COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 8.12.2021

COM(2021) 780 final

2021/0415(CNS)

Propunere de

RECOMANDARE A CONSILIULUI

privind cooperarea polițienească operativă

{SWD(2021) 375 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Temeiurile și obiectivele propunerii 1

Articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) prevede că Uniunea trebuie să ofere cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție, fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea, precum și prevenirea criminalității și combaterea acestui fenomen.

Spațiul de libertate, securitate și justiție, fără frontiere interne, poate fi asigurat, printre altele, printr-o cooperare polițienească și judiciară solidă între statele membre 2 . Agenții de poliție dintr-un stat membru ar trebui, prin urmare, să coopereze în mod eficace și sistematic în întreaga UE. Cu toate acestea, cooperarea polițienească dintre statele membre variază încă foarte mult. În absența unui nivel suficient de cooperare între forțele de poliție din statele membre, infractorii vor continua să își desfășoare activitatea nestingheriți în toate statele membre, profitând de diferitele jurisdicții naționale, iar deplasările neautorizate ale migranților aflați în situație ilegală vor continua să reprezinte o provocare. 

Recentele evenimente tragice survenite în Canalul Mânecii au evidențiat încă o dată necesitatea unei cooperări polițienești strânse, aceasta reflectându-se în decizia din 28 noiembrie 2021 pe care au luat-o Franța, Belgia, Țările de Jos și Germania de s consolida cooperarea polițienească operativă pentru a combate introducerea ilegală de migranți.

Criminalitatea transfrontalieră și amenințările la adresa securității legate de aceasta vizează, prin definiție, un context internațional. Astfel cum se menționează în Strategia UE privind uniunea securității 3 , UE se confruntă cu amenințări la adresa securității în continuă evoluție și din ce în ce mai complexe. Aceste amenințări s-au răspândit dincolo de frontiere și se manifestă prin intermediul infractorilor și al grupurilor infracționale organizate care desfășoară o gamă largă de activități infracționale. Astfel cum s-a subliniat în Strategia UE de combatere a criminalității organizate 2021-2025 4 , criminalitatea organizată reprezintă o amenințare semnificativă la adresa cetățenilor europeni, a întreprinderilor și a instituțiilor de stat, precum și la adresa economiei în ansamblu. Acționând în jurisdicții diferite, grupurile infracționale evită să fie depistate și exploatează diferențele dintre legislațiile naționale. Împreună cu propunerea de directivă privind schimbul de informații care o însoțește, prezenta propunere urmărește să instituie un cod de cooperare polițienească cu scopul de a optimiza, de a consolida, de a dezvolta, de a moderniza și de a facilita cooperarea în materie de asigurare a respectării legii dintre agențiile naționale relevante, sprijinind astfel statele membre în lupta lor împotriva criminalității grave și organizate și împotriva terorismului.

Potrivit Evaluării amenințării pe care o reprezintă formele grave de criminalitate și criminalitatea organizată în Uniunea Europeană (SOCTA UE) din 2021, peisajul criminalității organizate este caracterizat de un mediu interconectat în care cooperarea dintre infractori este fluidă, sistematică și motivată de profit. Aproape 70 % din rețelele infracționale sunt prezente în mai mult de trei state membre. Aproximativ 65 % din rețelele infracționale care activează în UE sunt alcătuite din membri de mai multe cetățenii. Peste 80 % din rețelele infracționale raportate sunt implicate în tipuri majore de infracțiuni transfrontaliere, care acoperă traficul de droguri, infracțiunile contra patrimoniului, traficul de persoane și introducerea ilegală de migranți 5 . SOCTA UE și Raportul european privind drogurile al OEDT din 2021 6 identifică zonele în care formele grave de criminalitate și criminalitatea organizată par să fie în creștere. Locuri-cheie din UE precum regiunile de frontieră, aeroporturile, autostrăzile sau porturile din care se asigură legături maritime prin intermediul navelor feribot atrag infractori, inclusiv din cauza poziției lor geografice. În regiunile de frontieră, infractorii profită de delimitările firești ale competențelor autorităților de aplicare a legii, care creează opțiuni de eludare a acțiunilor de asigurare a respectării legii și oferă avantajul apropierii de mai multe piețe 7 . Mobilitatea infractorilor în interiorul UE creează provocări în prevenirea și combaterea amenințărilor infracționale 8 , precum și în asigurarea siguranței publice.

În același timp, astfel cum se menționează în Agenda privind combaterea terorismului din decembrie 2020 9 , nivelul de alertă teroristă rămâne ridicat în UE. Infractorii și teroriștii utilizează tehnologia informației și comunicațiilor pentru a comunica între ei și pentru a-și pregăti și desfășura activitățile infracționale 10 .

Spațiul fără controale la frontierele interne („spațiul Schengen” 11 ) este cel mai mare spațiu de liberă circulație din lume. Acesta permite circulația liberă a peste 420 de milioane de persoane, precum și fluxul nestingherit al bunurilor și al serviciilor. Zonele de frontieră din interiorul UE acoperă aproximativ 40 % din teritoriul acesteia, iar, în 2017, până la 30 % din populație, și anume aproximativ 150 de milioane de persoane, locuiau în aceste zone. În 2017, aproape 2 milioane de persoane au făcut naveta la nivel transfrontalier, inclusiv 1,3 milioane de lucrători transfrontalieri 12 . În 2018, locuitorii UE au efectuat 1,1 miliarde de călătorii, fie din motive profesionale, fie din motive personale, ceea ce reprezintă o creștere de 11 % față de 2014. Pandemia de COVID-19 a redus mobilitatea intra-UE ca urmare a măsurilor de carantină, a restricțiilor de călătorie, a limitărilor impuse vieții publice și a măsurilor de izolare 13 . Cu toate acestea, este probabil ca fluxurile de persoane să continue să fie semnificative în viitor, în special pe măsură ce viața revine la normal. Spațiul Schengen este un simbol al interconectării UE și al legăturilor dintre cetățenii europeni 14 . El contribuie, de asemenea, la funcționarea eficientă a pieței unice și, prin urmare, la creșterea economiei UE 15 .

În ultimii ani, spațiul Schengen a fost pus la încercare în mod repetat de o serie de crize și provocări. Mai multe state membre au reintrodus controalele la frontierele interne, în special din cauza deplasărilor neautorizate 16 ale migranților aflați în situație ilegală, pe care le consideră o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne. Deplasările neautorizate în interiorul spațiului Schengen, care nu sunt legate de o criză majoră a migrației sau de deficiențe structurale în gestionarea frontierelor externe 17 , ar trebui să fie abordate prin alte mijloace decât controalele la frontierele interne, care pot fi utilizate numai ca măsură de ultimă instanță, pentru a aborda amenințările concrete la adresa securității interne sau a ordinii publice. Aceste controale persistente la frontierele interne au arătat că se pot aduce îmbunătățiri în ceea ce privește utilizarea verificărilor și a cooperării polițienești, procedurile care permit readmisia simplificată între statele membre și aplicarea acordurilor și a înțelegerilor bilaterale în acest context, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2008/115/CE 18 . Trebuie remarcat faptul că, potrivit considerentului 8 din Recomandarea (UE) 2017/432 a Comisiei 19 , pentru ca politica de returnare a Uniunii să fie eficace, sunt necesare măsuri eficiente și proporționale pentru reținerea și identificarea migranților aflați în situație ilegală. Dacă sunt combinate, aceste măsuri au potențialul de a produce aceleași rezultate în ceea ce privește controlul deplasărilor neautorizate precum în cazul controalelor temporare la frontierele interne; de asemenea, ele sunt mai puțin invazive din perspectiva liberei circulații a persoanelor, a bunurilor și a serviciilor.

Instrumentele de cooperare polițienească din perspectiva dezvoltării acquis-ului Schengen

Recomandările privind cooperarea polițienească operativă formulate în prezentul document contribuie la dezvoltarea normelor Schengen.

În primul rând, unul dintre pilonii cadrului juridic al UE care stă la baza cooperării polițienești a fost conceput acum 30 de ani prin Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen (CAAS) 20 , cu mult înainte de crizele și provocările sus-menționate care au transformat realitățile spațiului Schengen. CAAS stabilește o serie de obligații pentru părțile contractante în ceea ce privește cooperarea polițienească pentru a contracara orice deficiență în materie de securitate cauzată de eliminarea controalelor la frontierele interne. În special, CAAS stabilește o serie de norme de bază privind desfășurarea urmăririlor transfrontaliere și a operațiunilor de supraveghere transfrontalieră.

În al doilea rând, patrulele comune și alte operațiuni sunt direct legate de dezvoltarea acquis-ului Schengen, inclusiv a articolului 39 alineatul (1) din CAAS privind asistența între autorități, care permite aplicarea politicilor Schengen. Patrulele comune și operațiunile comune sunt abordate prin acorduri de cooperare transfrontalieră între statele membre. Deciziile Prüm 21 din 2008 stabilesc o serie de norme de bază privind modul de desfășurare a patrulelor comune și a altor operațiuni comune dincolo de frontierele interne ale UE, precum și privind asistența transfrontalieră în caz de dezastre și accidente grave. Deși centrul de greutate al Deciziilor Prüm a fost schimbul automat de date ADN, de date dactiloscopice și de date privind înmatricularea vehiculelor, iar secțiunile privind patrulele și operațiunile comune nu au fost, prin urmare, etichetate ca o dezvoltare a acquis-ului Schengen, este probabil ca acestea să constituie o astfel de dezvoltare, dacă ar fi fost adoptate separat, având în vedere natura lor transfrontalieră.

În al treilea rând, cooperarea polițienească operativă dintre statele membre are loc, de asemenea, în temeiul legislației naționale, ținând seama de documentele fără caracter obligatoriu ale Consiliului, inclusiv de bunele practici („Catalogul Schengen” 22 ), de orientări precum cele privind ghișeele unice (SPOC) și cele privind centrele de cooperare polițienească și vamală (CCPV) și de manualele privind schimbul de informații în materie de asigurare a respectării legii și operațiunile transfrontaliere. Ghișeele unice 23 și centrele de cooperare polițienească și vamală 24 au fost create ca o consecință directă a necesității schimbului de informații relevante în urma eliminării frontierelor interne. Statele asociate spațiului Schengen 25 au înființat, de asemenea, centre de cooperare polițienească și vamală și ghișee unice naționale.

În al patrulea rând, statele membre au completat și au extins sistematic acest cadru juridic de bază al spațiului Schengen prin încheierea de acorduri bilaterale și multilaterale de cooperare între acestea. Comisia a identificat cel puțin 60 de astfel de acorduri în întreaga UE, toate fiind diferite. Statele asociate spațiului Schengen au încheiat, de asemenea, astfel de acorduri de cooperare operativă cu statele membre.

Problemele identificate

În primul rând, cadrul juridic actual al UE oferă o serie de opțiuni din care statele membre pot alege atunci când cooperează cu alte state membre (de exemplu, CAAS permite statelor membre să stabilească sau să nu stabilească limite de distanță în kilometri atunci când urmăririle au loc pe teritoriul lor 26 ). Acest lucru creează incertitudine și neclaritate cu privire la normele pe care agenții de poliție trebuie să le urmeze atunci când intervin într-un alt stat membru. În plus, unele dintre alegerile făcute în această privință conduc la obstacole care nu ar fi existat dacă s-ar fi făcut alte alegeri, astfel cum permite cadrul juridic al UE.

