a)

ajutoarelor de stat destinate proiectării și fabricării de produse, de mașini, de echipamente sau de mijloace de transport ecologice menite să funcționeze cu mai puține resurse naturale, nici măsurilor adoptate în uzine sau alte unități de producție în scopul ameliorării siguranței sau a igienei (10);

b)

ajutoarelor de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare care fac obiectul normelor stabilite în Cadrul pentru ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare (11);

c)

ajutoarelor de stat care intră sub incidența normelor privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier (12) sau în sectorul pescuitului și acvaculturii (13);

d)

ajutoarelor de stat pentru energia nucleară.

a)

ajutoare pentru reducerea și eliminarea emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv prin sprijinirea energiei din surse regenerabile și a eficienței energetice;

b)

ajutoare pentru îmbunătățirea performanței energetice și de mediu a clădirilor;

c)

ajutoare pentru achiziționarea și luarea în leasing de vehicule nepoluante (utilizate pentru transportul aerian, rutier, feroviar, pe căi navigabile interioare și maritim) și de echipamente de deservire mobile nepoluante, precum și pentru retehnologizarea vehiculelor și a echipamentelor pentru servicii mobile;

d)

ajutoare pentru instalarea infrastructurii de reîncărcare sau de realimentare pentru vehiculele nepoluante;

e)

ajutoare pentru utilizarea eficientă a resurselor și pentru sprijinirea tranziției către o economie circulară;

f)

ajutoare pentru prevenirea sau reducerea poluării, cu excepția poluării produse de gazele cu efect de seră;

g)

ajutoare pentru remedierea daunelor aduse mediului, reabilitarea habitatelor naturale și a ecosistemelor, protejarea sau refacerea biodiversității și punerea în aplicare a unor soluții bazate pe natură pentru adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora;

h)

ajutoare sub formă de reduceri ale taxelor fiscale sau parafiscale;

i)

ajutoare pentru siguranța alimentării cu energie electrică;

j)

ajutoare pentru infrastructura energetică;

k)

ajutoare pentru investiții pentru sistemele de termoficare și de răcire centralizată;

l)

ajutoare sub formă de reduceri ale taxelor pe energia electrică pentru utilizatorii mari consumatori de energie;

m)

ajutoare pentru închiderea centralelor electrice care utilizează cărbune, turbă sau șisturi bituminoase și a operațiunilor de minerit legate de extracția cărbunelui, a turbei sau a șisturilor bituminoase;

n)

ajutoare pentru studii sau servicii de consultanță cu privire la aspecte legate de climă, protecția mediului și energie.

1.

„ajutor ad-hoc” înseamnă ajutorul care nu este acordat pe baza unei scheme de ajutoare;

2.

„intensitatea ajutorului” înseamnă cuantumul brut al ajutorului exprimat ca procent din costurile eligibile. Toate cifrele utilizate trebuie luate în considerare înainte de a deduce impozitele sau orice alte taxe. În cazul în care ajutorul este acordat sub altă formă decât cea a unei subvenții, cuantumul ajutorului trebuie să fie echivalentul subvenție brută al ajutorului. Ajutoarele care pot fi plătite în mai multe tranșe trebuie calculate la valoarea lor în momentul acordării. Rata dobânzii care trebuie utilizată în scopul scontului și pentru calculul cuantumului ajutorului în formă de credit preferențial (16) trebuie să fie rata de referință aplicabilă în momentul acordării subvenției. Intensitatea ajutorului se calculează pentru fiecare beneficiar;

3.

„zone asistate” înseamnă zone care, la momentul acordării ajutorului, sunt desemnate pe o hartă a ajutoarelor regionale aprobată, în aplicarea articolului 107 alineatul (3) literele (a) și (c) din tratat;

4.

„echilibrare” pentru energia electrică înseamnă echilibrare în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 10 din Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului (17);

5.

„parte responsabilă cu echilibrarea (PRE)” înseamnă parte responsabilă cu echilibrarea în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 14 din Regulamentul (UE) 2019/943;

6.

„biodiversitate” înseamnă biodiversitate în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 15 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (18);

7.

„biocombustibili” înseamnă biocombustibili în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 33 din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (19);

8.

„biogaz” înseamnă biogaz în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 28 din Directiva (UE) 2018/2001;

9.

„biolichide” înseamnă biolichide în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 32 din Directiva (UE) 2018/2001;

10.

„biomasă” înseamnă fracțiunea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor de origine biologică, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 24 din Directiva (UE) 2018/2001;

11.

„combustibili din biomasă” înseamnă combustibili din biomasă în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 27 din Directiva (UE) 2018/2001;

12.

„mecanism de asigurare a capacității” înseamnă un mecanism de asigurare a capacității în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 22 din Regulamentul (UE) 2019/943;

13.

„captarea și stocarea dioxidului de carbon” (CSC) înseamnă o serie de tehnologii care permit captarea dioxidului de carbon (CO2) emis de instalațiile industriale, inclusiv a emisiilor inerente proceselor, sau captarea dioxidului de carbon direct din aerul înconjurător, transportul într-un loc de stocare și injectarea CO2 în formațiuni geologice subterane adecvate pentru stocare permanentă;

14.

