52021AE5449

Language
- My EUR-Lex
- Sign in
- Register
- My recent searches (0)

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - 52021AE5449 - EN

Document 52021AE5449

Help

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind aplicarea Directivei 2009/52/CE din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală [COM(2021) 592 final]

EESC 2021/05449

JO C 290, 29.7.2022, p. 81–89 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

HTML

PDF

Official Journal

29.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 290/81

[COM(2021) 592 final]

(2022/C 290/14)

Raportor: Carlos Manuel TRINDADE

Sesizare	Comisia Europeană, 1.12.2021
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	7.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	129/1/3

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE împărtășește analiza efectuată de Comisia Europeană (CE), în special atunci când se afirmă că „angajarea ilegală a persoanelor a căror ședere în UE nu este autorizată (…) [este] dăunătoare din punct de vedere economic, deoarece generează pierderi la nivelul finanțelor publice, al impozitelor și al contribuțiilor sociale, conduc[e] la o diminuare a salariilor și la o degradare a condițiilor de muncă și creează o concurență neloială”, în detrimentul marii majorități a întreprinderilor, care respectă legea. „De asemenea, angajarea ilegală expune migranții la riscul de a li se încălca drepturile individuale și sociale, în special la riscul de a se confrunta cu exploatarea prin muncă, cu condiții precare de viață și de muncă și cu un acces limitat sau inexistent la protecție socială (1)”.

1.2.

CESE ia notă de poziția Comisiei potrivit căreia directiva oferă statelor membre flexibilitatea de a concepe abordări diferite pentru a-și atinge obiectivele, ceea ce le permite să țină seama de particularitățile naționale legate de piața muncii, de rolul pe care îl au angajarea ilegală și migrația, precum și de gravitatea încălcărilor. Cu toate acestea, toate statele membre trebuie să se asigure că normele reușesc să descurajeze migrația ilegală și să combată fenomenul angajării ilegale (2).

1.3.

CESE subliniază că deficiențele acestei directive sunt legate de însăși transpunerea și punerea ei în aplicare de către statele membre, în special de marea varietate a sancțiunilor – rezultatul fiind că, în majoritatea cazurilor, aceste sancțiuni nu sunt destul de disuasive, în sensul de a descuraja angajarea de resortisanți ai unor țări terțe aflați în situație de ședere ilegală- – și de incapacitatea de a-i încuraja pe migranți, în general, să coopereze cu autoritățile, din cauza temerii lor legitime și justificate de a fi repatriați în țara lor de origine. Într-adevăr, mecanismele prin care migranții pot depune plângeri sunt, în general, ineficace, având în vedere că nu există informații disponibile în permanență, detaliate, lămuritoare și convingătoare redactate în limba publicului-țintă, că numărul inspecțiilor este scăzut (din cauza lipsei de resurse umane) sau că ele sunt ineficiente și că statele membre nu furnizează în timp util rapoarte și informații suficiente pentru a permite o evaluare periodică a punerii lor în aplicare.

1.4.

CESE solicită statelor membre să își intensifice eforturile de punere în aplicare și să colaboreze activ cu Comisia Europeană pentru a asigura eficacitatea directivei. CESE sprijină puternic intenția Comisiei de a iniția proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre în cazul în care acestea continuă să nu furnizeze toate informațiile relevante cu privire la punerea în aplicare a principalelor obligații privind sancțiunile, inspecțiile și protecția drepturilor migranților care decurg din directivă. Cu toate acestea, CESE propune Comisiei ca, în cadrul evaluării punerii în aplicare a directivei, care urmează să fie efectuată până în 2024, să examineze sancțiunile care pot fi stabilite sau aplicate întreprinderilor care beneficiază cu bună știință de pe urma rezultatelor activităților ilegale și infracționale.

1.5.

În ceea ce privește sancțiunile, CESE sprijină pe deplin angajamentele Comisiei și recomandările adresate statelor membre, propunând, de asemenea, următoarele:

(i)

CESE recomandă statelor membre să utilizeze în mod adecvat potențialul tuturor sancțiunilor prevăzute în directivă, în special aplicarea tuturor măsurilor administrative suplimentare (pierderea dreptului de a beneficia de prestații publice sau excluderea de la participarea la contracte de achiziții publice, rambursarea subvențiilor publice, închiderea temporară sau definitivă a unităților sau retragerea licenței de operare). De asemenea, CESE recomandă Comisiei să sprijine statele membre în acest proces;

(ii)

CESE recomandă ca sancțiunile din statele membre să fie formulate astfel încât să fie eficace, disuasive (valoarea lor să fie superioară beneficiilor) și proporționale, bazate pe o abordare cuprinzătoare și integrate în cadrul juridic al fiecărui stat membru, și să se adopte un cadru minim de sancțiuni și măsuri administrative, care să fie definite pentru întreaga UE și pe care fiecare stat membru să le poată extinde prin propria legislație, adaptându-le la situația sa economică și socială specifică. În acest context, sancțiunile financiare trebuie să fie cel puțin mai mari decât profiturile obținute din activitatea ilegală.