În al doilea rând, deși acordurile bilaterale și multilaterale de cooperare polițienească dintre statele membre permit specificități regionale în ceea ce privește cooperarea cu statele membre învecinate, negocierea, semnarea și ratificarea lor de către statele membre necesită foarte mult timp. Proliferarea acestor acorduri bilaterale a creat o rețea complexă de multiple acorduri diferite, cu norme aplicabile diferite, ceea ce conduce la fragmentarea cooperării și la obstacole în calea acesteia. De exemplu, în țările mai mici sau în țările fără ieșire la mare, agenții responsabili cu asigurare a respectării legii care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier trebuie să desfășoare acțiuni operative respectând, în unele cazuri, până la șapte seturi diferite de norme 27 . Prin urmare, unele operațiuni, cum ar fi urmărirea persoanelor suspectate dincolo de frontierele interne, nu sunt permise sau se desfășoară într-un mod necoordonat, sub nivelul optim, o situație exploatată de infractori. De asemenea, cooperarea operativă cu ajutorul noilor tehnologii, cum ar fi dronele, este insuficient acoperită de normele curente.

În al treilea rând, evaluările Schengen 28 privind cooperarea polițienească desfășurate în ultimii șase ani au confirmat faptul că unele dintre acordurile bilaterale sau multilaterale dintre statele membre sunt învechite sau neutilizate pe deplin. Altele depășesc cu mult cadrul normelor privind cooperarea transfrontalieră, permițând stabilirea a ceea ce ar putea fi considerată o bună practică pentru a combate cu mai multă eficacitate infracțiunile transfrontaliere (de exemplu, secții de poliție comune cu competențe de investigare penală transfrontalieră sau cursuri comune de formare), însă aceste aspecte nu sunt reproduse în mod sistematic în întreaga UE.

În al patrulea rând, din cauza incompatibilității echipamentelor de comunicații sigure utilizate între diferite state membre, echipamentele de comunicații ale unor agenți de poliție implicați, de exemplu, în urmăriri încetează să funcționeze atunci când aceștia traversează frontiera. Acest lucru face imposibilă menținerea legăturii cu propriile autorități sau cu autoritățile statului membru în care intră. În plus, adesea, agenții detașați în cadrul patrulelor sau al operațiunilor comune desfășurate în alte state membre nu sunt dotați cu echipamente mobile care să le permită accesarea de la distanță și în condiții de siguranță a propriilor baze de date naționale, a bazelor de date ale UE și a bazelor de date internaționale.

În al cincilea rând, patrulele comune și alte operațiuni comune au loc adesea ad-hoc în zonele de frontieră din interiorul UE și în alte zone din cadrul UE. Adesea, acestea nu sunt coordonate și au loc fără efectuarea în prealabil a unei analize de risc, care ar permite o desfășurare mai bine direcționată a acestora. Nu există niciun forum în care statele membre să facă schimb de astfel de analize de risc sau să informeze alte state membre cu privire la nevoile și la domeniile lor prioritare, de exemplu, pentru a direcționa mai bine patrulele comune sau alte operațiuni comune care au loc în întreaga UE în timpul unor evenimente de amploare (de exemplu, evenimente sportive de mare anvergură, summituri internaționale), în anumite momente (de exemplu, perioadele de concedii) sau în fața unor valuri de infracțiuni specifice (de exemplu, terorism, trafic de droguri, aranjarea meciurilor, traficul de mărfuri contrafăcute, frauda cu cărți de credit, furtul din buzunare și alte infracțiuni contra patrimoniului).

În al șaselea rând, rețelele infracționale implicate în activități precum introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane facilitează deplasările neautorizate ale migranților aflați în situație ilegală și exploatează vulnerabilitatea victimelor, tratând aceste persoane ca pe niște mărfuri. Introducerea ilegală de migranți organizată constituie o activitate infracțională importantă, iar facilitarea deplasărilor neautorizate reprezintă o preocupare majoră pentru securitatea UE. Traficul de persoane este o altă activitate de bază desfășurată în cadrul formelor grave de criminalitate și al criminalității organizate, preconizându-se că aceasta va rămâne o amenințare în viitorul apropiat 29 . Aproape jumătate din victimele traficului de persoane din UE sunt cetățeni ai Uniunii, iar majoritatea traficanților sunt cetățeni ai Uniunii 30 . Astfel de infracțiuni au un caracter transfrontalier semnificativ, iar depistarea și investigarea lor necesită acțiuni polițienești specifice pe teren în zonele de frontieră din interiorul UE. În special, patrulele comune coordonate și alte operațiuni comune, bazate pe o analiză de risc, în cadrul cărora agenții din statele membre care acționează împreună (de exemplu, într-un autovehicul de patrulare) ar trebui să se concentreze, după caz, pe depistarea introducerii ilegale de migranți și a traficului de persoane.

În al șaptelea rând, funcționarii implicați în cooperarea transfrontalieră în materie de asigurare a respectării legii în UE nu sunt întotdeauna instruiți în mod corespunzător pentru a avea cunoștințele și competențele operative necesare pentru a îndeplini sarcinile stabilite în modul cel mai eficace și eficient. Studiul realizat pentru Comisie în 2021 a identificat o disponibilitate limitată a formării profesionale a personalului responsabil cu asigurare a respectării legii implicat în cooperarea transfrontalieră. Activitățile de formare nu se desfășoară în mod regulat și nu țin întotdeauna seama de cele mai recente evoluții. Există, de asemenea, un grad limitat de conștientizare și de cunoaștere a bazelor de date relevante și a competențelor executive conferite de diferite state membre. Barierele lingvistice împiedică, de asemenea, cooperarea polițienească operativă transfrontalieră eficace.

Calea de urmat

Astfel cum se menționează în comunicarea Comisiei din iunie 2021 intitulată „Strategie pentru realizarea unui spațiu Schengen pe deplin funcțional și rezilient” 31 , prezenta recomandare urmărește să contribuie la crearea unor standarde comune care să permită agenților de poliție să coopereze în mod eficace cu colegii lor din alte state membre. Respectând legislația UE existentă și valorificând bunele practici din acordurile bilaterale sau multilaterale de cooperare dintre statele membre, agenții de poliție ar trebui să desfășoare operațiuni comune specifice, inclusiv patrule comune 32 , în special în zonele de frontieră din interiorul UE. Întrucât teroriștii și alți infractori își desfășoară activitatea în toate statele membre, autoritățile polițienești ar trebui să fie în măsură să îi monitorizeze mai bine și să îi rețină, după caz, în cadrul urmăririlor desfășurate pe teritoriile naționale sau să desfășoare operațiuni de supraveghere a acestora. În plus, operațiunile comune pot contribui la abordarea cu eficacitate a problemei deplasărilor neautorizate ale migranților aflați în situație ilegală.

Respectând rolul statelor membre în materie de securitate internă și nevoia de flexibilitate pentru a coopera la nivel regional, prezenta recomandare stabilește acțiuni în domeniul cooperării polițienești operative care urmăresc:

–să clarifice și să alinieze regulile de angajare în operațiuni transfrontaliere de asigurare a respectării legii pentru a monitoriza și a aresta infractorii și teroriștii în cadrul supravegherii, al urmăririi, al patrulelor comune și al altor operațiuni comune desfășurate pe teritoriile naționale;

–să permită accesul de la distanță al agenților de poliție la propriile baze de date atunci când își desfășoară activitatea în alte state membre, precum și utilizarea unor mijloace de comunicare sigure, capabile să continue să funcționeze într-un context transfrontalier;

–să extindă rolul centrelor existente de cooperare polițienească și vamală pentru a deveni secții de poliție comune capabile nu numai să facă schimb de informații, ci și să planifice, să sprijine și să coordoneze patrule comune și alte operațiuni comune pe baza unei analize de risc efectuate în comun;

–să asigure utilizarea patrulelor comune specifice și a altor operațiuni comune în anumite zone de frontieră din interiorul UE, pe baza unei analize prealabile, pentru a combate introducerea ilegală de migranți, precum și pentru a preveni și a depista șederea ilegală a migranților aflați în această situație și criminalitatea transfrontalieră legată de migrația ilegală;

–să asigure utilizarea patrulelor comune specifice și a altor operațiuni comune în anumite zone de frontieră din interiorul UE, pe baza unei analize prealabile, pentru a combate traficul de persoane și pentru a identifica și a proteja victimele;

–să creeze o platformă de coordonare, împreună cu Comisia și Europol 33 , cu scopul de a sprijini și a direcționa operațiunile și patrulele comune în întreaga UE pentru a menține și a îmbunătăți ordinea și siguranța publică, pentru a preveni infracțiunile sau pentru a contribui la abordarea unor valuri specifice de criminalitate în locuri­cheie sau în anumite perioade (de exemplu, zone turistice, noduri infracționale cheie, perioada de concedii), în timpul unor reuniuni de masă (de exemplu, evenimente sportive de amploare, summituri internaționale) sau în caz de dezastre și accidente grave;

–să extindă programele comune de formare și de schimb pentru cadeții de poliție și cadrul de formare pe tot parcursul vieții a agenților implicați în cooperarea operativă transfrontalieră și, în baza reflecției asupra creării unui program paneuropean comun de formare la scară largă privind cooperarea operativă transfrontalieră, să creeze o adevărată cultură a activității polițienești la nivelul UE.

Astfel cum se menționează în propunerea de recomandare, statele membre ar trebui să își modifice normele naționale și acordurile bilaterale și multilaterale cu alte state membre, după caz, pentru a pune în aplicare măsurile cuprinse în aceasta.

•Coerența cu dispozițiile deja existente în domeniul de politică vizat

Prezenta recomandare este coerentă cu dispozițiile de politică existente și viitoare în domeniul cooperării în materie de asigurare a respectării legii.

Astfel cum s-a subliniat în secțiunea „Temeiurile și obiectivele propunerii”, documentele strategice existente ale Comisiei stau la baza eforturilor Comisiei de a îmbunătăți eficiența și eficacitatea cooperării în materie de asigurare a respectării legii în UE. Printre acestea se numără Strategia UE privind uniunea securității 34 , Agenda UE privind combaterea terorismului 35 , Strategia UE de combatere a criminalității organizate 2021-2025 36 , Strategia UE privind combaterea traficului de persoane 2021-2025 37 , Strategia UE pentru combaterea mai eficace a abuzului sexual asupra copiilor 38 , Strategia UE în materie de droguri 2021­2025 39 și noua strategie Schengen 40 .

Consiliul adoptă o poziție similară celei exprimate cel mai recent în special în Concluziile Consiliului din noiembrie 2020 privind securitatea internă și parteneriatul polițienesc european, în care invită Comisia „să aibă în vedere consolidarea cadrului juridic al UE pentru a consolida în continuare cooperarea transfrontalieră în materie de asigurare a respectării legii” 41 . 

Prezenta recomandare va contribui, de asemenea, la realizarea unui spațiu Schengen pe deplin funcțional și rezilient, astfel cum se menționează în strategia Schengen, care reiterează „necesitatea unor standarde comune care să permită polițiștilor să coopereze în mod eficace cu colegii lor din țările învecinate”. Aceasta va asigura un nivel ridicat de securitate pe teritoriul statelor membre și, astfel, va sprijini un spațiu Schengen fără controale la frontierele interne, și va completa propunerea de modificare a Codului frontierelor Schengen.

