale și a nivelului de pregătire al țărilor din afara UE. CESE consideră că este important să se abordeze disparitățile prin măsuri specifice, în special în ceea ce privește regiunile cele mai defavorizate, pentru a preveni transformarea competitivității economice și a coeziunii sociale într-o chestiune problematică care va conduce la decalaje mai mari între regiunile mai „dezvoltate” și cele mai puțin dezvoltate.

1.6.

CESE consideră că este esențial să se consolideze legătura dintre tranziția verde, cea digitală și cea socială, pentru a muta accentul de pe a produce „mai mult” pe a produce „mai bine”, evitând astfel risipa cauzată de supraproducție, cu respectarea deplină a principiului autonomiei strategice. În acest sens, este important să se valorifice abordările de specializare inteligentă și de clusterizare, precum și să se asigure o educație și o formare adecvate și cuprinzătoare.

1.7.

CESE ia în considerare faptul că organizațiile societății civile și partenerii sociali joacă un rol vital în ceea ce privește contribuția la îmbunătățirea procesului decizional, în special prin apropierea comunităților locale și regionale de SMR, și încurajează statele membre, dar și Comisia Europeană, să sporească implicarea organizațiilor societății civile, a partenerilor sociali și a administrației regionale și locale, astfel încât sentimentul de asumare a programelor să poată fi consolidat.

1.8.

În plus, pentru eficiența și eficacitatea celor patru SMR, este importantă consolidarea capacităților actorilor guvernamentali și neguvernamentali de la nivel local. CESE consideră că este important să se lanseze procese de informare și formare pentru acești actori. În acest context, CESE propune instituirea unui sistem de schimb pe termen scurt și mediu pentru funcționarii publici între regiunile SMR, într-un mod similar programului Erasmus. CESE salută inițiativa de a institui un dialog instituționalizat cu cetățenii în toate macroregiunile și consideră că aceasta ar putea contribui în acest sens. De asemenea, este important ca CESE, casa societății civile organizate și a partenerilor sociali, să joace un rol mai activ și să facă parte din consiliile de conducere ale tuturor SMR. Astfel, sinergiile și cooperarea pot deveni mai eficace și mai vizibile. În acest sens, CESE propune organizarea de forumuri cu reprezentanții societății civile și cu partenerii sociali din statele membre ale SMR.

1.9.

În plus, CESE solicită tuturor SMR să analizeze posibilitățile de inversare a lipsei de implicare a principalilor factori locali de dezvoltare (IMM-uri, clustere industriale existente, bănci locale, întreprinderi sociale, sindicate, mediul academic, ONG-uri și alte organizații ale societății civile), precum și a corporațiilor multinaționale și a instituțiilor financiare și băncilor internaționale; acest lucru reprezintă un factor crucial. În cadrul acestor strategii, adoptarea principiului parteneriatului ar trebui pusă în aplicare pe deplin, cu implicarea totală a părților interesate.

1.10.

CESE subliniază importanța alinierii SMR la obiectivele Agendei 2030 și a creării unei complementarități cu cele ale politicii de coeziune pentru perioada 2021-2027, pentru a spori eficacitatea inițiativelor macroregionale.

1.11.

În pofida eforturilor Comisiei Europene de a spori vizibilitatea SMR, CESE consideră că o mai bună comunicare nu depinde doar de un singur actor-cheie, ci de o mai mare implicare a statelor membre și a țărilor terțe care participă la SMR. CESE poate contribui în acest sens, iar participarea la mai multe niveluri a societății civile poate fi esențială.

1.12.

CESE sugerează că ar trebui avută în vedere o abordare diferită a guvernanței SMR. Întrucât nivelul politic este reprezentat de miniștrii afacerilor externe, nivelul operațional ar trebui întărit printr-o cooperare consolidată cu ministerele afacerilor UE și cu ministerele fondurilor UE. Participarea autorităților regionale, capacitarea lor în plan administrativ și consolidarea amenajării teritoriului, sunt, de asemenea, esențiale pentru punerea în aplicare a SMR.

1.13.

CESE speră că, odată cu aprobarea raportului de către Comisia pentru dezvoltare regională a Parlamentului European, vor fi întrunite condițiile pentru punerea în aplicare a unei SMR și în regiunile din vestul Mării Mediterane.

1.14.

Ca parte a procesului de evaluare a viitoarei politici de coeziune, va fi necesar să se evalueze cu atenție îmbunătățirile care trebuie aduse SMR pentru a le valorifica potențialul pe deplin.

2.   Introducere

2.1.

Începând din 2009, Uniunea Europeană (UE) a definit strategiile macroregionale drept cadre integrate de cooperare consolidată, care permit țărilor situate în aceeași zonă să abordeze împreună provocările comune sau să valorifice la maximum potențialul lor comun.

2.2.