„captarea și utilizarea dioxidului de carbon” („CUC”) înseamnă o serie de tehnologii care permit captarea CO2 emis de instalațiile industriale, inclusiv a emisiilor inerente proceselor, sau captarea direct din aerul înconjurător, precum și transportul către un punct de consum sau de utilizare a CO2 în vederea utilizării în totalitate a acestor emisii de CO2;

15.

„eliminarea CO2” înseamnă activități antropice care elimină CO2 din atmosferă și îl stochează în mod durabil în rezervoare geologice, terestre sau oceanice sau în produse. Aceasta include îmbunătățirea antropică existentă și potențială a absorbanților biologici sau geochimici și captarea și stocarea directă a aerului, dar exclude absorbția naturală de CO2 care nu este cauzată în mod direct de activitățile umane;

16.

„sistem de obligații ale furnizorilor” înseamnă un sistem în care se creează valoare pentru furnizarea de bunuri sau servicii prin certificarea acestor bunuri sau servicii și prin impunerea unei obligații furnizorilor sau consumatorilor de a cumpăra certificate;

17.

„echipament mobil nepoluant de handling la sol” înseamnă un echipament mobil utilizat în activități de servicii conexe transportului aerian sau maritim care are zero emisii directe (la țeava de evacuare) de CO2;

18.

„echipament de deservire nepoluant” înseamnă echipament terminal nepoluant și echipament nepoluant de handling la sol;

19.

„echipament terminal mobil nepoluant” înseamnă echipamentul mobil utilizat pentru încărcarea, descărcarea și transbordarea mărfurilor și a unităților de încărcare intermodale, precum și pentru deplasarea încărcăturii în interiorul zonei de terminal, care are zero emisii directe de CO2 (la țeava de evacuare) sau, în lipsa unor alternative care să asigure zero emisii directe de CO2 (la țeava de evacuare), care produce emisii directe de CO2 (la țeava de evacuare) semnificativ mai scăzute decât echipamentele terminale convenționale;

20.

„vehicul nepoluant” înseamnă:

21.

„cogenerare” sau energie termică și electrică combinată înseamnă cogenerare în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 30 din Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului (23);

22.

„sit contaminat” înseamnă un sit în care s-a confirmat prezența, cauzată de activitatea umană, a unor materiale sau substanțe la un asemenea nivel încât prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea umană sau pentru mediu, având în vedere utilizarea actuală sau viitoarea utilizare autorizată a terenurilor, a fundului mării sau a râurilor;

23.

„proiect demonstrativ” înseamnă proiect demonstrativ în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 24 din Regulamentul (UE) 2019/943;

24.

„digitalizare” înseamnă adoptarea de tehnologii utilizate de dispozitive și/sau sisteme electronice care permit sporirea funcționalității produselor, dezvoltarea de servicii online, modernizarea proceselor sau migrarea la modele de afaceri bazate pe dezintermedierea producției de bunuri și a prestării de servicii, generând în cele din urmă un impact transformator;

25.

„eliminare” înseamnă eliminare în sensul definiției prevăzute la articolul 3 punctul 19 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (24);

26.

„operator de distribuție” (OD) înseamnă operator de distribuție în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 29 din Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului (25);

27.

„încălzire centralizată” sau „răcire centralizată” înseamnă încălzire centralizată sau răcire centralizată în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 19 din Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului (26);

28.

„sisteme de termoficare și/sau de răcire centralizată” înseamnă instalații de producere a încălzirii și/sau a răcirii și rețele de stocare și de distribuție a energiei termice, care cuprind atât rețeaua primară - de transport-, cât și rețeaua secundară de conducte, pentru furnizarea de căldură sau răcire consumatorilor. Mențiunea referitoare la încălzirea centralizată trebuie interpretată ca referindu-se la sistemele de termoficare și/sau răcire centralizată, în funcție de modul în care rețelele furnizează încălzire sau răcire, în comun sau separat;

29.

„ecoinovare” înseamnă orice formă de activitate inovatoare, inclusiv noi procese de producție, noi produse sau servicii, precum și noi metode de gestionare și de derulare a activităților economice, care are ca rezultat sau are ca scop îmbunătățirea semnificativă a protecției mediului și reducerea semnificativă a efectelor poluării asupra mediului. În sensul acestei definiții, nu se consideră inovații următoarele:

30.

„ecosistem” înseamnă ecosistem în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 13 din Regulamentul (UE) 2020/852;

31.

„eficiență energetică” înseamnă eficiență energetică în sensul definiției de la articolul 2 punctul 4 din Directiva 2012/27/UE;

32.

„stocare de energie” înseamnă stocare de energie în sistemul de energie electrică, în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 59 din Directiva (UE) 2019/944;

33.

„instalație de stocare a energiei” înseamnă, în sistemul de energie electrică, o instalație de stocare a energiei, în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 60 din Directiva (UE) 2019/944;

34.

„sistem eficient de termoficare și răcire centralizată” înseamnă un sistem eficient de termoficare și răcire centralizată în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 41 din Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

35.

„energie din surse regenerabile” înseamnă energia generată de instalații care utilizează exclusiv surse regenerabile de energie, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Directiva (UE) 2018/2001, precum și cota, din punctul de vedere al valorii calorice, a energiei produse din surse regenerabile de energie în instalații hibride care utilizează și surse de energie convențională și include energia electrică regenerabilă utilizată pentru umplerea sistemelor de stocare conectate „din spatele contorului” (instalate în comun sau ca o completare la instalația regenerabilă), dar exclude energia electrică produsă ca urmare a sistemelor de stocare;

36.