Întrucât cele două componente ale cooperării în materie de asigurare a respectării legii se referă în principal la (i) cooperarea operativă transfrontalieră (care constituie obiectul prezentei propuneri) și (ii) schimbul de informații, prezenta recomandare va face parte dintr­un pachet coerent, alături de propunerea de directivă privind schimbul de informații și comunicarea dintre autoritățile de aplicare a legii din statele membre și de propunerea de revizuire a mecanismului de schimb automat de date pentru cooperare polițienească („Regulamentul Prüm II”).

•    Coerența cu alte politici ale Uniunii

Prezenta recomandare urmărește să contribuie în mod pozitiv la realizarea unui spațiu Schengen pe deplin funcțional și rezilient, care să permită circulația liberă a peste 420 de milioane de persoane și fluxul nestingherit al bunurilor și al serviciilor. Acest lucru va contribui, la rândul său, la funcționarea eficientă a pieței unice și, prin urmare, la creșterea economiei Uniunii. Prin urmare, prezenta recomandare este pe deplin coerentă cu alte politici ale UE în domeniul ocupării forței de muncă, al transporturilor și, în cele din urmă, al creșterii economice în zonele de frontieră din interiorul UE, dar și în întreaga UE.

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temeiul juridic

Temeiul juridic al acțiunii UE în domeniul cooperării în materie de asigurare a respectării legii este titlul V capitolul 5 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”).

Articolul 87 din TFUE prevede că „Uniunea instituie o cooperare polițienească care implică toate autoritățile competente din statele membre, inclusiv serviciile de poliție, serviciile vamale și alte servicii specializate de aplicare a legii, în domeniul prevenirii sau al depistării și al cercetării infracțiunilor”.

Mai precis, articolul 87 alineatul (3) din TFUE se referă la măsuri privind cooperarea operativă dintre autoritățile de aplicare a legii. Astfel de măsuri sunt prevăzute în prezenta recomandare. Aceasta conține, de asemenea, măsuri care intră sub incidența articolului 89 din TFUE privind condițiile și limitele în care autoritățile de aplicare a legii din statele membre pot interveni pe teritoriul unui alt stat membru. În măsura în care recomandarea conține, de asemenea, măsuri care ar putea intra sub incidența articolului 87 alineatul (2) din TFUE (de exemplu, privind schimbul de informații și formarea), măsurile respective sunt, în acest caz, auxiliare măsurilor întemeiate pe articolul 87 alineatul (3) și articolul 89 din TFUE.

Prin urmare, prezenta recomandare se întemeiază pe articolul 87 alineatul (3) și pe articolul 89 din TFUE, coroborate cu articolul 292 din TFUE, care prevede astfel: „Consiliul adoptă recomandări [...], la propunerea Comisiei, în toate cazurile în care tratatele prevăd că adoptă acte la propunerea Comisiei. Consiliul hotărăște în unanimitate în domeniile în care este necesară unanimitatea pentru adoptarea unui act al Uniunii.”

•Alegerea instrumentului

Intensificarea cooperării polițienești operative în UE necesită un angajament politic puternic din partea tuturor actorilor relevanți, în special din partea statelor membre.

Cooperarea polițienească operativă transfrontalieră implică, de regulă, intervenția fizică a forțelor de poliție înarmate și în uniformă dintr-un stat membru pe teritoriul altor state membre. Intervenția constă în desfășurarea de misiuni preventive și represive, care pot conduce la arestarea provizorie și la luarea în custodie publică a persoanelor până la sosirea autorităților celuilalt stat membru.

Aceste tipuri de operațiuni vizează esența suveranității statelor membre și pot conduce la probleme constituționale, ceea ce face ca adoptarea oricărui nou act legislativ al UE în acest domeniu să fie deosebit de sensibilă. Acesta este motivul pentru care unanimitatea tinde să fie necesară în cadrul Consiliului atunci când se votează act legislative ale UE în domeniul cooperării operative.

Comisia consideră că, în acest stadiu, este prematură o propunere de act legislativ cu caracter obligatoriu al UE pentru a armoniza acest tip de cooperare polițienească operativă. Cu toate acestea, se poate observa că, deși nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, în temeiul TFUE, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, recomandările sunt acte juridice și, ca atare, nu pot fi considerate ca neavând niciun efect juridic și trebuie luate în considerare la nivel național, după caz.

Pe baza concluziilor anterioare relevante ale Consiliului 42 și a bunelor practici pe care unele state membre le-au pus deja în aplicare, Comisia a decis să propună o recomandare a Consiliului, care prezintă o serie de acțiuni recomandate în vederea îmbunătățirii modului în care statele membre cooperează din punct de vedere operațional. Comisia intenționează să monitorizeze punerea în aplicare a prezentei recomandări și să evalueze necesitatea unor acte legislative cu caracter obligatoriu ale UE în domeniul cooperării polițienești operative transfrontaliere în viitor.

•Subsidiaritate

Sunt necesare acțiuni la nivelul UE pentru a aborda în mod corespunzător problemele identificate în prima secțiune a prezentei expuneri de motive. În absența unor acțiuni la nivelul UE, statele membre vor continua să se confrunte singure cu incertitudini și obstacole care decurg din normele diferite privind drepturile funcționarilor atunci când își desfășoară activitatea în alte state membre. De asemenea, pentru a rezolva o serie de probleme tehnice mai vechi legate de interconectivitate, care contribuie la reducerea atractivității operațiunilor comune, este necesară o abordare la nivelul UE. Având în vedere caracterul transnațional al formelor grave de criminalitate și al criminalității organizate, este esențial să se asigure o cooperare rapidă între poliție și autoritățile judiciare în ceea ce privește măsurile operative în cauză într-un context transfrontalier.

UE este mai bine echipată decât statele membre individuale pentru a asigura coerența acțiunilor întreprinse la nivel național, pentru a aborda divergențele de practici, pentru a preveni suprapunerile și incertitudinile și, în cele din urmă, pentru a asigura o acțiune eficientă de combatere a criminalității transfrontaliere. Se preconizează că acțiunile la nivelul UE ca răspuns la problemele identificate vor aduce o valoare adăugată pentru UE și, prin urmare, pentru cetățenii săi.

•Proporționalitate

Prezenta propunere recomandă statelor membre să ia o serie de măsuri pentru a aborda obstacolele și pentru a consolida mecanismele și instrumentele de cooperare transfrontalieră relevante existente. Acesta nu conține recomandări care contravin dispozițiilor legislației UE în vigoare. În schimb, statele membre ar trebui să ia măsurile recomandate în conformitate cu legislația UE respectivă. În plus, se așteaptă ca statele membre să nu modifice și, într-adevăr, să continue să aplice condițiile și garanțiile cuprinse în legislația națională referitoare la activitățile operative vizate, în măsura în care acestea sunt conforme cu legislația UE și nu sunt abordate în mod specific în prezenta recomandare.

Având în vedere caracterul sensibil al măsurilor privind cooperarea polițienească operativă transfrontalieră și dorința exprimată de statele membre de a se angaja într-un dialog suplimentar cu privire la măsurile care ar trebui puse în aplicare pentru a consolida cooperarea polițienească operativă, o propunere de recomandare a Consiliului este alegerea cea mai adecvată și mai proporțională, deoarece aceasta nu depășește ceea ce este necesar, în acest stadiu, pentru a atinge obiectivele de îmbunătățire a cooperării polițienești operative în întreaga UE.

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX-POST, ALE CONSULTĂRILOR PĂRȚILOR INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Evaluări ex-post/verificarea adecvării legislației existente

Nu s-a efectuat nicio verificare a adecvării legislației existente în domeniul cooperării operative pentru prezenta propunere. Acest lucru se datorează faptului că legislația de referință a UE este foarte limitată și este completată în mod sistematic de acorduri bilaterale și multilaterale de cooperare între statele membre.

•Consultări ale părților interesate

Perioada în care a avut loc consultarea părților interesate a fost cuprinsă între iulie 2019 și iulie 2021. Consultarea a vizat părți interesate dintr-o gamă largă de experți în domeniu, autorități naționale, organizații ale societății civile și din rândul publicului cu privire la așteptările și preocupările lor legate de consolidarea cooperării în materie de asigurare a respectării legii în UE.

Comisia a utilizat diferite mijloace de dialog, cum ar fi chestionarele specifice, și a organizat interviuri cu experți, precum și mai multe ateliere tematice cu reprezentanți ai statelor membre și ai statelor asociate spațiului Schengen. Aspectele care fac obiectul prezentei recomandări au fost, de asemenea, discutate în cadrul grupurilor de lucru ale Consiliului (de exemplu, Grupul de lucru pentru asigurarea respectării legii – poliție și vamă, Comitetul permanent pentru cooperarea operativă în materie de securitate internă).

De asemenea, Comisia a lansat o consultare publică, găzduită pe site-ul web al Comisiei, în toate limbile oficiale ale UE, cu o durată de opt săptămâni, între 19 aprilie 2021 și 14 iunie 2021.

De asemenea, contractantul a desfășurat numeroase activități de consultare în timpul pregătirii unui studiu extern intitulat „Studiu de sprijinire a pregătirii unei evaluări a impactului inițiativelor de politică ale UE care facilitează cooperarea transfrontalieră în materie de asigurare a respectării legii”.

Scopul consultării a fost de a primi contribuții relevante din partea părților interesate pentru a permite o abordare bazată pe dovezi a pregătirii măsurilor propuse pentru îmbunătățirea cooperării în materie de asigurare a respectării legii dintre statele membre.

Rezultatele tuturor acestor activități de consultare au fost luate în considerare în mod corespunzător la elaborarea prezentei recomandări 43 . Activitățile de consultare au utilizat principalele elemente ale metodologiei aplicate într-o evaluare a impactului, începând cu definirea problemei și explorând cele mai potrivite opțiuni.

•Evaluarea impactului

Dacă vor fi adoptate în forma lor actuală și dacă vor fi puse în aplicare în mod eficace, recomandările propuse vor îmbunătăți cooperarea polițienească operativă transfrontalieră și vor avea un impact pozitiv semnificativ asupra prevenirii și a depistării infracțiunilor în statele membre.

Cu toate acestea, având în vedere principiul unanimității care acoperă măsurile relevante de cooperare polițienească operativă, precum și preocupările legate de suveranitate exprimate de unele state membre în faza de consultare, astfel cum s-a menționat mai sus, Comisia consideră că o propunere de act legislativ cu caracter obligatoriu al UE pentru a reglementa o astfel de cooperare este prematură în acest stadiu.

În schimb, prezenta recomandare invită statele membre să consolideze aspectele existente ale cooperării polițienești operative transfrontaliere, pe baza bunelor practici care au fost deja puse în aplicare și testate de statele membre, inclusiv în contexte bilaterale și multilaterale.

Prin urmare, prezenta propunere de recomandare a Consiliului privind cooperarea polițienească operativă transfrontalieră nu este susținută de o evaluare a impactului.