Statele membre și țările din afara UE care au partajează aceeași zonă geografică inițiază o strategie macroregională și îi stabilesc obiectivele, zona acoperită de strategie este identificată pe baza caracteristicilor fizice (bazin hidrografic, bazin maritim, lanț muntos etc.) și se bazează pe legăturile socioeconomice și culturale preexistente, istorice, ca răspuns necesar la provocările generate de o expansiune rapidă a UE.

2.3.

Strategiile macroregionale oferă cadre de cooperare integrate și consolidate pentru abordarea în comun a provocărilor și oportunităților din domenii specifice ale UE, în cazul în care acestea nu pot fi abordate în mod individual cu instrumente comune. În plus, având în vedere circumstanțele actuale, acestea pot constitui un instrument semnificativ de promovare a extinderii geografice a sferei de influență a UE.

2.4.

Prin prezentul aviz, CESE își va prezenta evaluarea celui de-al 4-lea raport privind punerea în aplicare a strategiilor macroregionale ale Uniunii Europene, ținând seama de faptul că, în perioada de raportare, de la jumătatea anului 2020 până la jumătatea anului 2022, cele 19 state membre ale UE și 10 țări din afara UE care fac parte din strategiile macroregionale ale UE au dat dovadă de o reziliență remarcabilă în confruntarea cu o serie de șocuri externe grave și continue și au trebuit să-și transforme acțiunile periodice de cooperare în activități de solidaritate pentru a combate împreună efectele pandemiei de COVID-19 și agresiunea militară nejustificată a Rusiei împotriva Ucrainei.

3.   Evaluarea generală a punerii în aplicare a strategiilor macroregionale

3.1.   Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice (EUSBSR)

3.1.1.

Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice, lansată în 2009, implică opt state membre ale UE și patru țări terțe învecinate. Strategia are trei obiective-cheie – salvarea mării, conectarea regiunii și creșterea prosperității – și este împărțită tematic în 14 domenii de politică interconectate, incluzând riscurile, bioeconomia, sănătatea și educația.

3.1.2.

În ceea ce privește finanțarea, Programul Interreg pentru regiunea Mării Baltice a jucat un rol esențial în finanțarea implementarea macroregiunii încă de la început. În perioada 2014-2020, programul Interreg a contribuit cu aproximativ 278 de milioane EUR la punerea în aplicare a proiectelor în regiune. Pentru perioada 2021-2027, Programul Interreg pentru regiunea Mării Baltice va avea un buget de 259 de milioane EUR.

3.1.3.

În 2021, a fost revizuit planul de acțiune al Strategiei UE pentru regiunea Mării Baltice (EUSBSR). A fost redus numărul acțiunilor, a fost introdus un sistem de facilitare a unei cooperări mai strânse între părțile interesate (inclusiv partenerii economici și sociali) și a fost creat un nou instrument – punctul strategic pentru Marea Baltică (BSP) – pentru a oferi sprijin administrativ și tehnic pentru gestionarea, dezvoltarea și comunicarea strategiei.

3.1.4.

EUSBSR a sprijinit regiunile implicate în realizarea obiectivelor de creștere durabilă și inteligentă stabilite. În pofida faptului că suspendarea cooperării cu Rusia și Belarus în urma invadării Ucrainei de către Rusia a creat un obstacol în calea soluționării principalelor probleme din regiune, strategia are potențialul de a aborda provocările emergente.

3.2.   Strategia UE pentru regiunea Dunării (EUSDR)

3.2.1.

Strategia UE pentru regiunea Dunării (EUSDR), lansată în decembrie 2010 și actualizată în 2020, include 14 țări (nouă state membre ale UE și cinci țări din afara UE) și este structurată în jurul a patru piloni principali: (1) conectarea regiunii, (2) protecția mediului, (3) consolidarea prosperității și (4) consolidarea regiunii. Aceste patru obiective sunt împărțite în 12 domenii prioritare.

3.2.2.

În ceea ce privește finanțarea, în perioada 2014-2020, Programul transnațional Interreg Dunărea a oferit un sprijin principal în valoare totală de 231 de milioane EUR. Pentru perioada 2021-2027, programul pune la dispoziție un total de 213,1 de milioane EUR.

3.2.3.

În 2020, planul de acțiune a fost modificat pentru a-și plasa activitățile pe o bază strategică și pentru a reorganiza obiectivele. Scopul actualizării a fost triplu: raționalizarea acțiunilor prin reducerea numărului acestora de la 137 la 85, transformarea planului de acțiune într-un document care să ofere orientări strategice pentru punerea în aplicare a EUSDR și îmbunătățirea coerenței planului de acțiune cu alte programe și instrumente de finanțare, în special cu programele politicii de coeziune, dar și cu alte programe și instrumente de finanțare ale UE, precum și cu finanțarea națională, regională și locală din partea țărilor dunărene. Revizuirea planului de acțiune a aliniat acțiunile prevăzute de EUSDR la noile priorități ale UE, inclusiv la Pactul verde european. Au fost luate măsuri ample prin activități de implicare a tinerilor și prin consolidarea cooperării cu fondurile UE.

3.2.4.