1.6.

În ceea ce privește măsurile de protejare a drepturilor migranților în situație ilegală, CESE sprijină angajamentele Comisiei și recomandările adresate statelor membre, propunând de asemenea, următoarele:

(i)

Cu privire la colaborarea Comisiei cu statele membre:

—	CESE recomandă Comisiei să își consolideze dialogul cu statele membre pentru a garanta că procedurile administrative elaborate de autoritățile lor publice devin cât mai eficace.

(ii)

Cu privire la colaborarea migranților cu autoritățile în combaterea muncii fără forme legale:

—

CESE recomandă Comisiei și statelor membre să acorde migranților care colaborează cu autoritățile în lupta împotriva angajatorilor de lucrători din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală posibilitatea de a beneficia de permise de ședere și de muncă regulamentare, ca mijloc de a-i motiva să colaboreze activ cu autoritățile țării-gazdă.

(iii)

Cu privire la rolul sindicatelor, al asociațiilor de întreprinderi și al organizațiilor societății civile:

—

CESE recomandă Comisiei ca acestor entități să li se acorde acces la programe specifice ale UE pentru a sprijini, printre altele, activitatea de informare, consiliere, acordare de sprijin juridic și financiar și de formare, ca modalitate concretă pentru ca ele să își continue și să își îmbunătățească activitatea din acest domeniu.

—	Având în vedere pandemia și dificultățile de asigurare a unui capital propriu, CESE solicită ca această cerință de cofinanțare din cadrul programelor specifice ale UE să fie, în mod excepțional, reexaminată.

(iv)

Recomandările CESE adresate statelor membre:

—	să aloce inspectoratelor de muncă resursele necesare pentru a le permite să își îndeplinească sarcinile în mod eficient și, în special, să intensifice inspecțiile în sectoarele cele mai expuse riscului;

—

să utilizeze toate mijloacele disponibile, în special platformele de comunicare socială și mass-media audiovizuală, pentru a desfășura campanii de informare și de sensibilizare, adresate atât antreprenorilor care angajează migranți în situație ilegală proveniți din țări terțe, făcându-le cunoscute riscurile asociate cu astfel de angajări, cât și lucrătorilor înșiși, comunicându-le, în mai multe limbi, care le sunt drepturile și modul în care le pot exercita. În cadrul acestor campanii, sindicatele, asociațiile de întreprinderi și organizațiile societății civile ar trebui să dispună de un spațiu propriu pentru a-și transmite mesajele;

—	să creeze o linie telefonică prin care imigranții să poată raporta în mod anonim situațiile de exploatare și alte practici necorespunzătoare ale angajatorilor lor.

1.7.

În ceea ce privește inspecțiile, CESE sprijină angajamentele Comisiei și recomandările adresate statelor membre, propunând de asemenea, următoarele:

(i)

Pentru statele membre:

—	să stabilească strategii de monitorizare care să vizeze în primul rând sectoarele de risc, să crească numărul inspectorilor de muncă și să îmbunătățească eficacitatea inspecțiilor;

—	să pună în aplicare recomandările sau standardele Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind proporția inspectorilor de muncă, și anume 1 inspector la 10 000 de lucrători, ca mijloc de alocare a unor resurse umane suficiente inspectoratelor de muncă, pentru a-și putea îndeplini sarcinile;

—	strategia de inspecție să precizeze că inspecțiile nu vor fi efectuate împreună cu autoritățile din domeniul migrației și că inspectorii de muncă nu au obligația de a informa autoritățile cu privire la migranții în situație ilegală, dacă întâlnesc astfel de cazuri la locurile de muncă inspectate;

—	în statele membre în care partenerii sociali au deja un rol în inspecții, acesta să fie respectat în continuare;

—	să se acorde sindicatelor și organizațiilor patronale posibilitatea de a participa la activități de inspecție, în conformitate cu practicile naționale existente, dar cu respectarea standardelor OIM, în special în ce privește colectarea și schimbul de informații;