4.DREPTURI FUNDAMENTALE

Prin îmbunătățirea capacității autorităților competente ale statelor membre de a coopera la nivel transfrontalier în interiorul UE, în limitele stabilite de legislația UE și de legislația națională relevante, prezenta recomandare va contribui la o mai bună protecție a vieții cetățenilor și a securității acestora. Orice ingerință în drepturile fundamentale care rezultă din recomandare este justificată și nu depășește ceea ce este necesar și proporțional.

În ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal, impactul este considerat neutru. Este probabil ca prezenta recomandare să conducă la o creștere cantitativă a schimbului de date cu caracter personal între statele membre, în conformitate cu creșterea preconizată a cooperării polițienești operative transfrontaliere. Acest schimb suplimentar de date cu caracter personal va face însă obiectul acelorași norme și proceduri solide deja existente pentru prelucrarea acestor date, în conformitate cu dreptul Uniunii, în special cu Directiva privind protecția datelor în materie de asigurare a respectării legii 44 .

În ceea ce privește alte drepturi fundamentale, cum ar fi drepturile procedurale minime ale persoanelor suspectate și ale persoanelor acuzate în temeiul directivelor UE privind drepturile procedurale 45 (dreptul la informare în cazul reținerii unei persoane suspectate, dreptul la interpretare și dreptul de a avea acces la un avocat), impactul este neutru. Prezenta recomandare, care ar conduce la o creștere a operațiunilor polițienești transfrontaliere existente, nu subminează și nici nu modifică normele aplicabile privind drepturile procedurale. De asemenea, normele și standardele, astfel cum sunt definite în alte domenii ale dreptului Uniunii, rămân aplicabile, în conformitate cu obligația statelor membre de a respecta drepturile fundamentale, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE.

5.IMPLICAȚII BUGETARE

Implicațiile bugetare ale prezentei recomandări depind în special de răspunsul Consiliului la prezenta propunere de recomandare și de măsura în care statele membre pun în aplicare ulterior recomandările în cauză.

Întrucât unele state membre sunt mai avansate decât altele în ceea ce privește nivelul lor de cooperare, costul punerii în aplicare a recomandărilor propuse va fi diferit de la un stat membru la altul. Costul va reflecta o creștere treptată și progresivă a cooperării operative existente dintre statele membre, deoarece efectul punerii în aplicare a măsurilor recomandate intervine în timp.

Având în vedere natura măsurilor care urmează să fie puse în aplicare, costurile la nivel național ar putea să fie acoperite, într-o măsură considerabilă și sub rezerva condițiilor aplicabile, de programele statelor membre din cadrul Fondului pentru securitate internă 46 . Fondul pentru securitate internă include obiective specifice precum „îmbunătățirea și facilitarea schimbului de informații”, „îmbunătățirea și intensificarea cooperării transfrontaliere” și „sprijinirea consolidării capacităților statelor membre în ceea ce privește prevenirea și combaterea criminalității, a terorismului și a radicalizării, precum și gestionarea incidentelor, a riscurilor și a crizelor legate de securitate” 47 . La nivelul UE, nu vor exista alte costuri în afara costurilor potențial acoperite de programele statelor membre din cadrul Fondului pentru securitate internă.

6.ALTE ELEMENTE

•Planuri de punere în aplicare și măsuri de monitorizare, evaluare și raportare

Comisia invită Consiliul să adopte recomandarea propusă până cel târziu în iunie 2022.

În opinia Comisiei, ar trebui să existe un punct de discuție permanent privind cooperarea polițienească operativă transfrontalieră în cadrul grupului de lucru relevant al Consiliului, astfel încât acest grup de lucru să poată servi drept forum permanent pentru discuțiile statelor membre cu privire la aspectele abordate în prezenta recomandare și, în special, la acțiunile întreprinse ca urmare a acesteia.

La un an de la adoptarea prezentei recomandări, Comisia ar trebui să prezinte un raport privind progresele înregistrate de statele membre în punerea sa în aplicare. Raportul ar trebui să evalueze dacă este nevoie de un act legislativ cu caracter obligatoriu al UE privind formele de cooperare polițienească operativă transfrontalieră vizate.

•Explicații detaliate cu privire la dispozițiile specifice ale propunerii

Secțiunea 1 definește termenii-cheie ai recomandării.

Secțiunea 2 conține recomandări menite să abordeze obstacolele în calea intervenției agenților de poliție în alte state membre, în contextul urmăririlor transfrontaliere, al operațiunilor de supraveghere transfrontalieră, al patrulelor comune și al altor operațiuni comune. Recomandările urmăresc extinderea listei actuale de infracțiuni 48 pentru care pot fi utilizate urmăririle transfrontaliere și operațiunile de supraveghere transfrontalieră, precum și eliminarea limitărilor geografice și temporale care au fost instituite de unele state membre și care creează obstacole în calea unor astfel de operațiuni. Acestea urmăresc alinierea normelor privind conferirea de competențe executive între statele membre pentru a spori claritatea și certitudinea cu privire acțiunile pe care agenții de poliție le pot întreprinde atunci când se angajează în urmăriri transfrontaliere, operațiuni de supraveghere transfrontalieră și operațiuni comune.

Recomandările privind urmăririle transfrontaliere se referă nu numai la trecerea frontierelor terestre, ci și la trecerea frontierelor acvatice (maritime, fluviale, lacustre) și aeriene. Acestea se referă, de asemenea, la utilizarea de către agenții de poliție implicați în operațiunile respective a armelor de serviciu nu numai în legitimă apărare, ci și în apărarea altora. Cu privire la aceste aspecte, recomandările depășesc dispozițiile articolului 41 alineatul (5) literele (b) și (e) din CAAS. Cu toate acestea, articolul 41 alineatul (10) din CAAS permite adoptarea unor dispoziții suplimentare pentru punerea în aplicare a articolului 41. Aceasta include, în cazul de față, condițiile în care se poate desfășura o urmărire.

Secțiunea 3 conține recomandări menite să promoveze cooperarea polițienească transfrontalieră ca instrument de combatere a introducerii ilegale de migranți și de sprijinire a prevenirii și a depistării migrației ilegale. Statele membre ar trebui să utilizeze operațiuni comune specifice în anumite zone de frontieră din interiorul UE, pe baza unei analize 49 , pentru a combate introducerea ilegală de migranți și pentru a preveni și a depista șederea ilegală a migranților aflați în această situație și criminalitatea transfrontalieră legată de migrația ilegală. Statele membre ar trebui, de asemenea, să asigure coordonarea la nivel național dintre autoritățile competente implicate în operațiunile comune și cele competente să gestioneze ulterior resortisanții țărilor terțe reținuți pentru ședere ilegală. Statele membre ar trebui să facă acest lucru, în special, utilizând mecanismele menționate la articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2008/115/CE 50 .  

Secțiunea 4 conține recomandări menite să consolideze cooperarea polițienească transfrontalieră în vederea combaterii traficului de persoane și a identificării și a protejării victimelor. Statele membre ar trebui să utilizeze operațiuni comune pentru a combate traficul de persoane și pentru a identifica, oferi siguranță și sprijin victimelor. Potențialele victime ale traficului de persoane pot fi depistate și identificate în contextul operațiunilor comune. Acestea ar trebui să fie imediat direcționate către serviciile de asistență, sprijin și protecție, inclusiv în cooperare cu organizațiile societății civile, după caz. Identificarea timpurie a victimelor este, de asemenea, esențială pentru a permite autorităților polițienești să ancheteze și să pedepsească mai bine traficanții. În acest context, formarea personalului autorităților de aplicare a legii în vederea depistării cazurilor de trafic de persoane este esențială.

Secțiunea 5 conține recomandări menite să transforme centrele de cooperare polițienească și vamală (CCPV) existente din zonele de frontieră din interiorul UE în secții comune de poliție și vamale (SCPV). Pe lângă sarcinile lor actuale de schimb transfrontalier de informații la nivel regional, secțiile comune de poliție și vamale ar trebui să dezvolte capacitatea de a institui, de a sprijini, de a coordona și de a desfășura forme permanente de cooperare operativă în zonele transfrontaliere, cum ar fi patrulele comune și alte operațiuni comune. Acestea ar trebui să realizeze o analiză comună a infracțiunilor transfrontaliere specifice zonei lor de frontieră și să le comunice prin intermediul ghișeului unic național (SPOC) tuturor statelor membre și agențiilor competente ale UE, cum ar fi Europol. Astfel de operațiuni comune specifice ar fi reglementate de normele privind exercitarea competențelor polițienești în zonele de frontieră din interiorul UE, în special de cele prevăzute la articolul 23 din Codul frontierelor Schengen, pentru a se asigura că operațiunile respective nu au un efect echivalent celui al controalelor la frontieră. De asemenea, statele membre ar trebui să dezvolte capacitatea de a sprijini în comun anchetele privind infracțiunile transfrontaliere care au loc în regiunea lor, în conformitate cu legislația aplicabilă și pe baza autorizațiilor legale relevante prevăzute și emise în temeiul legislației respective.

Secțiunea 6 conține recomandări menite să asigure o mai bună planificare, coordonare și sprijinire a operațiunilor comune în întreaga UE. Statele membre și Comisia ar trebui să creeze o platformă de coordonare în cadrul căreia statele membre să poată face schimb de informații cu privire la nevoile și prioritățile lor. Obiectivul unui astfel de demers este de a direcționa mai bine operațiunile comune, în special în timpul evenimentelor de amploare (de exemplu, evenimente sportive de mare anvergură, summituri internaționale) în anumite momente (de exemplu, perioadele de concedii) și de a contribui la abordarea unor valuri de infracțiuni specifice (de exemplu, terorismul, traficul de droguri, aranjarea meciurilor, traficul de mărfuri contrafăcute, frauda cu cărți de credit, furtul din buzunare și alte infracțiuni contra patrimoniului), săvârșite în special de grupuri infracționale organizate și implicate în forme grave de criminalitate, utilizând, după caz, finanțarea existentă a UE și rezultatele proiectelor UE de cercetare și inovare în domeniul securității. Statele membre ar trebui să își însărcineze ghișeele unice naționale cu coordonarea unor astfel de operațiuni comune, inclusiv a patrulelor comune, desfășurate din și către alte state membre. De asemenea, statele membre ar trebui să elaboreze evaluări ale amenințărilor și analize de risc comune, precum și evaluări anuale ale nevoilor prin schimbul de informații cu privire la viitoarele evenimente de amploare și amenințările la adresa siguranței și a ordinii publice și la adresa securității interne, precum și cu privire la modelele de mobilitate ale cetățenilor, în special în timpul sezoanelor turistice. O astfel de abordare ar trebui să contribuie la pregătirea și instituirea unor patrule comune și a altor operațiuni comune mai bine direcționate, inclusiv a unor verificări polițienești coordonate în zonele de frontieră din interiorul UE. De-a lungul timpului, acest lucru ar trebui să permită vizarea locurilor-cheie infracționale din UE, astfel cum sunt descrise în SOCTA UE 2021.