Cu toate acestea, în pofida acestei actualizări, Strategia macroregională pentru regiunea Dunării se confruntă cu o serie de probleme care încetinesc punerea sa în aplicare: diferențe socioeconomice tangibile în regiunea Dunării, o lipsă de resurse financiare și un angajament politic slab în rândul țărilor implicate. În plus, țările participante trebuie să se confrunte cu provocări globale mai ample, cum ar fi redresarea postpandemică, schimbările climatice și tranziția digitală, toate acestea putând să le distragă atenția de la eforturile lor de îmbunătățire a punerii în aplicare a EUSDR.

3.3.   Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (EUSAIR)

3.3.1.

Lansată în 2014, EUSAIR reunește zece țări (patru state membre ale UE și șase țări din afara UE). Strategia se bazează pe patru piloni principali: creșterea albastră, conectarea regiunii, calitatea mediului și turismul durabil. Punctul instrumentului de facilitare a punerii în aplicare a EUSAIR oferă sprijin operațional pentru coordonare și punere în aplicare.

3.3.2.

În ceea ce privește finanțarea pentru perioada 2014-2020, Programul Interreg ADRION a pus la dispoziție 118 milioane EUR pentru finanțarea de proiecte din cadrul celor patru piloni EUSAIR, incluzând sprijinul pentru guvernanța EUSAIR în cadrul axei prioritare 4. Pentru perioada 2021-2027, 136,7 milioane EUR vor fi disponibile în cadrul Programului Interreg adriatico-ionic.

3.3.3.

CESE observă cu satisfacție eforturile depuse în cadrul EUSAIR pentru instituirea unui consiliu pentru tineret în cadrul acestei strategii. Comitetul îndeamnă celelalte SMR să consolideze funcționarea consiliilor pentru tineret. UE solicită tuturor SMR să capaciteze consiliile pentru tineret și să instituționalizeze dialogul cu acestea, probabil în cadrul forurilor anuale.

3.3.4.

În noiembrie 2021, UE a remodelat identitatea mărcii EUSAIR prin „Raportul privind repoziționarea Strategiei Uniunii Europene pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (EUSAIR)”, cu scopul de a o face mai ușor de înțeles de către publicul-țintă. Acesta recomandă alinierea în continuare a EUSAIR la prioritățile politice ale UE, cum ar fi Pactul verde european și tranziția digitală, plasând totodată societatea civilă și tinerii în centrul propriilor priorități.

3.3.5.

În ceea ce privește progresele înregistrate de EUSAIR, în pofida rezultatelor obținute în ceea ce privește stabilitatea în regiune și convergența între țări, există încă unele oportunități neexploatate pentru realizarea de sinergii cu alte inițiative multilaterale din macroregiune, precum și disparități între țările UE și țările din afara UE. Strategia cuprinde prea multe dimensiuni, acoperă o geografie foarte complexă și diversă și are prea multe obiective.

3.4.   Strategia UE pentru regiunea alpină (EUSALP)

3.4.1.

Strategia macroregională pentru regiunea alpină (EUSALP), lansată în 2015, este cea mai recentă strategie care urmează să fie aprobată de UE. Acesta implică șapte țări, dintre care cinci sunt state membre ale UE, iar două sunt țări din afara UE. strategia cuprinde trei domenii tematice: creșterea economică și inovarea, mobilitatea și conectivitatea și mediul și energia. Cele trei domenii tematice sunt completate de o politică transversală privind guvernanța, care urmărește să ofere un model solid de guvernanță macroregională pentru regiune.

3.4.2.

În ceea ce privește finanțarea din perioada 2014-2020, Programul Interreg pentru spațiul alpin a pus la dispoziția regiunii 139 de milioane EUR, în timp ce pentru perioada 2021-2027 este disponibil un total de 107 de milioane EUR pentru patru domenii prioritare care vizează realizarea unei regiuni alpine reziliente la efectele schimbărilor climatice, verzi și neutre din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon.

3.4.3.

În ciuda decalajului clar dintre zonele montane urbane și rurale, macroregiunea prezintă o puternică interdependență socioeconomică. Unele dintre țările participante la EUSALP (Germania, Italia, Austria și Slovenia) sunt implicate în alte strategii macroregionale, ceea ce a generat o serie de provocări. Este în mod clar necesară o mai mare implicare în procesele de guvernanță pentru a transforma suprapunerile în complementarități.

3.4.4.

În comparație cu celelalte strategii macroregionale, EUSALP este bine structurată. Acest lucru se datorează faptului că regiunea alpină are o structură structurată și instituțională și o tradiție îndelungată de cooperare prin intermediul Convenției alpine și al altor inițiative, cum ar fi Arge Alp, Euromontana, „Alliance in the Alps” (autorități locale), ALPARC (rețea de zone protejate) și Comitetul științific internațional pentru cercetare în Alpi, precum și alte organizații care își desfășoară activitatea în regiune. Cele două țări din afara UE, Elveția și Liechtenstein, au o capacitate instituțională și administrativă ridicată care le permite să coopereze cu statele membre ale UE la același nivel.