(ii)

Pentru Comisia Europeană:

—

să încurajeze statele membre să aibă un număr suficient de inspectori de muncă raportat la numărul de lucrători din fiecare stat membru până în 2024 (data preconizată pentru prezentarea următorului raport de evaluare) (3), în conformitate cu Convenția nr. 81, iar în cazul în care nu o fac, să ia în considerare adoptarea unei legislații pentru punerea în aplicare a acestui standard internațional în UE;

(iii)

Cu privire la participarea Autorității Europene a Muncii (ELA) la inspecții:

—

CESE recomandă Comisiei și statelor membre ca ELA, în conformitate cu normele prevăzute în regulamentul prin care a fost instituită, să fie implicată într-o măsură mai mare în inspecțiile europene, deoarece s-a constatat deja că numeroase lanțuri de angajare și subcontractare a lucrătorilor migranți în situație ilegală operează la nivel european, ceea ce necesită ca inspecția să fie efectuată la același nivel.

1.8.

Cu privire la lacunele semnificative în materie de informații, CESE salută inițiativa Comisiei de a crea, cu sprijinul Rețelei europene de migrație, un sistem informatic de comunicare a informațiilor și o bază de date care să permită obținerea cu regularitate și în timp util a unor informații comparabile, pentru a depăși dificultățile enorme existente la ora actuală. Cu toate acestea, CESE propune Comisiei Europene să se stabilească în legislația relevantă că această bază de date nu va putea fi utilizată de serviciile de imigrare ale statelor membre pentru a-i identifica pe lucrătorii în situație neregulamentară și a-i returna ulterior în țările lor de origine.

2. Obiectivele comunicării

2.1.

Comunicarea adoptată de Comisie, care face obiectul avizului CESE, vizează consolidarea punerii în aplicare a Directivei 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) și se înscrie în abordarea mai generală a noului Pact privind migrația și azilul. Comisia va analiza modul în care poate consolida eficacitatea directivei și va evalua necesitatea unor acțiuni suplimentare.

2.2.

Comunicarea supusă examinării îndeplinește, de asemenea, obligația de a raporta periodic Parlamentului European și Consiliului – obligație prevăzută la articolul 16 din directivă. Ea identifică măsurile necesare pentru a consolida punerea în aplicare a directivei, punând accentul pe următoarele direcții de acțiune:

—	sancțiuni la adresa angajatorilor (capitolul 2);

—	măsuri pentru protejarea drepturilor migranților aflați în situație ilegală (capitolul 3);

—	inspecții (capitolul 4);

—	lacune semnificative în ceea ce privește informațiile (capitolul 5);

—	intensificarea acțiunilor UE împotriva angajării ilegale (capitolul 6).

2.3.

Prezentul aviz abordează aspectele-cheie ale fiecăruia dintre aceste capitole.

3. Observații generale

3.1.

CESE ia notă de „[dificultatea de a estima] dimensiunea fenomenului angajării ilegale în UE, deoarece este un fenomen «ascuns» […]. Există indicii potrivit cărora angajarea ilegală a migranților în situație ilegală este mai accentuată în cazurile în care ponderea activităților economice informale este ridicată”. Deși se estimează că nivelul de ocupare informală a forței de muncă se ridică, în medie, la 16,8 % din totalul forței de muncă ocupate în UE, „amploarea fenomenului de angajare ilegală a migranților în situație ilegală este din ce în ce mai greu de cuantificat, în special în ceea ce privește aspectele sensibile legate de gen și de copii, având în vedere că migrația ilegală este în continuare dificil de estimat” (5). Natura și amploarea muncii neregulate variază de la un stat membru la altul. Una dintre principalele provocări care se cer soluționate pentru ca acest fenomen să fie înțeles și abordat în mod mai adecvat constă în îmbunătățirea disponibilității unor date actualizate și exacte.

3.2.

CESE împărtășește poziția Comisiei potrivit căreia „lucrătorii fără forme legale pot fi adesea angajați prin intermediul unor raporturi de muncă complexe care implică acorduri de subcontractare, agenții de recrutare și de muncă temporară, precum și prin intermediul platformelor online care oferă locuri de muncă pe termen scurt (de exemplu, furnizarea de alimente și de mâncăruri preparate, servicii de transport), ceea ce sporește dificultatea identificării angajatorilor care angajează migranți în situație ilegală. În acest sens, răspunderea întregului lanț al angajatorilor are rolul de a proteja migranții, în special în acele sectoare economice în care subcontractarea este larg răspândită, cum ar fi cel al construcțiilor, precum și în sectorul economic recent creat al muncii pe platforme online” (6).