Secțiunea 7 conține recomandări menite să asigure disponibilitatea efectivă a informațiilor și a comunicațiilor în timpul operațiunilor transfrontaliere. Statele membre ar trebui să își doteze agenții de poliție cu instrumente care să le permită să acceseze de la distanță și în siguranță propriile baze de date, în conformitate cu legislația națională, bazele de date internaționale ale UE, precum și bazele de date internaționale prin intermediul portalului european de căutare. Scopul unui astfel de demers este de a le permite acestora să își îndeplinească funcțiile polițienești în timpul operațiunilor transfrontaliere, de exemplu prin efectuarea de controale asupra identității. De asemenea, statele membre ar trebui să își doteze agenții de poliție implicați în operațiuni transfrontaliere cu mijloace de comunicare sigure (de exemplu, un instrument de mesagerie instantanee), care funcționează la nivel transfrontalier și permit interconectarea și comunicarea directă în timp real cu agenții statului membru gazdă. Statele membre ar trebui să utilizeze soluțiile tehnice care urmează să fie furnizate de laboratorul de inovare al Europol pentru a asigura interconectivitatea mijloacelor de comunicare sigure la nivel transfrontalier.

Secțiunea 8 conține recomandări menite să asigure trecerea la o cultură comună a activității polițienești la nivelul UE prin intensificarea semnificativă a formării profesionale comune privind cooperarea polițienească operativă. Statele membre ar trebui să instituie programe comune de formare și de schimb pentru cadeții lor de poliție, în vederea consolidării cunoștințelor pe termen lung și a încrederii între forțele de poliție din UE. Activitățile comune de formare ar trebui să urmeze exemplul de succes al programului comun de formare franco-spaniol dedicat jandarmeriei naționale/gărzii civile (Gendarmerie Nationale/Guardia Civil). Acestea ar trebui să elaboreze cursuri comune de dezvoltare continuă și programe comune de schimb pentru agenții de poliție și anchetatorii infracțiunilor din prima linie, pentru a-și îmbunătăți competențele și cunoștințele cu privire la cooperarea operativă transfrontalieră. În special, în ceea ce privește legislația, regulile de angajare, instrumentele, mecanismele, standardele și etica profesională, procedurile și bunele practici relevante. Acestea ar putea varia, cu sprijinul CEPOL 51 , de la module de formare online la schimburi de agenți și ar trebui să simuleze situații reale. Cursurile de limbi străine pentru agenții din zonele de frontieră din interiorul UE ar trebui intensificate în mod semnificativ. Statele membre ar trebui, de asemenea, să își alinieze programul academiilor lor naționale de poliție pentru a include cursuri acreditate de cooperare polițienească operativă transfrontalieră la nivel european. Acestea ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a crea programe comune de formare și de schimb la scară largă și pe termen lung pentru cadeții de poliție și agenții statelor membre în domeniul cooperării polițienești operative. 

Secțiunea 9 conține recomandări finale. Statele membre sunt invitate să utilizeze forumul oferit de grupul de lucru relevant al Consiliului, menționat anterior, pentru a discuta aspecte legate de cooperarea polițienească operativă transfrontalieră, astfel cum sunt reglementate de prezenta recomandare, și, în special, aspecte legate de punerea în aplicare a prezentei recomandări.

În plus, statele membre sunt invitate să inițieze, în termen de șase luni de la adoptarea prezentei recomandări, un proces de modificare a normelor lor naționale și a acordurilor bilaterale și multilaterale cu alte state membre în vederea punerii în aplicare a măsurilor din prezenta recomandare. La un an de la adoptarea recomandării, Comisia ar trebui să publice un raport de evaluare a punerii în aplicare de către statele membre a prezentei recomandări.

2021/0415 (CNS)

Propunere de

RECOMANDARE A CONSILIULUI

privind cooperarea polițienească operativă

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 87 alineatul (3) și articolul 89, coroborate cu articolul 292,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Parlamentului European 52 ,

întrucât:

(1)Supravegherea transfrontalieră și urmăririle transfrontaliere sunt instrumente indispensabile de cooperare polițienească operativă, fără de care infractorii pot scăpa de poliție prin trecerea frontierei, profitând de schimbarea jurisdicției și de absența continuității acțiunii poliției. Limitările existente pe care unele state membre le-au instituit ar trebui abordate, deoarece creează obstacole în calea desfășurării unor astfel de operațiuni pe teritoriul lor. De asemenea, este necesar să se adapteze anumite reguli de angajare în operațiuni polițienești transfrontaliere pentru a monitoriza și a aresta infractorii în cadrul supravegherii, al urmăririlor și al operațiunilor comune.

(2)Instituirea unor patrule comune permanente și a altor capacități ale operațiunilor comune în zonele de frontieră din interiorul UE este necesară pentru a face față activităților infracționale și provocărilor pe care mobilitatea permanentă și în creștere a persoanelor, a bunurilor și a serviciilor în interiorul Uniunii le implică pentru forțele de poliție. Structurile existente, cum ar fi centrele de cooperare polițienească și vamală, ar trebui să își extindă rolul actual pentru a deveni capabile să planifice, să sprijine, să coordoneze și să desfășoare patrule comune și alte operațiuni comune pe baza unei analize de risc comune și a unei evaluări a necesităților, în conformitate cu cerințele legale aplicabile, pentru a preveni, a depista și a sprijini anchetele privind infracțiunile transfrontaliere desfășurate în zonele de frontieră din interiorul UE.

(3)Rețelele infracționale implicate în activități precum introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane profită de absența frontierelor interne din zonele fără controale la frontierele interne („spațiul Schengen”) pentru a facilita deplasările neautorizate ale migranților aflați în situație ilegală și pentru a exploata vulnerabilitatea victimelor în scop lucrativ. Pentru ca politica de returnare a Uniunii să fie eficace, sunt necesare măsuri eficiente și proporționale pentru reținerea și identificarea migranților aflați în situație ilegală. În această privință, coordonarea, în special prin utilizarea mecanismelor menționate la articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului 53 , ar trebui încurajată, astfel încât să contribuie la prevenirea și răspunsul la deplasările neautorizate ale migranților aflați în situație ilegală și la abordarea amenințărilor la adresa ordinii publice sau a securității interne, limitând în același timp impactul asupra circulației călătorilor de bună­credință. În absența controalelor la frontierele interne, patrulele comune specifice și alte operațiuni comune desfășurate în zone de frontieră din interiorul UE reprezintă un instrument valoros pentru combaterea introducerii ilegale de migranți și a traficului de persoane, pentru prevenirea și depistarea șederii ilegale și a criminalității transfrontaliere legate de migrația ilegală, precum și pentru facilitarea punerii în aplicare practice și eficace a acordurilor bilaterale de readmisie, respectând în același timp Recomandarea (UE) 2017/432 a Comisiei 54 . Combaterea cu eficacitate a traficului de persoane necesită cooperarea polițienească atât în contexte naționale, cât și transnaționale, pentru a identifica și a sprijini victimele, precum și pentru a îmbunătăți urmărirea penală și condamnarea traficanților.

(4)Disponibilitatea limitată a forțelor de poliție pe care statele membre le pot desfășura în străinătate și lipsa unei desfășurări coordonate bazate pe o analiză comună prealabilă pot conduce la ineficacitatea desfășurării de forțe de poliție în alte state membre. O platformă de coordonare la nivelul Uniunii, în cadrul căreia statele membre pot face schimb de informații cu privire la nevoile și prioritățile lor în ceea ce privește patrulele comune și alte operațiuni comune cu o dimensiune paneuropeană, ar putea crea structura necesară pentru desfășurarea unor astfel de operațiuni într-un mod eficient și eficace pentru a menține și a consolida ordinea și siguranța publică, pentru a preveni infracțiunile, inclusiv cele săvârșite de grupuri infracționale organizate și de grupuri implicate în forme grave de criminalitate, precum și pentru a contribui la abordarea unor valuri specifice de criminalitate în locuri-cheie, în anumite momente și în situații specifice.

(5)Comunicarea și accesul la informațiile disponibile sunt esențiale pentru succesul cooperării operative transfrontaliere. Agenții din prima linie care acționează într-un alt stat membru ar trebui să aibă acces în timp real prin soluții mobile, cum ar fi dispozitive portabile sau calculatoare ale poliției montate în interiorul autovehiculelor, la informațiile deținute în sistemele de informații ale Uniunii, prin intermediul portalului european de căutare (ESP), și la bazele lor de date naționale relevante, în conformitate cu drepturile de acces aplicabile și cu legislația Uniunii și legislația națională aplicabile. De asemenea, aceștia ar trebui să fie dotați cu mijloace de comunicare mobile fiabile și sigure, interconectate în timp real, cum ar fi instrumentele de mesagerie instantanee, care să funcționeze la nivel transfrontalier, pentru a comunica direct cu autoritățile lor și cu cele ale statului membru gazdă. Statele membre ar trebui să utilizeze soluțiile tehnice care urmează să fie furnizate de laboratorul de inovare al Europol pentru a asigura interconectivitatea mijloacelor de comunicare sigure la nivel transfrontalier, care ar trebui să permită cel puțin utilizarea în condiții de siguranță a mijloacelor de comunicare mobile în timp real, precum și geolocalizarea vehiculelor lor de poliție, de exemplu prin urmărire GPS sau prin intermediul dronelor, în timpul unei operațiuni polițienești transfrontaliere.

(6)O cooperare polițienească operativă transfrontalieră eficace necesită trecerea la o cultură comună a activității polițienești la nivelul Uniunii. Instituirea unor cursuri comune de formare inițială și a unor programe comune de schimb pentru cadeții de poliție cu privire la aspecte legate de o astfel de cooperare și de cursuri de dezvoltare continuă cu privire la aceste aspecte pentru agenții din prima linie și anchetatorii infracțiunilor sunt esențiale pentru consolidarea competențelor, a cunoștințelor și a încrederii. Este important ca statele membre să adapteze și să alinieze programele de învățământ ale academiilor lor naționale de poliție, la toate nivelurile de formare, pentru a include cursuri acreditate de cooperare polițienească operativă transfrontalieră, precum și parcursuri profesionale pentru cadeții și agenții absolvenți ai acestor cursuri de formare. De asemenea, statele membre ar trebui să utilizeze în mod optim Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL) prin comunicarea nevoilor lor de formare și prin sprijinirea activităților agenției, aliniindu-și portofoliul de formare la prioritățile legate de cooperarea transfrontalieră stabilite în evaluările nevoilor strategice de formare ale UE (EU­STNA). Acestea ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a crea programe comune paneuropene de formare și de schimb la scară largă și pe termen lung pentru cadeții și agenții de poliție în domeniul cooperării polițienești operative transfrontaliere.  

(7)Având în vedere importanța coordonării și a cooperării în ceea ce privește aspectele abordate în prezenta recomandare și, în special, punerea sa în aplicare, va exista un punct de discuție permanent privind cooperarea polițienească operativă transfrontalieră în cadrul grupului de lucru relevant al Consiliului. Grupul de lucru respectiv ar trebui să servească drept forum permanent pentru ca statele membre să discute astfel de aspecte, inclusiv alinierea normelor și a acordurilor lor, alte măsuri de abordare a obstacolelor din calea eficacității și a eficienței operațiunilor de cooperare polițienească transfrontalieră, raportarea cu privire la progresele înregistrate, precum și aspecte legate de orientările și bunele practici necesare.

(8)Prezenta recomandare ar trebui să producă efecte într-un interval de timp rezonabil. În termen de șase luni de la adoptarea acesteia, statele membre ar trebui să inițieze un proces de modificare a normelor lor naționale și a acordurilor bilaterale și multilaterale cu alte state membre, după caz, pentru a pune în aplicare măsurile recomandate și pentru a finaliza ulterior acest proces cât mai curând posibil în mod rezonabil.