4.   Peisajul macroregional și războiul din Ucraina

4.1.

Strategiile macroregionale au fost afectate direct și indirect de războiul din Ucraina. Activitățile de cooperare ale strategiilor macroregionale ale UE au trebuit să se axeze pe inițiative de solidaritate pentru a aborda împreună efectele agresiunii militare nejustificate a Rusiei împotriva Ucrainei.

4.2.

Dintre cele patru strategii macroregionale, EUSDR și EUSBSR sunt cele care au avut cu siguranță o influență „directă” asupra punerii în aplicare a activităților de cooperare; — EUSDR și EUSBR (inclusiv organizațiile societății civile și partenerii sociali) au jucat un rol important în sprijinirea Ucrainei de la începutul războiului, contribuind la consolidarea legăturilor dintre Ucraina și UE. Activitățile s-au axat pe integrarea refugiaților ucraineni și pe crearea unor coridoare de transport de marfă sigure. Acest angajament a fost puternic demonstrat de președinția ucraineană a Strategiei pentru regiunea Dunării în 2022. În pofida războiului, Ucraina și-a sporit considerabil implicarea în toate domeniile prioritare ale Strategiei pentru regiunea Dunării; — EUSBSR a suspendat orice cooperare cu Rusia și Belarus. Acesta este și motivul pentru care strategia se îndreaptă în prezent în direcția consolidării în continuare a rolului său de interfață strategică pentru cooperarea dintre statele membre ale UE, Norvegia și Islanda.

4.2.1.

Cu toate acestea, deși orientarea pe termen lung a strategiilor macroregionale nu ar trebui să fie ușor ajustabilă, în special schimbările structurale de pe scena geopolitică mondială – războiul din Ucraina este un incident principal în acest context – afectează conținutul tuturor celor patru SMR, întrucât acestea reafirmă importanța coeziunii și colaborării transregionale/transfrontaliere în Europa însăși, precum și în spațiul eurasiatic.

5.   Rolul și impactul strategiilor macroregionale în punerea în aplicare a proceselor de tranziție verde, digitală și socială

5.1.

În pofida faptului că cele patru strategii macroregionale (SMR) sprijină realizarea obiectivelor stabilite pentru tranziția verde, digitală și socială a UE, este clar că procesul de punere în aplicare variază între diferitele SMR din cauza nivelurilor și capacităților diferite de punere în aplicare a politicilor sectoriale (de mediu, de digitalizare/inovare și sociale) și a nivelului de pregătire al țărilor din afara UE pentru gestionarea provocărilor „tranzițiilor”.

5.2.

Ar trebui subliniat că în cazul în care aceste diferențe nu sunt abordate prin măsuri de sprijin și finanțare specifice, în special în ceea ce privește SMR care se confruntă cu cele mai multe dificultăți, o acțiune care are potențialul de a stimula competitivitatea economică și coeziunea socială riscă să se transforme într-o chestiune problematică care va conduce la decalaje mai mari între regiunile mai „dezvoltate” și cele mai puțin dezvoltate. Acest lucru este dificil și în cazul regiunilor periferice sau îndepărtate care sunt întotdeauna dezavantajate în comparație cu regiunile centrale, urbane sau metropolitane. În acest sens, sprijinul și stimulentele pentru cooperarea regională și transfrontalieră pot fi foarte benefice.

5.3.

O analiză atentă a celui de al 4-lea raport și o analiză a proiectelor finanțate de programele Interreg active în perioada 2014-2020 arată că există o legătură strânsă între tranziția verde și cea digitală. Au fost lansate și puse în aplicare diverse proiecte, dar nu este clar dacă aceste inițiative au fost într-adevăr eficace în ceea ce privește generarea de schimbări. CESE consideră că rezultatele obținute ar trebui valorificate prin oportunitățile disponibile în cadrul programelor Interreg 2021-2027.

5.4.

Pentru CESE, neajunsul în cazul tuturor SMR rezidă în faptul că procesele de tranziție verde și de tranziție digitală sunt legate într-o mai mică măsură de cele ale tranziției sociale, limitând, în multe cazuri, dimensiunea socială la forme de implicare și participare a grupurilor care nu reprezintă pe deplin nevoile și interesele societății civile și ale partenerilor sociali. În avizul său exploratoriu pe tema Către o mai bună convergență economică și competitivitate în cadrul macroregiunilor, cum ar fi Strategia europeană pentru regiunea Dunării – rolul clusterelor transnaționale (1), CESE a subliniat că performanța rămâne modestă din perspectiva reducerii disparităților sociale și spațiale și a stimulării durabilității mediului, acest lucru fiind cauzat, cel mai probabil, de complexitatea guvernanței și a acordurilor interguvernamentale, de nivelul birocrației, de lipsa de omogenitate transregională și de implicarea insuficientă a partenerilor sociali, a agenților socioeconomici și a organizațiilor societății civile.