3.3.

CESE subliniază că, în unele cazuri, încălcarea extremă și prelungită a drepturilor omului și a statului de drept poate fi legată de alte infracțiuni și de neglijența statului, astfel cum se arată în hotărârea de referință a CEDO din 2017[1], care a recunoscut exploatarea gravă prin muncă a lucrătorilor migranți în fermele de căpșuni din Nea Manolada (Grecia) ca muncă forțată, specificând că exploatarea prin muncă este un aspect al traficului de persoane (7).

3.4.

În avizele emise până acum, Comitetul a subliniat nevoia luării unor măsuri simultane, pentru a crea oportunități pentru imigrația legală și, respectiv, pentru a aborda cauzele imigrației clandestine. În special în avizul său din proprie inițiativă referitor la propunerea de directivă privind sancțiunile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală, CESE a exprimat „unele îndoieli cu privire la conținutul propunerii de directivă, momentul în care a fost elaborată și ordinea adoptării propunerilor legislative”- și, pe de altă parte, a subliniat „importanța unei aplicări eficiente a directivei în statele membre, a căror sarcină nu va fi ușoară, deoarece i) organismele de monitorizare nu dispun de suficient personal calificat, ii) există dificultăți în repartizarea sarcinilor între organismele respective, iii) numărul întreprinderilor care ar trebui monitorizate este foarte mare”, afirmând în concluzie că „punctul forte al directivei al trebui să-l constituie chiar punerea ei în aplicare”.

3.5.

După cei 12 ani de existență a directivei, în pofida aspectelor pozitive cuprinse în comunicare, CESE are îndoieli serioase cu privire la măsura în care ea reprezintă instrumentul adecvat de combatere a exploatării lucrătorilor migranți aflați în situație ilegală și de regularizare a situației lor în țările gazdă.

3.6.

CESE consideră, de asemenea, că Directiva privind sancțiunile împotriva angajatorilor nu este suficientă, ca atare, pentru a promova căile legale de migrație și a combate cu succes imigrația ilegală. Este necesară o abordare mai cuprinzătoare, care să vizeze corelarea diferitelor dispoziții ale politicii UE în domeniul migrației legale cu eforturile naționale de combatere a muncii nedeclarate. Este necesar ca întreprinderile să poată angaja mai ușor migranți aflați în situație regulamentară, iar normele ar trebui să fie simplificate, clarificate și să nu fie excesiv de birocratice.

4. Observații specifice privind sancțiunile la adresa angajatorilor

4.1.

CESE consideră că este foarte important ca directiva să prevadă că sancțiunile financiare și penale trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive, pentru a reduce motivația angajatorilor de a angaja migranți aflați în situație ilegală. Sancțiunile ar trebui să depășească cu mult beneficiile economice generate de angajarea migranților în situație ilegală (8).

4.2.

În mod similar, CESE evidențiază măsurile administrative suplimentare prevăzute în directivă, cum ar fi pierderea dreptului de a beneficia de prestații publice sau excluderea de la participarea la contracte de achiziții publice, rambursarea subvențiilor publice, închiderea temporară sau definitivă a unităților sau retragerea licenței de desfășurare a activității profesionale. CESE regretă profund că aceste măsuri rămân foarte puțin utilizate, în pofida potențialului lor de a-i descuraja pe angajatori să angajeze migranți în situație ilegală (9).

4.3.

Există diferențe substanțiale între statele membre în ceea ce privește cuantumul sancțiunilor financiare și penale (de exemplu, sancțiunea financiară variază între 3 000 și 43 000 EUR, iar durata pedepsei cu închisoarea variază între 8 zile și 12 ani) (10). Cu toate acestea, ar fi important să existe informații cu privire la o viziune de ansamblu asupra modului în care se combină diferitele sancțiuni aplicate în statele membre.

4.4.

CESE subliniază că statele membre cu un sistem de sancțiuni mai strict consideră că un cuantum mai ridicat al sancțiunilor financiare reprezintă un bun factor de descurajare a angajării ilegale, în timp ce statele membre care aplică sancțiuni cu un cuantum inferior sau în care riscul aplicării de sancțiuni este considerat scăzut în comparație cu potențialul profit obținut ca urmare a angajării ilegale au constatat că sancțiunile nu sunt suficient de disuasive. O constatare semnificativă este că, începând cu anul 2014, unsprezece state membre și-au modificat legislația pentru a majora cuantumul amenzii aplicate (11).