„infrastructură energetică” (27) înseamnă orice echipament sau instalație fizică care este situată în Uniune sau care conectează Uniunea cu una sau mai multe țări terțe și care se încadrează în următoarele categorii:

37.

„performanță energetică” înseamnă performanța energetică a unei clădiri în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 4 din Directiva 2010/31/UE;

38.

„economii de energie” înseamnă economii de energie astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 5 din Directiva 2012/27/UE;

39.

„protecția mediului” înseamnă orice acțiune sau activitate menită să reducă sau să prevină poluarea, impactul negativ asupra mediului sau un alt prejudiciu asupra mediului fizic (inclusiv asupra aerului, a apei, a solului), a ecosistemelor sau a resurselor naturale rezultat din activitățile umane, inclusiv să atenueze schimbările climatice, să reducă riscul unor astfel de prejudicii, să protejeze și să refacă biodiversitatea sau să conducă la o utilizare mai eficientă a resurselor naturale, inclusiv măsuri de economisire a energiei și utilizarea de surse regenerabile de energie și alte tehnici de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de alți poluanți, precum și să realizeze trecerea la modelele economiei circulare pentru a reduce consumul de materii prime și a spori eficiența. Aceasta include, de asemenea, acțiuni care consolidează capacitatea de adaptare și reduc la minimum vulnerabilitatea la impactul schimbărilor climatice;

40.

„taxă de mediu fiscală sau parafiscală” înseamnă o taxă sau un impozit aplicat unei baze de impozitare specifice și care se aplică unor produse sau servicii specifice cu un efect negativ clar asupra mediului sau care urmărește să taxeze anumite activități, bunuri sau servicii astfel încât costurile de mediu să poată fi incluse în prețul lor sau astfel încât producătorii și consumatorii să fie orientați către activități care respectă mai mult mediul;

41.

„plan de evaluare” înseamnă un document care cuprinde una sau mai multe scheme de ajutor și care conține cel puțin următoarele aspecte minime:

42.

„schemă de răspundere extinsă a producătorilor” înseamnă o schemă de răspundere extinsă a producătorilor astfel cum este definită la articolul 2 punctul 21 din Directiva 2008/98/CE;

43.

un „generator” este o întreprindere care produce energie electrică în scop comercial;

44.

„gaz cu efect de seră” înseamnă orice gaz care contribuie la efectul de seră prin absorbirea radiațiilor infraroșii, inclusiv dioxidul de carbon, metanul, protoxidul de azot și gazele fluorurate, cum ar fi hidrofluorcarburile;

45.

„cogenerare de înaltă eficiență” înseamnă cogenerare de înaltă eficiență în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 34 din Directiva 2012/27/UE;

46.

„operator de rețea de hidrogen” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care îndeplinește funcția de rețea de transport de hidrogen și răspunde de exploatarea, asigurarea întreținerii și, dacă este necesar, dezvoltarea rețelei de transport de hidrogen într-o anumită zonă și, după caz, a interconexiunilor sale cu alte rețele de hidrogen, precum și de asigurarea capacității pe termen lung a sistemului de a satisface un nivel rezonabil al cererii pentru transportul hidrogenului;

47.

„dezechilibru” înseamnă un dezechilibru în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 8 din Regulamentul (UE) 2017/2195 al Comisiei;

48.

„decontare a dezechilibrelor” înseamnă decontarea dezechilibrelor în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 9 din Regulamentul (UE) 2017/2195;

49.

„interval de decontare a dezechilibrelor” înseamnă interval de decontare a dezechilibrelor în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 15 din Regulamentul (UE) 2019/943;

50.

„ajutoare individuale” înseamnă ajutoarele ad-hoc și ajutoarele supuse obligației de notificare, acordate pe baza unui sistem de ajutoare;

51.

„schemă de întreruptibilitate” înseamnă o măsură pentru siguranța alimentării cu energie electrică menită să asigure o frecvență stabilă în sistemul electroenergetic sau să soluționeze problemele de siguranță a alimentării pe termen scurt, inclusiv prin întreruperea sarcinii;

52.

„microîntreprindere” înseamnă o microîntreprindere care îndeplinește condițiile pentru microîntreprinderi prevăzute în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (32);

53.

„soluție bazată pe natură” înseamnă o soluție inspirată și susținută de natură care este eficientă din punctul de vedere al costurilor, oferă simultan beneficii de mediu, sociale și economice și contribuie la consolidarea rezilienței și care aduce într-o mai mare măsură și în mod mai diversificat natura, precum și elementele și procesele naturale în orașe, în peisajele terestre și marine, prin intervenții sistemice adaptate la realitatea locală și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor;

54.

„măsură legată de congestionarea rețelelor” înseamnă o măsură pentru siguranța alimentării cu energie electrică menită să compenseze o insuficiență a rețelei de transport sau de distribuție a energiei electrice;

55.

„poluant” înseamnă un poluant în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 10 din Regulamentul (UE) 2020/852;

56.

„poluator” înseamnă un poluator în sensul definiției prevăzute la punctul 3 din anexa la Recomandarea 75/436/Euratom, CECO, CEE a Consiliului (33);

57.

„poluare” înseamnă poluare în sensul definiției prevăzute la articolul 3 punctul 2 din Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (34);

58.

