Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52021PC0414

Propunere de DECIZIE DE PUNERE ÎN APLICARE A CONSILIULUI privind suspendarea anumitor dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului pentru Irak

COM/2021/414 final

Bruxelles, 15.7.2021

COM(2021) 414 final

2021/0234(NLE)

Propunere de

DECIZIE DE PUNERE ÎN APLICARE A CONSILIULUI

privind suspendarea anumitor dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului pentru Irak


EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

Motivele și obiectivele propunerii

În temeiul articolului 25a alineatul (2) din Codul de vize 1 , Comisia evaluează în mod regulat cooperarea țărilor terțe în materie de readmisie și raportează Consiliului cel puțin o dată pe an.

La 10 februarie 2021, Comisia a adoptat evaluarea sa pe baza datelor și informațiilor din 2019 furnizate de statele membre ale UE și de țările asociate spațiului Schengen și a transmis raportul 2 Consiliului.

Pe baza analizei menționate mai sus și ținând seama de relațiile globale ale Uniunii cu țara terță în cauză, Comisia poate concluziona că respectiva țară terță nu cooperează îndeajuns și, prin urmare, că trebuie luate măsuri. În acest context, ar trebui remarcat faptul că readmisia propriilor resortisanți este o obligație în temeiul dreptului internațional.

În cazul unei cooperări insuficiente, în conformitate cu articolul 25a alineatul (5) litera (a) din Codul de vize, Comisia prezintă o propunere de decizie de punere în aplicare a Consiliului de suspendare a aplicării anumitor dispoziții ale Codului de vize pentru resortisanții țării terțe respective. În orice moment, Comisia își continuă eforturile de îmbunătățire a cooperării cu țara terță în cauză.

·Cazul Irakului

Comisia a remarcat în raportul menționat mai sus că procesele de identificare oferă rezultate nesatisfăcătoare sau nu oferă niciun rezultat pentru statele membre care emit mai mult de două treimi din deciziile de returnare pentru resortisanți irakieni și că acestea conduc rareori la eliberarea de documente de călătorie. Autoritățile irakiene cooperează numai în ceea ce privește returnările voluntare și, în cazuri cu adevărat excepționale (resortisanți irakieni condamnați pentru o infracțiune), în ceea ce privește returnările forțate. În plus, în pofida încheierii Acordului de parteneriat și cooperare UE-Irak în august 2018, obligația prevăzută în acordul respectiv de a readmite proprii resortisanți care sunt prezenți în mod ilegal pe teritoriul celeilalte părți nu este respectată. Patru state membre au încheiat acorduri bilaterale, care sunt, de asemenea, rareori respectate sau respectate numai în cazul returnărilor voluntare sau al resortisanților irakieni condamnați pentru o infracțiune.

Din 2017, când s-a inițiat dialogul informal UE-Irak privind migrația, acest dialog a permis UE și statelor membre să colaboreze cu Irakul cu privire la migrație. În timpul celor patru reuniuni care au avut loc până în prezent în cadrul dialogului respectiv, returnarea și readmisia au ocupat întotdeauna un loc important pe ordinea de zi, iar UE și-a exprimat în mod constant îngrijorarea cu privire la nivelul nesatisfăcător de cooperare a Irakului în materie de readmisie. În cadrul ultimei reuniuni a dialogului privind migrația (februarie 2021), Irakul a reconfirmat că nu va coopera în ceea ce privește returnările nevoluntare. 

În acest context, UE a comunicat autorităților irakiene nivelul tot mai ridicat de nemulțumire în rândul statelor membre și posibilele consecințe ale lipsei de îmbunătățire a situației, inclusiv în cadrul unei reuniuni cu Ambasada Irakului la Bruxelles (mai 2021) și printr-o scrisoare comună a Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate și a comisarului pentru migrație adresată miniștrilor irakieni ai afacerilor externe, afacerilor interne și migrației și persoanelor strămutate (iunie 2021). O copie a scrisorii a fost transmisă prim-ministrului Kadhemi la 17 iunie 2021.

Aceste măsuri nu au condus până în prezent la rezultate substanțiale concrete și la o cooperare susținută pe baza indicatorilor prevăzuți la articolul 25a alineatul (2), inclusiv în ceea ce privește identificarea în timp util a persoanelor aflate în situație de ședere ilegală pe teritoriul statelor membre, eliberarea documentelor de călătorie și organizarea operațiunilor de returnare. Pe această bază, având în vedere măsurile luate până în prezent de Comisie pentru a îmbunătăți nivelul de cooperare și ținând seama de relațiile globale ale UE cu Irakul, se consideră că nivelul cooperării Irakului cu UE în materie de readmisie este insuficient și că sunt necesare acțiuni.