4.5.

Deși înțelege că diferența dintre nivelurile amenzilor aplicate în statele membre depinde de o serie de elemente, cum ar fi situația economică și nivelul salariului minim dintr-un stat membru, așa cum se menționează în comunicare, CESE consideră că o astfel de situație nu justifică existența unor sancțiuni lipsite de efect disuasiv.

4.6.

CESE consideră inacceptabilă existența unor lacune semnificative în informațiile furnizate de statele membre referitoare la aplicarea sancțiunilor penale împotriva angajatorilor și numărul de proceduri penale inițiate. Chiar și în aceste condiții, elementele de care dispunem arată că directiva a avut un impact limitat în ceea ce privește descurajarea angajării ilegale prin aplicarea de sancțiuni; ca atare, CESE condamnă faptul că nu s-a reușit încă să se instituie un cadru eficient, cu sancțiuni efective, proporționale și disuasive, în întreaga UE (12).

4.7.

CESE constată și subliniază că feedbackul furnizat de părțile interesate reprezentând sindicatele și ONG-urile, colectat în cursul consultărilor specifice pe această temă, arată că sancțiunile pentru angajatorii abuzivi par să fie mai mici decât beneficiile obținute prin muncă nedeclarată și prin dumping social (13). Cu toate acestea, potrivit evaluării angajatorilor, sancțiunile sunt suficient de severe, fiind important să se îmbunătățească aplicarea eficace și proporțională a sancțiunilor în cadrul punerii în aplicare a directivei de către fiecare stat membru.

5. Observații specifice privind măsurile de protejare a drepturilor migranților în situație ilegală

5.1.

Articolul 6 alineatul (2) și articolul 13 din directivă acordă migranților aflați în situație ilegală un set de drepturi pentru a garanta că aceștia sunt informați în mod corespunzător, că pot depune plângeri împotriva încălcărilor dreptului muncii și că pot solicita rambursarea salariilor neplătite. Toate sunt dispoziții esențiale pentru protejarea migranților împotriva riscului de exploatare și abuz (14).

5.2.

CESE constată și împărtășește punctele de vedere și analizele Comisiei în acest domeniu, în special următoarele aspecte:

(i)	este necesar să se depună în continuare eforturi suplimentare pentru punerea în aplicare a elementelor de protecție ale directivei, în special în ceea ce privește accesul la informații și la justiție, recuperarea plăților restante și acordarea permiselor de ședere temporară (15);

(ii)	majoritatea statelor membre furnizează doar informații generale privind drepturile angajaților, nu și informații specifice care să fie relevante pentru situația specifică a lucrătorilor migranți în situație ilegală;

(iii)

cooperarea dintre autoritățile publice și partenerii sociali și organizațiile neguvernamentale este esențială pentru a facilita depunerea plângerilor, deoarece acestea au adesea contact direct cu lucrătorii și pot crește gradul de conștientizare, îi pot informa pe migranții în situație ilegală cu privire la drepturile lor, pot consolida încrederea reciprocă și îi pot ajuta pe lucrători să identifice situațiile de muncă nedeclarată și de exploatare prin muncă pentru a depune o plângere. Rolul partenerilor sociali și al organizațiilor neguvernamentale este, de asemenea, foarte important pentru a facilita depunerea plângerilor, a denunța situația de exploatare și a reduce teama migranților în situație ilegală de a fi supuși procedurilor de returnare în cazul în care sunt depistați de autoritățile din domeniul migrației. În marea majoritate a statelor membre, legea acordă un rol important acestor părți interesate, în special sindicatelor, în cadrul mecanismului național de facilitare a depunerii plângerilor (16);

(iv)

migranții în situație ilegală care au fost victime ale exploatării prin muncă se confruntă cu provocări în accesul la procedurile necesare pentru obținerea permiselor de ședere sau în condițiile de acordare a permiselor. Părțile interesate raportează că victimele se confruntă cu lipsa de acces la informații și la consiliere juridică privind disponibilitatea permiselor și modalitatea de a depune o cerere pentru eliberarea permisului sau de a solicita examinarea cererii, acordarea permiselor în situațiile în care există acuzații penale împotriva anumitor angajatori și condiționarea acordării permiselor de participarea victimelor la procedurile penale, cu toate că acest lucru nu este impus de directivă (17).