(9)Progresele înregistrate în punerea în aplicare a prezentei recomandări ar trebui să fie revizuite după o anumită perioadă de timp. Prin urmare, la un an de la adoptarea sa, Comisia ar trebui să evalueze aceste progrese, cu scopul de a decide, printre altele, dacă sunt necesare acte legislative cu caracter obligatoriu ale Uniunii în acest domeniu.

(10)Ținând seama de faptul că prezenta recomandare nu are caracter obligatoriu, statele membre ar trebui să pună în aplicare măsurile recomandate în cadrul acesteia, în conformitate cu actele legislative aplicabile ale Uniunii, în special cu cele care au caracter obligatoriu. În special, statele membre ar trebui să pună în aplicare măsurile recomandate în conformitate cu Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen (CAAS) 55 , în special prin alegerea opțiunilor recomandate în cazul în care CAAS prevede mai multe opțiuni și prin extinderea domeniului de aplicare și adoptarea de dispoziții suplimentare în punerea în aplicare a articolelor relevante din CAAS și în conformitate cu acestea.

(11)Prezenta recomandare nu ar trebui înțeleasă ca urmărind să aducă atingere normelor care prevăd limitări, garanții și condiții care nu sunt abordate în mod specific în prezenta recomandare și care se aplică activităților operative relevante de cooperare polițienească transfrontalieră în temeiul actelor legislative cu caracter obligatoriu ale Uniunii, inclusiv al CAAS, și al legislației naționale în conformitate cu dreptul Uniunii. De exemplu, portul și utilizarea armelor de serviciu, utilizarea privilegiilor de circulație rutieră, utilizarea mijloacelor tehnice pentru desfășurarea de operațiuni de supraveghere transfrontalieră și efectuarea controalelor asupra identității și interceptarea persoanelor care încearcă să evite astfel de controale, menționate în prezenta recomandare, pot face obiectul unor astfel de norme.

(12)În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei recomandări, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Întrucât prezenta recomandare se bazează pe acquis-ul Schengen, Danemarca ar trebui să decidă, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la decizia Consiliului cu privire la prezenta recomandare, dacă o va pune în aplicare în dreptul intern.

(13)Cu excepția secțiunilor 2.1 și 2.2, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului 56 ; Prin urmare, Irlanda participă la adoptarea prezentei recomandări, iar aceasta este obligatorie pentru respectivul stat membru, cu excepția secțiunilor respective.

(14)În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și a dezvoltării acquis-ului Schengen 57  care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctele A și H din Decizia 1999/437/CE a Consiliului 58 .

(15)În ceea ce privește Elveția, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen 59 , care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctele A și H din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului 60  și cu articolul 3 din Decizia 2008/149/JAI 61 .

(16)În ceea ce privește Liechtensteinul, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen 62 , care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctele A și H din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului 63  și cu articolul 3 din Decizia 2011/349/UE a Consiliului 64 .

(17)În ceea ce privește Bulgaria și România, prezenta recomandare, cu excepția secțiunilor 2.1 și 2.2, constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 și ar trebui coroborată cu Decizia 2010/365/UE a Consiliului 65 și cu Decizia (UE) 2018/934 a Consiliului 66 .

(18)În ceea ce privește Croația, prezenta recomandare, cu excepția secțiunilor 2.1 și 2.2, constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011 și ar trebui coroborată cu Decizia (UE) 2017/733 a Consiliului 67 .

(19)În ceea ce privește Ciprul, prezenta recomandare, cu excepția secțiunilor 2.1 și 2.2, constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003,

ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:

1.Definiții

În sensul prezentei recomandări, se aplică următoarele definiții:

(a)„urmărire transfrontalieră” înseamnă o operațiune polițienească în cadrul căreia agenții unei autorități competente de aplicare a legii a unui stat membru urmăresc în statul membru respectiv una sau mai multe persoane surprinse în momentul săvârșirii unei infracțiuni sau al participării la aceasta și, în cursul urmăririi respective, traversează o frontieră cu un alt stat membru și continuă urmărirea pe teritoriul celuilalt stat membru;

(b)„supraveghere transfrontalieră” înseamnă o operațiune polițienească în cadrul căreia agenții unei autorități competente de aplicare a legii a unui stat membru supraveghează, în cadrul unei anchete penale desfășurate în statul membru respectiv, una sau mai multe persoane suspectate că au săvârșit sau au participat la o infracțiune sau care pot conduce la identificarea sau urmărirea unor astfel de persoane suspectate și continuă supravegherea pe teritoriul altui stat membru, după ce persoana/persoanele aflată/aflate sub supraveghere a/au trecut frontiera cu celălalt stat membru;

(c)„operațiuni comune” înseamnă operațiuni polițienești, inclusiv patrule comune și alte operațiuni comune în domeniul ordinii publice, al siguranței publice și al prevenirii criminalității, desfășurate în comun fie în zonele de frontieră din interiorul UE, fie în alte zone din cadrul Uniunii de către agenți ai autorităților competente de aplicare a legii din două sau mai multe state membre, în cadrul cărora agenții dintr-un stat membru acționează pe teritoriul altui stat membru;

(d) „ghișeu unic” înseamnă organismul central național responsabil cu cooperarea polițienească internațională, menționat la articolul 39 alineatul (3) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen;

(e)„centru de cooperare polițienească și vamală” înseamnă o structură comună de aplicare a legii care vizează schimbul de informații și furnizarea de sprijin pentru alte activități de asigurare a respectării legii în zonele de frontieră din interiorul UE, pe care un stat membru a instituit-o pe baza unui acord bilateral sau multilateral cu unul sau mai multe state membre învecinate și care se află în imediata vecinătate a frontierelor dintre statele membre în cauză; 

(f)„zonă de frontieră din interiorul UE” înseamnă zona geografică din imediata vecinătate a frontierelor interne dintre statele membre.

2.Abordarea obstacolelor din calea cooperării operative atunci când agenții de poliție își desfășoară activitatea într-un alt stat membru

2.1.Urmărirea transfrontalieră:

(a)Statele membre ar trebui:

(i)să se asigure că tipurile de infracțiuni eligibile pentru urmăriri transfrontaliere pe teritoriul lor acoperă infracțiunile enumerate în anexa la prezenta recomandare;

(ii)să permită desfășurarea de urmăriri transfrontaliere pe teritoriul lor dincolo de frontierele terestre, maritime, fluviale, lacustre și aeriene;

(iii)să permită continuarea urmăririi transfrontaliere pe teritoriul lor fără nicio limitare geografică sau temporală până la sosirea autorității lor competente de aplicare a legii;

(iv)să colecteze statistici privind urmăririle transfrontaliere desfășurate de autoritățile lor competente de aplicare a legii și să le raporteze anual Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

(b)Statele membre ar trebui să permită agenților autorității competente de aplicare a legii dintr-un alt stat membru care desfășoară urmăriri transfrontaliere pe teritoriul lor să întreprindă următoarele acțiuni:

(i)să își poarte arma de serviciu și muniția din dotare;

(ii)să își folosească arma de serviciu în legitimă apărare și, dacă este necesar, în apărarea altora; 

(iii)să oprească, să aresteze sau să rețină provizoriu o persoană suspectată, inclusiv prin constrângere și forță fizică, până la sosirea agenților autorităților competente ale statului membru pe teritoriul căruia a avut loc urmărirea transfrontalieră;

(iv)să utilizeze privilegiile de circulație rutieră aplicabile în statele membre în care are loc urmărirea transfrontalieră;

(v)să utilizeze sistemele GPS din dotare pentru ca vehiculele acestor agenți să fie urmărite de autoritatea competentă de aplicare a legii din celălalt stat membru.

2.2.Supravegherea transfrontalieră

(a)Statele membre ar trebui:

(i)să se asigure că tipurile de infracțiuni eligibile pentru supraveghere transfrontalieră pe teritoriul lor acoperă infracțiunile enumerate în anexa la prezenta recomandare; 

(ii)să permită desfășurarea supravegherii transfrontaliere pe teritoriul lor în ceea ce privește persoanele suspectate că au săvârșit sau au participat la una sau mai multe dintre aceste infracțiuni, dar și în ceea ce privește persoanele care pot conduce la identificarea sau urmărirea persoanelor suspectate respective;

(iii)să permită desfășurarea supravegherii transfrontaliere pe teritoriul lor dincolo de frontierele terestre, maritime, fluviale, lacustre și aeriene;

(iv)să permită și să faciliteze punerea în comun a materialelor, inclusiv prin împrumuturi pe termen scurt sau pe termen lung, pe baza unor proceduri convenite împreună pentru a desfășura operațiuni de supraveghere transfrontalieră într-un mod mai eficient;

(v)să își desemneze ghișeul unic drept autoritate centrală responsabilă cu coordonarea operațiunilor interne și externe de supraveghere transfrontalieră, inclusiv să îi permită acestuia să prelucreze și să furnizeze cereri de autorizare 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână;

(vi)să colecteze statistici privind operațiunile de supraveghere transfrontalieră desfășurate de autoritățile lor competente de aplicare a legii și să le raporteze anual Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

(b)Statele membre ar trebui să permită agenților autorității competente de aplicare a legii dintr-un alt stat membru care desfășoară operațiuni de supraveghere transfrontalieră pe teritoriul lor să întreprindă următoarele acțiuni:

(i)să își poarte arma de serviciu și muniția din dotare;

(ii)să își folosească arma de serviciu în legitimă apărare și, dacă este necesar, în apărarea altora;

(iii)să utilizeze mijloacele tehnice necesare pentru desfășurarea de operațiuni de supraveghere transfrontalieră, inclusiv sisteme de urmărire GPS, drone și echipamente audio și video.

2.3.Operațiunile comune 

(a)Statele membre ar trebui să permită agenților autorității competente de aplicare a legii dintr-un alt stat membru care sunt implicați în desfășurarea unor operațiuni comune pe teritoriul lor să întreprindă următoarele acțiuni:

(i)să efectueze controale asupra identității și să intercepteze orice persoană care încearcă să evite un control asupra identității;

(ii)să își poarte uniforma și arma de serviciu și muniția din dotare;

(iii)să își folosească armele de serviciu în legitimă apărare și, dacă este necesar, în apărarea altora;

(iv)să își utilizeze echipamentele radio în zonele de frontieră din interiorul UE.

(b)Statele membre ar trebui:

(i)să asigure cursuri de limbi străine și cursuri de formare pentru agenții autorităților competente de aplicare a legii care ar putea fi implicați în operațiuni comune pe teme legate de procedurile operative, dreptul administrativ și penal și procedurile penale ale altor state membre utilizate în zonele de frontieră din interiorul UE, inclusiv în ceea ce privește combaterea traficului de persoane și a introducerii ilegale de migranți și prevenirea și depistarea șederii ilegale și a criminalității transfrontaliere legate de migrația ilegală sau a altor activități din sfera criminalității organizate și a formelor grave de criminalitate de natură transfrontalieră;

(ii)să colecteze statistici privind patrulele și operațiunile comune transfrontaliere desfășurate de autoritățile lor competente de aplicare a legii pe teritoriul celorlalte state membre și să le raporteze anual Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

3.Cooperarea polițienească operativă transfrontalieră pentru combaterea introducerii ilegale de migranți și a criminalității transfrontaliere legate de migrația ilegală

(a)Statele membre ar trebui să utilizeze operațiunile comune în zonele de frontieră din interiorul UE pentru:

(i)a combate introducerea ilegală de migranți;

(ii)a preveni și a depista fenomenul migranților aflați în situație de ședere ilegală și criminalitatea transfrontalieră legată de migrația ilegală. 

