This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52020XC0417(07)
Communication from the Commission COVID-19: Guidance on the implementation of relevant EU provisions in the area of asylum and return procedures and on resettlement 2020/C 126/02
Comunicare a Comisiei COVID-19: Orientări privind punerea în aplicare a dispozițiilor relevante ale UE în domeniul procedurilor de azil și de returnare și privind relocarea 2020/C 126/02
Comunicare a Comisiei COVID-19: Orientări privind punerea în aplicare a dispozițiilor relevante ale UE în domeniul procedurilor de azil și de returnare și privind relocarea 2020/C 126/02
C/2020/2516
JO C 126, 17.4.2020, p. 12–27
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
17.4.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 126/12 |
COMUNICARE A COMISIEI
COVID-19: Orientări privind punerea în aplicare a dispozițiilor relevante ale UE în domeniul procedurilor de azil și de returnare și privind relocarea
(2020/C 126/02)
Virusul COVID-19 s-a răspândit în întreaga lume și a determinat adoptarea de diverse măsuri pentru a încetini ritmul contaminării. La 10 martie 2020, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre ale Uniunii Europene au subliniat necesitatea unei abordări europene comune și a unei strânse coordonări cu Comisia (1). În special, miniștrii sănătății și miniștrii de interne au fost invitați să asigure o coordonare adecvată și să urmărească elaborarea de orientări europene comune.
Amploarea amenințării cu care ne confruntăm astăzi la nivel global pune în evidență necesitatea absolută a coordonării la nivelul UE, pentru a maximiza impactul potențial al măsurilor luate la nivel național.
În acest context, Comisia a adoptat la 16 martie 2020 o comunicare către Parlamentul European, Consiliul European și Consiliu prin care a solicitat restricționarea temporară a călătoriilor neesențiale către UE având în vedere epidemia de COVID-19 (2). Derogările de la aceste restricții temporare se aplică persoanelor care au nevoie de protecție internațională sau care trebuie admise pe teritoriul statelor membre din alte motive umanitare. Măsurile luate de statele membre pentru a ține sub control și a limita răspândirea COVID-19 ar trebui să se bazeze pe evaluări ale riscurilor și pe avize științifice și trebuie să rămână proporționale. Orice restricții în domeniul azilului, returnării și relocării trebuie să fie proporționale, puse în aplicare în mod nediscriminatoriu și să ia în considerare principiul nereturnării și obligațiile care decurg în temeiul dreptului internațional.
Pandemia are consecințe directe asupra modului în care sunt puse în aplicare de către statele membre normele UE în materie de azil și returnare, precum și un efect perturbator asupra relocării. Comisia recunoaște pe deplin dificultățile cu care se confruntă statele membre în contextul actual atunci când pun în aplicare normele UE relevante în acest sens. Orice măsură luată în domeniul azilului, relocării și returnării ar trebui să țină seama în totalitate și de măsurile de protecție a sănătății introduse de statele membre pe teritoriile lor pentru a preveni și a ține sub control răspândirea COVID-19.
În acest context, pentru a sprijini statele membre, Comisia a elaborat aceste orientări (denumite în continuare „orientările”), cu sprijinul Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO) și al Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex), fără a aduce atingere principiului conform căruia doar Curtea de Justiție a Uniunii Europene poate furniza interpretări învestite cu autoritate ale dreptului Uniunii.
Orientările prezintă modalitățile de asigurare a continuității procedurilor în măsura posibilului, asigurând în același timp pe deplin protecția sănătății și a drepturilor fundamentale ale oamenilor, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a UE. În același timp, aceste orientări reamintesc principiile fundamentale care trebuie aplicate în continuare, astfel încât accesul la procedura de azil să existe în continuare în cea mai mare măsură posibilă în timpul pandemiei de COVID-19. În special, toate cererile de protecție internațională trebuie să fie înregistrate și prelucrate, chiar dacă aceste demersuri vor avea loc cu anumite întârzieri. Trebuie asigurat tratamentul de urgență și de bază al bolilor, inclusiv pentru COVID-19.
În acest sens, orientările oferă, de asemenea, consiliere practică și identifică instrumente, inclusiv prin indicarea bunelor practici emergente din statele membre cu privire la modalitățile de continuare a procedurilor de azil și de returnare, precum și a activităților legate de relocare în condițiile actuale, având în vedere că legislația actuală nu prevede consecințele specifice care rezultă dintr-o situație de pandemie.
Pentru a preveni și a limita răspândirea COVID-19, ar trebui aplicate, de asemenea, după caz, măsuri de sănătate publică, cum ar fi examene medicale, distanțarea socială, carantina și izolarea pentru resortisanții țărilor terțe, inclusiv solicitanții de protecție internațională, persoanele relocate sau resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere neregulamentară în Uniune, cu condiția ca aceste măsuri să fie rezonabile, proporționale și nediscriminatorii.
Orientările practice incluse în acest document sunt menite să ofere exemple cu privire la ceea ce se poate face în limitele acquis-ului, exemple pe care fiecare stat membru le poate utiliza dacă este cazul, ținând seama de practicile naționale existente și de resursele disponibile.
Orientările se referă în special la:
Azil: înregistrarea și depunerea cererilor, modalitățile de realizare a interviurilor, precum și aspectele privind condițiile de primire, inclusiv luarea în custodie publică, precum și procedurile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 604/2013 (denumit în continuare „Regulamentul Dublin”).
Relocare: modalități practice pentru a continua, în măsura în care este posibil, operațiunile de pregătire, astfel încât să se permită reluarea fără probleme a relocărilor de îndată ce acest lucru este din nou posibil.