(v)

Agenția pentru Drepturi Fundamentale arată că, în unele state membre, migranții aflați în situație de ședere ilegală nu recurg la sistemele existente de depunere a plângerilor. Acest lucru s-ar putea datora mai multor motive: lipsa unor stimulente pentru ca lucrătorii să își clarifice situația; informații limitate cu privire la drepturile lor și la mecanismul disponibil de depunere a plângerilor; bariere economice, cum ar fi cotizațiile plătite de membrii sindicatelor, care oferă asistență doar membrilor și, în majoritatea cazurilor, teama de a fi depistați, reținuți și returnați (18);

(vi)

partenerii sociali și organizațiile neguvernamentale joacă, de asemenea, un rol central în promovarea și în punerea în aplicare a măsurilor de protecție prevăzute în directivă, procedând astfel încât ele să se aplice unui număr cât mai mare de migranți în situație ilegală. Comisia va consolida dialogul cu partenerii sociali și cu organizațiile neguvernamentale care îi reprezintă pe lucrătorii fără forme legale și va colabora cu platforma europeană împotriva muncii nedeclarate atunci când se vor desfășura aceste activități.

5.3.

CESE avertizează că este posibil ca lucrătorii migranți în situație ilegală, chiar și atunci când sunt informați cu privire la drepturile lor de către sindicate, organizații ale societăți civile sau guverne, să nu depună plângeri împotriva angajatorilor pentru recuperarea salariilor neplătite sau să nu denunțe posibile situații de exploatare, din cauză că se tem că li se poate impune returnarea, își pot pierde veniturile și, în unele cazuri, pot suferi represalii din partea angajatorilor.

6. Observații specifice privind inspecțiile

6.1.

CESE împărtășește poziția Comisiei, potrivit căreia inspecțiile reprezintă cele mai importante instrumente pentru a-i depista pe angajatorii care angajează migranți în situație ilegală și pentru a identifica situațiile de exploatare. Pe baza rezultatelor inspecțiilor, angajatorii pot fi considerați răspunzători și sancționați și se pot lua măsurile necesare pentru a-i proteja pe lucrătorii migranți în situație ilegală care sunt supuși exploatării. Articolul 13 alineatul (1) din directivă impune statelor membre să asigure inspecții eficiente și adecvate, bazate pe evaluări de risc, care să identifice sectoarele de activitate cele mai expuse riscurilor, fără de care este imposibil să se îndeplinească obiectivele directivei (19). De asemenea, CESE subliniază că, pe lângă asigurarea unor inspecții eficace, trebuie abordate și alte probleme legate de angajarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală.

6.2.

CESE este surprins să constate că în comunicare nu se face nicio referire la Autoritatea Europeană a Muncii (ELA) sau la participarea ei la inspecțiile europene, deși se știe că numeroase lanțuri de angajare și subcontractare a lucrătorilor migranți în situație ilegală operează la nivel european, ceea ce necesită ca inspecția să fie efectuată la același nivel. CESE afirmă că această situație trebuie remediată.

6.3.

CESE sprijină pe deplin concluziile Comisiei privind inspecțiile, în special următoarele:

(i)

este puțin probabil ca numărul de inspecții efectuate în cadrul actualului sistem să-i descurajeze pe angajatori să angajeze migranți în situație ilegală. Ponderea angajatorilor activi într-un sector care face obiectul inspecțiilor tinde să fie foarte scăzută; prin urmare, angajatorii pot considera că avantajul economic obținut ca urmare a angajării ilegale este mai mare decât probabilitatea să fie depistată prin intermediul inspecțiilor (20);

(ii)	statele membre și alte părți interesate raportează că personalul autorităților de inspecție a muncii este adesea insuficient și că acestea nu dispun de resurse, ceea ce afectează numărul și frecvența inspecțiilor efectuate (21);

(iii)

părțile interesate promovează ideea separării activității de inspecție a muncii de activitățile de asigurare a respectării legii/aspectele legate de imigrare prin intermediul unui „firewall”, care ar garanta că migranții în situație ilegală depistați în timpul inspecțiilor nu vor fi trimiși către autoritățile din domeniul imigrației pentru procedura de returnare (22).

6.4.

În acest sens, CESE consideră inacceptabil faptul că, în câteva state membre, inspecțiile nu pun accentul pe sectoarele de risc, situație care nu răspunde cerinței directivei (23). În majoritatea statelor membre, printre cele mai frecvente sectoare expuse acestui risc se numără agricultura, construcțiile, industria prelucrătoare, îngrijirea la domiciliu și asistența socială, serviciile hoteliere și alimentare.

6.5.