·Relațiile globale ale Uniunii cu Irakul

Relațiile Uniunii cu Irakul sunt ghidate de Acordul de parteneriat și cooperare care a intrat în vigoare în 2018. Strategia UE pentru Irak (2018) reafirmă angajamentul UE față de un parteneriat solid UE-Irak și față de sprijinirea autorităților irakiene în faza de reconstrucție și în abordarea factorilor politici, sociali și economici care stau la baza instabilității din țară. UE este un partener economic și de securitate important pentru Irak. Cooperarea în materie de migrație este cuprinzătoare, axându-se în special pe guvernanța migrației, inclusiv pe gestionarea frontierelor, pe migrație și dezvoltare, pe migrația ilegală și pe returnare. Aceste aspecte sunt discutate în cadrul dialogului informal privind migrația menționat anterior, iar ultima reuniune din cadrul dialogului respectiv a avut loc în februarie 2021.

În cadrul discuțiilor la nivel înalt dintre UE și Irak din iunie 2021, partea irakiană și-a exprimat disponibilitatea de a colabora cu statele membre afectate cu privire la returnare și readmisie, inclusiv la returnările voluntare. Comisia este dispusă să sprijine aceste eforturi ca un prim pas.

·Măsurile privind vizele

Domeniul de aplicare al măsurilor

Decizia de punere în aplicare a Consiliului ar trebui să suspende temporar aplicarea anumitor dispoziții ale Codului de vize pentru resortisanții irakieni. Cu toate acestea, suspendarea nu se aplică membrilor familiilor cetățenilor UE (mobili) care intră sub incidența Directivei 2004/38/CE 3 și ale resortisanților țărilor terțe care beneficiază de un drept la liberă circulație echivalent cu cel al cetățenilor Uniunii în temeiul unui acord între Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și țările terțe în cauză, pe de altă parte.

Conținutul măsurilor privind vizele

Lipsa cooperării Irakului în materie de readmisie justifică activarea tuturor măsurilor prevăzute la articolul 25a alineatul (5) litera (a) din Codul de vize: suspendarea posibilității de renunțare la cerințele privind documentele justificative care trebuie prezentate de solicitanții de viză, menționate la articolul 14 alineatul (6), suspendarea perioadei generale de prelucrare de 15 zile calendaristice menționată la articolul 23 alineatul (1) (care, în consecință, exclude, de asemenea, aplicarea regulii privind prelungirea acestei perioade cu maximum 45 de zile în cazuri individuale), suspendarea eliberării vizelor cu intrări multiple (VIM) în conformitate cu articolul 24 alineatele (2) și (2c) și suspendarea scutirii opționale de la plata taxei de viză pentru titularii de pașapoarte diplomatice și de serviciu în conformitate cu articolul 16 alineatul (5) litera (b).

Perioada de aplicare a măsurilor privind vizele

Codul de vize prevede că măsurile privind vizele se aplică temporar, dar nu există obligația de a se indica o anumită perioadă de aplicare a măsurilor respective în decizia de punere în aplicare. Cu toate acestea, în temeiul articolului 25a alineatul (6), Comisia evaluează continuu progresele privind cooperarea în materie de readmisie pe baza indicatorilor prevăzuți la articolul 25a alineatul (2), inclusiv în ceea ce privește identificarea în timp util a persoanelor aflate în situație de ședere ilegală pe teritoriul statelor membre, eliberarea documentelor de călătorie și organizarea operațiunilor de returnare. Comisia raportează dacă se poate stabili înregistrarea unei îmbunătățiri substanțiale și susținute în ceea ce privește cooperarea cu țara terță în cauză în materie de readmisie și, ținând seama, de asemenea, de relațiile globale ale Uniunii cu respectiva țară terță, poate prezenta Consiliului o propunere de abrogare sau de modificare a deciziei de punere în aplicare. În schimb, dacă măsurile privind vizele în conformitate cu decizia de punere în aplicare s-au dovedit ineficace, ar trebui să se analizeze posibilitatea declanșării celei de a doua etape a mecanismului [prevăzută la articolul 25a alineatul (5) litera (b)].

În plus, în temeiul articolului 25a alineatul (7), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, în termen de cel mult șase luni de la intrarea în vigoare a deciziei de punere în aplicare, un raport referitor la progresele înregistrate în ceea ce privește cooperarea cu respectiva țară terță în materie de readmisie.

Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat

Decizia propusă este în concordanță cu setul de norme armonizate ale politicii comune a vizelor, care reglementează procedurile și condițiile de eliberare a vizelor pentru șederile preconizate pe teritoriul statelor membre pentru o perioadă care nu depășește 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile.