Returnare: măsuri practice care ar putea facilita efectuarea procedurilor de returnare în circumstanțele actuale, sprijinind returnarea voluntară și reintegrarea, protejând migranții de consecințele nedorite ale măsurilor restrictive asupra deplasărilor internaționale, garantând accesul la servicii esențiale adecvate și clarificând, în același timp, condițiile în care luarea în custodie publică a migranților în situație neregulamentară este rezonabilă și proporțională.
Furnizarea de orientări este un exercițiu dinamic, care ar putea fi necesar să evolueze. Acest exercițiu va fi completat de activități ale agențiilor UE relevante sub forma organizării unor reuniuni tematice specifice (3) pentru a sprijini statele membre cu consiliere practică suplimentară și pentru a facilita schimbul de bune practici. În plus, sunt disponibile, de asemenea, orientări generale ale EASO cu privire la mai multe aspecte esențiale specifice care fac obiectul prezentelor orientări (4).
1. Azil
Măsurile luate la nivel național pentru a limita interacțiunea socială între personalul din domeniul azilului și solicitanții de azil au un impact asupra proceselor de azil. Cu toate că autoritățile sanitare naționale pot lua măsurile necesare, pe baza evaluării riscurilor și a avizelor științifice, pentru a ține sub control și a limita răspândirea COVID-19, astfel de măsuri ar trebui să fie proporționale și să respecte legislația UE, inclusiv Carta drepturilor fundamentale. Prin urmare, chiar dacă există întârzieri, cererile resortisanților țărilor terțe care solicită protecție internațională trebuie să fie înregistrate de autorități și aceștia trebuie să fie în măsură să le depună. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită situației persoanelor vulnerabile, familiilor și minorilor (inclusiv minorii neînsoțiți), iar toți solicitanții de protecție internațională trebuie să fie tratați cu demnitate și, cel puțin, să poată avea acces la drepturile lor fundamentale și să și le poată exercita.
În ceea ce privește procedurile de azil, având în vedere că o situație precum cea generată de pandemia de COVID-19 nu a fost prevăzută în Directiva 2013/32/UE (denumită în continuare „Directiva privind procedurile de azil”), poate fi avută în vedere aplicarea unor norme derogatorii, cum ar fi cele stabilite în directivă în cazul unui număr mare de cereri simultane (5). În plus, Regulamentul (UE) nr. 603/2013 (denumit în continuare „Regulamentul privind Eurodac”) prevede în mod specific posibilitatea de a amâna colectarea de amprente digitale din cauza măsurilor luate pentru a proteja sănătatea publică (6).
Referitor la responsabilitatea pentru examinarea cererilor, este prevăzută o marjă de flexibilitate în Regulamentul Dublin în ceea ce privește, în special, interviurile individuale, procedurile de reîntregire a familiei pentru minorii neînsoțiți și aplicarea clauzelor discreționare.
În ceea ce privește condițiile de primire, statele membre pot recurge la posibilitatea prevăzută în Directiva 2013/33/UE (denumită în continuare „Directiva privind condițiile de primire”) de a stabili în mod excepțional, în cazuri justificate în mod corespunzător și pentru o perioadă rezonabilă care ar trebui să fie cât mai scurtă posibil, condiții materiale de primire diferite de cele solicitate în mod normal (7). Aceste condiții diferite trebuie, în orice caz, să acopere nevoile de bază, inclusiv asistența medicală. Măsurile de carantină sau izolare pentru prevenirea răspândirii COVID-19 nu sunt reglementate de acquis-ul UE în materie de azil. Astfel de măsuri pot fi impuse și solicitanților de azil în conformitate cu legislația națională, cu condiția să fie necesare, proporționale și nediscriminatorii.
1.1. Procedurile de azil
În ceea ce privește accesul la procedura de protecție internațională, având în vedere necesitatea de a aplica distanțarea socială și din cauza lipsei de personal, mai multe state membre au raportat închiderea administrațiilor în materie de azil sau accesul doar în urma unei notificări prealabile prin telefon sau prin servicii electronice. Statele membre au raportat, de asemenea, restricții privind serviciile legate de înregistrarea cererilor de protecție internațională. Unele state membre au precizat că înregistrarea cererilor este în general suspendată sau este permisă numai pentru cazuri excepționale și/sau pentru persoane vulnerabile.
Articolul 6 alineatul (5) din Directiva privind procedurile de azil le permite statelor membre să prelungească termenul de înregistrare a cererilor la zece zile lucrătoare în cazul în care solicitările simultane din partea unui număr mare de resortisanți ai unor țări terțe sau de apatrizi fac foarte dificilă, în practică, respectarea acestor termene. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să aplice această normă derogatorie pentru o perioadă de timp limitată în cazul în care autorităților naționale le este foarte dificil, în practică, să respecte termenul de trei sau șase zile pentru înregistrare ca urmare a situației generate de pandemia de COVID-19, lucru care ar putea avea un impact similar, având în vedere obiectivul general al legislației și interesele aflate în joc, cu cel al unei dificultăți care rezultă dintr-un număr mare de cereri simultane, ținând seama de faptul că legislația actuală nu face referire la circumstanțele specifice care rezultă dintr-o situație de pandemie. În orice caz, orice întârzieri suplimentare în înregistrarea cererilor nu ar trebui să afecteze drepturile care le revin solicitanților în temeiul Directivei privind condițiile de primire care se aplică din momentul depunerii unei cereri.