CESE subliniază observația Agenției pentru Drepturi Fundamentale, potrivit căreia inspecțiile efectuate în comun de autoritățile din domeniul muncii, unitățile de combatere a traficului de persoane sau alte unități specializate instruite în domeniul exploatării prin muncă pot contribui la identificarea migranților care sunt victime ale exploatării prin muncă sau ale traficului de ființe umane (24).

6.6.

În legătură cu acest punct de vedere al Agenției pentru Drepturi Fundamentale, CESE subliniază însă că părțile interesate subliniază că lucrătorii supuși abuzurilor sunt descurajați să-și raporteze situația în timpul inspecțiilor din cauza riscului de a fi reținuți și returnați, în special atunci când inspecțiile sunt efectuate în comun de inspecția muncii și de poliție/autorități din domeniul imigrației.

7. Observații specifice privind lacunele semnificative în ce privește informațiile

7.1.

Directiva prevede ca statele membre să comunice anual Comisiei numărul de inspecții efectuate și rezultatele acestora, plățile restante efectuate de către angajatori, celelalte măsuri aplicate și facilitarea depunerii plângerilor. Aceste informații sunt esențiale pentru evaluarea modului în care sunt puse în aplicare măsurile prevăzute în directivă și a consecințelor acestora. Statele membre furnizează însă informații foarte puține și inegale, ceea ce determină existența unor lacune semnificative în materie de date referitoare la inspecții și la rezultatele acestora (25).

7.2.

Din cauza lipsei de informații fiabile și complete, este dificil să se evalueze în mod concludent dacă directiva a avut un impact în descurajarea și reducerea angajărilor ilegale și dacă sancțiunile penale prevăzute de statele membre sunt efective, proporționale și disuasive. Îmbunătățirea colectării de informații ar contribui la o strategie mai eficace de asigurare a respectării legii, atât la nivel național, cât și la nivelul UE (26).

7.3.

CESE salută inițiativa Comisiei de a crea, cu sprijinul Rețelei europene de migrație, un sistem informatic de comunicare a informațiilor și o bază de date care să permită obținerea cu regularitate și în timp util a unor informații comparabile (27). Rețeaua europeană de migrație poate fi, de asemenea, un vehicul util pentru a structura oportunitățile de învățare reciprocă și de schimb de practici între statele membre și părțile interesate relevante.

7.4.

CESE consideră că această bază de date trebuie să respecte normele Regulamentului general privind protecția datelor și să nu poată fi utilizată de serviciile de imigrație ale statelor membre pentru a-i identifica pe lucrătorii în situație neregulamentară și a-i returna ulterior în țările lor de origine.

8. Observații specifice privind intensificarea acțiunilor împotriva angajării ilegale

8.1.

CESE sprijină pe deplin următoarele poziții și intenții ale Comisiei, astfel cum sunt prezentate în comunicarea supusă examinării:

8.1.1.

Pentru a combate migrația ilegală, este necesar ca UE să ia în considerare toate aspectele legate de acest fenomen prin intermediul unei abordări cuprinzătoare, astfel cum se precizează în noul pact. Pe lângă abordarea cauzelor profunde ale migrației, relansarea – în parteneriat cu țările terțe – a luptei împotriva persoanelor care introduc ilegal migranți și accelerarea deschiderii unor căi legale de migrație către UE, este necesar, de asemenea, ca UE să își consolideze răspunsul la angajarea ilegală, ca factor al migrației ilegale și ca sursă de exploatare și de abuzuri. În acest scop, este necesar să se asigure punerea în aplicare și asigurarea respectării mai eficace a Directivei, care este cel mai important instrument de care dispunem și al cărui potențial nu a fost încă exploatat pe deplin (28).

8.1.2.

De asemenea, Comisia va monitoriza în permanență punerea în aplicare a directivei și va pune accentul pe asigurarea efectivă a respectării acesteia, sprijinind în același timp statele membre în eforturile pe care le depun în acest sens. După adoptarea prezentei comunicări, Comisia va colabora cu autoritățile relevante ale statelor membre pentru a obține informații suplimentare cu privire la punerea în aplicare a principalelor obligații privind sancțiunile, inspecțiile și protecția drepturilor migranților care decurg din directivă și care vizează identificarea unor posibile soluții. După caz, Comisia va iniția proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (29).

8.1.3.