Coerența cu alte politici ale Uniunii

UE promovează o abordare cuprinzătoare privind migrația și strămutarea forțată, bazată pe valori și responsabilități comune. Noul Pact privind migrația și azilul prevede dezvoltarea și aprofundarea unor parteneriate personalizate, cuprinzătoare și echilibrate, pentru a promova cooperarea cu privire la toate aspectele relevante:

acordarea de protecție persoanelor aflate în dificultate și sprijinirea țărilor-gazdă și a comunităților-gazdă;

crearea de perspective economice și abordarea cauzelor profunde ale migrației ilegale și ale strămutării forțate;

sprijinirea partenerilor în vederea consolidării guvernanței și gestionării migrației;

promovarea cooperării privind returnarea și readmisia;

dezvoltarea unor căi legale către Europa.

Cooperarea dintre statele membre și țările terțe privind readmisia resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală este un element important al acestei politici. Pentru a consolida astfel de parteneriate cuprinzătoare și pentru a asigura cooperarea deplină din partea țărilor terțe, UE trebuie să mobilizeze toate instrumentele disponibile, inclusiv cooperarea pentru dezvoltare, comerțul sau vizele.

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

Temei juridic

Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize), articolul 25a alineatul (5) litera (a).

Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)

Nu se aplică

Proporționalitatea

Măsurile propuse, al căror scop este de a stimula Irakul să își îmbunătățească cooperarea în materie de readmisie a migranților aflați în situație ilegală, sunt proporționale cu obiectivul urmărit. Aceste măsuri nu afectează posibilitatea, ca atare, a solicitantului de a solicita și de a i se acorda vize, ci se referă la anumite aspecte referitoare la procedura de eliberare a vizei sau la cuantumul taxei de viză.

3.REZULTATE ALE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR PĂRȚILOR INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

Evaluări ex post/verificări ale adecvării legislației existente

Nu se aplică

Consultări cu părțile interesate

Nu se aplică

Obținerea și utilizarea expertizei

Nu se aplică

Evaluarea impactului

Nu se aplică

Adecvarea reglementărilor și simplificarea

Nu se aplică

Drepturile fundamentale

Măsurile propuse nu afectează posibilitatea de a solicita și de a primi vize și respectă drepturile fundamentale ale solicitanților, în special respectarea vieții de familie.

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

Nu se aplică

5.ALTE ELEMENTE

Planuri de implementare și măsuri de monitorizare, evaluare și raportare

Nu se aplică

Documente explicative (în cazul directivelor)

Nu se aplică

Explicație detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

Nu se aplică

2021/0234 (NLE)

Propunere de

DECIZIE DE PUNERE ÎN APLICARE A CONSILIULUI

privind suspendarea anumitor dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului pentru Irak

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) 4 , în special articolul 25a alineatul (5) litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)Acordul de parteneriat și cooperare dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte 5 , care a intrat în vigoare la 1 august 2018, reiterează obligația cutumiară a ambelor părți de a-și readmite propriii resortisanți care se află ilegal pe teritoriul celeilalte părți [articolul 105 alineatul (3)]. Irakul nu respectă această obligație, precum atestă poziția sa declarată de a nu coopera în ceea ce privește returnările nevoluntare. Statele membre se confruntă, de asemenea, cu o slabă cooperare din partea Irakului în toate aspectele procesului de returnare.

(2)Comisia a solicitat în repetate rânduri Irakului să îmbunătățească cooperarea privind readmisia resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală și să pună în aplicare pe deplin dispozițiile privind readmisia propriilor resortisanți din Acordul de parteneriat și cooperare UE-Irak, în special în cadrul dialogului informal UE-Irak privind migrația (inițiat în 2017), precum și în cadrul unor schimburi verbale și scrise cu reprezentanții guvernului irakian, exprimând în mod specific îngrijorările din ce în ce mai mari în această privință și oferind consiliere cu privire la posibilele consecințe ale lipsei de îmbunătățire a cooperării în materie de readmisie. 

(3)Ținând seama de măsurile luate până în prezent de Comisie pentru a îmbunătăți nivelul de cooperare și relațiile globale ale Uniunii cu Irakul, cooperarea Irakului cu Uniunea în materie de readmisie este considerată insuficientă și, prin urmare, se consideră că ar trebui să se întreprindă acțiuni în acest sens.

(4)Prin urmare, aplicarea anumitor dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 810/2009 ar trebui suspendată temporar pentru resortisanții Irakului. Se consideră că aceasta este cea mai eficientă măsură care trebuie luată în vederea stimulării autorităților irakiene să întreprindă acțiunile necesare pentru îmbunătățirea cooperării în materie de readmisie. Suspendarea temporară nu se aplică resortisanților Irakului care solicită o viză sau care sunt membri ai familiei unui cetățean al Uniunii căruia i se aplică Directiva 2004/38/CE sau a unui resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație echivalent cu cel al cetățenilor Uniunii, în temeiul unui acord încheiat între Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și o țară terță, pe de altă parte. 