(b)Statele membre ar trebui să asigure coordonarea la nivel național dintre autoritățile competente implicate în operațiuni comune și cele implicate în gestionarea ulterioară a resortisanților țărilor terțe reținuți pentru ședere ilegală, în special prin utilizarea mecanismelor menționate la articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2008/115/CE.

4.Cooperarea polițienească operativă transfrontalieră pentru combaterea traficului de persoane și pentru identificarea și protejarea victimelor

(a)Statele membre ar trebui să utilizeze operațiunile comune transfrontaliere în zonele de frontieră din interiorul UE pentru:

(i)a combate traficul de persoane;

(ii)a identifica și a oferi siguranță și sprijin victimelor traficului de persoane.

5.Secții comune de poliție și vamale

(a)Statele membre ar trebui să extindă sarcinile actuale ale centrelor existente de cooperare polițienească și vamală ale acestora pentru a include:

(i)desfășurarea, sprijinirea și coordonarea operațiunilor comune în zonele de frontieră din interiorul UE;

(ii)realizarea unei analize comune a infracțiunilor transfrontaliere specifice zonei lor de frontieră din interiorul UE și comunicarea acestei analize prin intermediul ghișeului unic național tuturor celorlalte state membre și agenții și organisme competente ale UE, cum ar fi Europol și, după caz, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF);

(iii)sprijinirea anchetelor privind infracțiunile transfrontaliere care au loc în zonele lor de frontieră din interiorul UE.

(b)Având în vedere sarcinile extinse ale acestora, statele membre ar trebui să redenumească centrele existente de cooperare polițienească și vamală drept secții comune de poliție și vamale.

6.O platformă de coordonare pentru operațiunile comune

(a)Statele membre, împreună cu Comisia și Europol, ar trebui:

(i)să înființeze împreună o platformă unică de coordonare în cadrul căreia statele membre să poată face schimb de informații cu privire la nevoile și prioritățile lor în ceea ce privește operațiunile comune desfășurate:

–în locuri care sunt deosebit de importante pentru prevenirea și combaterea criminalității, cum ar fi nodurile infracționale cheie sau zonele turistice vizitate de turiști din alte state membre;

–în timpul reuniunilor de masă și al evenimentelor majore care ar putea atrage vizitatori din alte state membre, cum ar fi evenimente sportive de amploare sau summiturile internaționale;

–în caz de dezastre și accidente grave, în coordonare cu mecanismul de protecție civilă al Uniunii (UCPM) și, în special, cu Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC) 68 ;

–în cazul altor activități din sfera criminalității organizate și a formelor grave de criminalitate de natură transfrontalieră.

(ii)să elaboreze împreună, pe baza informațiilor furnizate de agențiile competente ale Uniunii și de statele membre, precum și pe baza contribuțiilor din partea secțiilor lor comune de poliție și vamale, un raport periodic unic care să analizeze riscurile și nevoile în ceea ce privește operațiunile comune, pe care statele membre să îl poată utiliza pentru a-și direcționa operațiunile comune.

(b)Statele membre ar trebui:

(i)să furnizeze platformei de coordonare informații cu privire la toate amenințările grave la adresa ordinii și siguranței publice de care au cunoștință, la viitoarele reuniuni de masă și evenimente de mare amploare care ar putea atrage un număr semnificativ de vizitatori din alte state membre, precum și cu privire la modelele de mobilitate ale cetățenilor lor, în special în timpul sezoanelor turistice;

(ii)să desemneze ghișeul unic drept punct național de contact pentru coordonarea acestor operațiuni comune.

7.Asigurarea unui acces efectiv la informații și la comunicare

(a)Statele membre ar trebui să se asigure că agenții autorității lor competente de aplicare a legii care sunt implicați în cooperarea polițienească operativă transfrontalieră reglementată de prezenta recomandare și care acționează pe teritoriul unui alt stat membru:

(i)beneficiază de acces de la distanță și în condiții de siguranță la propriile baze de date naționale, la bazele de date ale Uniunii și la bazele de date internaționale prin intermediul portalului european de căutare, în conformitate cu legislația națională a acestora, astfel încât să își poată exercita funcțiile polițienești pe teritoriul unui alt stat membru în cadrul operațiunilor respective, cum ar fi efectuarea de controale asupra identității;

(ii)pot utiliza mijloace de comunicare sigure în timp real, capabile să funcționeze pe teritoriul unui alt stat membru, astfel încât să poată să comunice direct cu autoritatea competentă de aplicare a legii din statele membre ale acestora și cu agenții autorităților competente de aplicare a legii ale celuilalt stat membru sau ale celorlalte state membre în cauză. 

(b)Statele membre ar trebui să utilizeze soluțiile tehnice care urmează să fie furnizate de laboratorul de inovare al Europol pentru a asigura comunicarea sigură, directă și în timp real la nivel transfrontalier.

8.Formare comună și dezvoltare profesională în domeniul cooperării polițienești operative transfrontaliere

(a)Statele membre ar trebui:

(i)să instituie, împreună cu statele membre învecinate, cursuri comune de formare inițială și programe comune de schimb pentru cadeții de poliție ai acestora în domeniul cooperării polițienești operative transfrontaliere;

(ii)să adapteze și să alinieze programele de învățământ ale academiilor lor naționale de poliție, la toate nivelurile de formare, pentru a include cursuri acreditate de cooperare polițienească operativă transfrontalieră la nivel european;

(iii)să conceapă și să pună în aplicare parcursuri profesionale pentru cadeții și agenții absolvenți ai cursurilor comune de formare inițială, ai programelor comune de schimb sau ai cursurilor specifice de cooperare polițienească operativă transfrontalieră;

(iv)să instituie cursuri și inițiative comune de dezvoltare profesională continuă pentru agenții de poliție din prima linie și anchetatorii infracțiunilor pentru a dezvolta competențe și cunoștințe privind cooperarea polițienească operativă transfrontalieră, în special cu privire la legislația, regulile de angajare, instrumentele, tehnicile, mecanismele, procedurile și bunele practici relevante; 

(v)să intensifice cursurile de limbi străine pentru agenții lor de poliție pentru a le permite să participe în mod eficace la cooperarea polițienească operativă transfrontalieră; 

(vi)să își alinieze portofoliul de formare la prioritățile legate de cooperarea polițienească operativă transfrontalieră stabilite în evaluările nevoilor strategice de formare ale UE (EU-STNA);

(vii)să informeze CEPOL cu privire la nevoile sale de formare în ceea ce privește cooperarea polițienească operativă transfrontalieră și să sprijine activitățile relevante ale CEPOL;

(viii)să ia în considerare posibilitatea de a crea programe comune paneuropene de formare și de schimb la scară largă și pe termen lung pentru cadeții și agenții de poliție în domeniul cooperării polițienești operative transfrontaliere.

9.Dispoziții finale

(a)Statele membre ar trebui să discute și să promoveze aspectele vizate de prezenta recomandare, în special aspectele legate de punerea în aplicare a acesteia.

(b)Statele membre ar trebui să utilizeze pe deplin sprijinul financiar pus la dispoziție prin intermediul Fondului pentru securitate internă – componenta de cooperare polițienească în vederea îmbunătățirii și a intensificării cooperării operative transfrontaliere.

(c)În termen de șase luni de la data adoptării prezentei recomandări, statele membre ar trebui să ia măsurile necesare, inclusiv prin modificarea normelor lor naționale și a acordurilor bilaterale și multilaterale cu alte state membre, după caz, și în conformitate cu dreptul Uniunii, pentru a pune în aplicare prezenta recomandare.

(d)La un an de la data adoptării prezentei recomandări, Comisia ar trebui să evalueze punerea în aplicare a prezentei recomandări de către statele membre și să publice un raport în acest sens.

Adoptată la Bruxelles,

(1)    În sensul prezentei recomandări, „cooperare polițienească” înseamnă cooperarea care implică toate autoritățile competente de aplicare a legii din statele membre, inclusiv serviciile de poliție, serviciile de jandarmerie, serviciile de poliție de frontieră, serviciile vamale și alte servicii specializate de aplicare a legii în scopul prevenirii, al depistării și al cercetării infracțiunilor. Cu excepția cazului în care se specifică altfel, termenul „transfrontalier” acoperă (i) acțiunile transfrontaliere dintre două sau mai multe state membre învecinate (de exemplu, în timpul unei urmăriri) și (ii) acțiunile transnaționale dintre state membre care nu sunt învecinate (de exemplu, trimiterea de agenți de poliție într-un alt stat membru pe durata sezonului turistic sau a unui eveniment de masă) sau dintre state membre învecinate într-o zonă fără frontiere.

(2)    COM(2021) 170 final din 14 aprilie 2021.

(3)    COM(2020) 605 final din 24 iulie 2020.

(4)    COM(2021) 170 final din 14 aprilie 2021.

(5)    Europol, „European Union serious and organised crime threat assessment, a corrupting influence: the infiltration and undermining of Europe's economy and society by organised crime” (Evaluarea amenințării pe care o reprezintă formele grave de criminalitate și criminalitatea organizată în Uniunea Europeană – O influență corupătoare: infiltrarea criminalității organizate în economia și societatea europeană și subminarea acestora), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2021.

(6)    Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie, Raportul european privind drogurile 2021: Tendințe și evoluții, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2021.

(7)    Europol 2021, SOCTA UE 2021.

(8)    Mobilitatea internațională este o caracteristică definitorie a rețelelor infracționale. De exemplu, la nivelul UE, infracțiunile contra patrimoniului în cadru organizat sunt săvârșite în principal de grupuri infracționale organizate mobile, iar mobilitatea rămâne principala caracteristică a acestora pentru a evita depistarea și pentru a reduce la minimum riscul de reținere. Europol 2021, SOCTA UE 2021.

(9)    COM(2020) 795 final din 9 decembrie 2020.

(10)    Document de lucru al serviciilor Comisiei, Evaluarea impactului care însoțește Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/794 în ceea ce privește cooperarea Europol cu părțile private, prelucrarea datelor cu caracter personal de către Europol în sprijinul anchetelor penale și rolul Europol în materie de cercetare și inovare, SWD(2020) 543 final din 9 decembrie 2020.

(11)    Spațiul Schengen este format din 26 de țări europene: Austria , Belgia,   Danemarca , Elveția . Estonia , Finlanda , Franța , Germania , Grecia , Islanda , Italia , Letonia , Liechtenstein, Lituania , Luxemburg, Malta , Norvegia , Polonia , Portugalia , Republica Cehă, Slovacia , Slovenia , Spania , Suedia , Țările de Jos și  Ungaria .

(12)    Comisia Europeană, Stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE,  link , 2017.

(13)    „Pandemic profiteering. How criminals exploit the COVID-19 crisis” (Profitorii de pe urma pandemiei. Cum exploatează infractorii criza provocată de pandemia de COVID-19), Europol, martie 2020.