„principiul poluatorul plătește” înseamnă că poluatorul care cauzează poluarea ar trebui să suporte costurile măsurilor de combatere a poluării;

59.

„pregătire pentru reutilizare” înseamnă pregătire pentru reutilizare în sensul definiției prevăzute la articolul 3 punctul 16 din Directiva 2008/98/CE;

60.

„infrastructură de reîncărcare” înseamnă o infrastructură fixă sau mobilă care furnizează energie electrică vehiculelor nepoluante sau echipamentelor mobile de deservire nepoluante;

61.

„valorificare” înseamnă valorificare în sensul definiției prevăzute la articolul 3 punctul 15 din Directiva 2008/98/CE;

62.

„reciclare” înseamnă reciclare în sensul definiției prevăzute la articolul 3 punctul 17 din Directiva 2008/98/CE;

63.

„proiect de referință” înseamnă un exemplu de proiect care este reprezentativ pentru proiectul mediu dintr-o categorie de beneficiari eligibili pentru o schemă de ajutor;

64.

„infrastructură de realimentare” înseamnă o infrastructură fixă sau mobilă pentru furnizarea de hidrogen, gaze naturale, în stare gazoasă [gaze naturale comprimate (GNC)] și lichidă [gaze naturale lichefiate (GNL)], biogaz și biocombustibili, inclusiv biocombustibili avansați, sau combustibili sintetici produși pe bază de energie din surse regenerabile sau cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

65.

„reabilitare” înseamnă acțiuni de management de mediu care vizează restabilirea unui nivel de funcționare a ecosistemului în situri degradate, în care obiectivul este mai degrabă furnizarea reînnoită și continuă de servicii ecosistemice decât biodiversitatea și integritatea unui ecosistem de referință natural sau seminatural desemnat;

66.

„decontaminare” înseamnă acțiuni de management de mediu, cum ar fi eliminarea sau detoxifierea contaminanților sau a excesului de nutrienți din sol și din apă, care vizează eliminarea surselor de degradare;

67.

„energie electrică din surse regenerabile” înseamnă energia electrică obținută din surse regenerabile, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Directiva (UE) 2018/2001;

68.

„comunitate de energie din surse regenerabile” înseamnă o comunitate de energie din surse regenerabile astfel cum este definită la articolul 2 punctul 16 din Directiva (UE) 2018/2001;

69.

„energie regenerabilă” înseamnă energie din surse regenerabile sau energie regenerabilă în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 1 din Directiva (UE) 2018/2001;

70.

„hidrogen produs din surse regenerabile de energie” înseamnă hidrogen produs din energie din surse regenerabile în conformitate cu metodologiile stabilite în Directiva (UE) 2018/2001 pentru combustibilii lichizi și gazoși de origine nebiologică produși din surse regenerabile și utilizați în transporturi;

71.

„combustibili lichizi și gazoși de origine nebiologică produși din surse regenerabile și utilizați în transporturi” înseamnă combustibili lichizi și gazoși de origine nebiologică produși din surse regenerabile și utilizați în transporturi în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 36 din Directiva (UE) 2018/2001;

72.

„adecvarea resurselor” înseamnă un nivel de capacitate generată care este considerat ca fiind adecvat pentru a satisface nivelurile cererii din zona de ofertare, în orice moment, pe baza unui indicator statistic convențional utilizat de organizații pe care instituțiile Uniunii îl recunosc ca îndeplinind un rol esențial în crearea unei piețe unice în sectorul energiei electrice, precum Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO-E);

73.

„utilizarea eficientă a resurselor” înseamnă reducerea cantității de factori de producție necesari pentru producerea unei unități de producție sau înlocuirea factorilor de producție primari cu factori de producție secundari;

74.

„refacere” înseamnă procesul de sprijinire a refacerii unui ecosistem ca mijloc de conservare a biodiversității și de sporire a rezilienței ecosistemelor, în special la schimbările climatice. Refacerea ecosistemelor include măsuri luate pentru îmbunătățirea stării unui ecosistem și pentru recrearea sau restabilirea unui ecosistem în cazul în care starea respectivă s-a pierdut, precum și pentru îmbunătățirea rezilienței ecosistemului și a adaptării la schimbările climatice;

75.

„reutilizare” înseamnă reutilizarea definită la articolul 3 punctul 13 din Directiva 2008/98/CE și include orice operațiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deșeuri sunt utilizate din nou în alte scopuri decât cele pentru care au fost concepute;

76.

„întreprindere mică” înseamnă o întreprindere care îndeplinește condițiile prevăzute pentru întreprinderile mici în Recomandarea Comisiei privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii;

77.

„întreprindere mică și mijlocie” („IMM”) înseamnă o întreprindere care îndeplinește condițiile prevăzute de Recomandarea Comisiei privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii;

78.

„întreprindere mică cu capitalizare medie” înseamnă o întreprindere care nu este IMM și al cărei număr de angajați, calculat în conformitate cu articolele 3-6 din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei (35), nu este mai mare de 499 de persoane și a cărei cifră de afaceri anuală nu este mai mare de 100 de milioane EUR sau al cărei bilanț anual nu este mai mare de 86 de milioane EUR. Mai multe entități vor fi considerate o singură întreprindere dacă este îndeplinită una dintre condițiile enumerate la articolul 3 punctul 3 din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 651/2014;

79.