5.5.

Scopul strategiilor de tranziție verde și de tranziție digitală este de a muta accentul de pe a produce „mai mult” pe a produce „mai bine”. Deși această abordare este corectă și în acord cu orientările CESE, ea ridică probleme care, dacă nu sunt abordate, ar putea transforma valoarea adăugată în ceva prejudiciabil. Nivelurile de ocupare a forței de muncă și veniturile fiscale sunt strâns legate de creșterea PIB-ului. Dacă PIB-ul scade, este mai dificil să se finanțeze sănătatea, educația și justiția socială.

5.6.

Răspunsul UE la acest paradox este Pactul verde european, un set de măsuri de sprijinire a creșterii economice durabile, ținând seama de mediu, de resursele naturale și de coeziunea socială. În pofida naturii strategice a Pactului verde european, există mulți factori care ar putea pune în pericol succesul acestuia în sprijinirea tranzițiilor. Reducerea resurselor umane disponibile și creșterea cheltuielilor pentru sănătate și pensii riscă să reducă resursele necesare pentru a sprijini investițiile în „tranziția verde și cea digitală” în cadrul SMR.

5.7.

Dubla tranziție (verde și digitală), în special la nivelul SMR, riscă să fie un instrument necesar, dar inadecvat, care presupune măsuri suplimentare pentru a realiza, pe lângă creștere economică, și o dezvoltare economică cuprinzătoare și durabilă a societății.

5.7.1.

Specializarea inteligentă și clusterele sunt importante pentru dubla tranziție: (i) promovarea creării de rețele și de clustere între întreprinderi a fost printre cele mai reușite mijloace de sprijinire a inovării și dezvoltării în rândul IMM-urilor, (ii) intermedierea sub formă de servicii de consultanță și servicii administrative (de exemplu, prin agenții de dezvoltare regională, camere de comerț, manageri de clustere etc.) sporește eficacitatea creării de rețele și de clustere [în comparație cu conținutul avizului exploratoriu al CESE (2)].

5.8.

În plus, CESE sprijină faptul că, pentru a contribui la transformarea tranziției digitale și a celei verzi de la provocări la oportunități reale, trebuie să consolidăm tranziția socială, creând platforme de codezvoltare în care societății civile și partenerilor sociali li se acordă un rol de lider, astfel încât nevoile și problemele partenerilor sociali și economici să se poată afla în centrul opțiunilor de dezvoltare și coeziune.

5.9.

SMR ar trebui utilizate ca platforme de testare pentru conturarea unor instrumente inovatoare, cum ar fi inițiativele în materie de „impozitare durabilă și sisteme de stimulare” sau crearea unui regim fiscal care să contribuie la satisfacerea nevoilor societății, inclusiv în condițiile unei creșteri economice slabe sau negative. Astfel de măsuri sunt forme evoluate de reziliență, capabile să anticipeze crizele, care afectează în prezent în mod regulat regiunile SMR.

5.10.

SMR ar trebui utilizate ca instrumente pentru a sprijini „schimbarea culturală”, a planifica strategii și a pune în aplicare măsuri care pot contribui la realizarea politicii de coeziune și a obiectivelor Agendei 2030. În acest sens, CESE subliniază nivelul scăzut de cooperare dintre diferitele SMR și, prin urmare, necesitatea de a consolida și a promova instrumentele de consolidare a capacităților transmacroregionale.

5.11.

În special pentru adaptarea la tranziția digitală, SMR ar trebui sprijinite, în principal prin furnizarea de sesiuni de educație și formare adecvate și aprofundate. Având în vedere diversitatea țărilor participante la SMR (state membre ale UE, țări candidate etc.), este necesar să se elimine decalajul dintre acestea în acest sens. În avizul său exploratoriu (3), CESE sprijină ideea că, în viitor, SMR vor beneficia în mod semnificativ de rețele eficiente pentru activitățile educaționale legate de digitalizarea producției, precum și de inițiative destinate unor ecosisteme de cercetare și inovare interregionale eficiente, în activități de cercetare și inovare de bază și aplicate.

6.   Dimensiunea teritorială a strategiilor macroregionale și implicarea societății civile și a partenerilor sociali

6.1.

Deși strategiile macroregionale sunt aliniate la obiectivul general al politicii de coeziune, CESE consideră că, pentru a contribui la stimularea coeziunii economice, sociale și teritoriale, inițiativele ascendente trebuie consolidate și îmbunătățite. Acest lucru se referă în special la activitățile de programare și de planificare, cum ar fi crearea de instrumente de punere în aplicare pentru fondurile UE gestionate în mod indirect.

6.2.

CESE consideră că abordarea teritorială ar trebui să devină o prioritate la punerea în aplicare a SMR, spre deosebire de anumite situații în care SMR par a fi instrumentul de aplicare a strategiilor europene la nivel regional și local. Mai degrabă, strategiile europene ar trebui să fie recipientele pentru lansarea unor inițiative similare cu DLRC (dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității), astfel încât măsurile să poată fi identificate pe baza teritoriilor în care sunt necesare acțiuni.