În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva privind procedurile de azil, statele membre ar trebui să se asigure că personalului autorităților susceptibile să primească cereri de protecție internațională (cum ar fi poliția, polițiștii de frontieră, autoritățile din domeniul imigrației și personalul din centrele de cazare a străinilor luați în custodie publică) îi sunt furnizate informații cu privire la modificările introduse în ceea ce privește înregistrarea și depunerea cererilor, astfel încât acesta să poată trimite cazurile spre înregistrare și să informeze solicitanții cu privire la locul și la modalitățile de depunere a cererilor de protecție internațională.
Orientări practice:
|
Depunerea cererilor:
În unele state membre este posibilă depunerea cererilor de protecție internațională prin poștă. Comisia recomandă ca, în cazul în care este necesar, să se poată depune cereri prin intermediul unui formular fie prin poștă, fie, de preferință, online. În conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva privind procedurile de azil, cererea va fi considerată ca fiind depusă când formularul a fost primit de autoritățile competente.
Orientări practice:
|
Interviurile individuale:
Multe state membre au amânat interviurile individuale. Altele organizează interviuri adoptând dispoziții specifice, cum ar fi utilizarea de sisteme de videoconferință sau instalarea de geamuri de protecție. Comisia recomandă ca statele membre să utilizeze, în măsura în care este posibil, astfel de dispoziții temporare specifice, cu condiția ca autoritățile competente să adopte dispozițiile necesare privind instalațiile și să asigure servicii de interpretare, precum și accesul la asistență juridică și reprezentare.
Statele membre pot face uz de articolul 14 alineatul (2) litera (b) din Directiva privind procedurile de azil și pot omite interviul individual, în funcție de circumstanțele cazului, în special dacă există indicii rezonabile care sugerează că este posibil ca un solicitant să fi contractat COVID-19. În astfel de cazuri, se depun eforturi rezonabile pentru a-i permite solicitantului să prezinte informații suplimentare. Absența unui interviu individual nu trebuie să afecteze în mod negativ decizia autorității decizionale.
În plus, în cazul în care legislația națională permite acest lucru, este posibil să se efectueze examinarea preliminară a admisibilității unei cereri ulterioare numai pe baza unor documente prezentate în scris, fără organizarea unui interviu individual în conformitate cu articolul 42 alineatul (2) litera (b) din Directiva privind procedurile de azil.
Orientări practice:
|
Termenul pentru încheierea procedurii de examinare
Articolul 31 alineatul (3) litera (b) din Directiva privind procedurile de azil le permite statelor membre să prelungească perioada de șase luni prevăzută pentru încheierea examinării cererilor cu o perioadă care să nu depășească nouă luni în cazul în care un număr mare de resortisanți ai unor țări terțe sau de apatrizi solicită simultan protecție internațională, ceea ce ar face foarte dificilă, în practică, încheierea examinării în acest termen. Ținând seama de faptul că circumstanțele specifice care rezultă dintr-o situație de pandemie nu au fost prevăzute de către colegiuitor, ar trebui să fie posibil ca statele membre să aplice această normă derogatorie temporară în cazul în care le este foarte dificil, în practică, să respecte termenul de șase luni pentru examinarea cererilor ca urmare a situației generate de pandemia de COVID-19, care ar putea avea un impact similar, având în vedere obiectivul general al legislației și interesele aflate în joc, cu cel al unei dificultăți care rezultă dintr-un număr mare de cereri simultane.
1.2 Dublin
Transferuri efectuate în temeiul Regulamentului Dublin:
EASO a adresat un chestionar (8) statelor membre cu privire la punerea în aplicare a transferurilor în temeiul Regulamentului Dublin și, în continuarea acestui demers, Comisia a trimis o solicitare de date specifice. Pe baza răspunsurilor primite din partea statelor membre, începând cu 30 martie 2020, numărul maxim de cazuri în care incapacitatea actuală de a transfera solicitanții către statul membru responsabil din cauza pandemiei de COVID-19 a dus la un transfer al responsabilității este cu puțin peste 1 000 (9) începând cu 25 februarie 2020 și această situație a afectat 6 state membre.
Pe baza răspunsurilor statelor membre, se estimează că 25 de state membre vor avea maximum 6 000 de cazuri în care responsabilitatea ar putea fi transferată înainte de 1 iunie 2020 în cazul în care transferurile nu sunt reluate din cauza pandemiei de COVID-19. Cu toate acestea, unele state membre, inclusiv statele membre cu un număr mare de cazuri Dublin, nu au fost în măsură să scadă din numărul total cazurile în care persoana s-a sustras procedurii sau cazurile care sunt încă pendinte la nivel administrativ sau în fața unei instanțe sau să identifice termenele individuale și, prin urmare, au comunicat numărul de cazuri în care responsabilitatea poate fi transferată pe baza unei estimări. Prin urmare, numărul preconizat de cazuri în care responsabilitatea poate fi transferată din cauza pandemiei de COVID-19 în următoarele două luni va fi semnificativ mai mic.
Cooperarea strânsă dintre statele membre are o importanță fundamentală pentru buna funcționare a sistemului Dublin. Comisia încurajează toate statele membre să reia transferurile cât mai curând posibil din punct de vedere practic, având în vedere evoluția circumstanțelor. Comisia și EASO sunt pregătite să faciliteze cooperarea între statele membre, inclusiv cooperarea bilaterală, după caz.
Înainte de efectuarea oricărui transfer, statele membre ar trebui să aibă în vedere situația referitoare la COVID-19, inclusiv cea care rezultă din presiunea puternică exercitată asupra sistemului de sănătate, în statul membru responsabil. În plus, statele membre ar trebui să aibă în vedere evitarea amânării examinării cererilor, ținând seama de situația actuală.