(5)Măsurile suspendate temporar sunt prevăzute la articolul 25a alineatul (5) litera (a) din Codul de vize: suspendarea posibilității de renunțare la cerințele privind documentele justificative care trebuie prezentate de solicitanții de viză, menționate la articolul 14 alineatul (6), suspendarea perioadei generale de prelucrare de 15 zile calendaristice menționată la articolul 23 alineatul (1) (care, în consecință, exclude, de asemenea, aplicarea regulii privind prelungirea acestei perioade cu maximum 45 de zile în cazuri individuale), suspendarea eliberării vizelor cu intrări multiple (VIM) în conformitate cu articolul 24 alineatele (2) și (2c) și suspendarea scutirii opționale de la plata taxei de viză pentru titularii de pașapoarte diplomatice și de serviciu în conformitate cu articolul 16 alineatul (5) litera (b).

(6)Articolul 21 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratate și de dispozițiile adoptate în vederea aplicării acestora. Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului 6 pune în aplicare aceste limitări și condiții. Prezenta decizie nu aduce atingere aplicării directivei respective, care extinde dreptul la liberă circulație la membrii familiei, indiferent de cetățenia lor, atunci când se alătură sau însoțesc cetățeanul Uniunii. Prin urmare, prezenta decizie nu se aplică membrilor familiei unui cetățean al Uniunii căruia i se aplică Directiva 2004/38/CE sau a unui resortisant al unei țări terțe care beneficiază de un drept la liberă circulație echivalent cu cel al cetățenilor Uniunii în temeiul unui acord încheiat între Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și o țară terță, pe de altă parte.

(7)Având în vedere faptul că Danemarca a decis să pună în aplicare Regulamentul (CE) nr. 810/2009, care se bazează pe acquis-ul Schengen, în legislația sa națională, în conformitate cu articolul 4 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca are obligația, în temeiul dreptului internațional, să pună în aplicare prezenta decizie.

(8)Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului 7 ; prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(9)În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestora din urmă în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen, care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului 8 .

(10)În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen 9 care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE 10 .

(11)În ceea ce privește Liechtensteinul, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen 11 , care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE 12 .

(12)Prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1
Domeniul de aplicare

1.Prezenta decizie se aplică resortisanților Irakului care sunt supuși obligației de a deține viză în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1806 al Parlamentului European și al Consiliului 13 .

2.Prezenta decizie nu se aplică resortisanților Irakului care sunt exonerați de obligația de a deține viză în temeiul articolului 4 sau al articolului 6 din regulamentul menționat.

3.Prezenta decizie nu se aplică resortisanților Irakului care solicită o viză sau care sunt membri ai familiei unui cetățean al Uniunii căruia i se aplică Directiva 2004/38/CE sau a unui resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație echivalent cu cel al cetățenilor Uniunii în temeiul unui acord încheiat între Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și o țară terță, pe de altă parte.

Articolul 2
Suspendarea temporară a aplicării anumitor dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 810/2009

Aplicarea următoarelor dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 810/2009 se suspendă temporar:

(a)articolul 14 alineatul (6);

(b)articolul 16 alineatul (5) litera (b);

(c)articolul 23 alineatul (1);

(d)articolul 24 alineatele (2) și (2c).

Articolul 3

Destinatari

Prezenta decizie se adresează Regatului Belgiei, Republicii Bulgaria, Republicii Cehe, Republicii Federale Germania, Republicii Estonia, Republicii Elene, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Croația, Republicii Italiene, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Marelui Ducat al Luxemburgului, Ungariei, Republicii Malta, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, României, Republicii Slovenia, Republicii Slovace, Republicii Finlanda și Regatului Suediei.

Adoptată la Bruxelles,

   Pentru Consiliu,

   Președintele

(1)    Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize), JO L 243, 15.9.2009, p. 1.
(2)    COM(2021) 55 final (EU Restricted).
(3)    Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).
(4)    JO L 243, 15.9.2009, p. 1.
(5)     JO L 204, 31.7.2012, p. 20 (textul acordului), JO L 203, 10.8.2018, p. 1 (Decizia Consiliului privind încheierea).
(6)    Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).
(7)    Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20).
(8)    Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis­ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31).
(9)    JO L 53, 27.2.2008, p. 52.
(10)    Decizia 2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008, p. 1).
(11)    JO L 160, 18.6.2011, p. 21.
(12)    Decizia 2011/350/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, p. 19).
(13)    Regulamentul (UE) 2018/1806 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (text codificat) (JO L 303, 28.11.2018, p. 39).
Top