„reîncărcare inteligentă” înseamnă o operațiune de reîncărcare în cazul căreia intensitatea energiei electrice furnizate bateriei este ajustată în timp real, pe baza informațiilor primite prin intermediul comunicațiilor electronice;

80.

„pregătire pentru soluții inteligente” înseamnă capacitatea clădirilor sau a unităților unei clădiri de a-și adapta funcționarea la nevoile ocupantului, inclusiv optimizarea eficienței energetice și a performanței globale, și de a-și adapta funcționarea ca răspuns la semnalele rețelei;

81.

„responsabilități standard de echilibrare” înseamnă responsabilități de echilibrare care nu creează discriminări între tehnologii și care nu scutesc niciun generator de responsabilitatea în materie de echilibrare, astfel cum se prevede la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2019/943;

82.

„demararea lucrărilor” înseamnă primul angajament ferm (de exemplu, de a comanda echipamente sau de a începe construcția) care face o investiție ireversibilă. Cumpărarea de terenuri și lucrările pregătitoare, precum obținerea permiselor și realizarea studiilor preliminare de fezabilitate, nu sunt considerate drept demarare a lucrărilor. În cazul preluărilor de întreprinderi, „demararea lucrărilor” înseamnă data de achiziționare a activelor direct legate de unitatea preluată;

83.

„rezervă strategică” înseamnă un mecanism de asigurare a capacității în care capacitatea de energie electrică, cum ar fi cea de producere, de stocare sau de consum dispecerizabil, este deținută în afara pieței energiei electrice și dispecerizată numai în circumstanțe specifice;

84.

„costul total al deținerii” înseamnă costul total al achiziționării și al deținerii unui vehicul pe durata sa de viață, inclusiv costurile legate de achiziționarea sau de leasingul vehiculului, costurile pentru combustibil, costurile de întreținere și reparații, costurile de asigurare, costurile financiare și taxele;

85.

„operator de transport și de sistem” (OTS) înseamnă un operator de transport și de sistem în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 35 din Directiva (UE) 2019/944;

86.

„vehicul” înseamnă oricare dintre următoarele:

87.

„tratare” înseamnă tratare în sensul definiției prevăzute la articolul 3 punctul 14 din Directiva 2008/98/CE;

88.

„nivelul minim al taxei Uniunii” înseamnă nivelul minim de impozitare prevăzut în dreptul Uniunii; în ceea ce privește produsele energetice și energia electrică, înseamnă nivelul minim de impozitare prevăzut în anexa I la Directiva 2003/96/CE a Consiliului (36);

89.

„standard al Uniunii” înseamnă:

90.

„deșeuri” înseamnă deșeuri în sensul definiției prevăzute la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2008/98/CE;

91.

„căldură reziduală” înseamnă căldură reziduală în sensul definiției prevăzute la articolul 2 punctul 9 din Directiva (UE) 2018/2001.

a)

în ceea ce privește prima condiție (cea pozitivă), faptul că ajutorul facilitează dezvoltarea unei activități economice:

b)

în ceea ce privește a doua condiție (cea negativă), faptul că ajutorul nu afectează în mod necorespunzător condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun:

a)

ajutorul se acordă automat, în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii și fără exercitarea ulterioară a puterii discreționare de către statul membru, iar măsura a fost adoptată și a intrat în vigoare înainte de demararea lucrărilor la proiect sau a activității care beneficiază de ajutor, cu excepția versiunilor ulterioare ale schemelor fiscale, în cazul cărora activitatea era deja acoperită de schemele anterioare sub formă de avantaje fiscale;

b)

autoritățile naționale au publicat, înainte de demararea lucrărilor, un anunț privind intenția lor de a institui măsura de ajutor propusă, cu condiția aprobării măsurii de către Comisie, astfel cum se prevede la articolul 108 alineatul (3) din tratat. Acest anunț trebuie să fie pus la dispoziție pe un site public (sau prin alte mijloace de comunicare la care publicul să aibă acces larg și la fel de simplu) și să precizeze în mod clar tipul de proiecte pe care statul membru le propune pentru a fi eligibile și data de la care statul membru intenționează să considere eligibile astfel de proiecte. Eligibilitatea propusă nu trebuie să fie limitată în mod nejustificat. Beneficiarul trebuie să fi informat autoritatea care acordă ajutorul, înainte de demararea lucrărilor, că măsura de ajutor propusă este considerată o condiție pentru deciziile de investiții luate. În cazul în care se bazează pe acest anunț pentru a demonstra existența unui efect stimulativ, statul membru trebuie să furnizeze, în cadrul notificării sale privind ajutorul de stat, o copie a anunțului și un link către site-ul pe care a fost publicat sau o dovadă a faptului că a fost pus la dispoziția publicului;

c)

ajutoarele de exploatare acordate instalațiilor existente pentru o producție ecologică în cazul în care nu are loc o „demarare a lucrărilor” deoarece nu există investiții noi semnificative. În aceste cazuri, efectul stimulativ poate fi demonstrat printr-o modificare în sensul funcționării instalației într-un mod prietenos cu mediul, în locul unui mod de funcționare alternativ mai ieftin, care este mai puțin prietenos cu mediul.

a)