În cazul în care transferul către statul membru responsabil nu se efectuează în termenul aplicabil, responsabilitatea este transferată către statul membru care a solicitat transferul în temeiul articolului 29 alineatul (2) din Regulamentul Dublin. Nicio dispoziție din regulament nu permite derogarea de la această regulă într-o situație precum cea care rezultă din pandemia de COVID-19.
În ceea ce privește minorii neînsoțiți, procedura de reîntregire a familiei cu un membru de familie, frate sau soră ori rudă, ar putea continua după expirarea termenelor de transfer prevăzute la articolul 29, în cazul în care acest lucru este în interesul superior al copilului și în cazul în care durata procedurii pentru plasarea unui minor a condus la depășirea acestui termen, astfel cum se prevede la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare Dublin (10).
În plus, în temeiul articolului 17 alineatul (2) din Regulamentul Dublin, un stat membru poate cere unui alt stat membru, în orice moment înainte de adoptarea unei decizii privind fondul unei cereri, să primească solicitanții pentru a reuni persoane aflate în orice relații de natură familială din motive umanitare bazate în special pe considerente familiale sau culturale, chiar dacă statul membru în cauză nu este, în principiu, responsabil. Această regulă ar putea fi aplicată și în cazurile în care criteriile obligatorii privind reîntregirea familiei erau aplicabile, însă imposibilitatea efectuării unui transfer din cauza COVID-19 a dus la nerespectarea termenelor de transfer.
Având în vedere faptul că circumstanțele specifice care rezultă dintr-o situație de pandemie nu au fost prevăzute de către colegiuitori, statele membre ar trebui să poată aplica o astfel de clauză discreționară, chiar și în cazul în care obiectivul nu este de a reuni persoane aflate în relații de natură familială.
Statele membre pot conveni, pe bază bilaterală și de la caz la caz, asupra faptului că, după ce transferurile Dublin pot fi reluate, statele membre care au fost responsabile de solicitanți înainte de suspendare vor accepta să fie din nou responsabile de solicitanții în cauză.
Aplicarea acestei reguli ar necesita consimțământul solicitantului, astfel cum se prevede la articolul 17 alineatul (2).
Procedurile Dublin
Interviuri: În temeiul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul Dublin, statele membre nu au obligația de a organiza un interviu individual în cazul în care solicitantul a primit informații relevante privind punerea în aplicare a regulamentului menționat (11) și a oferit deja, prin alte mijloace, informațiile relevante pentru determinarea statului membru responsabil. Sub rezerva îndeplinirii acestor condiții, o astfel de renunțare la interviu poate fi considerată o măsură corespunzătoare, în special dacă există suspiciunea că solicitantul în cauză a contractat COVID-19. În cazul în care se renunță la interviu, statul membru trebuie să se asigure că solicitantul are posibilitatea de a prezenta informații suplimentare relevante pentru determinarea corectă a statului membru responsabil înainte de luarea unei decizii de transfer.
Acordarea de prioritate minorilor neînsoțiți și cazurilor de unitate familială: În situația în care administrațiile statelor membre își adaptează practicile de lucru, ceea ce poate afecta capacitatea de a trata toate cazurile Dublin în timp util, statele membre ar trebui să acorde prioritate prelucrării cazurilor referitoare la minorii neînsoțiți, la alte persoane vulnerabile sau la unitatea familiei.
Conectivitatea IT: Având în vedere obligația statelor membre de a comunica între ele prin intermediul rețelei DubliNet și într-o situație de adaptare a practicilor de lucru, măsură la care au recurs multe state membre, statele membre ar trebui să examineze, cu prioritate, modul în care conexiunea la rețeaua DubliNet poate fi menținută sau accesată în contextul măsurilor de muncă la distanță, pentru ca să se poată prelucra în continuare cazurile Dublin, asigurându-se totodată protecția datelor în conformitate cu dreptul UE.
Orientări practice:
|
1.3 Asigurarea condițiilor de primire pentru solicitanții de azil
Examen medical: Multe state membre au introdus examene medicale mai stricte pentru solicitanți și testarea obligatorie privind COVID-19 pentru persoanele nou-sosite. În conformitate cu articolul 13 din Directiva privind condițiile de primire, statele membre pot efectua un examen medical al solicitanților de protecție internațională din motive de sănătate publică, pentru a identifica măsurile de precauție corespunzătoare care trebuie puse în aplicare, respectând totodată drepturile fundamentale și principiul proporționalității, necesității și nediscriminării.
Îngrijiri medicale: Articolul 19 din Directiva privind condițiile de primire prevede că solicitanții primesc îngrijirile medicale necesare, care includ, cel puțin, îngrijirile de urgență și tratamentul de bază al bolilor și al afecțiunilor mintale grave. Statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a se asigura că îngrijirile medicale în cauză includ, în cazul în care este necesar, tratamentul pentru COVID-19.
Carantină/izolare: Multe state membre utilizează măsuri de carantină sau de izolare pentru prevenirea răspândirii COVID-19. Aceste măsuri nu sunt reglementate de Directiva privind condițiile de primire. Măsurile de carantină sau de izolare se pot aplica solicitanților de protecție internațională în temeiul legislației naționale, cu condiția ca aceste măsuri să fie rezonabile, proporționale și nediscriminatorii. Aceasta înseamnă, în special, că un stat membru ar putea aplica măsuri de carantină/izolare solicitanților de protecție internațională care sosesc la frontierele sale numai dacă respectivul stat membru aplică astfel de măsuri, chiar dacă nu neapărat identice, tuturor persoanelor care sosesc din zone afectate de pandemie și măsuri corespunzătoare în ceea ce privește persoanele prezente deja pe teritoriul său.