Până la sfârșitul anului 2022, Comisia va pune în aplicare măsurile stabilite în comunicarea supusă examinării și va raporta cu privire la rezultatele obținute în cadrul următorului raport privind punerea în aplicare, ce trebuie prezentat cel târziu în 2024. Luând în considerare progresele realizate ca urmare a recomandărilor prezentate în această comunicare și eforturile reînnoite depuse în direcția punerii în aplicare și a asigurării respectării legislației, precum și posibilele evoluții în ceea ce privește angajarea ilegală și măsura în care Directiva este în continuare adecvată pentru a răspunde acestora, Comisia va analiza dacă este necesară modificarea cadrului juridic existent (30).

Bruxelles, 23 martie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Comunicarea COM(2021) 592 final, a se vedea punctul 1.

(2) COM(2021) 592 final, a se vedea punctul 1.

(3) COM(2021) 592 final, a se vedea punctul 6.

(4) Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 168, 30.6.2009, p. 24).

(5) COM(2021) 592 final, a se vedea introducerea.

(6) COM(2021) 592 final, a se vedea punctul 2.3.

(7) Chowdury și alții/Grecia. Condițiile îngrozitoare din Manolada au atras atenția în 2013, când supraveghetorii fermei au deschis focul, rănind grav 30 de lucrători din Bangladesh care protestau pentru a denunța întârzierile în plata salariilor.

(8) COM(2021) 592 final, a se vedea punctul 2.

(9) COM(2021) 592 final, a se vedea punctul 2.3.

(10) COM(2021) 592 final, a se vedea punctele 2.1 și 2.2.

(11) COM(2021) 592 final, punctul 2.1.

(12) COM(2021) 592 final, punctul 2.2.

(13) COM(2021) 592 final, punctul 2.2.

(14) COM(2021) 592 final, punctul 3.

(15) COM(2021) 592 final, punctul 3.

(16) COM(2021) 592 final, punctul 3.2.

(17) COM(2021) 592 final, punctul 3.2.

(18) COM(2021) 592 final, punctul 3.2.

(19) COM(2021) 592 final, punctul 4.1.

(20) COM(2021) 592 final, punctul 4.1.

(21) COM(2021) 592 final, punctul 4.1.

(22) COM(2021) 592 final, punctul 4.1.

(23) COM(2021) 592 final, punctul 4.1.

(24) COM(2021) 592 final, punctul 4.1.

(25) COM(2021) 592 final, punctul 5.

(26) COM(2021) 592 final, punctul 5.

(27) COM(2021) 592 final, punctul 5.

(28) COM(2021) 592 final, punctul 6.

(29) COM(2021) 592 final, punctul 6.

(30) COM(2021) 592 final, punctul 6.

ANEXĂ

Următorul amendament, care a întrunit cel puțin o pătrime din voturile exprimate, a fost respins în timpul dezbaterii [articolul 59 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]:

AMENDAMENTUL 5

SOC/705 – Sancțiuni la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală

Punctul 1.7 subpunctul (i) a treia liniuță

Se modifică după cum urmează:

Aviz al secțiunii

Amendament

—	strategia de inspecție să precizeze că inspecțiile nu vor fi efectuate împreună cu autoritățile din domeniul migrației și că inspectorii de muncă nu au obligația de a informa autoritățile cu privire la migranții în situație ilegală , dacă întâlnesc astfel de cazuri la locurile de muncă inspectate ;

—

să solicite clarificarea strategiei privind inspecțiile efectuate de inspectoratele de muncă și a responsabilității profesionale a acestora în ce privește consemnarea cazurilor de migranți în situație ilegală . CESE observă că inspecțiile efectuate de inspectoratele de muncă împreună cu autoritățile din domeniul migrației au adesea ca scop asigurarea respectării normelor în materie de imigrație. Trebuie recunoscut că acest tip de inspecții îi pot descuraja pe lucrătorii exploatați să își semnaleze situația în timpul unei inspecții. Prin urmare, CESE solicită o definire clară a strategiei privind inspectoratele de muncă și a obligațiilor legale ale acestora.

Expunere de motive

Amendamentul urmărește să clarifice rolul inspectorilor și să sublinieze că, în cadrul sarcinilor lor profesionale, aceștia sunt responsabili pentru raportarea către autorități a prezenței migranților în situație ilegală care s-ar putea afla la locurile de muncă inspectate, recunoscând, în același timp, că inspecțiile comune îi pot descuraja pe lucrătorii exploatați să-și raporteze situația cu această ocazie. Ar fi foarte utilă clarificarea strategiei privind inspectorii de muncă.

Rezultatul votului:

Voturi pentru:	48
Voturi împotrivă:	70
Abțineri:	16

Top