Externalități negative: acestea sunt mai frecvente în cazul măsurilor de ajutor în domeniul mediului și apar atunci când nu s-a stabilit în mod adecvat prețul pentru poluare, și anume atunci când întreprinderea în cauză nu suportă costul integral al poluării. În acest caz, întreprinderile care acționează în propriul lor interes nu ar avea suficiente stimulente pentru a lua în considerare externalitățile negative cauzate de activitatea lor economică, nici atunci când optează să utilizeze o anumită tehnologie, nici atunci când decid asupra nivelului de producție. Cu alte cuvinte, costurile suportate de întreprindere nu reflectă pe deplin costurile suportate de consumatori și de societate în general. Prin urmare, întreprinderile nu au, de obicei, suficiente stimulente să își reducă nivelul poluării sau să adopte măsuri individuale de protecție a mediului.

b)

Externalități pozitive: faptul că o parte a beneficiilor care rezultă dintr-o investiție va reveni altor operatori de pe piață decât investitorul poate determina întreprinderile să reducă nivelul investiției. Externalități pozitive pot apărea, de exemplu, în cazul investițiilor în ecoinovare, în stabilitatea sistemului, în tehnologiile noi și inovatoare privind energia regenerabilă și în măsurile inovatoare care vizează consumul dispecerizabil sau în cazul infrastructurilor energetice sau al măsurilor pentru siguranța alimentării cu energie electrică de care beneficiază mai multe state membre sau un număr mai mare de consumatori.

c)

Informații asimetrice: acestea apar, de regulă, pe piețele unde există o discrepanță între informațiile disponibile unei părți a pieței și informațiile disponibile celeilalte părți a pieței. Această situație ar putea surveni, de exemplu, atunci când investitorii financiari externi nu dispun de informații complete cu privire la randamentele și riscurile probabile ale unui proiect. De asemenea, ar putea surveni în cazul colaborării transfrontaliere referitoare la infrastructuri, atunci când o parte are un dezavantaj din punctul de vedere al informațiilor în comparație cu cealaltă parte. Deși riscul sau incertitudinea în sine nu duc la prezența unei disfuncționalități a pieței, problema informațiilor asimetrice este legată de gradul de risc și de incertitudine. Ambele tind să fie mai mari în cazul investițiilor în domeniul mediului care au în general o perioadă de amortizare mai lungă, ceea ce duce la punerea unui accent mai mare pe perspectivele pe termen scurt, fapt care ar putea fi agravat de condițiile de finanțare pentru astfel de investiții, în special pentru IMM-uri.

d)

Probleme de coordonare: acestea ar putea împiedica dezvoltarea unui proiect sau conceperea eficientă a acestuia ca urmare a intereselor și a stimulentelor divergente în rândul investitorilor, așa-numitele „motivații divergente”, a costurilor contractelor sau ale acordurilor de asigurare de răspundere civilă, a nesiguranței privind rezultatul colaborării și a efectelor de rețea, de exemplu, alimentarea neîntreruptă cu energie electrică. Aceste probleme de coordonare pot apărea, de exemplu, în relația dintre proprietarul unei clădiri și chiriaș în ceea ce privește soluțiile eficiente din punct de vedere energetic. Problemele de coordonare pot fi amplificate ca urmare a problemelor de informare, în special a celor legate de informațiile asimetrice. Problemele de coordonare pot decurge, de asemenea, din necesitatea de a atinge o anumită masă critică înainte ca lansarea proiectului să fie atractivă din punct de vedere comercial, ceea ce poate fi un aspect deosebit de relevant în proiectele de infrastructură (transfrontaliere).

a)

procedura de ofertare este concurențială, adică: este deschisă, clară, transparentă și nediscriminatorie, bazată pe criterii obiective, definită ex ante în conformitate cu obiectivul măsurii și reducând la minimum riscul de prezentare a unor oferte strategice;

b)

criteriile sunt publicate cu suficient timp înainte de termenul de depunere a candidaturilor, pentru a permite o concurență efectivă (43);

c)

bugetul sau volumul aferent procedurii de ofertare reprezintă o constrângere obligatorie în sensul că se poate preconiza că nu toți ofertanții vor primi ajutor, numărul estimat de ofertanți este suficient pentru a asigura o concurență efectivă, iar proiectarea procedurilor de ofertare subcotate pe durata punerii în aplicare a unei scheme este corectată pentru a restabili concurența efectivă în cadrul procedurilor de ofertare ulterioare sau, în lipsa acestei măsuri, de îndată ce există condiții adecvate;

d)

sunt evitate ajustările ex post ale rezultatului procedurii de ofertare (cum ar fi negocierile ulterioare privind rezultatele ofertării sau raționalizarea), deoarece acestea pot submina eficiența rezultatului procedurii.

(a)

textul integral al schemei de ajutoare aprobate sau al deciziei privind acordarea unui ajutor individual și al dispozițiilor de punere în aplicare a acesteia sau un link către acesta;

(b)

informații privind fiecare ajutor individual, acordat ad-hoc sau în cadrul unei scheme de ajutoare, care a fost aprobat pe baza prezentelor orientări și care depășește 100 000 EUR (48).