6.3.

Participarea, asumarea responsabilității și motivația cetățenilor pot fi consolidate prin implicarea în mai mare măsură a guvernanței locale și regionale și prin mici proiecte regionale sau transfrontaliere în care rezultatele sunt directe și vizibile. O serie de bune exemple sunt proiectele de cooperare în materie de urgență sanitară și de urgență spitalicească sau proiectul de cooperare în caz de catastrofă și apărare structurat în mod similar, care se confruntă cu același tip de probleme care trebuie soluționate, dar care oferă și beneficii similare.

6.4.

Pe lângă sprijinul politic puternic, provocările cu care s-au confruntat macroregiunile, incluzând pandemia de COVID-19 și războiul din Ucraina, precum și cele cu care vor trebui să se confrunte în următorii ani, necesită o mai mare implicare a societății civile și a partenerilor sociali în procesul de guvernanță și de punere în aplicare, precum și un sistem de afaceri stimulat prin măsuri de sprijinire a competitivității IMM-urilor.

6.5.

Deși în cadrul fiecărei SMR s-au desfășurat inițiative, este clar că toate acțiunile întreprinse trebuie puse în aplicare astfel încât fiecare SMR să aibă o dimensiune transversală reală (participarea societății civile), care să completeze și să consolideze „dimensiunea verticală” (participarea regiunilor și a organismelor locale) și guvernanța pe mai multe niveluri, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității și a celui al proporționalității, pentru a evita ca obiectivele statelor și regiunilor individuale să prevaleze asupra intereselor comune.

6.6.

CESE consideră că, la nivel regional și local, ar trebui promovat cel mai amplu proces posibil de formare, dezbatere și partajare a opțiunilor economice, sociale și de mediu privind macroregiunile. Acest lucru ar putea fi realizat prin utilizarea anumitor metode deja testate în cadrul altor concursuri, bazate pe colaborarea dintre organismele locale, partenerii sociali și economici și alte organizații ale societății civile.

6.7.

Fiecare SMR ar trebui să asigure lansarea unui forum al societății civile și al partenerilor sociali, a cărui activitate ar trebui să fie corelată cu cea a altor platforme ale părților interesate și să se dezvolte în cadrul unui model operațional care să permită implicarea reală a reprezentanților partenerilor economici și sociali în punerea în aplicare a strategiilor la nivel macroregional, regional și local. Forumurile anuale de acest tip pot asigura continuitatea SMR și pot oferi oportunități pentru noi idei inovatoare și pentru întâlniri între întreprinderi (B-2-B). În cele din urmă, ele sporesc vizibilitatea și comunicarea SMR și consolidează cooperarea între strategiile macroregionale prin schimbul de bune practici, în primul rând între strategii învecinate. CESE propune ca forumurile specifice să fie găzduite prin rotație în diferite locuri din regiunile participante la SMR și își afirmă disponibilitatea de a sprijini activ aceste evenimente specifice.

6.8.

Este esențial ca activitățile de consolidare a capacităților să fie promovate atât pentru a sprijini autoritățile locale și regionale, cât și a stimula participarea proactivă a societății civile organizate și a partenerilor sociali în procesele de dezvoltare ale SMR. În acest context, proiectelor din cadrul SMR ar trebui să li se aplice principiul parteneriatului pentru a se garanta că părțile interesate de la nivel local pot participa în mod activ. Acest lucru ar trebui, de asemenea, să sprijine sensibilizarea și îmbunătățirea cunoștințelor în rândul cetățenilor cu privire la principalele subiecte și activități legate de SMR.

6.9.

În special, CESE propune instituirea unui sistem de schimb pe termen scurt și mediu pentru funcționarii publici din regiunile SMR, într-un mod similar programului Erasmus, și își declară disponibilitatea de a fi unul dintre facilitatorii acestei inițiative. Suntem ferm convinși că acest lucru va contribui substanțial la consolidarea capacităților și la sporirea gradului de conștientizare, precum și la depășirea treptată a obstacolelor birocratice cauzate de diferitele disparități între țări.

7.   Alte priorități pentru îmbunătățirea eficacității strategiilor macroregionale

7.1.

Asigurarea faptului că SMR sunt coerente și aliniate la politica de coeziune și la Agenda 2030 reprezintă o prioritate pentru a garanta faptul că interesele specifice nu prevalează asupra celor comune. Deși coerența cu prioritățile politicii de coeziune constituie o obligație în procesul de planificare și dezvoltare a SMR, unele SMR sunt aliniate la Agenda 2030 doar într-o anumită măsură.

7.2.

În ceea ce privește coerența și complementaritatea strategiilor macroregionale cu Agenda 2030, EUSBSR a inițiat o traiectorie pozitivă, prin intermediul inițiativei „Baltic 2030 – Bumps on the Road”. Pe lângă identificarea ODD care sunt în cea mai mare măsură coerente cu prioritățile strategiei macroregionale, această inițiativă a instituit un sistem eficace de sprijinire a planificării inițiativelor și a măsurării performanței.