(14)    Eurobarometru special 474: Spațiul Schengen.      https://data.europa.eu/euodp/nl/data/dataset/S2218_89_3_474_ENG .

(15)    Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu Strategie „Strategie pentru realizarea unui spațiu Schengen pe deplin funcțional și rezilient”, COM(2021) 277 final. 

(16)    Prin cele mai frecvente motive notificate de statele se numără criza migrației din 2015/2016, persistența amenințării teroriste și pandemia de COVID-19.

(17)    În temeiul Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) ( JO L 77, 23.3.2016, p. 1 ), reintroducerea temporară a controalelor la frontiere poate fi pusă în aplicare numai pentru o perioadă limitată, în circumstanțe excepționale (precum criza migrației din 2015/2016) și ca măsură de ultimă instanță.

(18)    Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, 24.12.2008, p. 98).

(19)    Recomandarea (UE) 2017/432 a Comisiei din 7 martie 2017 cu privire la eficientizarea returnărilor în cadrul punerii în aplicare a Directivei 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

(20)    Jurnalul Oficial L 239, 22.9.2000, p. 19.

(21)    Decizia 2008/615/JAI a Consiliului privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere și Decizia 2008/616/JAI a Consiliului privind punerea în aplicare a Deciziei 2008/615/JAI (Decizia Prüm a Consiliului). Articolul 17 din Decizia 2008/615/JAI a Consiliului se referă la operațiunile comune, iar articolul 18 abordează asistența în cazul unor reuniuni de masă, dezastre și accidente grave.

(22)    „Schengen Catalogue. Recommendations and best practices. Police cooperation” (Catalogul Schengen. Recomandări și bune practici. Cooperarea polițienească), 15785/3/10 REV 3, Bruxelles, 15.11.2011.

(23)    Ghișeul unic (SPOC) înseamnă organismul central național responsabil cu cooperarea polițienească internațională menționat la articolul 39 alineatul (3) din CAAS. În conformitate cu propunerea Comisiei de directivă privind schimbul de informații între autoritățile de aplicare a legii din statele membre, prezentată împreună cu prezenta propunere de recomandare a Consiliului, statele membre ar deveni obligate din punct de vedere juridic să desemneze un ghișeu unic căruia să i se atribuie anumite sarcini minime legate de schimbul de informații. Odată ce statele membre acționează astfel, trimiterea la ghișeul unic din prezenta recomandare ar trebui înțeleasă ca referindu-se la ghișeul unic desemnat în temeiul directivei respective.

(24)    Centrele de cooperare polițienească și vamală reunesc, într-un singur loc fizic, diferite autorități de aplicare a legii din statele membre participante și au legături strânse cu autoritatea centrală națională responsabilă cu cooperarea internațională – ghișeul unic (SPOC).

(25)    Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein sunt state asociate spațiului Schengen.

(26)    Articolul 41 alineatul (3) din CAAS prevede astfel: „Urmărirea se face în conformitate cu dispozițiile alineatelor (1) și (2) și într-una dintre următoarele modalități, stabilite în declarația prevăzută la alineatul (9): (a) într-o zonă sau într-un interval de timp de la traversarea frontierei, care se precizează în declarație; (b) fără limitare în spațiu sau timp.”

(27)    De exemplu, țara învecinată 1 permite urmăriri transfrontaliere, dar numai pe o rază de 5 km de la frontieră și fără posibilitatea de a opri sau de a reține suspectul, țara învecinată 2 permite urmăriri pe o rază de 10 km de la frontieră, dar fără dreptul de a purta diferite clase (posibil mai grele) de arme de serviciu, iar țara învecinată 3 permite urmăriri timp de numai o oră etc. În contextul complexității unei game atât de largi de restricții diferite, deși urmăririle sunt, în principiu, permise, unele state membre își instruiesc agenții de poliție să renunțe întotdeauna la o urmărire atunci când suspectul trece frontiera către oricare dintre aceste state membre. Infractorii cunosc și profită de această situație pentru a scăpa aproape sistematic de poliție. 

(28)    Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului din 7 octombrie 2013 de instituire a unui mecanism de evaluare și monitorizare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen [...].

(29)    Europol 2021, SOCTA UE 2021.

(30)    Colecție de date privind traficul de persoane în UE (2020); COM(2020) 661 final din 20 octombrie 2020.

(31)    COM(2021) 277 final din 2 iunie 2021.

(32)    Potrivit articolului 17 din Decizia Prüm a Consiliului, „[î]n vederea intensificării cooperării polițienești, în cursul menținerii ordinii și securității publice și al prevenirii infracțiunilor, autoritățile competente desemnate de statele membre pot forma patrule comune și desfășura alte operațiuni comune, în care agenți desemnați sau alți oficiali (denumiți în continuare «agenți») din alte state membre participă la operațiuni pe teritoriul altui stat membru”.

(33)    Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii, astfel cum a fost instituită în temeiul Regulamentului (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului (JO L 135, 24.5.2016, p. 53).

(34)    COM(2020) 605 final din 24 iulie 2020.

(35)    COM(2020) 795 final din 9 decembrie 2020.

(36)    COM(2021) 170 final din 14 aprilie 2021.

(37)    COM(2021) 171 final din 14 aprilie 2021.

(38)    COM(2020) 607 final din 24 iulie 2020.

(39)    Concluziile Consiliului privind Strategia UE în materie de droguri 2021-2025, 14178/20, 18 decembrie 2020.

(40)    COM(2021) 277 final din 2 iunie 2021.

(41)    Concluziile Consiliului privind securitatea internă și parteneriatul polițienesc european, 13083/1/20, 24 noiembrie 2020.

(42)    Concluziile Consiliului privind anumite aspecte ale activităților polițienești preventive europene, 10062/19, 6 iunie 2019; Concluziile Consiliului privind securitatea internă și parteneriatul polițienesc european, 13083/1/20, 24 noiembrie 2020.

(43)    SWD(2021) 375, consultarea părților interesate, raport de sinteză.

(44)    Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului.

(45)    Directiva 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale, Directiva 2012/13/UE privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, Directiva 2013/48/UE privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate, Directiva (UE) 2016/1919 privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare, Directiva (UE) 2016/343 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale și Directiva (UE) 2016/800 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale.

(46)    Regulamentul (UE) 2021/1149.

(47)    A se vedea articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/1149.

(48)    Articolul 40 alineatul (7) și articolul 41 alineatul (4) din CAAS stabilesc lista infracțiunilor pentru care se pot iniția operațiuni de supraveghere transfrontalieră și, respectiv, urmăriri transfrontaliere. Aceste liste se regăsesc, de asemenea, în diferitele acorduri bilaterale și multilaterale dintre statele membre.

(49)    În temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) 2016/794 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), Europol elaborează evaluări privind amenințările, analize strategice și operative și rapoarte asupra situației. Raportul principal al Europol este Evaluarea amenințării pe care o reprezintă formele grave de criminalitate și criminalitatea organizată în Uniunea Europeană (SOCTA), care prezintă, printre altele, locuri-cheie ale criminalității în UE. În mod similar, în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1896 privind Frontex, Frontex furnizează o analiză de risc. Considerentul 11 din Regulamentul Frontex clarifică faptul că, în contextul gestionării europene integrate a frontierelor, analiza de risc acoperă spațiul Schengen.  

(50)    Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală JO L 348, 24.12.2008, p. 98. 

(51)    Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii, instituită prin Regulamentul (UE) 2015/2219 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL) și de înlocuire și de abrogare a Deciziei 2005/681/JAI a Consiliului (JO L 319, 4.12.2015, p. 1). 

(52)    JO C […], […], p. […].

(53)    Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, 24.12.2008, p. 98).

(54)    Recomandarea (UE) 2017/432 a Comisiei din 7 martie 2017 cu privire la eficientizarea returnărilor în cadrul punerii în aplicare a Directivei 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului. (JO L 66, 11.3.2017, p. 15). 

(55)    Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune (JO L 239, 22.9.2000, p. 19).

(56)    Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002).

(57)    JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

(58)    Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis­ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999). 

(59)    JO L 53, 27.2.2008, p. 52.

(60)    Decizia 2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008).

(61)    Decizia 2008/149/JAI a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008).

(62)    JO L 160, 18.6.2011, p. 21.

(63)    Decizia 2011/350/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor (JO L 160, 18.6.2011).

(64)    Decizia 2011/349/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, în special în ceea ce privește cooperarea judiciară în materie penală și cooperarea polițienească (JO L 160, 18.6.2011).

(65)    Decizia 2010/365/UE a Consiliului din 29 iunie 2010 privind aplicarea dispozițiilor acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de Informații Schengen în Republica Bulgaria și în România (JO L 166, 1.7.2010, p. 17).

(66)    Decizia (UE) 2018/934 a Consiliului din 25 iunie 2018 privind punerea în aplicare a dispozițiilor rămase ale acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de Informații Schengen în Republica Bulgaria și în România (JO L 165, 2.7.2018, p. 37).

(67)    Decizia (UE) 2017/733 a Consiliului din 25 aprilie 2017 privind aplicarea dispozițiilor acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de informații Schengen în Republica Croația (JO L 108, 26.4.2017, p. 31).

(68)    În timpul crizelor și al situațiilor de urgență (legate în principal de dezastre sau accidente majore), orice stat membru afectat sau țară terță afectată poate solicita protecție civilă sau asistență umanitară prin intermediul mecanismului de protecție civilă al Uniunii. Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC) coordonează, facilitează și cofinanțează răspunsul statelor membre la cererea de asistență [Centrul european de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC) | Operațiuni de protecție civilă și asistență umanitară la nivel european (europa.eu) ].

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 8.12.2021

COM(2021) 780 final

ANEXĂ

la

Propunerea de RECOMANDARE A CONSILIULUI

privind cooperarea polițienească operațională

{SWD(2021) 375 final}

ANEXĂ

Infracțiunile menționate în recomandările din secțiunile 2.1 și 2.2 sunt
următoarele infracțiuni grave:

–apartenența la un grup infracțional organizat;

–terorismul;

–traficul de persoane;

–exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă;

–traficul ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope;

–traficul ilicit de arme, muniție și materiale explozive;

–corupția, inclusiv darea sau luarea de mită;

–frauda, inclusiv frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii în sensul Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal;

–spălarea produselor infracțiunii;

–falsificarea de monedă, inclusiv falsificarea monedei euro;

–criminalitatea informatică;

–infracțiunile împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii de animale pe cale de dispariție și traficul ilicit de specii și soiuri de plante pe cale de dispariție;

–facilitarea intrării și șederii neautorizate;

–omorul și vătămarea corporală gravă;

–traficul ilicit de organe și țesuturi umane;

–răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal și luarea de ostatici;

–rasismul și xenofobia;

–jaful organizat sau armat;

–traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichități și opere de artă;

–înșelăciunea;

–racketul și extorcarea de fonduri;

–contrafacerea și pirateria produselor;

–fals și uz de fals în înscrisuri oficiale;

–falsificarea mijloacelor de plată;

–traficul ilicit de substanțe hormonale și alți factori de creștere;

–traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;

–traficul de vehicule furate;

–violul;

–incendierea cu intenție;

–infracțiunile de competența Curții Penale Internaționale;

–sechestrarea ilegală de aeronave/nave și vehicule spațiale;

–sabotajul.