0,1-0,5;

0,5-1;

1-2;

2-5;

5-10;

10-30;

30-60;

60-100;

100-250;

250 sau mai mult.

a)

o cerință de evaluare ex post, astfel cum se indică în capitolul 5; în astfel de cazuri, Comisia poate limita durata schemelor [în mod normal, la maximum patru ani], cu posibilitatea de a notifica din nou prelungirea acestora ulterior;

b)

o cerință – în absența unei proceduri de ofertare concurențiale – de a notifica individual proiectele de sprijin de o anumită dimensiune sau care prezintă anumite caracteristici;

c)

o cerință ca măsurile de ajutor să fie supuse unei limite de timp.

a)

un împrumut sau o garanție acordată furnizorului măsurilor de îmbunătățire a performanței energetice în baza unui contract de performanță energetică;

b)

produs financiar destinat refinanțării furnizorului respectiv (de exemplu, factoring sau forfetare).

a)

o măsură vizează un obiectiv specific sectorial sau tehnologic stabilit în dreptul Uniunii (58), cum ar fi o schemă privind energia din surse regenerabile sau eficiența energetică (59);

b)

măsura urmărește în mod specific sprijinirea proiectelor demonstrative;

c)

măsura urmărește să abordeze nu doar decarbonizarea, ci și calitatea aerului sau alte tipuri de poluare;

d)

un stat membru indică motivele pentru care preconizează că sectoarele eligibile sau tehnologiile inovatoare au potențialul de a aduce o contribuție importantă și eficientă din punctul de vedere al costurilor la protecția mediului și la decarbonizarea profundă pe termen lung;

e)

măsura este necesară pentru a realiza diversificarea de care este nevoie pentru a se evita agravarea problemelor legate de stabilitatea rețelei (60);

f)

se poate preconiza că o abordare mai selectivă va conduce la reducerea costurilor de realizare a protecției mediului (de exemplu, prin reducerea costurilor de integrare în rețea datorită diversificării, inclusiv între sursele regenerabile de energie, care ar putea include și consumul dispecerizabil și/sau stocarea) și/sau va avea ca rezultat reducerea denaturării concurenței;

g)

un proiect a fost selectat în urma unei proceduri deschise cu scopul de a fi inclus într-un proiect transfrontalier integrat de mari dimensiuni, conceput în comun de mai multe state membre, menit să aibă o contribuție importantă la protecția mediului în interesul comun al Uniunii și care fie aplică o tehnologie inovatoare, ce decurge dintr-o activitate de cercetare, dezvoltare și inovare (C&D&I) desfășurată de beneficiar sau de o altă entitate, atât timp cât beneficiarul dobândește drepturile de utilizare a rezultatelor activităților de C&D&I anterioare, fie se numără printre primii utilizatori ai unei tehnologii inovatoare din sectorul său de activitate.

a)

pentru măsurile în cazul cărora valoarea estimată a ajutorului mediu anual care urmează să fie acordat este de cel puțin 150 de milioane EUR pe an, o consultare publică cu o durată de cel puțin șase săptămâni, care să cuprindă:

b)

pentru măsurile în cazul cărora valoarea estimată a ajutorului mediu anual care urmează să fie acordat este de sub 150 de milioane EUR pe an, o consultare publică cu o durată de cel puțin patru săptămâni, care să abordeze:

a)

o procedură unică deschisă tuturor beneficiarilor eligibili ar conduce la un rezultat sub nivelul optim sau ar împiedica realizarea obiectivelor măsurii; această justificare poate face referire la criteriile prevăzute la punctul 96;

b)

există o abatere semnificativă între nivelurile ofertelor pe care se preconizează că le vor propune diferitele categorii de beneficiari (în general, o astfel de situație ar fi aceea în care nivelurile preconizate ale ofertelor competitive – identificate pe baza analizei solicitate la punctul 90 – diferă cu peste 10 %); în acest caz, pot fi utilizate proceduri de ofertare concurențiale separate, astfel încât categoriile de beneficiari cu costuri similare să concureze între ele.

a)

oferta potențială sau numărul de ofertanți potențiali nu este suficient pentru a asigura concurența; în această situație, statul membru trebuie să demonstreze că nu este posibilă creșterea concurenței prin reducerea bugetului sau prin facilitarea participării la procedura de ofertare (de exemplu, prin identificarea de noi terenuri în vederea amenajării sau prin adaptarea cerințelor preliminare), după caz;

b)

beneficiarii sunt proiecte mici, definite după cum urmează:

c)

proiectele individuale îndeplinesc cumulativ următoarele două condiții:

a)

cererea în cadrul sistemului să fie stabilită sub nivelul ofertei potențiale;

b)

prețul de cumpărare sau de penalizare care se aplică unui consumator sau furnizor care nu a cumpărat numărul necesar de certificate (adică prețul care constituie valoarea maximă care ar fi plătită pentru sprijin) este stabilit la un nivel suficient de ridicat pentru a stimula respectarea obligației. Cu toate acestea, prețul de penalizare ar trebui să se bazeze pe cuantificarea menționată la punctele 51, 52 și 53, pentru a evita ca un nivel excesiv de ridicat să conducă la supracompensare;

c)

în cazul în care schemele implică sprijin pentru biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă, statele membre trebuie să țină seama de informațiile privind sprijinul primit deja din documentația sistemului de echilibrare a masei prevăzut la articolul 30 din Directiva (UE) 2018/2001, pentru a evita supracompensarea.