7.3.

Alinierea SMR la obiectivele Agendei 2030 și crearea unei complementarități cu cele ale politicii de coeziune pentru perioada 2021-2027 constituie cu siguranță o activitate strategică care poate spori eficacitatea inițiativelor macroregionale. Următoarele ODD ar trebui luate în considerare în mod prioritar: 3. sănătate și bunăstare, 4. educație de bună calitate, 5. egalitatea de gen, 7. energie accesibilă ca preț și curată, 8. condiții de muncă decente și creștere economică, 9. Industrie, inovare și infrastructură, 11. orașe și comunități durabile, 12. consum și producție responsabile, 13. politici climatice, 14. viața subacvatică, 15. viața terestră .

7.3.1.

Cu toate acestea, ținând seama de numărul mare de domenii care trebuie abordate, precum și de resursele disponibile limitate, se recomandă o prioritizare rezonabilă a sarcinilor în funcție de două aspecte distincte: — secvențierea în funcție de actualitate, urgență și timp de referință; — realizarea unui clasament în funcție de cea mai mare valoare adăugată preconizată ca urmare a abordării macroregionale.

7.4.

Succesul strategiilor macroregionale este legat în mod clar de capacitatea acestora de a se asigura că fondurile UE, naționale, regionale și alte fonduri publice și private pot finanța prioritățile SMR, prin sprijinirea proiectelor. Este clar că această prioritate va trebui consolidată prin planuri complementare și prin sinergii între diversele oportunități de finanțare, încurajând, acolo unde este posibil, integrarea finanțării transnaționale și transfrontaliere cu finanțarea guvernamentală și regională, inclusiv printr-o abordare multisectorială.

7.5.

Ar trebui promovată direcția urmărită în toate SMR, precum și în cadrul rețelelor de dialog și de cooperare între autoritățile care gestionează Fondul social european (FSE), Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură (FEAMPA), pentru a identifica problemele și oportunitățile legate de subiecte specifice care pot fi abordate prin diferite surse de finanțare.

7.6.

În cele din urmă, implicarea reală în SMR a principalilor factori locali de dezvoltare (IMM-uri, clustere industriale existente, bănci locale, întreprinderi sociale, sindicate, mediul academic, ONG-uri și alte organizații ale societății civile), precum și a corporațiilor multinaționale și a instituțiilor financiare și băncilor internaționale este esențială. În cadrul acestor strategii, adoptarea principiului parteneriatului ar trebui pusă în aplicare pe deplin, cu implicarea totală a părților interesate.

7.6.1.

Pentru IMM-uri, problema constă în capacitatea lor limitată de a obține informațiile relevante și lipsa mijloacelor tehnice de a valorifica oportunitățile aferente. Dezvoltarea clusterelor între întreprinderi și între întreprinderi și guvernanță ar putea reprezenta o modalitate de a depăși această problemă.

8.   Calea de urmat

8.1.

Viitorul se confruntă cu provocări mai mari în ceea ce privește SMR. Dacă acestea nu sunt abordate în mod corespunzător la nivel teritorial, ele s-ar putea transforma rapid în probleme. CESE ține seama de faptul că organizațiile societății civile și partenerii sociali joacă un rol esențial în îmbunătățirea procesului decizional, în special prin apropierea comunităților locale și regionale de strategiile macroregionale și prin încurajarea statelor membre, dar și a Comisiei Europene, să implice și mai mult societatea civilă și partenerii sociali, pentru a consolida sentimentul de apartenență la programe.

8.2.

CESE recunoaște faptul că strategiile macroregionale abordează aspecte ce necesită o cooperare multinațională bazată pe o abordare de guvernanță transsectorială și pe mai multe niveluri. Strategiile macroregionale ar trebui să consolideze identitatea zonelor lor prin creșterea responsabilității și a implicării active a cetățenilor. Deși caracterul „soft” al cooperării SMR ar trebui considerat un avantaj prin faptul că deschide soluții care sunt adesea dificil de obținut în contexte mai formalizate cu interese naționale concurente, în realitate acest lucru nu este valabil. Autoritățile naționale și centralizate sunt responsabile de punerea în aplicare a strategiilor macroregionale, ceea ce duce la proceduri birocratice și complexe și, în cele din urmă, face strategiile macroregionale mai puțin atractive.

8.3.

CESE salută inițiativa de a institui un dialog un instituțional cu cetățenii între macroregiuni și consideră că aceasta ar putea utilă în acest sens. De asemenea, este important ca CESE, casa societății civile organizate, să joace un rol mai activ și să facă parte din consiliile de administrație ale tuturor strategiilor macroregionale. Astfel, sinergiile și colaborările pot deveni mai eficace.

8.4.