Orientări practice:
|
Condiții materiale de primire:
Unele state membre au închis unele centre, cum ar fi centrele de sosire, dar au deschis alte centre, cum ar fi adăposturile de urgență. Unele state membre reduc, de asemenea, rata de ocupare a centrelor și limitează accesul sau vizitele la acestea pentru a evita deplasarea persoanelor.
Conform dreptului UE, statele membre trebuie să se asigure că, din momentul în care o persoană depune o cerere, condițiile materiale de primire le oferă solicitanților un nivel de trai adecvat, care să le garanteze subzistența și să le protejeze sănătatea fizică și mintală.
În cazul în care condițiile de primire sunt asigurate în centre de primire colective, Comisia recomandă să se utilizeze întreaga capacitate de primire a statelor membre pentru a furniza, în măsura posibilului, o distanțare socială suficientă între solicitanți, izolându-i totodată pe cei aflați în situație de risc. Aceste măsuri ar putea servi atât ca acțiuni preventive, cât și ca acțiuni de reacție cu privire la persoanele cu rezultat pozitiv la testul pentru SARS-CoV-2, acordând o atenție specială grupurilor vulnerabile, inclusiv solicitanților cu handicap, persoanelor în vârstă sau rezidenților cu probleme de sănătate.
Orientări practice:
|
Măsuri preventive și de igienă:
Toate statele membre au instituit deja măsuri de igienă speciale și efectuează dezinfecții regulate în cadrul centrelor de primire. Comisia recomandă ca aceste măsuri preventive și de igienă să continue și să se axeze pe rezidenți, precum și pe personalul care lucrează în centre colective.
Orientări practice:
|
Modalități diferite pentru condițiile materiale de primire:
Unele state membre oferă un serviciu mai limitat în cadrul centrelor de primire, de exemplu prin suspendarea activităților de grup și a consilierii față în față.
În cazul în care, din cauza COVID-19, autoritatea de primire nu dispune de personal suficient sau de resurse suficiente pentru a asigura funcționarea adecvată a centrelor de primire disponibile, statele membre pot recurge la posibilitatea prevăzută la articolul 18 alineatul (9) litera (b) din Directiva privind condițiile de primire pentru a oferi, în cazuri justificate în mod corespunzător și pentru o perioadă rezonabilă care trebuie să fie cât mai scurtă posibil, modalități diferite de cele utilizate în mod normal pentru condițiile materiale de primire. Aceste condiții diferite trebuie să acopere, în orice caz, nevoile de bază ale solicitanților, în special asistența medicală, subzistența, precum și siguranța fizică și demnitatea.
Orientări practice:
|
Educație pentru copii:
În temeiul articolului 14 din Directiva privind condițiile de primire, statele membre trebuie să acorde copiilor minori ai solicitanților și solicitanților minori acces la educație, în condiții similare celor prevăzute pentru proprii resortisanți.
Asigurarea unui acces continuu la educație reprezintă o provocare cu care se pot confrunta autoritățile naționale din cauza măsurilor care vizează prevenirea și limitarea răspândirii COVID-19. În acest context, mai multe state membre au instituit modalități de școlarizare la domiciliu sau alte modalități de învățare la distanță. Dacă aceste modalități au fost puse la dispoziția resortisanților, măsurile luate ar trebui să țină seama de interesul superior al copilului, în conformitate cu articolul 23 din Directiva privind condițiile de primire, și, pe cât posibil, de vârsta și de nevoile minorilor în cauză. Serviciile educaționale pot fi furnizate față în față în centrele de cazare, în cazul în care furnizarea acestora este compatibilă cu normele de distanțare socială.
Orientări practice:
|
Solicitanții luați în custodie publică în conformitate cu Directiva privind condițiile de primire:
În ceea ce privește solicitanții luați în custodie publică din motivele prevăzute în Directiva privind condițiile de primire, în conformitate cu articolul 11 din aceasta, „[s]ănătatea, inclusiv sănătatea mintală, a solicitanților aflați în detenție care sunt persoane vulnerabile constituie o preocupare principală a autorităților naționale” (cum ar fi COVID-19).
Orientări practice:
|
1.4 Regulamentul Eurodac
Prelevarea și transmiterea amprentelor digitale:
Articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul Eurodac prevede că, atunci când nu este posibil să se preleveze amprentele digitale ale unui solicitant din motive legate de sănătatea acestuia sau de protecția sănătății publice, statele membre trebuie să preleveze și să transmită amprentele digitale respective cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 48 de ore de la momentul la care aceste motive de sănătate nu mai sunt valabile.
Amprentele digitale ale tuturor resortisanților țărilor terțe care fac obiectul obligației de a se supune amprentării digitale ar trebui prelevate, cât mai repede posibil, asigurându-se totodată protecția sănătății publice.
2. Relocare
Izbucnirea crizei provocate de COVID-19 a dus la o perturbare gravă a operațiunilor de relocare, care au fost suspendate temporar atât de statele membre, cât și de UNHCR și OIM. În plus, UNHCR a suspendat evacuările umanitare de urgență în vederea relocării ulterioare. Din aceleași motive, este împiedicat în prezent și accesul la țările terțe care găzduiesc refugiați.
Comisia recunoaște acest context dificil și impactul său asupra punerii în practică a angajamentelor asumate de statele membre cu privire la cele 29 500 de locuri de relocare pentru 2020. Cu toate acestea, Comisia încurajează statele membre să dea în continuare dovadă de solidaritate față de persoanele care au nevoie de protecție internațională și de țările terțe care găzduiesc un număr mare de refugiați. Impactul COVID-19 asupra situației din aceste țări terțe poate spori urgența relocărilor.