a)

contabilitatea infrastructurii ar trebui separată de orice altă activitate, iar costurile de acces și de utilizare ar trebui să fie transparente;

b)

cu excepția cazului în care acest lucru ar periclita îndeplinirea obiectivului ajutorului, ajutoarele ar trebui să fie condiționate de angajamente de a deschide infrastructura (71) către terți în condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii (inclusiv apeluri publice pentru cereri de racordare în condiții echivalente);

c)

avantajul pe care beneficiarii îl obțin până la o astfel de dezvoltare mai amplă ar putea fi compensat, de exemplu prin contribuția la extinderea suplimentară a rețelei;

d)

poate fi necesar ca avantajul obținut de utilizatorii dedicați să fie limitat și/sau partajat cu alți actori.

a)

montarea unor instalații integrate de producere a energiei din surse regenerabile la fața locului, care produc energie electrică, căldură sau răcire;

b)

instalarea unor echipamente pentru stocarea energiei generate de instalațiile de producere a energiei din surse regenerabile la fața locului;

c)

construirea și instalarea infrastructurii de reîncărcare și a infrastructurii conexe, cum ar fi conductele, pentru uzul utilizatorilor clădirii, în cazul în care parcarea fie este situată în interiorul clădirii, fie este adiacentă clădirii;

d)

instalarea de echipamente pentru digitalizarea managementului și controlului în materie de mediu și energie ale clădirii, în special pentru a spori gradul de pregătire pentru soluții inteligente, inclusiv cablajul intern pasiv sau cablajul structurat pentru rețelele de date și partea auxiliară a rețelei pasive de pe proprietatea căreia îi aparține clădirea, dar excluzând cablajul pentru rețelele de date din afara proprietății;

e)

alte investiții care îmbunătățesc performanța energetică sau de mediu a clădirii, inclusiv investiții în acoperișuri verzi și echipamente pentru recuperarea apei de ploaie.

a)

în cazul renovării unor clădiri existente, îmbunătățirile performanței energetice care conduc la o reducere a necesarului de energie primară cu cel puțin 20 % comparativ cu situația anterioară investiției sau, în cazul în care îmbunătățirile fac parte dintr-o renovare în etape, o reducere a necesarului de energie primară cu cel puțin 30 % comparativ cu situația anterioară investiției, pe o perioadă de cinci ani;

b)

în cazul măsurilor de renovare care au ca obiect instalarea sau înlocuirea unui singur tip de element al clădirii (74) în sensul articolului 2 punctul 9 din Directiva 2010/31/UE, o reducere a necesarului de energie primară cu cel puțin 10 % comparativ cu situația anterioară investiției, cu condiția ca statul membru să demonstreze că măsura are, la nivelul schemei, un efect global semnificativ în ceea ce privește reducerea necesarului de energie primară;

c)

în cazul clădirilor noi, îmbunătățirile performanței energetice conduc la o reducere a necesarului de energie primară cu cel puțin 10 % în comparație cu pragul pentru cerințele referitoare la clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero stabilit în măsurile naționale de punere în aplicare a Directivei 2010/31/UE.

a)

intermediarii financiari sau administratorii de fonduri trebuie selectați printr-o procedură deschisă, transparentă și nediscriminatorie, care să se desfășoare în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislațiile naționale aplicabile;

b)

se prevăd condiții cu scopul de a asigura că intermediarii financiari, inclusiv fondurile pentru eficiență energetică sau pentru energie din surse regenerabile, sunt gestionați pe bază comercială și vor asigura faptul că deciziile de finanțare sunt motivate de obținerea unui profit;

c)

administratorii fondului pentru eficiență energetică sau ai fondului pentru energie din surse regenerabile sau ai altor intermediari financiari transferă într-o măsură cât mai mare avantajul beneficiarilor finali [proprietarul (proprietarii) sau chiriașul (chiriașii) clădirilor], sub forma unor volume mai mari de finanțare, a unor cerințe mai reduse în materie de garanții reale, a unor prime de garantare mai mici sau a unor rate ale dobânzii mai scăzute.

(a)

în cazul în care le permite să îndeplinească condițiile pentru a fi considerate vehicule nepoluante sau echipamente de deservire mobile nepoluante sau

(b)

în cazul în care este necesar pentru ca navele și aeronavele să poată utiliza biocombustibili și combustibili sintetici, inclusiv combustibili lichizi și gazoși de origine nebiologică produși din surse regenerabile și utilizați în transporturi, sau mări ponderea acestora, în plus față de combustibilii fosili sau ca alternativă la aceștia sau

(c)

în cazul în care este necesar pentru ca navele să poată utiliza propulsia eoliană.

a)

dacă numărul estimat de participanți nu este suficient pentru a asigura o concurență efectivă sau pentru a evita prezentarea de oferte strategice;

b)

atunci când statul membru justifică în mod corespunzător că o procedură de ofertare concurențială descrisă la punctele 49 și 50 nu este adecvată pentru a asigura proporționalitatea ajutorului și că utilizarea metodelor alternative de la punctele 177-180 nu ar crește riscul denaturărilor nejustificate ale concurenței (82), în funcție de caracteristicile măsurii sau ale sectoarelor ori modurilor de transport în cauză sau

c)

atunci când este acordat pentru achiziționarea sau luarea în leasing a vehiculelor destinate utilizării de către întreprinderi care își desfășoară activitatea în sectorul transportului public de călători pe cale terestră, feroviară sau pe apă.