CESE sugerează să se aibă în vedere o abordare diferită în ceea ce privește guvernanța strategiilor macroregionale. Întrucât nivelul politic este reprezentat de miniștrii afacerilor externe, nivelul operațional ar trebui stimulat printr-o cooperare cu ministerele afacerilor UE și cu ministerele fondurilor UE. Implicarea autorităților regionale prin autonomizarea capacității lor administrative este, de asemenea, esențială pentru punerea în aplicare a strategiilor macroregionale.

8.5.

CESE consideră că ar trebui să existe o mai mare interconectare între tranziția energetică/digitală și dimensiunea socială a politicii UE. Având în vedere că anul 2023 este Anul european al competențelor, ar trebui să se pună un accent mai mare pe modul în care tranziția energetică poate fi realizată prin dezvoltarea aptitudinilor și a competențelor lucrătorilor.

8.6.

Părțile interesate în SMR sunt încurajate să desfășoare acțiuni de monitorizare mai stricte, să stabilească proiecte, programe și acțiuni mai puțin abstracte și mai specifice, cu puncte de plecare și rezultate măsurabile, monitorizând astfel progresele înregistrate între ele.

8.7.

CESE observă că Comisia Europeană a depus eforturi considerabile pentru a spori vizibilitatea strategiilor macroregionale. Cu toate acestea, o mai bună comunicare nu se limitează doar la un actor-cheie, ci depinde și de statele membre și de strategiile macroregionale. În acest sens, CESE poate contribui prin implicarea societății civile și a partenerilor sociali, care ar putea fi esențială.

8.8.

CESE este de opinie că strategiile macroregionale joacă un rol important în coeziunea socială, teritorială și economică a regiunilor, dar contribuie și la integrarea europeană a țărilor învecinate. În acest context, trebuie să se pună un accent mai mare pe transformarea strategiilor macroregionale, astfel încât acestea să poată deveni lideri ai schimbării, să inspire încredere și să promoveze valorile europene. În plus, trebuie consolidate durabilitatea, continuitatea și interdependența inițiativelor și proiectelor transregionale și transfrontaliere. În acest sens, ar trebui utilizate în mod cuprinzător și alte tipuri de cooperare interregională și transfrontalieră instituționalizată, cum ar fi GECT și Euroregiunile, în conformitate cu domeniile de aplicare ale strategiilor macroregionale.

8.9.

În ceea ce privește mediul, va fi esențial să se consolideze capacitatea operațională a SMR de a sprijini lupta împotriva schimbărilor climatice, oferind societății civile instrumente utile pentru a face față riscurilor și a adopta stiluri de viață durabile.

8.10.

În ceea ce privește economia, sprijinirea schimbării modelului economic la nivel teritorial și local, în vederea reducerii consumului de resurse naturale și de materii prime, va constitui o prioritate. Va fi necesar să se sprijine trecerea la inițiative privind emisiile zero, mobilitatea durabilă, economia circulară, turismul durabil și stimularea economiei locale.

8.11.

Pentru ca inovațiile tehnologice, cum ar fi digitalizarea, robotizarea și biotehnologia să fie promovate și puse la dispoziția tuturor, sunt necesare perfecționarea, mai multe investiții în infrastructuri digitale sigure și durabile și inițiative de sprijinire a întreprinderilor, a administrației publice și a cetățenilor, în special având în vedere digitalizarea serviciilor publice.

8.12.

Tendințele demografice și sociale se consolidează reciproc. Îmbătrânirea populației, precum și migrația internă și intraeuropeană, scăderea ratei natalității și declinul familiilor reprezintă provocări pentru sistemele de protecție socială și pentru dezvoltarea locală și regională. Aceste tendințe demografice au implicații sociale grave, inclusiv creșterea excluziunii sociale și a inegalităților, precum și implicații economice, inclusiv un deficit de lucrători în sectoare cu o utilizare intensivă a forței de muncă, cum ar fi turismul. O altă provocare de importanță majoră este acordarea unei atenții sporite calității vieții, muncii decente, bunăstării și implicării tinerilor.

8.13.

În urma aprobării Raportului referitor la rolul politicii de coeziune în abordarea provocărilor multidimensionale în materie de mediu în bazinul mediteraneean [2022/2059 (INI)] de Comisia pentru dezvoltare regională a Parlamentului European, CESE consideră și speră că condițiile pentru punerea în aplicare a unei SMR vor fi ajunge la maturitate și în regiunile din vestul Mării Mediterane.

---

(1)   JO C 282, 20.8.2019, p. 14.

(2)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Către o mai bună convergență economică și competitivitate în cadrul macroregiunilor, cum ar fi Strategia europeană pentru regiunea Dunării – rolul clusterelor transnaționale” [aviz exploratoriu] (JO C 282, 20.8.2019, p. 14).

(3)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Către o mai bună convergență economică și competitivitate în cadrul macroregiunilor, cum ar fi Strategia europeană pentru regiunea Dunării – rolul clusterelor transnaționale” [aviz exploratoriu] (JO C 282, 20.8.2019, p. 14).