Comisia încurajează statele membre ca, în măsura în care este posibil ținând cont de măsurile de urgență luate în materie de sănătate, să continue activitățile legate de relocare în perioada de criză, ca să fie pregătite să reia relocările în condiții de siguranță pentru toți cei implicați, atunci când acest lucru va fi din nou posibil.
Având în vedere perturbările actuale ale operațiunilor de relocare, Comisia va sprijini statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a angajamentelor lor pentru 2020; mai precis, Comisia va fi flexibilă în ceea ce privește prelungirea perioadei de punere în aplicare după 2020, pentru a se asigura că statele membre au suficient timp să își respecte integral angajamentele asumate în cadrul exercițiului din 2020.
Orientări practice:
|
3. Returnare
Prezenta secțiune urmărește să ofere orientări pentru a sprijini autoritățile naționale să identifice măsurile care ar putea fi luate pentru a asigura continuitatea și siguranța procedurilor de returnare a resortisanților țărilor terțe în țările lor de origine sau de tranzit în contextul actualei pandemii de COVID-19.
Atunci când desfășoară acțiuni și proceduri de returnare, autoritățile competente ale statelor membre trebuie să țină seama pe deplin de măsurile naționale de protecție a sănătății care vizează prevenirea și limitarea răspândirii COVID-19 și să le aplice în mod proporțional și nediscriminatoriu tuturor resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită situației și nevoilor persoanelor vulnerabile. Ar trebui să se țină seama, de asemenea, de situația specială din țara terță în cauză în ceea ce privește măsurile naționale de protecție a sănătății și impactul COVID-19.
Măsurile luate la nivel mondial pentru a limita pandemia de COVID-19 au un efect semnificativ asupra returnării migranților în situație neregulamentară. Statele membre se confruntă cu dificultăți practice în desfășurarea activităților și operațiunilor de returnare către țări terțe, inclusiv din cauza disponibilității reduse a personalului autorităților din domeniul imigrației, care poate fi, de asemenea, responsabil cu punerea în aplicare a măsurilor de sănătate publică. Astfel de dificultăți sunt legate în primul rând de provocările legate de punerea în aplicare a măsurilor de securitate și sănătate pentru a proteja atât resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere neregulamentară, cât și personalul care lucrează în domeniul returnării.
Dificultățile se referă, de asemenea, la disponibilitatea mult redusă a zborurilor comerciale și a altor mijloace de transport, precum și la măsurile de restricționare a intrării introduse de țările terțe pentru a limita răspândirea COVID-19. Frontex oferă cu regularitate informații actualizate cu privire la măsurile luate de transportatorii aerieni și de țările terțe în aplicația de gestionare integrată a returnărilor (IRMA). În acest context, este esențial să se ia toate măsurile necesare pentru a reduce la minimum riscurile pentru sănătate cu care se confruntă persoanele care participă la operațiunile, procedurile și activitățile de returnare.
În pofida perturbărilor temporare cauzate de aceste măsuri necesare, activitatea în materie de returnare ar trebui să continue, în special prin desfășurarea activităților care pot fi efectuate în pofida măsurilor restrictive (de exemplu identificarea, emiterea de noi documente de călătorie, înscrierea în programele de returnare voluntară asistată și de reintegrare), pentru a pregăti reluarea operațiunilor de returnare, în momentul în care aceasta va fi posibilă. Procedurile de returnare ar trebui să continue în măsura în care este posibil, iar statele membre ar trebui să fie pregătite, și cu sprijinul Frontex, să reia procedurile de returnare și să recupereze întârzierile în momentul în care perturbarea cauzată de măsurile restrictive va înceta. Comisia și Frontex vor sprijini autoritățile naționale să își coordoneze eforturile.
Returnarea migranților în situație neregulamentară care au ales să părăsească teritoriul UE în mod voluntar ar trebui să fie în continuare sprijinită și promovată în mod activ, luându-se toate măsurile sanitare de precauție necesare. Mai mult decât oricând, ar trebui să se acorde prioritate returnărilor voluntare, întrucât acestea reduc riscurile la adresa securității și a sănătății ale operațiunilor de returnare, inclusiv prin reducerea la minimum a riscurilor pentru migranții în situație neregulamentară și personalul însoțitor implicat.
Autoritățile naționale se confruntă cu provocări de ordin practic cu privire la gestionarea luării în custodie publică prealabilă îndepărtării atunci când pun în aplicare măsurile de prevenire a riscului de contaminare și a răspândirii COVID-19.
Ar trebui să se mențină cooperarea și contactele strânse cu țările terțe în ceea ce privește identificarea resortisanților lor, emiterea de noi documente de călătorie pentru aceștia și returnarea acestora, recunoscând totodată pe deplin preocupările lor și măsurile restrictive pe care le-au adoptat și luând toate măsurile sanitare de precauție necesare. Țările terțe au în continuare obligația, în temeiul dreptului internațional, de a-și readmite resortisanții. Multe țări terțe încearcă să faciliteze și să organizeze repatrierea resortisanților lor blocați în străinătate și iau măsuri de protecție a sănătății care se aplică la sosire. Statele membre ar trebui să coopereze cu autoritățile țărilor terțe pentru a se asigura că aceste măsuri de sănătate publică sunt respectate pe deplin atunci când migranții în situație neregulamentară se întorc în țara lor de origine, astfel încât să poată avea loc cât mai multe operațiuni de returnare. Comisia este pregătită să sprijine statele membre în eforturile lor de cooperare cu țările terțe în materie de readmisie.
Frontex este pregătită să acorde asistență statelor membre pentru organizarea tuturor operațiunilor de returnare către țări terțe pe calea aerului, în special pentru a facilita repatrierea, cu ajutorul zborurilor regulate sau charter, atât a persoanelor care fac obiectul returnării voluntare, cât și a celor care fac obiectul returnării forțate, și să ofere autorităților naționale asistența necesară.
În pofida tuturor eforturilor rezonabile, vor exista cazuri în care returnările nu vor putea fi efectuate din cauza măsurilor luate pentru limitarea răspândirii pandemiei de COVID-19. În astfel de cazuri, statele membre dispun de o largă putere de apreciere pentru a acorda migranților în situație neregulamentară un permis de ședere sau o altă autorizație care conferă un drept de ședere, din motive de compasiune, umanitare sau de altă natură, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (4) din Directiva 2008/115/CE (denumită în continuare „Directiva privind returnarea”).
Procesele de returnare
Măsurile naționale introduse pentru a preveni și a limita răspândirea COVID-19 limitează posibilitățile autorităților de returnare de a intra în contact direct cu persoanele returnate și cu autoritățile țărilor terțe.
Este necesar să se atenueze consecințele unor astfel de restricții, pentru a se asigura că măsurile luate de autoritățile competente în cursul procedurilor administrative se bazează pe circumstanțele individuale ale fiecărui migrant în situație neregulamentară, țin seama în mod corespunzător de acestea și garantează dreptul de a fi ascultat, în conformitate cu principiile generale ale dreptului UE. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să utilizeze mijloace alternative care să nu impună prezența fizică a resortisantului țării terțe sau care să prevadă o prezență fizică redusă a acestuia pentru a se conforma acestor cerințe.
Este, de asemenea, încurajată cu fermitate o abordare similară pentru a menține deschise canalele de comunicare și de cooperare cu autoritățile țărilor terțe, într-o perioadă în care, din cauza măsurilor restrictive, personalul consular din multe țări terțe este, de asemenea, mai puțin disponibil pentru procedurile de identificare și de emitere de noi documente de călătorie. Acest lucru ar facilita clarificarea și avansarea procedurilor în cazuri individuale și, prin urmare, returnarea, după ce situația va permite acest lucru.
În ciuda limitărilor actuale, returnările voluntare rămân opțiunea cea mai viabilă pentru a sprijini plecarea migranților în situație neregulamentară. Prin urmare, este esențial să se promoveze posibilitățile de returnare voluntară, inclusiv posibilitățile de asistență pentru reintegrare, și să se asigure continuitatea programelor naționale de returnare voluntară asistată și de reintegrare, ținând cont totodată de impactul COVID-19 asupra țărilor terțe. Resortisanții țărilor terțe care doresc să se înscrie în astfel de programe ar trebui să poată face în continuare acest lucru, iar activitățile de consiliere în materie de returnare și reintegrare ar trebui să continue în măsura posibilului, utilizând instrumente care reduc sau nu necesită proximitatea fizică.
Orientări practice:
|
Termenul pentru plecarea voluntară
Din cauza restricțiilor semnificative privind zborurile comerciale și a măsurilor restrictive introduse de țările terțe referitoare la sosirile din Europa, resortisanții țărilor terțe care fac obiectul unei decizii de returnare care prevede un termen pentru plecarea voluntară se pot afla în imposibilitatea de a se conforma unei astfel de decizii în termenul stabilit, în ciuda eforturilor și bunelor lor intenții. În consecință, resortisanții țărilor terțe pot face obiectul unei interdicții de intrare din cauza nerespectării unei decizii de returnare, astfel cum se prevede la articolul 11 alineatul (1) din Directiva privind returnarea. Cu toate acestea, migranții în situație neregulamentară nu pot fi considerați responsabili și nu pot suferi consecințe negative pentru o situație care se află în afara controlului lor.
Pentru a preveni apariția unei astfel de situații, statele membre ar trebui să utilizeze posibilitatea prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din Directiva privind returnarea și să prelungească termenul pentru plecarea voluntară cu o perioadă de timp corespunzătoare, ținând seama de circumstanțele specifice fiecărui caz în parte, de durata și natura măsurilor restrictive și de disponibilitatea mijloacelor de transport către țara terță de returnare.
De asemenea, statele membre ar trebui să acorde un termen pentru plecarea voluntară mai lung de 30 de zile în momentul emiterii deciziei de returnare dacă, ținând seama de circumstanțele specifice ale cazului și în special de disponibilitatea mijloacelor de transport către țara terță de returnare, este clar de la început că resortisantul în cauză al unei țări terțe nu va putea părăsi țara în termen de 30 de zile.
În cazul în care termenul pentru plecarea voluntară se prelungește și în cazul în care executarea deciziei este suspendată temporar, migranții în situație neregulamentară ar trebui să primească o confirmare în scris, astfel cum se prevede în Directiva privind returnarea (articolul 14).
În cazul în care termenul pentru plecarea voluntară nu poate fi respectat din cauza lipsei mijloacelor de transport către țara terță de returnare sau din orice alt motiv independent de voința persoanei respective și legat de măsurile restrictive, statele membre ar trebui să se abțină de la emiterea unei interdicții de intrare sau să retragă o interdicție de intrare emisă.
Orientări practice:
|
Educația copiilor
Directiva privind returnarea prevede că minorilor ar trebui să li se acorde acces la sistemul de învățământ de bază, în funcție de durata șederii lor, atât în cursul termenului pentru plecare voluntară, cât și în perioadele pentru care îndepărtarea a fost amânată (articolul 14), precum și în timpul luării în custodie publică (articolul 17).
Acordarea accesului la sistemul de învățământ de bază minorilor care fac obiectul unor proceduri de returnare poate reprezenta o provocare pentru autoritățile naționale din cauza măsurilor care vizează prevenirea și limitarea răspândirii COVID-19. În acest context, mai multe state membre au instituit modalități de școlarizare la domiciliu sau alte modalități de învățare la distanță. Dacă aceste modalități au fost puse la dispoziția resortisanților proprii, măsurile luate ar trebui să țină seama pe deplin de interesul superior al copilului (articolul 5) și, pe cât posibil, de vârsta și nevoile minorilor în cauză.
Orientări practice:
|
Asistența medicală
Directiva privind returnarea prevede că resortisanții țărilor terțe trebuie să aibă acces, în măsura posibilului, la îngrijire medicală de urgență și la tratamentul de bază al bolilor. Statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a se asigura că, în cadrul acestei îngrijiri medicale de urgență și a tratamentului de bază al bolilor, persoanele returnate au acces la asistența medicală necesară pentru tratarea COVID-19.
Orientări practice:
|
Examene medicale
În temeiul dreptului intern, statele membre pot efectua un examen medical al resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere neregulamentară, din motive de sănătate publică, examen care ar trebui să respecte principiul nediscriminării și drepturile fundamentale, pentru a identifica măsurile de precauție adecvate care trebuie puse în aplicare. Acest lucru ar asigura faptul că starea de sănătate a resortisantului țării terțe este luată în considerare în mod corespunzător în cadrul procedurilor de returnare, în conformitate cu acquis-ul UE.
Testările și examenele medicale privind COVID-19 în cazul migranților în situație neregulamentară pot facilita, de asemenea, readmisia, oferind autorităților țărilor terțe asigurări cu privire la riscul redus de contagiune, la fel ca și mențiunile referitoare la posibilitățile de carantină din țările terțe facilitate de parteneri internaționali precum Organizația Internațională pentru Migrație.
Orientări practice:
|
Luarea în custodie publică
Articolul 15 alineatul (4) din Directiva privind returnarea prevede că luarea în custodie publică în scopul îndepărtării încetează imediat atunci când există indicii conform cărora nu mai există posibilitatea rezonabilă a îndepărtării într-un caz individual. Restricțiile temporare introduse de statele membre și de țările terțe pentru a preveni și a limita răspândirea COVID-19 nu ar trebui interpretate drept conducând în mod automat la concluzia că nu mai există o posibilitate rezonabilă a îndepărtării în toate cazurile. Pentru a stabili, în fiecare caz, dacă există în continuare o posibilitate rezonabilă a îndepărtării, se pot lua în considerare mai mulți factori.
Orientări practice:
|
Utilizarea centrelor specializate de cazare, condițiile luării în custodie publică și distanțarea socială
Pentru a proteja populația de răspândirea COVID-19, autoritățile naționale aplică din ce în ce mai mult distanțarea socială și alte măsuri de precauție. Aceleași reguli se aplică și în centrele de cazare a străinilor luați în custodie publică, în care securitatea și sănătatea atât a migranților aflați în custodie publică, cât și a personalului pot fi, de asemenea, în pericol și trebuie să fie protejate. În consecință, capacitatea maximă efectivă a centrelor specializate de cazare poate fi redusă în mod semnificativ pentru a preveni contaminările.
În cazul în care, din aceste motive, statele membre nu sunt în măsură să ofere cazare în centre specializate de cazare, acestea pot utiliza alte centre adecvate, sub rezerva garanțiilor prevăzute în Directiva privind returnarea, cu condiția să se asigure distanțarea socială și alte măsuri preventive și de igienă. Statele membre ar trebui să țină seama în mod corespunzător de dreptul la viața de familie în cazul cuplurilor și al familiilor cu copii, precum și de situația persoanelor vulnerabile.
Orientări practice:
|
(1) https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2020/03/10/statement-by-the-president-of-the-european-council-following-the-video-conference-on-covid-19/
(2) COM (2020) 2050 final.
(3) Rețeaua EASO în materie de procese de azil a organizat la 2 aprilie 2020 o reuniune tematică online privind desfășurarea interviurilor individuale de la distanță, iar la 8 aprilie 2020 - o reuniune tematică online cu privire la depunerea cererilor de azil de la distanță. De asemenea, rețeaua de relocare și de admisie umanitară a EASO a organizat o reuniune online pentru a discuta impactul COVID-19 asupra operațiunilor de relocare din statele membre.
(4) Ghid practic al EASO: interviurile individuale și Ghidul EASO privind procedura de azil: standarde operaționale și indicatori operaționali și Ghidul EASO privind planificarea pentru situații de urgență în contextul primirii
(5) Articolul 6 și articolul 31 din Directiva 2013/32/UE.
(6) Articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 603/2013.
(7) Articolul 18 din Directiva 2013/33/UE.
(8) „Nivel practic/tehnic pentru a oferi o imagine de ansamblu a impactului COVID-19 asupra practicii Dublin”.
(9) Unele state membre au fost în măsură să ofere doar o estimare.
(10) Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 al Comisiei din 2 septembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe, JO L 222, 5.9.2003, p. 3, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 118/2014 al Comisiei din 30 ianuarie 2014, JO L 39, 8.2.2014, p. 1.
(11) Enumerate la articolul 4 din Regulamentul Dublin.
(12) EASO, „Ghid practic privind punerea în aplicare a Regulamentului Dublin III: interviul și evaluarea probelor”.
(13) EASO, „Orientări privind procedura Dublin: standarde operaționale și indicatori”.
(14) Disponibil la adresa: http://www.euro.who.int/en/health-topics/health-determinants/prisons-and-health/news/news/2020/3/preventing-covid-19-outbreak-in-prisons-a-challenging-but-essential-task-for-authorities.